48 de ore [yaoi]

[Lithium-Angel]

o my god...my dream..it is coming true. Go Ryu!!!!!!!
ok, i must say ca scena a fost foarte hot desi nu a avut loc inca actul sexual. ai un dar fenomenal de a povesti si nu ma pot abtine din a vrea sa citesc mai mult.
ma rog la toti zeii pe care ii stiu eu sa postezi cat mai curand si ca cei doi sa se culce. la cat de WOW sunt eu acum..sunt in stare sa distrug daca nu mi se indeplineste dorinta.
ce o sa se intampla? hardcore sex? the pervert inside of me is craving!!!!
ok..ma transform....mai bine ma indepartez de poveste...but..... give me what i need!!!

[Yoko]

Mii de multumiri tuturor!
@ love_anime - intr-adevar, Jun va avea ceva de furca, dar... dar din mai multe motive. :D Ryu e un mic dracusor asa ca Kenzo va fi supus la destule torturi din partea lui. :)) Zau asa, nu mi-e bine cu atatea laude, chiar o sa mi se urce la cap! :)) Multumesc frumos, LA MULTI ANI si sa vii inapoi cat mai repede! Distractie placuta!
@ Mousy - teehee! Sper sa nu fii prea dezamagita, dar scenele de acest gen in nici un caz nu-s incheiate. In capitolul pe care-l postez acum explic ceva mai bine si mai detaliat gandurile saracului Kenzo. :D Acum sper ca macar cu Sho sa reusesc sa te multumesc intr-o oarecare masura, desi am niste planuri cu el putin diferite. Foaaaaarte putin diferite. :D Ce se va intampla cu Jun voi explica in capitolele urmatoare. Multumesc frumos!! :)
@ Syd - neeee!! Ma faci sa ma gandesc de doua ori inainte de a mai scrie scene incendiare. Mi-e teama ca ai sa-mi ceri sa-ti iau o tastatura noua! :)) Mai pervers?? Offf ma omori cu zile! :)) Oricum, stai linistita, stii ca nici daca as incerca n-as putea sa renunt la perversitate. :D Multumesc frumos!
@ Shuichi_Angel - foarte mare dreptate ai. Intr-adevar, urmarea nu e foarte placuta pentru Kenzo, insa il va pune la incercari grele. :D Reactiile lui Jun vor aparea in urmatoarele capitole. Multumesc frumos! :)
@ Mitsukai Yoru - capitolul pe care-l postez acum prezinta detaliat (putin cam prea detaliat?...) gandurile lui Kenzo. Ma gandesc ca aveam nevoie de un astfel de capitol in care totul sa stea pe loc oarecum. :D Multumesc frumos si ma bucur sincer ca-ti place!!
@ nolazy - in primul rand, bine-ai revenit!! :D Hi hi, ai dreptate in ceea ce-i priveste pe Kenzo si Ryu, insa ma gandesc ca asa maresc si suspansul, nu-i grabesc, il mai torturez putin pe Kenzo si mai las si cititorii sa fiarba. :)) Mii de multumiri ca mi-ai atras atentia asupra greselilor cu "nici o" - "nicio". Imi vine al naibii de greu sa ma obisnuiesc si te rog mult sa ma avertizezi cand mai observi ca o iau pe aratura. :D Multumesc frumos!
@ Lithium - teehee! Nu mai puteam sa ma opresc din ras cand am citit faza cu rugatul la toti zeii si cu transformarea. :)) Prea tare! Pai... sper sa nu te dezamageasca prea tare acest capitol, dar, dupa cum ii spuneam si lui nolazy, imi place sa-l chinui pe Kenzo si sa tin si cititorii in suspans. :D Multumesc frumos!!

Ei bine, enjoy the next chapter! :D

------------------------------

Cap XII -- Rezumat – filosofie matinala --

Deschid ochii hotarat sa duc la indeplinire orice mi-ar cere Ryu sa fac. Gafai inconstient si incontrolabil si inghit in sec. Imi atintesc privirea asupra lui fiind gata sa ascult ce-mi va spune. Ma voi supune ca un sclav la ordinele stapanului sau. Asa ma simt acum.
Isi dezlipeste incet corpul de al meu punand intre noi o distanta de un pas. Chipul lui poarta o expresie complet diferita, opusa de a mea. Este calm, zambeste satisfacut de reactiile mele, iar privirea lui de suveran in deplina putere ma atrage ca un magnet de o forta incontestabila.
Deodata, surasul linistit de pe fata lui se accentueaza si mi se adreseaza pe un ton cat se poate de normal si obisnuit, ca si cand nu s-ar fi intamplat absolut nimic:
- Te incingi prea repede, domnita! Uita-te la tine: arati ca un caine in calduri gata de atac, mi se adreseaza el izbucnind practic in ras.
Mintea mea nu reuseste sa proceseze cuvintele lui. Deschid larg ochii si il privesc buimac, incapabil sa scot vreun cuvant. Probabil expresia de pe fata mea este atat de graitor de stupida incat Ryu rade cu pofta, in hohote facandu-ma sa ma simt de-a dreptul idiot. Se potoleste pastrand zambetul atat de caracteristic lui, se apleaca putin sprijinindu-si palmele de usa din spatele meu si isi apropie fata de urechea mea. Simt cum trupul meu reactioneaza automat vibrand la atingerea buzelor lui.
- Tu vei veni la mine rugandu-ma sa te fac al meu, imi sopteste el si apoi ma musca incet de lobul urechii.
Se indeparteaza tragandu-ma si pe mine dupa el pentru a elibera intrarea in camera. Imi arunca o ultima privire in timp ce-si trece incet limba peste buze si dispare inchizand usa in urma lui.
Raman singur si pentru cateva minute stau pe loc, in picioare si in acelasi punct unde m-a asezat el. Nu pot sa concep ceea ce tocmai s-a intamplat. Chiar a fost aievea sau mintea mea imi joaca feste? Urmele rosiatice de pe incheieturile mainilor mele reprezinta dovezi clare care atesta intamplarile petrecute. Ma indrept spre oglinda impleticindu-ma. Nu reusesc sa recunosc imaginea reflectata: un tanar ravasit, cu privirea pierduta si pielea ce poarta semne ale unor torturi erotice de o intensitate coplesitoare. Nu izbutesc sa ma adun pentru a purta o conversatie cu mine insumi, asa ca dau drumul la apa si imi arunc hainele de pe mine mai mult condus de instinct. Oare ar fi trebuit sa ma duc dupa el? Oare ar fi trebuit sa-l opresc? “Idiotule, cum poti sa te gandesti la asa ceva? Eu sa-l rog pe el?! Este cu neputinta! Iti dai seama macar ce era sa faci? Iti dai seama ca ai fi tradat toata increderea pe care ti-o arata Jun? Jun…” Imi scutur capul ca pentru a scapa de aceste preocupari si imi inclestez pumnii cu putere. Imi simt mintea goala, un vid absolut in care nici un firicel de lumina nu poate patrunde. De fapt, lucrurile se afla exact la polul opus: mii de ganduri alearga cu o viteza extraordinara rotindu-se, ciocnindu-se fara sa ma lase sa prind nici unul. In acest fel totul pare de fapt nemiscat, se comaseaza si capata o culoare uniforma gri, de unde si senzatia de vid.
Las apa sa cada peste trupul meu si incerc – fapt curios – sa nu ma gandesc la nimic; oricum n-as fi in stare sa pun doua idei cap la cap. As vrea sa dispar. As vrea sa pot fugi undeva doar eu si sa nu-mi mai pese de nimeni si nimic. As vrea sa scap de aceasta situatie care ma scoate din minti. As vrea sa dispar…

*

Alarma telefonului incepe sa scoata niste sunete stridente anuntandu-ma ca este ora 7 fix. N-am reusit sa inchid un ochi toata noaptea, desi eram al dracului de obosit. Aproape ca imi era teama sa-i inchid pentru ca de fiecare data aparea chipul lui Ryu zambindu-mi batjocoritor.
Ma ridic si-mi indrept pasii spre baie, insa ma opresc brusc amintindu-mi intr-o fractiune de secunda tot ceea ce s-a petrecut acolo cu o seara in urma. Imi simt mana tremurand pe clanta si apas incet, aproape cu frica. Odata deschisa usa, intru repede si in mai putin de cinci minute termin cu toaleta de dimineata. Ma imbrac in timp record si cobor scarile. N-am de gand sa mai iau micul dejun si realizez ca graba mea de a parasi cat mai rapid locuinta se datoreaza dorintei mele de a nu da ochii nici cu Jun si mai ales cu Ryu. Am noroc: toata casa pare inca adancita intr-un somn profund. Aproape alerg spre iesire in acelasi timp incercand sa-mi pun si pantofii sport. Reusesc sa ma impiedic de toate obiectele intalnite in cale, insa izbutesc sa ajung in masina fara sa fi avut ocazia de a vorbi cu cineva in dimineata aceasta. Stiu ca libertatea venita odata cu fuga mea este doar temporara. El va veni fara doar si poate, ma va urma, il voi simti rasuflandu-mi in ceafa pe tot parcursul celor sapte ore pe care le voi petrece de luni pana vineri in sala de clasa. Ma voi intoarce acasa si il voi gasi si acolo urmarindu-ma ca fiind propria-mi umbra. Ma gandesc ca totusi voi fi la adapost oarecum la scoala, aflandu-ma in mijlocul atator persoane. Hiro si Kou vor fi acolo. Intotdeauna m-am putut baza pe ei si nu-mi amintesc niciun moment in care sa ma fi dezamagit. Ei vor fi colacul meu de salvare.
Nu-mi amintesc exact drumul de acasa pana la scoala, dar cert este ca ori l-am parcurs prea repede, ori am plecat eu prea devreme, ori ambele la un loc. Abia se zaresc cativa elevi in curtea liceului. Ma intreb automat ce-or cauta aici atat de dimineata? Care o fi povestea lor? Ma indoiesc ca au venit la scoala cu noaptea in cap doar de dragul invataturii… Ma apuca o pofta nebuna de a le cunoaste secretele, vietile. Poate si din cauza ca imi doresc sa ma rup de propria-mi poveste…
Ma asez pe o banca si scot telefonul. Nu mai suport obscuritatea diminetii, linistea apasatoare si atmosfera paralizata. Devin si mai deprimat cand realizez ca degeaba incerc sa-l sun pe Kou; nu primesc nici un raspuns. Renunt la telefon, imi intind picioarele incercand sa le dezmortesc si imi atintesc privirea asupra norilor razleti ce brazdeaza cerul.
Cum de m-am schimbat atat de mult intr-un timp atat de scurt? N-as fi crezut ca tocmai mie mi se va intampla asa ceva. Daca saptamana trecuta cineva mi-ar fi spus ce avea sa se intample, i-as fi ras in fata si l-as fi trimis la plimbare. In primul rand, nu ma credeam pe mine capabil de a intalni si de a simti pe propria piele astfel de sentimente; nu ma credeam capabil de a trai o iubire atat de intensa. Nu ma credeam capabil de a iubi. Apoi, nici macar pentru o secunda nu mi-a trecut prin cap ca voi cunoaste dragostea in persoana unui barbat. Da, ii invidiez pe Hiro si Kou pentru relatia lor si nu mi s-a parut niciodata ceva ciudat faptul ca sunt persoane de acelasi sex. Se potrivesc atat de bine unul cu celalalt incat nu-ti lasa pur si simplu nici o urma de indoiala ca sunt facuti sa fie impreuna. Vazandu-i unul langa altul este un lucru la fel de normal ca si oxigenul pentru viata: stii ca ai nevoie de aer pentru a trai, asadar nu-ti mai pui intrebari in legatura cu acest aspect. La fel e si la ei: nu e nevoie sa treci prin teoria chibritului pentru a-ti da seama daca relatia lor este normala sau nu. Sunt ca doua piese de puzzle ce se imbina perfect formand un tot unitar. Ei bine, toate acestea mi s-au parut la fel de evidente si de normale inca de cand i-am cunoscut. Totusi, nu reuseam sa ma vad pe mine intr-o astfel de relatie. Am avut o groaza de aventuri cu diverse femei de diverse varste, insa nu am simtit pentru niciuna ceva special. Nu erau decat simple eliberari hormonale si nimic mai mult. Apoi l-am cunoscut pe Jun. Intreaga mea viata s-a schimbat radical cat ai bate din palme. Tot ceea ce stiam, ce credeam, toate detaliile care alcatuiesc propria-mi personalitate au fost rascolite intr-o asemenea masura incat mi-am pierdut pur si simplu identitatea. Am fost transpus intr-o alta lume unde am cunoscut senzatii, trairi si sentimente noi. Am invatat sa iubesc.
Nu am avut norocul de a ma bucura prea mult de aceasta noua perspectiva sub care mi se prezenta viata. Aparitia lui Ryu mi-a zdruncinat din temelii orice speranta de a mai fi fericit alaturi de Jun. Astfel a luat nastere acest triunghi in care eu joc rolul principal de iubit si amant, victima si condamnat.
Il iubesc pe Jun. Nu am niciun fel de indoiala in aceasta privinta. Intrebarea ramane: ce simt pentru Ryu? Am tot incercat sa fug de aceasta intrebare sau, mai bine zis, de raspunsul la aceasta intrebare. Mi-am recunoscut ca sunt atras de el si m-am conformat cu aceasta varianta fara sa incerc a cauta serios o iesire din aceasta situatie. In niciun caz n-as vrea sa-l ranesc pe Jun, dar nici nu ma pot controla in prezenta lui Ryu. Asadar, ce sa fac? Cum s-o scot la capat? Cum as putea sa rezolv problema fara sa-l ranesc pe Jun? Il iubesc pe Ryu?...
Este pentru prima data cand iau in calcul posibilitatea de a fi indragostit de Ryu. Pana acum am eliminat-o din start fara sa incerc sa inteleg mai bine sentimentele mele pentru el. Poate tocmai din cauza ca mi-a fost teama de aceasta posibilitate. Totusi, este cazul sa privesc adevarul in fata si sa ajung la o concluzie. Daca il iubesc pe Jun, este posibil sa-l iubesc si pe Ryu? Exista o asemenea situatie cand un om iubeste doua persoane in acelasi timp? Jun mi-a spus foarte clar in seara aceea ca pentru el este imposibila o astfel de conjunctura si acest lucru ma face sa ma simt incredibil de vinovat. Urasc aceasta stare de confuzie, vinovatie si frustrare. Trebuie sa rezolv aceasta situatie cat mai repede, altfel pot sa jur ca-mi voi pierde mintile.
- ‘Neata, pustiule! Asa matinal astazi?
Sunt trezit brusc din visare si simt o mana pe umarul meu. Persoana care m-a salutat sta in spatele meu nepermitandu-mi sa-i vad chipul, insa vocea lui mi se pare atat de cunoscuta… Cu o rapiditate incredibila derulez toate intamplarile petrecute in ultima saptamana cautand cu nervozitate sa aflu cui apartine aceasta voce. Nu, nu vreau sa-mi intorc capul inca. O stare de neliniste pune stapanire pe mine si nu-mi dau seama de ce. Stiu ca este cauzata de tonalitatea si rezonanta vocii acestei persoane, dar nu-mi dau seama de ce ma tulbura intr-o asemenea masura. Imi incrunt sprancenele si intorc incet capul. El stand in picioare in spatele meu, iar eu fiind asezat pe banca, privirea mea intalneste prima data partea inferioara a abdomenului sau acoperit de un tricou bleumarin. Pastrand acelasi ritm, incep sa-mi ridic ochii urmand linia corpului sau bine facut. Acelasi tremur imperceptibil pe care l-am simtit cand l-am vazut pentru prima oara pune stapanire pe mine si acum pe masura ce ma apropii cu privirea de chipul lui. Ajungand la cativa centimetri distanta de baza gatului sau observ obiectul care m-a intrigat si atunci: placuta de metal atarnata de lantisorul argintiu. Aflandu-ma atat de aproape de el, reusesc acum sa citesc inscriptiile de pe ea, lasandu-ma cu gura cascata. Nume, prenume, numar de inregistrare, numarul celulei si culminand cu trei initiale: S.C.P. Asadar… banuiala mea care initial ma facea sa rad este de fapt cat se poate de reala: Takagi Sho este un fost detinut.

------------------------------
Multumesc celor ce au citit!

[I hate maths.]

De ce?????De ce a plecat?Nu-i corect.Voiam sa vad o partida intre ei:(

Buuuuun in afara faptului ca m-ai lasat cu ochii in soare, a fost un capitol interesant.Imi place tot mai mult de Sho:x:x:x il adoooor as putea spune.Dar cum adica un fost detinut?Pentru ce a intrat la inchisoare?Offff vrea sa stiu!Si nu pot astepta pana la urmatorul capitol...pentru ca o sa mor de nerabdare:(
Deci...vreau sa stiu mai multe despre Sho.Mi se pare cel mai interesant tip din tot ficul.Pe mine ma atrage intr-un fel sau altul.Schimbare de plan: sper ca Sho sa se imprieteneasca cu Kenzo.Pare un baiat de treaba si oricare ar fii motivul pentru care a intrat in inchisoare, pentru mine ramane un tip hot si cu un caracter incredibil:d
"- ‘Neata, pustiule! Asa matinal astazi?"=>:x Ce imi place cum suna 8-> Oficial m-am indragostit de tipu asta.
De greseli nici nu pomenesc.

Ne, cam atat.Sper sa vii repede cu nextu.Mult noroc la scris.Ja-ne!:by:

[nolazy]

Pentru inceput, bine te-am regasit >:D<
Si acum..aaaah...inca incerc sa-mi calmez starea de euforie care m-a cuprins .Asa mi se intampla de fiecare data cand ceva imi place foarte mult asa ca nu e ceva grav :-j
Asa...sa recapitulam..in acest capitol, care a fost mai mult un monolog interior, din cate am observat, ai exprimat atat de bine fiecare idee,fiecare sentiment, incat parca eram eu in pielea lui Kenzo.Iar Sho, asa cum l-ai descris la final este incredibil de sexy.Acest personaj ma intriga cu adevarat.Sunt foarte curiosa sa vad ce fel de personalitate o avea..iar partea cu detinutul arata clar ca nu este unul din "baietii buni"
Spuneai ca-l torturezi pe Kenzo? Mai degraba ma torturezi pe mine cu suspansul :))
Huh..acum ma pun pe asteptat.Sper sa revi cat mai curand >:D<
bye

[Lithium-Angel]

Choto! stop! Don't make Kenzo fall for Sho! Nici Sho to sleep with Kenzo. Poor Ryu are nevoie de cineva cu care sa se culce pana cand eroul nostru se duce la el si persoana cea mai potrivita e Sho. Desigur...ar fi ceva daca si-ar "ocupa" timpul cu Jun.
Pot spune ca exprimi superb sentimentele personajului. Imi place ca desi nu renunta in aparenta la incapatanarea lui, adanc undeva se gandeste la posibilitatea de a il iubi pe Ryu.
eu continuui sa sper ca intre Sho si Ryu se intampla ceva hot..no offence...dar ei sunt personajele mele preferate..apoi e Hiro. Kenzo mi se pare oarecum cam prea naiv si copilaros iar Jun e prea dulceag si .hm.... prea cuminte, sa zic asa.
i like personajele mai naughty...dakara..i want Ryu and Sho..sau Ryu and Jun..sau Ryu and Kenzo. Atata timp ca e Ryu...nu imi pasa :D *drooling*


p.s watch me when my pervert mode is on.... sa vezi atunci transformare. [ evul grin ]

[akira-chan]

buna felicitari pentru fic si pentru noul capitol
imi cer scuze ca nu am lasat coment pana acum
imi place cum descri sentimentele personajelor dar nu-mi place ca l-ai lasat cu ochi in soare pe knzo desigur nu cred ca are sa se duca prea curand la ryu sa-l roage sa o faca cu el
iar jun saracutu cat sufera sper sa aiba o reactie de toate zilele deoarece merita
succes pe viitor si vreu un capitol nou cat de curand
papa

[L'pti.chat]

Dee~eeci :)) [ Inceput promitator , asa-i ?? =)) ] . Imi cer mii si mii de scuze ca n-am mai trecut pe la fic [ Mea culpa =(( ] Da' nush ... nici de scris n-am mai scris nimic , a fo' ca si cum mi-a taiat careva pofta de Fan-fiction :)) [ ciudat ... chiar sinistru :-S ] . Ce pot sa zic ?? HOOOOOO~~~T :)) , ca de obicei , defapt . Ador capitolul "Cea mai lunga noapte" - sper ca am scris corect [ vezi tuh , memoria ... te lasa o data cu varsta ...:)) ] . Ador toate capitolele , care , mi se pare ca au o tenta de filozofie ... :-? . Oricum , fff frumos scrise , superb , magnific etc [ nu are rost sa-ti mai enumar o multime de adjective - stii deja cat de bine scri :)) ] .

Sunt curioasa daca Jun stie defapt ce au discutat Kanzo si Ryu ... Defapt sunt curioasa cum o sa decurga tot , dar asta e deja subinteles :)) .

Astept nextu' [ deja ma seaca expresia asta :)) :-J ] spor la scris si muuuuulta inspiratie [ ca eu inca duc lipsa :)) ]

[Luzer]

Ultima...What the f***c!Phhhh....eh,mai bine mai tarziu decat niciodata.
Doamne,da se complica totul nu gluma.lasa ca asa trebuie:D:P (sper ca nu ma injura cineva:P)
''Te incingi prea repede, domnita! Uita-te la tine: arati ca un caine in calduri gata de atac''-cat imi place asta:))):)))
Tu vei veni la mine rugandu-ma sa te fac al meu, imi sopteste el si apoi ma musca incet de lobul urechii.:-"
Repede next-ul,ca innebunesc pe aici si fac urat=))).
Super capitol,normal doar e vorba despre tine.
Spor la scris:*
Chuuuu:*:*:*:*

[Yoko]

Mii de multumiri tuturor!!
@ Mousy - hi hi!! Inca un pic, inca un piculet! E o tortura pentru toata lumea din cate observ eu. :)) Povestea lui Sho va fi si ea explicata la un moment dat. Capitolul pe care-l postez acum mai mult pune paie pe foc in ceea ce-l priveste pe Sho.... si pe Ryu la sfarsit. :))) Am zis clar ca in cazul in care nu era Ryu, Sho ar fi fost in mod sigur personajul meu preferat. Mai ales cand o sa-i afli povestea... :D Sho sa se imprieteneaca cu Kenzo? Hmmm.... desi ma mananca degetele sa "zic" ceva despre asta, chiar nu pot momentan. :)) Multumesc frumos!
@ nolazy - uffff se pare ca iar ne despartim pentru o perioada. O sa ai ceva de citit cand te intorci. :D Sho... oricat de mult as vrea, chiar nu pot sa dau detalii despre el. Intr-adevar, nu e tocmai un baiat bun, dar... Sa zicem ca stie prea bine ce vrea si o sa salveze pe toata lumea. :D Multumesc frumos!
@ Lithium - teehee! Cum ii spuneam si lui Mousy, zau ca nu pot sa zic nimic despre Sho - Kenzo momentan. Ceea ce e sigur, este ca Sho ... ufff cum naiba sa zic... Sho o sa aibe un rol important de jucat si vor fi destule detalii date de "toate genurile" in ceea ce-l priveste. :D Atata timp cat e Ryu e ok deci. :)) Pai dorinta o sa ti se indeplineasca destul de curand... :D Multumesc frumos!
@ Shuichi_angel - sincer acum ca stau sa ma gandesc, habar n-am cum mi-a venit ideea povestii. A venit dintr-o data, pur si simplu, de la cap la coada, gen: asta o sa faca asa, celalalt asa si finalul va fi asa, iar acum mai trebuie doar sa le pun pe foaie. :)) Ma bucur ca-ti place! Multumesc frumos! :D
@ akira-chan - ufffff da, l-am lasat pe saracul Kenzo cu ochii in soare, dar la un moment dat o sa aiba parte de atata "actiune" incat o sa-mi multumeasca pentru clipele de ragaz pe care i le-am dat acum. :))) Jun... Vor aparea si reactiile lui in capitolele urmatoare si o sa cam surprinda pe toata lumea. :D Multumesc frumos!
@ pres.mar - teehee! Te inteleg perfect! La un moment dat, atunci cand ai o activitate sau un lucru care-ti place foarte tare, il uzezi intr-atat incat ajungi la un punct de suprasaturatie. :)) Welcome back anyways! :D Ce o sa faca si ce o sa spuna Jun va aparea in capitolele urmatoare si va fi o adevarata surpriza. :D Multumesc frumos si may the inspiration be with you! :))
@ Syd - draguta mea, iti promit ca n-o sa te mai tin mult pe jar. Scenele dupa care tanjesti nu sunt departe. :)) Intr-adevar, se complica tot, dar se vor descurca atele destul de frumos. :D Multumesc frumos!
@ Yaku-chin - multumesc frumos, sper sa-ti placa si continuarile la fel de mult, dar din pacate chestia cu suferinta va mai dura ceva ceva. :D Totusi... o sa fie o tortura placuta. Mwwuuhahaha! :))) Multumesc frumos!

Enjoy the next chapter! :)

--------------------------------

Cap XIII -- Ghinion --

“Fost detinut... Acest om este un fost detinut! Dumnezeule, cum a putut bunicul meu sa gazduiasca in propria lui casa un fost detinut?” Fiind mult prea ocupat cu problemele ce-i implica doar pe Jun si Ryu, nu i-am acordat lui Sho o atat de mare importanta. Totusi, aceasta noua descoperire ma face sa ma pierd cu firea si sa-mi imaginez tot felul de scene care mai de care mai odioase, mai sangeroase si mai brutale. Ma cutremur la gandul ca tocmai am petrecut o noapte sub acelasi acoperis cu acest om. Acum ca toata atentia imi este indreptata catre el, cuvintele lui in timp ce vorbea cu Ryu imi rasuna puternic in urechi, cuvinte pe care nu le-am luat in seama la momentul respectiv: “Recuperez acum toate mesele pierdute in iadul ala.” Se referea, oare, la puscarie? Ce crima a comis, de fapt, acest om? Cat de periculos este? Acum ca stau sa ma gandesc mai bine, nu stiu absolut nimic despre el. “Kenzo, idiotule, cand ai inceput sa te pierzi cu firea atat de repede? Gandeste putin!In mod normal, in cazul infractorilor periculosi, in nici un caz nu li se dau obiecte metalice care ar putea foarte usor sa fie folosite pe post de arme albe. La naiba, nu li se dau nici sireturi sau cordoane, deci e clar ca metalul este din capul locului exclus din ecuatie. Asadar, orice crima ar fi comis, in nici un caz nu a fost ceva grav. Oricare ar fi situatia, am sa caut detalii cu privire la initialele de pe placuta lui: S.C.P. Cel putin asa voi afla cate ceva despre locul unde a fost inchis si ce fel de detinuti sunt trimisi acolo. Takagi Sho... Ceva din personalitatea lui imi da fiori pe sira spinarii... Ceea ce e sigur este ca de acum inainte va trebui sa-mi masor fiecare cuvant in prezenta lui, va trebui sa ma stapanesc, va trebui, practic, sa merg ca pe un strat de gheata foarte subtire.”
- Hei, pustiule, trezeste-te! mi se adreseaza el zgaltaindu-ma usor.
Imi ridic brusc privirea atintind-o asupra chipului sau. Abia acum realizez ca pe tot parcursul monologului meu interior n-am putut sa-mi dezlipesc ochii de pe misterioasa placuta metalica de la gatul lui.
- Uite care-i treaba: daca ai ceva de zis, spune! N-am de gand sa te omor pentru niste vorbe, completa el afisand un ranjet diavolesc.
Tresar violent si incep sa-mi pun propriile teorii la indoiala. Vazandu-mi expresia terifiata, Sho izbucneste intr-un ras batjocoritor de nestavilit.
- Pustiule, esti mult mai naiv decat lasi sa se vada. Ai observat placuta si, evident, te roade curiozitatea in timp ce iti imaginezi cai verzi pe pereti. Da-i drumul, intreaba! imi spune el asezandu-se langa mine pe banca.
Sa-l intreb? Ma indeamna sa-l intreb, dar tocmai din pricina ca el pare atat de dispus sa-mi satisfaca curiozitatea nu ma simt in stare sa spun nimic. Tocmai din cauza ca m-a citit atat de bine, simt o retinere in a incepe un interogatoriu sau poate... sau poate mi-e teama de ceea ce mi-ar spune...
- Ai dreptate, am observat placuta si am inceput sa-mi pun intrebari. Asta tine de simpla curiozitate tipic umana...
Tresar pentru a doua oara, insa de data aceasta sunt surprins de propriile mele cuvinte. “Asta tine de simpla curiozitate tipic umana?? Astea sunt exact cuvintele pe care mi le-a adresat Ryu ieri in toaleta baietilor. Cand dracului am inceput sa-l mai si citez pe el?”
- ‘Neata, Kenzo! aud vocea adormita a lui Kou venind de undeva din spatele meu.
Imi tin rasuflarea si simt cum mi se taie picioarele cand il vad pe Sho apropiindu-se de urechea mea.
- Vom discuta noi alta data. Momentan, n-ar fi tocmai de bun simt sa-l las pe avocat singurel..., imi sopteste el pe un ton care imi face pielea de gaina.
Se ridica de pe banca cu un zambet rautacios ce ma duce automat cu gandul la Ryu. Cei doi fac o echipa teribila impotriva mea. Impotriva mea?... Nu inteleg ce-am facut, ce le-am facut de nu-mi dau pace. Au aparut dintr-o data si mi-au dat toata viata peste cap. Stai putin! Ce a vrut sa zica prin “n-ar fi tocmai de bun simt sa-l las pe avocat singur”? Aparent, n-ar fi fost nimic deplasat, dar tonul pe care a rostit cuvintele acestea si zambetul machiavelic de pe fata lui imi ridica mari semne de intrebare. Oare...?
- Hei, Kenzo, esti atat de livid si extenuat incat nu pot sa gasesc decat doua explicatii posibile, mi se adreseaza Kou ajungand impreuna cu Hiro in dreptul meu. Una ar fi ca tocmai ai vazut o fantoma, dar asta iese din discutie avand in vedere faptul ca si noi l-am vazut pe tipul care era langa tine, deci e clar ca avea carne si oase. A doua si cea mai plauzibila varianta este ca tu si avocatelul tau v-ati zbenguit la fel de mult asta noapte ca si mine cu Hiro, concluziona el fiind imediat apostrofat de iubitul sau care-i arunca o privire ce ar putea cu usurinta ingheta o oaza in desert.
- Kou, esti de-a dreptul incredibil! In primul rand, puterea ta de deductie nu este in cea mai buna forma dimineata atunci cand ochii tai vad numai zbenguieli. In al doilea rand, ai face bine sa-ti inchei camasa. Directorul Fujimoto iar o sa faca o criza de nervi daca te vede asa. Apoi, verifica mai bine expresia de pe fata lui Kenzo. Cred ca varianta cu fantoma ar merge mult mai bine, explica Hiro gesticuland. Hei, Kenzo, ce s-a intamplat? Tot Ryu e de vina?
Trag aer in piept si las privirea in pamant. Stiu ce-mi vor spune, dar adevarul este ca sunt atat de confuz incat imi simt capul pe cale sa explodeze si imi vine sa urlu de nervi.
- Da, tot el. Fara sa-l mai pun la socoteala pe Sho..., raspund absent inca adancit in ganduri si rupt de realitate.
- Sho? intreaba Kou facand ochii mari, complet nedumerit. Asari Sho, profesorul de literatura universala? continua el din ce in ce mai uimit.
Acum imi dau seama ca n-am apucat sa vorbesc cu ei aseara despre tot ceea ce s-a intamplat dupa ce am parasit apartamentul lor.
- Nu. Sho este tipul care statea pe banca langa mine pana sa veniti voi. Am sa va explic totul putin mai tarziu. Ar fi bine sa mergem in clasa cat mai repede pana nu apare si Ryu. Sunt sigur ca ma asteapta o serie de insinuari cu privire la faptul ca nu l-am asteptat si am plecat inaintea lui..., le spun ridicandu-ma de pe banca.
Fac cativa pasi, insa bag de seama ca cei doi nu ma urmeaza. Ma intorc si le privesc chipurile. Stau nemiscati, ca niste statuete din portelan, cu ochii iesiti din orbite si buzele intredeschise. Nu schiteaza nici un gest, nici nu clipesc si as putea jura ca nici nu respira. Sunt intr-atat de comici incat, chiar si in situatia in care ma gasesc, nu reusesc sa ma abtin si izbucnesc intr-un ras isteric.
- Scuze, le spun vadit amuzat de intreaga scena. Am o groaza de lucruri sa va povestesc. Ryu si tipul de mai devreme, Sho, locuiesc in casa mea pentru o vreme. Totusi, am sa va detaliez toata treaba pe drum spre clasa.
Noua informatie se pare ca are exact efectul invers celui asteptat de mine. Hiro pare ca nu mai are mult si lesina, iar Kou are o expresie atat de contrariata incat ai spune ca tocmai a aflat veriga lipsa ce uneste regnul animal de fiintele umane. Ii trag pe fiecare de cate o mana si ne indreptam spre intrarea in scoala. Ca de fiecare data, admiratorii celor doi susotesc incantati avand grija sa evidentieze fiecare detaliu ce-i fac pe Hiro si Kou atat de atragatori. Reusesc sa-i tarasc dupa mine prin masa de elevi si ajungem cu bine in sala de clasa. Ma asez in banca si ii privesc distrat pe cei doi facand acelasi lucru in mod mecanic. Se intorc cu fata la mine fara sa spuna un cuvant, asteptandu-ma sa le dau detaliile intamplarilor petrecute aseara.
- Sa va explic..., incep sa vorbesc oftand.
Sunt intrerupt, insa, intr-un mod cat se poate de ciudat. Clasa care pana acum cateva momente era plina de agitatie, galagie, zgomot de scaune zgariind parchetul, dintr-o data se cufunda intr-o tacere mormantala. Instinctiv, am banuit ca profesorul cu care avem prima ora a intrat in clasa, dar o reactie ca aceasta nu se intampla nici macar atunci cand este vorba de directorul Fujimoto. Ne intoarcem toti trei privirile spre usa si ne ciocnim de intensitatea ochilor albastri ai lui Ryu. La inceput timid, iar mai apoi din ce in ce mai exaltati, colegii incep sa sopteasca intre ei diverse remarci foarte asemanatoare cu cele auzite atunci cand Hiro si Kou isi fac aparitia. Cu calmul lui impenetrabil, Ryu se indreapta spre noi cu pasi rari pastrandu-si privirea atintita spre mine si se opreste in dreptul bancii mele. Ii vad fluturand pe buze zambetul pervers de rautacios, dupa care isi arunca rucsacul pe scaunul din spatele meu asezandu-se pe cel ramas liber. Chiar daca stau cu spatele la el, ii simt privirea injunghiindu-mi ceafa, ii simt rasuflarea, sunt constient, practic, de fiecare detaliu al fiintei lui. Nu scot niciun sunet, nu fac nicio miscare, ma simt complet paralizat. Acesta este unul dintre multele momente in care multumesc cu lacrimi in ochi cerului ca ii am langa mine pe Hiro si Kou. Realizand imediat ce se intampla cu mine, Kou ma trage de mana aplecandu-ma peste banca si incepe sa palavrageasca despre festivitatea ce a avut loc ieri. In acest fel, imi ofera, oarecum, sentimentul ca m-a desprins de Ryu, ca am iesit din cercul aurei lui. Imi adun toate puterile pentru a incerca sa fiu atent la ceea ce spune Kou; imi dau seama ca face asta pentru a-mi indeparta gandurile de la prezenta lui Ryu si stiu ca in mod firesc asta ar trebui sa fac. Este, totusi, al dracului de greu. Cuvintele lui Kou zboara pe langa urechile mele fara sa ajunga sa fie procesate de creier. Ryu nu scoate niciun cuvant, dar am in fata ochilor o imagine extraordinar de clara a sa: sta relaxat pe scaunul din spatele meu, cu picioarele intinse, cu privirea atintita asupra crestetului meu si rasucind un pix intre dinti. Acest om este definitia sexualitatii perfecte. Un val de caldura imi ameteste capul si il simt raspandindu-se in intreg corpul, prin piept, prin brate si pana in varful degetelor, prin stomac, prin coapse si prin picioare. Se misca haotic si cu repeziciune incolacindu-se in jurul ligamentelor mele si trimitand regulat impulsuri catre barbatia mea pe care o simt zvacnind amenintator pe dinauntrul pantalonilor. Este pur si simplu fenomenal efectul pe care Ryu il are asupra mea. Este incredibila reactia corpului meu la o simpla privire catre el.
Profesorul de economie politica isi face aparitia cu aceeasi punctualitate incontestabila inchizand usa in urma lui la fix ora 9. Este pentru prima data cand simt o bucurie atat de mare vazandu-l pe acest om insipid, sever si fanatic discipol al economistului Keynes. Imi concentrez fiecare nerv al creierului pentru a-mi imagina modalitatea de finantare a economiei britanice pe timp de razboi cu care profesorul isi incepe de fiecare data ora. Cand in sfarsit bataile inimii mele ajung la un ritm normal si reusesc sa imi transpun psihicul in teoriile complicate ale economiei, simt o atingere usoara pe partea dreapta a gatului meu. Deseneaza un cerc, apoi taie o linie oblica pana ajunge pe partea stanga, urca printre firele de par si se opreste la lobul urechii.
Ma ridic brusc in picioare reusind sa atrag toate privirile asupra mea. Raman blocat pentru cateva clipe, dupa care bajbai niste scuze si ies din clasa impleticindu-ma. Intru in toaleta baietilor fara sa bag de seama ca Ryu ma urma indeaproape. Ma simt imbrancit cu putere si ma lovesc de una dintre chiuvete. Imi intorc capul pregatit sa turui o serie de cuvinte nu tocmai placute, dar acestea mi se opresc pe buze cand il zaresc pe Ryu blocand usa.
- Ar fi pacat sa fim intrerupti si de data asta, rosteste el pe un ton care-mi face sangele sa inghete.
Isi trece limba peste buze si se apropie incet de mine...

-----------------------------
Multumesc celor ce au citit!

[Yaku-chin]

Waaawwwwe ce pacosete este Ryu asta ce il ador:X Domne dami si mie un astfel de baiat:)))
Deci imi place la nebunie:X
Sunt foarte curioasa ce o sa se intample in baie asa ca daca ai mila de mine scrie mai repede acel capitol k eu nu vreua sa mor pana nu termin acest fic:)))
Te rooog
Off deabia asteppt
Succes la scris si sfatul meu :)))e : Scrie scrie scrie scrie scrie!:))
Kissu:*:X