Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

48 de ore [yaoi]

#11
Ti-am mai zis ca ador felul tau de a scrie? Ei bine, daca n-am zis-o, o zic acum... Esti geniala. Ai o actiune atat de simpla, dar atat de captivanta incat realizez ca ai un real talent... sper sa nu-l irosesti si sa ajunga candva, in viitorul apropiat, sa citesc o carte yaoi semnata yoko.

Cuplul format din Hiro si Kou pare foarte simpatic... Daca tot nu se feresc sa-si arate afectiunea in public, inseamna ca simt ceva puternic unul pentru altul.
M-a amuzat "dialogul" dintre Kou si Kenzo :)) . Serios, cum de ti-a venit ideea aia ? Se vede treaba ca mintea ta e usor perversa . :))

- Hei, stai linistita, domnita. Te-am salvat, dar n-am sa te si sarut, imi spune el razand si dandu-mi drumul. L-a facut "domnita" ?! :)) Imi si imaginez scena... Cum sa ii spui "domnita" unui baiat, cu toate ca se afla in bratele tale. "Nu am de gand sa te sarut " > ? HAide, mai, cum sa nu aibe ? Altfel nu ar mai fi yaoi.
Cat despre scenele yaoi promise... sper ca te tii de cuvant ... Am cam luat-o razna:))

Cam atat cu impresiile extrem de bune pe care mi le-ai lasat... Un fic extrem de bun, care merita continuat cat mai repede, nu ? Asa ca , grabeste-te cu nextu' !

Chu!

#12
hm...mie mi se pare ca nu prea ii place idea ca tipul ala e atat de recunoscut de bunicul sau...poate simte un pic de gelozie pentru ca e tratat mai bine decat el?
hm..recunosc ca nu prea am inteles daca Hiro si Kou sunt iubiti, poate din cauza ca la inceput i-ai prezentat asa, apoi ca niste prieteni buni ce au devenit colegi de apartament. eu asa am inteles faza.
ahahaha .....
sincer imi place cum gandeste Kenzo ...mi se pare chiar foarte comic. sper ca relatia lor sa depaseasca tachinarile normale si sa devina ceva mai intim...pentru ca altfel vor trece mai mult de 48 de ore si nu se va intampla nimic =((
gambate la scris ...astept diseara de care vorbeai acolo :XD mwhahaha
[Imagine: sigbylis-2.png]
From time to time, we all have to write our own blank page.


_______________________________________________________________

#13
Mii de scuze tuturor, a trebuit sa postez din nou toate capitolele care au disparut. Imi pare rau am pierdut parerile voastre, dar sper sa fie ok de acum incolo si promit sa postez cat de curand urmatorul capitol. Stiu ca v-am cam lasat in suspans in ultimul capitol postat. :D
Multumiri inca o data tuturor! :)

------------------------------


Cap. III -- Kenzo, idiotule! --

Desi Kou e cu un an mai mare decat mine si Hiro, a facut in asa fel incat sa piarda un an de studiu pentru a fi in aceeasi clasa cu cel cu care impartea apartamentul. Mi-a placut indrazneala, firea lor rebela, dar si ambitia de a ajunge primii in scoala pentru a nu fi despartiti. Ne asemanam oarecum, dar nu mi-as fi imaginat ca ne asemanam si in privinta orientarii sexuale. Kou e un tip dintr-o bucata, sigur pe el si are intotdeauna o expresie de superioritate care te face sa te simti minuscul in prezenta lui. Ceea ce putina lume stie este faptul ca aceasta masca a lui este cauzata de prezenta lui Hiro, omul care il face sa se simta implinit si cu adevarat fericit. Parul este mereu ciufulit incadrandu-i fata ca o aura argintiu-inchisa, iar ochii negri si modul neglijent de a se imbraca te fac sa crezi ca tocmai a avut parte de o partida de sex mai mult decat satisfacatoare. Este ceea ce fetele din liceu, ba chiar si o parte din baieti numesc “un tip sexy in adevaratul sens al cuvantului”. Totusi, Kou are ochi doar pentru Hiro, persoana caruia i s-a daruit in intregime fiind perfect fericit de alegerea pe care a facut-o. Cand il vezi pentru prima data, ti-e imposibil sa nu ramai pe loc holbandu-te la perechea de ochi verzi ai lui Hiro care te hipnotizeaza parca prin intensitatea lor. In functie de starea de spirit se schimba si nuanta de verde, fiind relativ usor de ghicit daca se simte bine sau nu. Parul castaniu, pielea fina si felul ordonat de a se prezenta intregesc tabloul ce infatiseaza imaginea lui Hiro. Desi se aud mereu suspine admirative in urma celor doi atunci cand trec pe holurile liceului, toata lumea s-a obisnuit deja sa inteleaga un tot unitar atunci cand se vorbeste despre Hiro – Kou. Se iubesc si sunt fericiti. Aceeasi fericire dupa care tanjeste toata lumea.
- Buna dimineata si tie, Kou. Ce-i cu primirea asta? Pur si simplu n-am dormit bine, atata tot. Nu toata lumea are parte de nopti satisfacatoare de placeri carnale, stii?, raspund morocanos la auzul comenzilor scurte ale lui Kou catre Hiro si descrierii mele care era intocmai precum spusele sale.
Ma cunosc amandoi prea bine, deci ma astept sa ma preseze cu intrebari pana voi ceda si le voi da cateva detalii cu privire la starea deplorabila in care ma aflu. Ajunsi in living, isi face aparitia si Hiro exact la timp pentru a auzi replica lui Kou la spusele mele:
- Pe naiba, dragule. Azi noapte Hiro m-a pus sa tot repet jumatatea de discurs pe care am facut-o pana acum si am adormit tot spunand :”Stimate director, stimati profesori, parinti si elevi ai Dojo Elite Highschool...” , spuse el ridicandu-se de pe canapea in pozitie de drepti si cu mainile intinse ca si cand ar fi candidat la presedentie. Hiro poate fi atat de crud uneori...
Nu apuca totusi sa isi continue remarcile la adresa jumatatii lui, ca se trezeste cu o tava peste umarul stang si o imagine nu tocmai linistita a lui Hiro. Ochii acestuia au capatat o nuanta periculoasa de verde inchis ce arunca fulgere in directia lui Kou.
- M-am revansat azi dimineata, nu-i asa sau nu ti-a placut felul in care te-am trezit? Du-te, te rog, si pune un tricou pe tine! Avem musafiri, nu? , replica Hiro in timp ce-l impinge pe Kou spre dormitor.
Nu am observat faptul ca nu purta nimic de la bust in sus cand am intrat in casa; gandurile mele sunt mult prea departe.
- Scuze, Kenzo. Inca ma chinui sa lucrez la manierele lui Kou, dar are dreptate cu faptul ca arati ca naiba, mi se adreseaza el masurandu-ma atent in timp ce privirea i se linisteste. Ce tren a dat peste tine?
- Serios, nu-i decat rezultatul unei nopti in care n-am prea putut sa dorm. N-ar fi mai bine sa ne apucam de treaba?
- Nu! , aud replica scurta a lui Kou venind din dormitor in timp ce se chinuie sa-si traga un tricou pe cap. Ne cunoastem de ceva timp si stii ca nu te vom lasa asa. In plus, mintile curioase vor sa stie, imi spune el in timp ce chipul sau capata o expresie strengara.
Intr-adevar, are dreptate. Stiu ca nu vor inceta cu intrebarile daca nu le satisfac curiozitatea. Asadar, le povestesc despre avocatul venit in casa mea cu o seara in urma si povestea ciudata a cazului la care lucreaza, avand grija totusi sa nu spun nimic despre gandurile si imaginile ce mi-au fulgerat mintea de fiecare data cand am fost in prezenta lui Jun.
- Cu alte cuvinte, bunicul tau se implica mai mult decat ar trebui, spune Hiro dupa un moment de gandire. E intr-adevar ciudat, dar nu imposibil de aflat detaliile. Incearca sa te pui bine cu acest avocat si vei putea in mod sigur sa afli informatiile de care ai nevoie. Nu cred ca o sa ai greutati in a face asta, mai ales ca ai spus ca e tanar, prin urmare fara prea multa experienta, nu? Cu cat stai mai mult timp pe langa el, cu atat ii vei capata increderea mai repede, in consecinta vei rezolva si propriul tau caz mai repede.
Nu stie ce-mi cere. Nu stie ca nu pot sa ma controlez in prezenta acelui om, nu stie ca ma simt atras de el si cine stie de ce as fi in stare ca sa transpun imaginile gandurilor mele in realitate?
- Tanar?... , intreba retoric si visator Kou afisand un zambet pervers pentru ca in secunda urmatoare sa fie trantit pe canapea de catre Hiro care ghicise gandurile acestuia.
Am noroc cu acest moment de intrerupere pentru ca replica lui Kou mi-a facut sangele sa clocoteasca, fapt ce ar fi fost usor depistat de catre cei doi.
- Kou, esti un pervers incurabil! Nu tii deloc la sentimentele mele si vrei neaparat sa ma vezi gelos in fiecare zi! Nu mi-e de ajuns ca ma lupt cu toata populatia liceului care saliveaza de fiecare data cand te vede? Acum trebuie sa ma lupt si cu persoane complet straine noua, dar cu care incepi tu sa ai fantezii?
Hiro, cocotat deasupra lui Kou, e complet absorbit de tirada de reprosuri, intrebari si dovezi de gelozie in timp ce se zbate sa-si scape mainile din stransoarea cu care il prinsese celalalt. Razand, Kou se intoarce dintr-o miscare trecand el deasupra satenului tinandu-i mainile deasupra capului si apropiindu-si fata de a lui.
- Cat de mult te iubesc, fir-ar sa fie! , spuse inainte de a-i cauta buzele cu ale sale, uitand complet de prezenta mea.
Asa reusea de fiecare data sa ii inchida gura la propriu si la figurat. Imediat ce si-a indepartat fata de a lui Hiro, continua:
- Nu aveam fantezii cu acel avocatel. Incercam sa mi-l imaginez pe Kenzo impreuna cu el... , dadu el replica finala care mi-a pus capac pur si simplu. Ma ridic dupa fotoliul confortabil pe care statusem asezat si le spun in timp ce ma indrept spre iesire:
- Scuze, baieti. Azi chiar nu sunt in stare de nimic. Lasam pe maine continuarea discursurilor; vin la voi pe la 10?, ii intreb neindraznind sa-mi intorc privirea spre ei.
- Nu!, imi raspunde Kou cu aceeasi stapanire de sine stand inca deasupra lui Hiro. Venim noi la tine maine la ora 10. Vreau sa am o imagine completa a ta impreuna cu domnisorul avocat. Pe maine!, mai reusi sa spuna inainte de a relua lupta cu Hiro care incepuse iar sa se zbata la auzul replicii jumatatii lui.
Inchid usa in urma mea si plec mai ravasit decat ajunsesem. Rasucesc cheia in contact si incep sa conduc fara tinta pe soselele din Tokyo, ceva mai libere astazi. Sofatul ma ajuta sa ma calmez, sa-mi pun gandurile in ordine si imi ofera o oarecare stapanire de sine. In cazul de fata nu prea da roade. Sutele de ganduri nu-mi dau pace si-mi induc o stare de agitatie si nervozitate necunoscute mie pana acum.
“Kenzo, potoleste-te! N-are rost sa te gandesti intr-o asemenea masura la un lucru atat de ciudat, inimaginabil de realizat si imposibil. Inimaginabil de realizat? De ce m-as gandi la realizarea lui in primul rand? Asa ceva nici n-ar trebui sa-mi treaca prin minte. De fapt... toate gandurile legate de treaba asta nu-si au rostul in mintea mea si totusi ele exista. Chiar as vrea sa se realizeze? Chiar as vrea sa... “
Franez brusc cand realizez ca eram aproape sa trec pe culoarea rosie la semafor, dar nu la timp sa opresc impactul masinii cu trupul unui trecator ce a avut ghinionul sa traverseze exact in momentul acela. Cobor speriat din masina si ma apropii de omul care incerca cu greu sa se ridice de pe asfaltul incins de soarele puternic.
- Sprijina-te de mine si te voi duce la spital imediat, au fost singurele cuvinte pe care am putut sa le rostesc intrand in panica la vederea sangelui ce siroia pe fata strainului.
- Hei, nu stiu cine dracului ti-a dat permis de conducere, dar clar nu era in toate mintile cand a facut asta. Da-mi drumul, sunt bine. E doar o zgarietura, replica el nervos ridicandu-si privirea catre mine.
Pare de aceeasi varsta cu mine, brunet si cu o privire atat de patrunzatoare incat iti ingheata sangele in vine. Niciodata n-am vazut un albastru atat de intens. Cei doi cercei din urechea stanga si tatuajul pe care maneca scurta a tricoului negru il lasa sa se vada completau imaginea tipului pe care automat l-am categorisit drept “bad boy” desi... Desi in adancurile mintii mele l-am numit involuntar “un demon cu chip de inger”.
“Ha! Ca sa vezi... O sa incep sa ma simt atras de toti tipii pe care am sa-i intalnesc pe strada! Kenzo, esti cu adevarat idiot!” Reprosurile auto-ironice si momentul un pic prea lung pe care l-am petrecut studiindu-l cred ca au asezat pe fata mea o expresie destul de ciudata pentru ca strainul isi incrunta sprancenele cand ma intreaba:
- Sunt chiar atat de frumos sau esti intr-atat de copil incat sa te sperii de un firicel de sange?
Se ridica, isi scoate tricoul si il foloseste pentru a opri sangerarea. Ce mi-e dat sa vad! Un bust perfect scaldat bland de razele soarelui parca fiindu-le teama sa nu deranjeze cumva trupul tanarului. Emana o sexualitate irezistibil de puternica prin fiecare por al pielii sale. Ma dezmeticesc insa realizand intelesul vorbelor lui si incerc sa par deranjat de acestea.
- Ok, daca zici ca te simti bine si esti sigur ca nu vrei sa te duc la spital, o sa-mi vad de drum.
- Oh, domnita prinde glas! , exclama el zambind rautacios si aparent surprins.
“E pentru a doua oara cand sunt numit asa. La dracu cu toata povestea asta!” Deschid gura pregatindu-ma sa ii dau o replica usturatoare, dar nu apuc sa scot nici un sunet ca buzele imi sunt acaparate de ale lui si ii simt limba despartindu-le fara greutate si cu pricepere incepe sa exploreze interiorul cald al gurii mele. Ii simt atingerea moale a mainilor pe spatele meu, ii simt buzele ferme simtindu-se al naibii de bine strivindu-le pe ale mele si aud un intreg concert simfonic urland in urechile mele lasandu-ma perfect maleabil in bratele acestui om. Nu pot sa-mi dau seama cat timp a trecut de cand mi-a dat drumul, insa imi revin prea greu din starea de ameteala ce a pus stapanire pe mine din momentul in care i-am simtit pielea atingand-o pe a mea. Suntem in mijlocul strazii, masini trec pe langa noi semaforul schimbadu-se de cateva ori bune cat timp a durat toata scena, iar eu stau ca un idiot asteptand... nici eu nu stiu ce. E ca si cand eu sunt cel care a fost lovit de masina si nu invers. Cand in sfarsit imi fac curaj sa-l privesc, are o expresie extrem de satisfacuta si mi se adreseaza ridicand o spranceana:
- Ma asteptam la orice reactie, mai putin la cea pe care ai avut-o. N-as fi crezut ca imi vei raspunde la sarut in felul in care ai facut-o, dar cel putin te-am scos din starea de soc alarmanta care pusese stapanire pe tine in schimbul uneia clar mult mai placute, imi spune in timp ce-si aprinde o tigare. Hirano Ryu e numele meu. Tine-l minte, domnita, poate o sa mai ai stari de soc din care vrei sa iesi.
“Cum dracului sa ma scoata el pe mine din stare de soc? Eu am dat peste el cu masina si tot el este cel care ma scoate pe mine din starea de soc? O stare de soc placuta? Ce tot am de repet vorbele lui? Hirano Ryu... ” Pana sa pot reactiona verbal la spusele lui, el deja se indepartase.
Ma asez din nou la volanul masinii si reusesc sa ajung acasa fara alte incidente. Urc direct in camera mea incercand sa pun cap la cap noianul de ganduri din mintea mea si , ca de obicei, ma opresc in fata oglinzii incepand sa discut cu propria-mi persoana.
“Kenzo, idiotule...”

---------------------------------


Cap. IV -- Te iubesc --

Nu stiu cat timp am petrecut uitandu-ma in oglinda. Am mers in baie si nu stiu cat timp m-am lasat mangaiat de atingerea catifelata a picaturilor de apa cazute cu repeziciune pe trupul meu aparent relaxat. Ma hotarasc intr-un final sa ies desi inca nu m-am decis daca acesta ar fi un moment potrivit sa port o discutie cu Jun. Nu ma simt in stare. De aseara, de cand a venit el parca toate lucrurile s-au intors cu susul in jos si realizez ca traiesc intr-o lume mult mai ciudata decat am crezut pana acum… sau eu sunt cel ciudat in toata povestea asta? “Dar eu n-am facut nimic! N-am cerut asta si in nici un caz nu vreau sa se schimbe ceva fata de cum era inainte. Inainte sa vina el. Si apoi… ce dracului s-a intamplat azi? Ce-a fost in capul meu? M-am lasat pur si simplu sarutat de un tip. Ba mai mult, a fost si satisfacut de faptul ca nu am opus nici un fel de rezistenta. Cum de nu am reactionat in nici un fel? El a zis ca nu se astepta la o astfel de reactie din partea mea si parea al naibii de multumit de asta. Hirano Ryu… Sper sa nu mai dau ochii cu tine.”
Hirano Ryu si Arakawa Jun – cele doua nume alearga haotic prin mintea mea incercand sa-l prinda pe al meu. Ma arunc obosit pe patul confortabil fara a ma mai deranja sa-mi pun ceva pe mine inafara prosopului din jurul taliei. “Sunt sigur ca nu voi fi in stare sa inchid un ochi la noapte”, gandesc avand privirea tintuita in tavan.
Tresar nervos la auzul unor usoare batai in usa. Probabil bunicul are o alta lectie de viata pe care vrea sa mi-o impartaseasca. Suier printre dinti un “Intra!” plictisit si incerc cu greu sa ma ridic in capul oaselor. Intr-adevar ma simt de parca a dat o masina peste mine. Nu mica imi este mirarea cand, in locul staturii impunatoare a bunicului, ma trezesc cu imaginea angelica a lui Jun. Poarta o pereche de pantaloni confortabili gri si un tricou alb, iar eu, in cazul in care continui sa ma holbez pur si simplu la acest om, mi-e teama ca am sa fiu inchis pentru viol.
- Scuze ca vin sa te anunt atat de tarziu, dar m-am gandit ca ai vrea sa stii ca bunicul tau va lipsi o perioada. Nu mi-a spus decat ca are o treaba urgenta de rezolvat ce necesita deplasarea lui in Spania si se va intoarce cat de curand posibil, imi spune el calm in timp ce eu am impresia ca explodez daca nu il ating, daca nu ii simt gustul buzelor, mirosul pielii…
Il vad cum vine spre mine, incep sa tremur, il vad cum se aseaza pe pat langa mine, incep sa intru in panica, il vad cum se uita la mine intr-un mod inexplicabil de ciudat abia atunci constientizandu-mi goliciunea in zadar acoperita de un petic de prosop. Impins de niste maini nevazute ma ridic in genunchi, ii prind fata in palmele mele si, nemairezistand tentatiei, gust pentru prima oara din dulceata buzelor lui. Imi trec timid limba peste ele si le simt cum se deschid facandu-mi loc sa cercetez interiorul matasos al gurii sale. Atat de catifelata, atat de dulce si atat de primitoare simt cum limba lui o maseaza pe a mea invitandu-ma sa fac la fel. Mirosul apei lui de colonie atat de masculina si placuta simturilor mele ma face sa innebunesc de placere. Ii simt atingerea. Simt mainile lui pe mijlocul meu urcand atat de chinuitor de incet pana se lasa relaxate pe fiecare dintre umerii mei si totusi... doar pentru cateva secunde. Palmele lui se inclesteaza pe pielea mea si ma indeparteaza incet. Nu gandesc. Nu pot sa gandesc, mi-e imposibil, este de-a dreptul imposibil sa-mi ceara sa gandesc ceva in conditiile acestea. Cu greu reusesc sa-mi recapat suflarea auzind cum si a lui incepe sa se linisteasca, deschid ochii si ridic privirea spre el. Aparent calm, inclestarea maxilarului imi dovedeste ca si pentru el este greu sa scoata o vorba. Ce gandeste el? Ii pare rau? Ii pare imposibil ca un pusti de 17 ani tocmai l-a sarutat, iar el i-a raspuns cu varf si indesat? Incerc sa ii caut privirea cu ochii, dar parul sau minunat de negru ii acopera fata lasata in jos parand sa mediteze la ce tocmai s-a intamplat. Isi lasa palmele sa alunece de pe umerii mei fara sa schiteze nici un alt gest. Ridic mana cu intentia de a-i atinge fata pentru a putea ghici cel putin ce ganduri trec prin mintea lui acum. Nu apuc totusi sa o duc pana la capat pentru ca imi este prinsa de mana lui. Isi ridica frumosii ochi migdalati si ghicesc in ei atata regret, atata parere de rau incat simt ca am sa izbucnesc in lacrimi. De ce? De ce a trebuit sa simt pentru tine ceea ce simt?
- Kenzo, sparge el tacerea cu o voce calda si venind parca de undeva departe, de unde nu il pot atinge, am venit acum sa discutam si despre treaba asta.
“Treaba asta? Faptul ca ne-am sarutat? Faptul ca ma simt atras de el? Faptul ca ma incearca niste sentimente stranii de fiecare data cand il vad, de fiecare data cand aud numele lui, de fiecare data cand ii simt mirosul? Cum adica a venit aici sa discute “si” despre asta? Stia? ...”
- Da, imi spune el ghicindu-mi si de data asta gandurile de parca ar fi fost scrise cu litere de tipar pe toata fata mea. Din momentul in care mi-ai deschis usa de la intrare aseara si am vazut expresia de pe chipul tau am stiut. Am stiut ce gandeai, ce simteai si ce ai fi vrut sa faci. Stiu ca n-ai putut sa inchizi un ochi azi noapte, stiu ca ai petrecut orele de somn masurand camera cu pasi egali dintr-un capat in altul. Stiu ca ti se pare imposibil sa fii atras de un barbat. Stiu ca in dimineata asta ai fi vrut sa te sarut. Cum stiu toate astea? Ma uit la tine si vad reflexia propriului meu suflet si ganduri. Am ramas la fel de inmarmurit ca si tine cand te-am vazut aseara, am gandit si am simtit aceleasi ganduri si sentimente care te incearca si pe tine si am vrut sa fac ceea ce vroiai si tu. Am stat toata noaptea ascultandu-ti pasii cadentati pe podeaua rece si mi se parea ireal sa fiu atras intr-o asemenea masura de un barbat. Nu in ultimul rand, a trebuit sa-mi adun toate fortele pentru a ma stapani sa nu te sarut azi dimineata.
Ascult si nu imi vine sa cred ce aud. Totul mi se pare mult prea imposibil; e de necrezut pur si simplu. Involuntar imi simt ochii umezi si nu inteleg de ce. De fapt... de fapt totul e atat de frumos incat mi-e teama ca in cazul in care as respira, as distruge firava panza ce s-a tesut intre noi.
- Totusi, Kenzo, sunt aspecte pe care nu le cunosti in legatura cu mine, continua el intunecandu-se deodata. Lasa-ma sa ti le spun eu inainte de a le afla din alta parte si apoi hotarasti singur ce vei vrea sa faci.
Stiam ca e prea frumos, trebuia sa ma astept si la parti negative. Incep sa tremur desi incerc din toate puterile sa raman calm si sa ascult pana la capat, dar mi-e teama. Ma ametesc sutele de ganduri si scenarii posibile ce-mi trec prin minte si simt cum capul incepe sa-mi vajaie amenintator.
- Sunt insurat, Kenzo. Am fost prost si naiv si urmeaza sa platesc asta pentru tot restul vietii. M-am insurat crezandu-ma cel mai fericit si implinit om de pe planeta. O iubeam si credeam ca ma iubeste. Pe atunci tocmai iesisem de pe bancile scolii si ma pregateam sa ma angajez la o firma de avocatura ce-mi fusese recomandata de un bun prieten. Totusi, n-am facut-o. Tatal logodnicei mele era si inca mai este directorul celei mai prestigioase firme de avocatura din Osaka, implicit tot sudul Japoniei. Drept urmare, mi-a propus sa lucrez pentru compania lui, ceea ce am si facut. La scurt timp dupa toata treaba asta am inceput sa vad lucrurile altfel. Mai bine zis, am inceput sa vad realitatea. Am aflat ca acest om era atat de impatimit dupa bani, succes si faima incat ar fi fost dipus sa recurga la orice mijloace pentru a le obtine. Ma cunostea cu mult inainte sa mi-o bage pe gat pe fiica lui. S-a interesat, a aflat ca nu pot fi cumparat, asa ca a ajuns sa-si vanda practic propria fiica pentru a aduce un avocat bun in firma. Nu am cum sa plec de acolo si nici nu pot sa divortez. Evident, n-as mai putea practica avocatura nicaieri in Japonia. Tocmai de aceea preiau toate cazurile care necesita deplasarea mea in alte orase decat Osaka. E singurul mod in care pot scapa din infernul de acasa...
De pe culmile celui mai inalt munte de fericire si exaltare sufleteasca am coborat pana in tenebrele infernului. Imi simt inima strapunsa de lama rece si nemiloasa a pumnalului durerii. Ma simt sfarsit. Oare la ce ma asteptam? Ce vroiam de fapt? Vroiam sa ramana cu mine si vroiam sa fie al meu; vroiam sa ii pot simti atingerea calda a degetelor lui in fiecare zi si sa adorm cu capul pe pieptul sau in fiecare noapte adulmecandu-i parfumul; vroiam sa imi rasfat auzul cu vocea lui atragatoare si tulburator de excitanta in fiecare moment al zilei. Il vreau pe el. Totusi, un gand infricosator imi fulgera mintea si nu ma pot abtine sa nu intreb purtand in glas o urma de regret si teama:
- O... o mai iubesti?, reusesc sa ingaim plecandu-mi privirea.
Ii simt mana ridicandu-mi fata pentru a ma ptea privi in ochi si imi raspunde:
- Nu sunt tocmai omul care sa poata iubi doua persoane in acelasi timp. Cu ea a fost o simpla infatuare a sentimentelor mele de copil tanar si in mod sigur prost. Ea nu m-a iubit niciodata desi a stiut sa se prefaca al dracului de bine. Partea buna a lucrurilor a fost ca mi-a infranat in mod categoric dorinta de a face un copil. As fi distrus viata unui suflet nevinovat. Aseara, desi eram pus la curent cu toate datele tale si stiam intr-o oarecare masura la ce sa ma astept, n-as fi crezut niciodata ca prezenta ta va avea un asemenea impact asupra mea. Ma simteam... ma simteam pierdut si in acelasi timp un fel de bucurie calda si linistitoare pusese stapanire pe mine.
E superb. Am fost uluit de aceasta combinatie de masculinitate si farmec din clipa cand mi-am aruncat pentru prima data privirea asupra lui si continua sa ma uimeasca in aceeasi masura si acum ascultandu-i vocea ce-mi gadila auzul. Totusi, repet in minte prima fraza a lui incercand sa-i ghicesc intelesul. “Nu sunt tocmai omul care sa poata iubi doua persoane in acelasi timp.” Ma iubeste?... Dar eu? Eu il iubesc? Ceea ce stiu sigur este ca n-as fi crezut vreodata ca exista si ca mi se va intampla mie sa incerc o atractie sexuala atat de intensa, imediata si chinuitoare. Totusi, e mult mai mult decat atat. Nu ii vreau doar atingerile si corpul si mirosul si vocea. Il vreau pe el. Tot. Tot ceea ce inseamna Arakawa Jun.
Ridica mana si isi trece degetele prin parul meu privindu-ma cu o expresie chinuita si plina de regret. Mangaierea sa coboara pe obrazul meu; imi intorc fata si ii sarut podul palmei.
- Kenzo, te iubesc...

-----------------------------------

Cap V -- Prima noapte de dragoste --

Nimic nu mai conteaza. Il vreau pe acest om cu toata puterea fiintei mele. Ma iubeste si ma simt iubit. Fara sa ii raspund, imi incolacesc bratele in jurul gatului sau de care imi apropii buzele mult prea insetate de gustul lui. Atat de dulce si cu un parfum atat de imbatator incat simt ca pofta mea de el nu va fi satisfacuta nicicand. Depun incet saruturi mici si dese ce urca pana la lobul urechii lui pe care las o urma de saliva in timp ce, curios, o gust cu varful limbii. Il aud cum geme infundat si deodata ma simt purtat pe sus de doua brate puternice. Ma aseaza pe picioarele lui si simt unul dintre bratele sale asezandu-se pe mijlocul meu, in timp ce cu celalalt imi inconjoara posesiv umerii tragandu-ma atat de aproape de el incat ii aud bataile inimii ce danseaza in acelasi ritm cu a mea. Ma priveste adanc in ochi inainte de a-si strivi buzele de ale mele. Limba lui urmareste cu o incetineala chinuitoare linia ce desparte cele doua petale, pe care le deschid invitand-o sa exploreze. E exact ce astepta. O simt invadandu-mi gura, cercetand-o lacom, fara intrerupere si haotic pana e sigura ca nu a ramas nici un locsor fara sa fie dezmierdat. Pasiunea cu care limba lui o inconjoara pe a mea mangaind-o si savurand-o face ca acest sarut in sine sa fie un adevarat act sexual; gura lui face dragoste cu a mea. Mainile lui aluneca pe sezutul meu, il inclesteaza cu palmele asezandu-se mai confortabil in V-ul copaselor mele desfacute peste picioarele lui. Indraznesc sa ii eliberez gatul si sa imi las bratele usor peste pieptul sau, peste abdomenul tare si sa ma opresc in dreptul taliei pentru ca apoi sa reiau drumul in sus insa de data aceasta pe sub tricoul pe care il trag odata cu ele. Ma innebuneste textura pielii lui si imi doresc automat sa gust fiecare particica din ea. Incetinesc cand ajung in zona pectoralilor si, timid, imi trec degetele peste sfarcurile lui intarite. Geamatul sau ma face sa tresar si sa ma intreb daca ceea ce fac nu fac bine. Ma dezlipesc incet de fata lui Jun si il privesc intrebator. Dumnezeule, este incredibil de superb! In timp ce amandoi incercam sa capatam cat mai repede oxigenul de care am fost privati minute bune in sir imi sopteste un “Nu te opri” ragusit si continui sa imi desfat buricele degetelor cu catifelarea pielii lui. Reusesc cu greu sa ii scot tricoul si , uimit, las sa-mi scape un sunet de bucurie, soc si excitare in acelasi timp. Ii cobor incet spatele pe patul moale pentru a-l avea in intregime in posesia mea. Ma aplec peste el si ii sarut buzele pline pe care apoi incep sa le sug cu putere, sa le musc , sa le tachinez. Imi trec incet limba peste ele pentru a-mi continua drumul saruturilor pe obrazul lui stang si apoi cobor pe linia gatului sau subtire. Sarut, gust, savurez fiecare centimetru din pielea lui pana ajung la partea care mi-a intrigat atat de tare degetele. Ling timid si curios mugurele sfarcului incretit pentru ca apoi sa incep sa-l sug cu blandete in timp ce mainile mele se lupta sa scape de bariera pantalonilor lui Jun. Auzind geamatul sau imi ridic capul si-l privesc.
- La dracu!, ingaima Jun ridicandu-se brusc si intorcandu-se dintr-o miscare rapida trecand deasupra mea.
Prosopul meu era de mult pierdut printre asternuturi, asadar Jun se bucura de o priveliste complet goala a mea, la fel cum eu suspin vazandu-i pulpele goale inconjurandu-le pe ale mele. Imi acapareaza din nou gura intr-un sarut de data aceasta furtunos, salbatic si incarcat de o pofta nesatioasa ce ma face sa scot un geamat scurt de placere. Instinctiv, il cuprind cu bratele pe care mai apoi le las sa alunece in jos pe spatele sau. Cand ajung in zona taliei, imi trec degetele pe dinauntrul elasticului boxerilor pentru a-l elibera si de acest inconvenient vestimentar ce devenise chinuitor de insuportabil si de neincapator. Isi indeparteaza buzele de ale mele incepand sa-mi exploreze gatul si pieptul urmand acelasi drum pe care l-am parcurs si eu. Rasuflarea lui calda pe pielea mea imi trimite o multime de socuri electrice pe care le resimt in abdomen si in zona organului meu ce sta nerusinat de ferm si tare dorind dezmierdari. Asteptarea nu a fost insa lunga. In momentul in care simt sarutarile lui pe membrul meu, las un sunet de extaz sa-mi scape de pe buze si imi infig degetele in parul lui cautand un punct de sprijin. Se ridica incet si imi inalta picioarele sprijinindu-le de umerii lui. Cand simt prima penetrare, am impresia ca ceva se rupe inauntrul meu si doua lacrimi calde mi se scurg pe obraji. Incet, cu fiecare impunsatura, durerea resimtita se transforma intr-o placere fierbinte si incep sa ma misc in acelasi ritm cu el. Jocul de du-te - vino incepe sa creasca in intensitate si rapiditate pana cand un val imens de placere ma cuprinde din cap pana in picioare atingand culmile extazului si imi simt trupul invadat de lichidul caldut al lui Jun.
Istovit, se tranteste pe pat tragandu-ma dupa el. Imi aseaza capul pe pieptul sau si imi inconjoara umarul cu bratul drept. Incepe sa deseneze cerculete fine cu degetul mijlociu pe pielea mea asudata.
- Jun?, il chem incet cand respiratia mea devine ceva mai regulata, fara a-mi schimba insa pozitia corpului.
- Hm?
- Te iubesc.

*

Nu stiu exact cum si cand am adormit, dar cert este ca am avut parte de cel mai dulce somn din ultimii... hmmm... cati ani am? Ah, da! Din ultimii 18 ani fara cateva luni. Aud prin vis cum dusmanul meu etern, telefonul, scoate niste sunete chinuite in incercarea de a ma trezi. Automat imi vin in minte toate evenimentele petrecute cu o seara inainte, asadar raspund la telefon cu o voce diametral opusa fata de cea pe care am folosit-o ieri.
- Buna dimineata, soare, oricine-ai fi!, salut persoana de la capatul celalalt al firului simtindu-mi fata radiind mai puternic decat razele soarelui.
- Mmm ‘neata, Kenzo! Te simti bine? , aud vocea fenomenal de surprinsa a lui Kou.
- De ce nu m-as simti bine? E o dimineata superba!, exclam in timp ce cu o mana trag jaluzelele pentru a lasa lumina blanda sa patrunda in camera.
- Spune repede ce-ai facut azi noapte si cu cine! Altfel o sa cred ca am format un numar gresit si persoana cu care vorbesc nu e Kenzo! Hiro, imbraca-te mai repede! Kenzo e pe moarte!, il aud cum tipa dupa saten si incep sa rad de curiozitatea lui incurabila si tertipurile pe care le foloseste pentru a-si imboldi iubitul sa se grabeasca.
- Sunt intr-o stare perfecta pentru a cobori la bucatarie si a lua micul dejun in timp ce va astept, ii spun fara sa imi pot sterge zambetul lenes de pe fata.
- Ajungem la tine in 10 minute. Ma duc sa il imbrac pe Hiro deoarece mi-e teama ca, in ritmul lui de a se pregati, o sa mor de curiozitate! Ah, si imi mai vorbeai mie, replica accentuand intentionat pronumele posesive, tocmai mie imi vorbeai de placeri carnale. Pregateste-te sa dai explicatii! Am fugit!
Jun nu mai este in camera mea. Probabil s-a trezit mai devreme si a coborat deja la bucatarie? Ar fi o scuza plauzibila avand in vedere faptul ca am fost atat de extenuat aseara incat acum am o foame de lup. Zambesc satisfacut gandindu-ma la aceasta varianta si intru in baie pentru un dus scurt. Ies dupa aproximativ 15 minute si ma indrept spre un dulap pentru a-mi pune pe mine o pereche de pantaloni scurti. Ma surprind incepand sa rad cu pofta si de unul singur cand imi dau seama ca, in zapaceala si in starea mea euforica, am imbracat pantalonii cu spatele in fata. Cand in sfarsit reusesc sa ajung in bucatarie constat ca este perfect nefolosita in aceasta dimineata si de asemenea, este suparator de goala. Urc grabit inapoi scarile cate doua odata si intru in camera lui Jun fara sa mai bat la usa. Patul este neatins, ceea ce inseamna ca a ramas cu mine pe tot parcursul noptii si trebuie sa fi plecat nu cu mult timp inainte sa ma trezesc eu. Ii simt inca parfumul persistand in aer si simt un gol in stomac aproape instantaneu.
Sunetul soneriei reuseste sa patrunda printre gandurile mele cu privire la locul unde Jun ar fi putut pleca.
- Vin imediat, fir-ar sa fie! Numai inceteaza odata sa torturezi butonul soneriei!, tip evident agasat de intrerupere in timp ce cobor scarile.
- ‘Neata, Kenzo!, ma saluta scurt Kou in timp ce ma impinge cu putere spre living folosindu-si ambele maini.
- Kenzo, ce dracului i-ai spus lui Kou de se comporta asa? Abia daca am avut timp sa-mi trag pantalonii pe mine. Camasa mi-a pus-o el si nici nu m-a mai lasat s-o inchei! M-a tras de mana tot mormaind vorbe care nu au nici un sens. Ce se petrece?, ma ia Hiro la intrebari in loc de salut in timp ce ne urmeaza pe mine si pe Kou.
Ajunsi in livingul imens, Kou ma impinge pe canapea si se aseaza pe fotoliul din fata acesteia tragandu-l pe Hiro in bratele lui.
- Sunt numai ochi si urechi si... imaginatie, imi spune el afisand zambetul pervers atat de caracteristic lui. Spune-ne ce s-a intamplat azi noapte si nu te sfii sa dai toate detaliile.
Ma surprind chiar si pe mine in momentul in care raspunsul imi zboara de pe buze aproape automat:
- Ei bine, am facut sex. Esti multumit acum? Putem merge in camera mea sa ne apucam de treaba? Stiti doar ca maine trebuie sa fim pregatiti, le raspund in timp ce ma bufneste rasul vazandu-le expresiile perplexe de pe fetele lor.
- Kenzo, mai spune-mi ceva: e vorba despre avocatelul ala?, ma intreaba Kou facand ochii mari si zambetul i se largeste acoperindu-i toata fata.
Hiro este mult prea socat pentru a putea spune ceva si se pare ca asteapta raspunsul la intrebarea lui Kou cu aceeasi curiozitate ca si el.
Automat, ne intoarcem cu totii capetele spre usa de la intrare care se deschide brusc. Fara sa ne observe, Jun intra si o inchide in urma lui continuand sa bea dintr-o sticla de apa plata. Poarta o pereche de pantaloni scurti negri si un tricou alb care i se lipeste de corp lasand sa i se contureze pieptul lucrat. E transpirat, respira greu si picaturi de apa i se scurg de pe suvitele de par ravasit de vant, ceea ce ma duce cu gandul la acel Jun de azi noapte. Inghit in sec si nu pot scoate o vorba.
- Hei, salut!, sparge tacerea acelasi dezinvolt Kou a carui privire mult prea concludenta lasa se vada exact ceea ce gandeste. Hiro se ridica brusc din bratele acestuia si se indreapta catre Jun.
- Salut, eu sunt Hiro, iar fenomenul care sta pe fotoliu este iubitul meu, Kou, se prezinta satenul intinzand mana.
- Eu sunt Jun, raspunde el vizibil incurcat in timp ce ma cauta cu privirea. Ma scuzati, trebuie sa fac un dus dupa jogging-ul de dimineata.
Se indeparteaza de noi si urca scarile spre camera sa. Atat Kou cat si Hiro il urmaresc muti cu privirea pana se aude inchizandu-se usa camerei lui Jun.
- Ei bine da, acum am o imagine clara a ta si a avocatelului impreuna. Felicitari, amice! Ti-ai ales o partida pe cinste!, exclama Kou zambind in timp ce ochii ii stralucesc intr-un mod al dracului de graitor.
Cand reusesc intr-un final sa-i inchid gura lui Kou, urcam cu totii in camera mea si, surprinzator, izbutim sa terminam si discursurile care ne-au dat atata bataie de cap. Nu e nevoie sa mentionez faptul ca la fiecare fraza scrisa, Kou gasea cate un cuvant, un sinonim, o explicatie care sa lege o banala formulare dintr-un discurs de prezentare cu o posibila locatie pentru o partida de sex sau noi metode de a ajunge pe culmile extazului sau... ei bine, cu orice ar fi avut legatura cu actiunea de a face sex. La fiecare astfel de remarca, o noua runda de harjoneala incepea intre el si Hiro. S-a ales cu o muscatura zdravana in momentul in care i-a propus lui Hiro sa faca sex in sala de festivitati unde urmeaza sa tinem discursurile, spre exemplu...
Reusim sa terminam trivialele prezentari abia pe la ora 17 cand, in mod normal nu ne-ar fi luat mai mult de o ora. Avandu-l pe Kou atat de distrat, ma mir sincer ca le-am incheiat cu bine. Ii conduc la iesire si ma despart de ei nu inainte de a primi de la Kou o alta incurajare de a nu lasa o asemenea partida sa-mi scape.
Urc scarile si ma indrept direct spre camera lui Jun. M-a chinuit toata ziua dorinta de a-l atinge si acum am de gand sa recuperez pentru atatea ore pierdute.

-------------------------------------------

Cap. VI -- Albastru --

Aproape alerg pe hol pana ajung la usa camerei lui Jun pe care o deschid brusc. Il gasesc stand intins pe pat si citind o carte. Imi indrept pasii spre el si ma asez deasupra lui. Dau cartea deoparte, imi lipesc palmele de pieptul lui si ii spun in timp ce imi apropii buzele de ale sale:
- Mi-a fost dor de tine azi.
Imi zambeste bland si imi inconjoara spatele cu bratele tragandu-ma mai aproape. Acelasi tremur imperceptibil, aceleasi emotii ce-mi infasoara inima, aceeasi placere pune stapanire pe trupul si sufletul meu simtindu-i atingerile. Imi plimb usor buzele pe ale lui inainte de a-i acapara gura intr-un sarut parca pentru a-mi demonstra vorbele. In minutul urmator hainele noastre zac aruncate pe podea, iar eu ii contemplez trupul minunat folosindu-mi limba. “Dumnezeule, n-am sa ma satur niciodata de gustul tau, Jun!” In timp ce imi trec incet limba pe pielea pieptului sau, ii simt barbatia rigida si excitata apasandu-mi abdomenul. Curiozitatea ma face sa imi indrept buzele spre acel loc si il aud pe Jun cum geme infundat in momentul in care ating pentru prima data partea sa sensibila. Imi misc limba inainte si inapoi pana cand Jun, mult prea excitat, ma prinde puternic de umeri cu ambele maini, ma intoarce cu fata inspre salteaua moale si simt valul de caldura ce ma cuprinde odata cu prima patrundere. Miscarile continue devin mai rapide, penetrarile mai adanci pana in momentul in care atingem amandoi culmile extazului.
Cand ne revenim in fire, ma ia de mana si intram amandoi sub dus. Isi sapuneaza palmele si apoi le pune pe umerii mei de unde coboara incet acoperind fiecare particica din corpul meu. Urca usor inapoi si imi prinde buzele intr-un sarut in timp ce apuc sapunul urmand sa desenez acelasi traseu pe trupul lui.
Iesim din baie complet goi si ne intindem pe patul moale. Adormim unul in bratele celuilalt satisfacuti, multumiti si fericiti.

*

Alarma telefonului imi da desteptarea la ora 7 fix. O opresc repede nedorind sa tulbur somnul lui Jun care doarme adanc. Ma ridic usor de langa el si parasesc camera lui nu inainte de a-i lasa un sarut bland pe buze. Fac un dus rapid, imi pun uniforma liceului si pornesc spre scoala. Ii zaresc pe Hiro si Kou si imi indrept pasii spre ei.
- ‘Neata, baieti! Pregatiti pentru festivitate?, ii salut zambind.
- ‘Neata, fericitule! Acum Kenzo, baiete, lasa saluturile si zi-ne ce-ati facut dupa ce am plecat ieri, ma saluta in modul lui caracteristic Kou.
- Nu crezi ca ar fi mai important sa-l intrebi daca si-a memorat discursul?, replica Hiro uitandu-se intrebator la mine.
- Nu, nu. Mai bine il intrebam daca a avut timp sa mai puna mana pe afurisitul ala de discurs, desi sunt sigur ca mainile lui au fost mult prea ocupate cu alte activitati evident de zeci de ori mai placute, asa-i, Kenzo?, ma intreaba Kou fara sa astepte vreo confirmare din partea mea in timp ce “populatia liceului”, cum spune Hiro, graviteaza in jurul nostru scotand sunete admirative.
- Kou, hai sa lasam picanteriile pentru mai tarziu. Directorul Fujimoto ne face semn sa intram.
Ne indreptam toti trei spre sala de festivitati in care deja incepuse sa se adune lume. Este o incapere imensa ce poate cu usurinta sa fie comparata cu o sala de teatru. O serie de stalpi grosi pe care sunt sculptate diverse forme ciudate, dar elegante colorate in alb si o idee de auriu inconjoara superba incapere. Scaunele confortabile acoperite de huse visinii catifelate sunt dispuse pe trei randuri ce urca usor, podeaua fiind inclinata pentru a oferi spectatorilor o imagine clara a scenei. Dupa cateva minute isi face aparitia directorul liceului, un om de statura medie, plinut si cu parul grizonat.
- Buna dimineata!, ne saluta vadit emotionat din cauza apropiatei festivitati, ca si cand ar fi fost prima la care participa. In 20 de minute incepe festivitatea si va fi deschisa de discursurile voastre, dupa cum bine stiti. Sunt sigur ca nu veti avea nici o problema, dar Kou, pentru numele lui Dumnezeu, incheie-ti toti nasturii camasii!, exclama el rugator catre Kou.
- Ne scuzati, domnule director. Rezolv imediat problema, replica Hiro in timp ce il trage pe Kou spre el si se apuca sa-i incheie nasturii lasati inadins desfacuti.
- Multumesc, Hiro. Apropo, desi este destul de neobisnuit pentru liceul nostru sa admita transferul unui elev in ultimul an de studiu, tin sa va anunt ca veti avea un nou coleg. As vrea sa-mi luati o piatra de pe inima si sa aveti voi grija de el. Tanarul acesta nu-mi inspira nimic bun... , adauga directorul Fujimoto visator si ingrijorat.
- Coleg nou? Si mai ales... nu inspira nimic bun? Pare genul meu de coleg. Voi avea eu grija de el!, exclama automat Kou zambind larg si in acelasi timp primind un cot in stomac de la Hiro.
- Exact. Acest Hirano Ryu nu-mi inspira nimic bun, repeta directorul accentuand ultimele cuvinte.
“Hirano Ryu?... “ Automat imaginea brunetului, albastrul intens al ochilor sai precum si sarutul lui imi vin in minte. Un tremur usor pune stapanire pe intreg trupul meu in timp ce tot felul de emotii ciudate si haotice imi incearca sufletul. Imi incrunt sprancenele si cobor privirea in pamant. Cum voi putea da ochii cu el? Cum voi putea sta zilnic in prezenta lui stiindu-l in aceeasi incapere unde ma aflu si eu? Daca va incerca din nou sa ma atinga voi putea sa-i rezist?
Ma trezesc din visare fiind puternic zgaltait de Kou.
- Hei, Kenzo, ce dracului ai patit? Vorbesc ca idiotul cu tine de cateva minute bune si tu visezi la cai verzi! Stai linistit, avocatelul tau te asteapta cuminte acasa, asa ca hai pe scena inainte ca directorul Fujimoto sa aiba un atac de cord.
Ma las tarat de Kou pana in capatul celalalt al salii de festivitati unde se afla scena. Cateva scaune si un pupitru reprezinta singurele lucruri aflate acolo. Directorul Fujimoto a inceput deja sa spuna primele cuvinte prin care ne invita pe mine, Hiro si Kou sa urcam pe scena pentru a putea deschide festivitatea. Hiro se opreste la pupitru in timp ce eu , Kou si directorul ne asezam pe scaunele de langa el. Incerc sa par calm, dar adevarul este ca sunt inca tulburat de auzul numelui victimei mele de circulatie si de asemenea al celui cu care am experimentat primul sarut cu o persoana de acelasi sex. “Tipul acesta, Hirano Ryu, n-am cum sa nu recunosc ca este al dracului de atragator. Totusi, ceea ce simt pentru Jun este iubire; pentru Ryu in cel mai rau caz simt o atractie fizica. Se mai intampla... , nu? Nu ma pricep deloc la treburile astea, dar nici nu as vrea sa le povestesc lui Hiro si Kou despre intalnirea mea cu Ryu pentru a le cere parerea. Chiar nu stiu ce am de gand sa fac...” , gandesc in timp ce imi trec absent privirea prin randurile spectatorilor nostri. Oftez si imi intorc capul in partea dreapta unde stiam ca exista un orologiu foarte vechi pe care directorul Fujimoto il iubeste ca pe ochii din cap si il intoarce el insusi de fiecare data cand e nevoie pentru a-l tine in permanenta in functiune. De fapt, cred ca ar face un stop respirator daca ar afla ca altcineva inafara de el a deschis usita ce ascunde mecanismul complex care-l pune in functiune.
In secunda urmatoare raman incapabil de a respira, deschid involuntar gura insa fara sa scot vreun sunet si simt ca ochii mei mai au putin si ies din orbite. Rezemat de orologiu, cu mainile incrucisate pe piept si zambind lasciv, Hirano Ryu ma fixeaza cu privirea sa incredibil de albastra. Dandu-si seama ca l-am observat, zambetul sau se largeste neprevestind intr-adevar nimic bun, asta ca sa folosesc exact cuvintele directorului. Ridica o spranceana si reusesc sa citesc pe buzele lui un mesaj adresat direct mie: “Socat?” Automat imi vin in minte cuvintele pe care mi le-a spus atunci: “Poate o sa mai ai stari de soc din care vrei sa iesi...” Reusesc cu greu sa imi dezlipesc ochii de ai lui fiind inghiontit de Hiro care incearca sa ma faca sa ies din starea de transa in care intrasem. E randul meu sa trec la pupitru. Trag adanc aer in piept si ma ridic. Din fericire, am fost atent sa privesc drept in fata pe tot parcursul speech-ului meu, asadar banuiesc ca am reusit sa nu las sa se vada tulburarea ce pusese stapanire pe mine.
Discursurile se incheie intr-un val de aplauze, dupa care coboram treptele scenei si ne indreptam spre locurile noastre din sala.
- Scuze, ma duc pana la baie. Vin imediat, le soptesc celor doi si apoi ma indrept spre iesire aproape impleticindu-ma in propriile picioare.
Parcurg holul lung al liceului si intru in toaleta baietilor. Ma opresc in fata uneia dintre chiuvete, dau drumul la apa si ma privesc in oglinda. Doua lucruri reusesc sa ma calmeze: sofatul, ceea ce nu pot face in conditiile de fata, si discutiile cu mine insumi stand in fata oglinzii. Raman cateva minute asa, timp in care nu sunt capabil pur si simplu sa gandesc, nu sunt capabil sa duc o fraza pana la capat. Ma simt pierdut. Dintre toate orasele Japoniei, dintre toate liceele din Tokyo, dintre toate clasele din Dojo Elite Highschool... De ce tocmai aici? De ce tocmai el si de ce tocmai eu?
Ma aplec deasupra chiuvetei si imi racoresc fata, apoi imi sprijin coatele de vasul de portelan si imi asez povara capului in palme. Da, exact. Destept a fost cel ce-a zis: “Uneori ne tinem capul in palme. Mare povara...” Pe-al meu il simt pe cale sa explodeze din cauza miilor de ganduri ce alearga dezorganizat innebunindu-ma. Reusesc sa ma indrept si sa imi privesc din nou imaginea din oglinda. O stare de soc alarmanta se poate citi cu usurinta pe toata fata mea. Rezemat de peretele din spatele meu sta el privindu-ma.
- Salutari, domnita! Se pare ca apar mereu cand ai nevoie, asa-i? Nu mi-ai raspuns la intrebare cand erai pe scena adresandu-te zecilor de idioti adunati acolo, asadar te mai intreb o data: socat?, ma intreaba el pe un ton chinuitor de insinuant, sugestiv, sexy.
Nu se clinteste din loc, dar ii vad si ii simt privirea arzandu-mi spatele in timp ce ma masoara din cap pana in picioare. Imi las capul in jos nemaiputand indura sa-l privesc si imi adun toate fortele ca sa-i raspund:
- In primul rand, ma numesc Nakamura Kenzo. In al doilea rand, ai face bine sa ma lasi dracului in pace pana nu depun o plangere impotriva ta pentru hartuire. Nu in ultimul rand, am inteles ca o sa fim in aceeasi clasa anul acesta, asadar iti sugerez spre binele tau sa nu cumva sa te apropii de mine, sa imi vorbesti, nici macar sa nu te uiti la mine. Uita ca exist si eu am sa fac la fel in ceea ce te priveste.
- Hmm... pai sa vedem, imi raspunde el ducandu-si un deget la buze ganditor si in acelasi timp parca batjocoritor. In primul rand, stiu al naibii de bine cine esti. Mult mai bine decat crezi tu. Ai auzit bine, vom fi in aceeasi clasa, ceea ce poate insemna orice, numai ca o sa te las in pace nu. Apoi, sa nu ma apropii de tine, sa nu iti vorbesc si sa nu ma uit la tine? Pentru ce vrei sa te privezi de placerea companiei mele?, ma intreaba el retoric ridicand o spranceana. Nu nega faptul ca ti-a placut sarutul nostru si nu nega faptul ca mai vrei. Crede-ma pe cuvant, n-ai sa uiti prea curand de existenta mea si daca insisti sa depui o plangere impotriva mea , macar fa-o pentru viol, nu doar hartuire, concluziona el afisand un zambet rautacios si in acelasi timp periculos.
Fara sa vreau, simt cum tot sangele mi se urca in crestet, imi incrunt sprancenele si incep sa respir mult mai repede si mai profund. Ridic nervos capul si il privesc in oglinda.
- Asta ai de gand sa faci?, il intreb scrasnind din dinti.
- Ce anume?, imi raspunde printr-o alta intrebare arborand o expresie aproape nevinovata de parca nimic din ceea ce a spus nu ar fi fost gresit, ba chiar ar fi fost ceva normal.
- Sa ma violezi, rostesc apasat accentuand fiecare cuvant.
- Ah, bineinteles. Asta daca nu o sa accepti de bunavoie, dar iti promit ca in curand tu vei fi acela care va veni sa ma roage sa fac asta, replica el atat de sigur pe el incat ma face sa ma intreb daca ceea ce spune este intr-adevar atat de normal pe cat o face el sa para.
Ii vad reflexia in oglinda; se apropie de mine cu pasi mici, fara sa se grabeasca, parca sa-mi dovedeasca faptul ca n-am sa opun nici de data asta nici un fel de rezistenta. Se lipeste de spatele meu si isi aseaza barbia pe umarul meu stang avand o expresie de vulpe sireata venita la furat. Ne privim reciproc in oglinda si simt cum ochii lui albastri ma hipnotizeaza. Nu ma misc, dar imi simt corpul tremurand. Acest calm si stapanire de sine a lui Ryu ma scoate din minti. Are impresia ca poate face ce vrea cu mine desi am mai stat de vorba o singura data si atunci doar pentru o jumatate de ora maxim. Ce naiba vrea sa insemne faptul ca ma cunoaste mai bine decat cred eu? Oricum, n-am sa las lucrurile sa mearga asa cum vrea el. Deodata, albastrul privirii lui parca se intensifica si mai mult daca asa ceva este posibil, intr-un mod infricosator de periculos si imi spune:
- Te cunosc, Nakamura Kenzo. Pustiul de bani gata care suceste gaturile fetelor pe strada, are tot ce-si doreste, dar nu-i niciodata satisfacut, net superior celor cu care poarta conversatii despre orice subiecte incepand cu felul de mancare avut la pranz si pana la teoria relativitatii si operele lui Nietzsche, dar mai ales, copilul orfan cules de pe strazi si ajuns putred de bogat peste noapte. Si totusi... esti acelasi Nakamura Kenzo pe care eu o sa-l am.


------------------------------------------------


Cap VII -- Extreme --

Imi simt genunchii moi si capul imi vajaie in timp ce inima incepe sa-mi bata cu putere vrand parca sa-mi iasa din piept. Imi sprijin palmele pe chiuveta si observ cum isi pierd culoarea rozalie din cauza faptului ca imi las toata greutatea sa fie sustinuta de ele. Trag adanc aer in piept si oftez.
- Te-am socat?, ma intreaba el cu subinteles.
- Nu, ii raspund scrasnind din dinti stiind ce urmareste.
- Te-am facut sa te exciti?, continua el zambind in coltul gurii.
- Nu!
- Oftezi fiind ca n-am facut-o?
E incredibil cum reuseste sa obtina exact ceea ce vrea folosindu-se de vorbe. In mod normal, singura persoana in fata careia nu pot castiga un duel verbal este bunicul meu. Acum se pare ca nu pot sa-mi adun gandurile si sa pot da niste raspunsuri pe masura in fata lui Ryu. “Cine dracului se crede de-mi vorbeste asa? Si eu de ce nu pot sa fiu eu insumi? Habar n-am de unde stie atatea despre mine, dar in momentul de fata tot ce vreau este sa nu-l mai vad.”
Ma rasucesc brusc pe calcaie intorcandu-ma cu fata spre el si adopt o expresie razboinica.
- Uite ce e: nu ma intereseaza cine esti si nici de unde stii atatea despre mine. Nu ma intereseaza absolut deloc persoana ta. Crezi ca ma impresioneaza cu ceva atitudinea ta sau aluziile sexuale? Te inseli amarnic. Tu ai spus-o singur: sunt net superior in discutiile cu oricine si despre orice subiecte, iar in ceea ce priveste viata mea sexuala, este complet satisfacuta. Asadar, nici mort n-as veni eu la tine cu propuneri in acest sens. Lasa-ma dracului in pace si vezi-ti de treburile tale!
Pe tot parcursul speech-ului meu am fost constient ca trupul lui este lipit de al meu, am fost constient de faptul ca atunci cand m-am intors spre el nu s-a dat nici un pas inapoi fapt care m-a facut sa stau captiv intre vasul chiuvetei si corpul lui. Totusi, nu am de gand sa cedez. Tupeul lui fantastic ma scoate din minti! Cu toate acestea, observ ca vorbele mele n-au avut alt efect decat sa largeasca zambetul de pe fata lui.
- Minti.
- Ba nu mint deloc!, raspund vadit iritat.
- Ai vrea sa stii cine sunt si de unde stiu atatea despre tine. Asta tine de simpla curiozitate tipic umana. Te impresioneaza, te tulbura si te chinuie persoana mea, atitudinea mea superioara si aluziile sexuale. Nu mai esti tu cel care conduce discutia, ci eu. Daca ai fi avut o viata sexuala complet satisfacuta, n-ai fi tremurat asa simtind corpul meu atingandu-l pe al tau si nu ti-ai mai trece limba peste buze pregatindu-le pentru un posibil nou sarut, imi spune in timp ce-si trece degetul mare peste buzele mele.
- Tremur de nervi si de dezgust!, aproape ca urlu la el oprindu-i discursul calm si patrunzator si dandu-I mana la o parte ca si cand atingerea lui m-ar fi ars.
- Nu, nu esti dezgustat. Ti-e teama, imi raspunde la fel de calm ducandu-si acelasi deget la gura si-l supse usor.
- Teama?!
- Teama ca am sa te sarut din nou si ca o sa-ti placa al dracului de tare. Stai linistit, iubire, am sa fiu mai aproape de tine decat crezi.
Isi dezlipeste usor corpul de al meu si isi indreapta mersul leganat catre usa. Abia atunci aud vocile lui Hiro si Kou apropiindu-se de incaperea in care ma aflu. Are dreptate. Tot ceea ce a zis este adevarat. Mai putin... Eu si Jun ne completam intr-un mod senzational in pat. Atunci de ce tremuram cand corpul lui Ryu il atingea pe al meu? Incerc sa ma conving singur ca este o simpla atractie fizica, dar este intr-adevar doar atat? Dar ce ar putea fi mai mult? Mult mai important pentru mine in aceste momente este Jun si cum o sa pot fi in stare sa-l privesc in ochi cand ajung acasa. Dar n-am facut nimic! De ce ma simt atat de vinovat daca n-am facut nimic? Este din cauza sentimentelor mele pentru Ryu? “Ce dracului sentimente pentru Ryu? Habar n-ai ce simti pentru Ryu, idiotule!”
Ma intorc cu fata spre oglinda si strang marginea chiuvetei pana nu-mi mai simt degetele. Imi privesc reflexia si ma sperii de ceea ce vad. Au avut vorbele lui Ryu un impact atat de mare asupra mea?
Kou si Hiro intra in toaleta baietilor exact in momentul in care eu, intr-un acces de furie, durere si confuzie dau cu pumnul in oglinda spargand-o in mii de cioburi. Raman amandoi blocati pentru cateva secunde, dupa care Kou ma ia de brat fara sa spuna un cuvant si ne indreptam toti trei spre infirmerie.
Nu sunt tocmai usa de biserica, am fost implicat in multe dintre bataile iscate in liceu si majoritatea elevilor evita sa intre in conflicte cu mine. Banuiesc ca la momentul actual, Hiro si Kou il au in fata pe acel Kenzo aflat in mijlocul unei batalii. Doar ca de data aceasta batalia este cu mine insumi si n-am nici cea mai mica idee cum se va incheia.
- Kou, crezi ca am putea merge la voi? Imi pot pansa singur rana acolo si as vrea sa vorbesc cu voi... , le spun exact inainte de a intra in cabinetul doctorului liceului.
- Sigur, dar voi conduce eu. In starea in care esti, primul stalp e al tau, imi raspunde el intelegandu-ma prea bine si stiind ca este vorba despre ceva serios.
- Hiro, anunta-l, te rog, pe director ca nu vom mai putea ramane pana la sfarsitul festivitatii. Te asteptam in masina.
Le vorbesc, dar nu indraznesc sa-mi ridic privirea din pamant. Sentimentul acesta de vinovatie este atat de puternic incat imi vine sa fug, sa plec undeva departe fara sa ma uit inapoi si sa iau totul de la zero. Am nevoie sa ma descarc, am nevoie sa discut despre lucrurile astea, altfel am s-o iau razna.
Intram in masina, eu pe scaunul din dreapta, iar Kou la volan.
- Kenzo, te-ai purtat ciudat inca de cand directorul a pomenit numele colegului nou. Toata treaba asta are legatura cu el?, ma intreaba el pe un ton serios.
In momente ca acesta, cand atatea sentimente confuze se zbat inauntrul meu si imi simt inima pe cale sa explodeze, ei bine in momentele cand sunt pus la incercari mult prea dificile, am obiceiul ciudat de a observa cele mai mici detalii la persoanele din jurul meu sau la locurile in care ma aflu. Acum ma surprind intrebandu-ma cand l-am mai vazut pe Kou atat de serios sau mai bine zis, daca l-am vazut vreodata pe Kou serios. Nu-mi vine in cap nici un astfel de moment. Il invidiez. Ii invidiez fericirea, relatia cu Hiro si viata pe care o are. Mi-as dori sa am o viata atat de linistita cum o au ei.
Trag aer in piept si ii raspund:
- Da, are legatura cu acest Hirano Ryu. Scuze ca va pun in situatia asta, dar sincer simt ca o sa-mi pierd mintile daca nu povestesc cuiva si voi m-ati putea intelege, ii spun insa inca mi-e teama sa-mi ridic privirea.
- Uita-te la mine!, exclama el apucandu-ma de barbie si fortandu-ma sa-l privesc. Am trecut prin destule impreuna si ne cunoastem al dracului de bine. Chiar crezi ca am putea, eu si Hiro, sa stam cu mainile in san si sa nu facem nimic pentru a te ajuta? Stii ca poti sa contezi pe noi oricand, la orice ora si pentru orice lucru.
Imi da drumul si rasuceste cheia in contact. Hiro se aseaza pe bancheta din spate si tranteste portiera in urma lui. Nu scoatem o vorba pe tot parcursul drumului de la liceu pana la apartamentul celor doi. Vreau sa plang si habar n-am de ce. Cum am reusit eu sa ma bag intr-o incurcatura ca asta?...
Ajunsi la apartamentul celor doi, Hiro ma trage in baie, imi curate rana si o panseaza, neluand in seama protestele mele. Cand reusesc sa ma mai calmez, incep sa le povestesc despre prima mea intalnire cu Ryu, ce s-a petrecut atunci si ce ganduri pusesera stapanire pe mintea mea in acele momente. Apoi, le-am relatat intocmai discutia avuta cu el exact inainte ca ei sa isi faca aparitia. Nici unul dintre ei nu a scos un sunet pe tot parcursul povestirii mele si asta m-a ajutat enorm de mult. Am putut sa transpun in vorbe gandurile si emotiile traite atunci stiind ca cineva ma asculta. N-as fi crezut ca ma voi simti atat de liber, n-as fi crezut ca-mi voi simti inima atat de usoara daca impartasesc cuiva preocuparile mele.
-… si acum, acum pur si simplu nu stiu ce sa fac si cum s-o scot la capat. Nu stiu cum o sa pot sta in fata lui Jun ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic si nu stiu cum am sa pot scapa de Ryu, concluzionez oftand adanc.
Dupa un moment de tacere, Hiro mi se adreseaza cat se poate de calm si serios, dar in acelasi timp bland, simtind parca frustrarile mele si intelegandu-ma pe deplin:
- Kenzo, tot ce-ti pot spune acum este ca ai face bine sa iti dai seama exact ce simti pentru Ryu si asta cat mai repede. Nu este vorba doar de propria ta fericire si liniste, dar si de a lui Jun. Inca nu stiu ce sa cred despre Ryu, dar ma intriga faptul ca stie atat de multe detalii despre tine. Incearca sa lasi lucrurile sa vina de la sine in ceea ce-l priveste pe el, pentru ca ma indoiesc ca va sta departe de tine din ceea ce mi-ai spus. In privinta lui Jun, bucura-te de el si de iubirea lui pe care vad prea bine ca o intorci in aceeasi masura. Nu uita un lucru: atunci cand esti cu el, scoate-ti din minte orice altceva si traieste clipa!
Are dreptate. Automat imi vine in minte fraza pe care bunicul mi-o repeta de fiecare data cand are ocazia prin care ma indeamna sa traiesc prezentul si sa las trecutul si viitorul in pace.
Cu o privire ceva mai optimista si avand inima mai usoara, parasesc apartamentul cuplului Hiro – Kou si ma indrept spre casa. Mi s-a facut un dor nebun de Jun, de buzele lui, de vocea lui blanda si dezmierdarile suave. Avand aceste ganduri in cap, apas pedala acceleratiei pana la refuz dorind sa ajung cat mai repede in bratele celui pe care-l iubesc. Strang atat de tare volanul in maini incat simt cum rana de mai devreme se deschide si observ bandajul imbibandu-se incet cu sangele caldut. Nu-mi pasa. Cu cat ajung mai repede acasa, cu atat o sa-mi fie mai bine.
Nu ma mai obosesc sa bag masina in garaj, o las pe aleea din fata vilei si deschid grabit usa de la intrare. Aud vocea lui Jun venind dinspre living, insa banuiesc ca vorbeste la telefon. Ma impleticesc incercand sa scap de incaltaminte si, cu un zambet larg pe fata, intru in camera de zi. In secunda urmatoare, am impresia ca e de fapt miezul noptii, eu sunt in patul meu si dorm dus, iar acesta este un vis. Mai bine zis, un cosmar. Imi vine sa ma ciupesc, sa-mi dau palme, sa fac ceva pentru a ma trezi pentru ca ceea ce vad este de-a dreptul ireal. Simt cum tot sangele mi se scurge din obraji si se prelinge inafara corpului meu prin rana destul de adanca de la mana, zambetul de mai devreme se transforma intr-o grimasa chinuitoare si parca tot decorul devine albastru.
- Ce dracului cauti tu in casa mea?!
I wish people would stop telling me what to do. I can make mistakes on my own too!
Genius by birth, lazy by choice. Mendokusai...

My anime wallpapers blog: http://animefact.wordpress.com/



[Imagine: lcopy.jpg]

#14
ok. voi posta eu. stiu cat de greu e sa iti aduci povestea la zi cand dispar posturi
preferatul meu este Ryu..eu una chiar vreau sa il vad pe Kenzo cu el...
Jun poate fi doar " incalzirea" cel care il initiaza in materie de iubire...dar trebuie sa ramana cu Ryu.
ar merge si idea ca: ryu sa se culce cu jun pentru a il rani pe kenzo...dar sunt sigura ca ai propriile tale planuri despre ce trebuie sa se intample in continuare.
sper ca Ryu sa ajunga sa se indragosteasca de Kenzo si viceversa
cum am mai spus: scrii bine si original. nu ai de ce sa te ingrijorezi pentru cat de sincera e scena de dragoste pentru ca sunt o multime de cuvinte mici ce pot fi folosite. sunt sigura ca stii si singurica cum sa faci o poveste de milioane pentru ca scrii bine si original...si povestea asta are tot ce ii trebuie pentru a deveni una dintre cele mai bune.
iti urez succes in continuare...si nu uita sa postezi urmatorul capitol
[Imagine: sigbylis-2.png]
From time to time, we all have to write our own blank page.


_______________________________________________________________

#15
In sfarsit am terminat filmul [care a fost superb:X] si m-am gandit sa recuperez cat de cat din comm-urile pe care le-am dat.
Mie imi place mult de tot de Ryu si il vreau neaparat cu Kenzo...cum am mai spus, pacat ca nu l-a violat atunci in baie:))...eh nu-i timpul trecut. Acum ca sunt in aceeasi clasa si ca deja se cunosc ma astept a Ryu sa nu-l lase in pace. Cat despre Jun...desi la inceput mi-ar fi placut sa fie cu el, acum nu pot spune acelasi lucru. In primul rand e casatorit si asta ar incurca lucrurile, apoi Ryu e mult mai pervers decat Jun si imi place mai multe de el=P~.
Ah..sa nu-l uitam pe Kou...astept sa ii prind in "actiune" cu Hiro al lui...si daca nu e suficient de detaliat il pun sa mai faca o dubla:)).
Abia astept urmatorul capitol Yoko-chan:D [hm...stiu ca eu sunt aia mica dar totusi merge sa te strig asa ne?:o3] Mult succes mai departe si vezi sa nu pierzi avatarul ala ca ma abonez si eu la el:))
Ja ne:*
[Imagine: 2rqzqjc.jpg]

* Just...Stay Bizarre *


[Imagine: 28qqdxz.jpg] ♥ [Imagine: 2wf645h.jpg] ♥ [Imagine: 51f0xu.jpg]

"Putina mea experienta de viata m-a invatat ca nimeni nu e stapan pe nimic, totul este o iluzie. [...] Cine a pierdut o data un lucru pe care il socotea garantat invata pana la urma ca nimic nu-i apartine." - "Unsprezece minute" - Paulo Coelho

[center][Imagine: jigapt.jpg][/center]

#16
Ei bine, am revenit cu urmatorul capitol. Trebuie sa imi cer scuze ca a durat atat de mult si inca o data imi pare al naibii de rau ca am pierdut parerile voastre postate dupa fiecare capitol. Asta e...
@ Lithium-angel - vor fi ceva surprize asteptandu-l pe Kenzo in privinta lui Ryu si Jun, dar intr-un final se vor lamuri toate problemele. :D Mii de multumiri pentru cuvintele de incurajare!
@ Myuu - ne, onee-chan, acum intelegi de ce sunt atat de indragostita de oamenii aia doi? :)) Ma bucur ca ti-a placut filmul; era imposibil sa nu-ti placa de Gackt si Hyde. :D Ryu... hmm... are el ceva de impartit cu toata lumea, dar cred ca finalul pe care-l am in cap va fi multumitor pentru toti. :D Multumesc frumos!!
@ love_anime - ca tot vorbeai de Hiro si Kou, sunt sigura ca o sa-ti placa acest capitol! :D Multumesc frumos!!

Dupa cum am promis, a venit si vremea capitolului special pentru Hiro si Kou. Asta si ca sa va mai las putin in suspans cu continuarea "aventurilor" din casa lui Kenzo. :D

Enjoy!

---------------------------------

Cap. VIII -- Hiro si Kou --

- Ciudata treaba cu tipul asta nou... Ce legatura crezi ca are cu Kenzo? il intreaba Hiro pe Kou dupa ce si-au luat ramas bun de la prietenul lor.
- Habar n-am, dar clar pune bete in roate relatiei lui Kenzo cu Jun. Totusi, tipul asta mi-a starnit curiozitatea, replica Kou incepand sa zambeasca lenes si tragand cu coada ochiului la Hiro a carui privire se intuneca amenintator.
- Kou, esti incredibil...
Nu apuca insa sa-si duca fraza pana la capat. Kou s-a rasucit brusc pe calcaie, l-a tras cu putere pe Hiro in bratele sale si i-a acaparat buzele intr-un sarut mistuitor. Desi se cunosc, locuiesc impreuna si formeaza un cuplu de mai bine de trei ani de zile, trupul lui Hiro inca tremura din toate incheieturile de placere la fiecare atingere a lui Kou. Isi cunosc unul altuia fiecare particica din corp, insa cu cat se privesc mai intens, cu atat isi doresc mai tare sa atinga si cu cat se ating mai provocator, cu atat mai mult isi doresc sa guste…
Buzele lui Kou le mangaie incet tachinandu-le pe ale lui Hiro in timp ce il impinge spre peretele din spatele satenului. Bratele lor inlantuie trupurile arzand de dorinta, exploreaza haotic si neincetat vrand parca sa se asigure ca ceea ce simt este real. E incredibil cum fiecare stimul trimis dintr-un corp in celalalt isi atinge direct tinta, facandu-le respiratia sa se accelereze, palmele sa cerceteze cu si mai mare infrigurare, gurile sa soarba cu nesat dulceata fiecaruia si ritmul batailor inimilor sa creasca intr-un mod alarmant. Fiind captiv intre perete si trupul lui Kou, Hiro se lasa dezmierdat de atingerile si saruturile jumatatii lui care isi strecoara frenetic limba in caldura gurii satenului, facandu-l sa geama infundat cerand mai mult. Corpul lui Kou se muleaza perfect pe cel al lui Hiro trimitandu-si unul altuia mii de fiori ce le strabat din cap pana in picioare. Sarutul lor devine din ce in ce mai salbatic, mai pasional pana cand Kou, neputand sa-si stapaneasca foamea de gustul iubitului sau, ii musca buza inferioara si un firicel de sange se prelinge pe barbia acestuia. Lacom, isi trece limba peste el de jos in sus, ajungand din nou la buza ranita pe care incepe sa o suga cu putere. Cu greu, dar impins de dorinta, Kou isi dezlipeste gura de a lui Hiro pentru a cerceta gustand obrajii si gatul in timp ce mainile cauta cu disperare sa dea la o parte obstacolele vestimentare. Se indeparteaza numai pentru o clipa de corpul lui Hiro pentru a-i permite acestuia sa-i dea jos tricoul. Coboara in zona pectoralilor pe care o gaseste al dracului de fascinanta de fiecare data cand o atinge si incepe sa deseneze cu limba cerculete in jurul sfarcurilor intarite ale lui Hiro, ramas maleabil in mainile lui Kou. Trece in nestire de la unul la celalalt lasand in urma sa linii fine de saliva. Se ridica brusc pentru a-i prinde fata in palme si a-si strivi din nou buzele de ale lui Hiro, in timp ce satenul isi trece degetele pe dinauntrul elasticului pantalonilor lui Kou, cuprinzandu-i fesele tari. Inainte de a-si continua drumul in jos, Kou reuseste sa scape de inconvenientul articolelor de imbracaminte ce rezistasera eroic pana in momentul de fata, tragand in acelasi timp si boxerii lui Hiro. Traseaza cu limba o linie transversala ce strabate corpul iubitului sau de la gat si pana la zona sa sensibila. Se aseaza pe genunchi in fata lui Hiro sarutandu-i coapsele in timp ce cu mana dreapta incepe sa-i maseze barbatia. Instinctiv, satenul se agata de parul jumatatii lui scotand un geamat de placere. Gura lui Kou face minuni cu corpul lui Hiro sarutand, lingand, sugand fiind extrem de satisfacut de rezultat. Nemaiputand rezista, se ridica brusc si il apuca pe Hiro de bratul stang fortandu-l sa se intoarca cu spatele la el. Il patrunde imediat, aproape brutal si atat de adanc incat satenul lasa sa-i scape un scancet muscandu-si buza inferioara pana la sange. Kou ii intoarce fata catre el si, continuandu-si miscarile regulate ale bazinului, isi strecoara limba in caldura primitoare a gurii lui Hiro. Durerea surda resimtita la prima patrundere, se topeste aproape instantaneu, iar trupurile lor incep sa se miste la unison grabind si mai mult ritmul. Ajung amandoi pe culmile extazului si se elibereaza in acelasi timp, Hiro scotand un geamat satisfacut, iar Kou infigandu-si dintii in urechea lui. Se imbratiseaza si isi lasa trupurile asudate sa alunece pe gresia rece. O imagine atat de erotica incat ar putea zdruncina din temelii simturile oricarui om normal.
Mana lui Kou mangaie bland parul lui Hiro in timp ce respiratiile lor par sa revina la normal.
- Se pare ca nici de data asta n-am reusit sa ajungem in dormitor, rupe Kou tacerea zambind.
- Asa-i, dar trebuie sa recunosc ca ador partidele astea imprevizibile, recunoaste Hiro imbujorandu-se.
- Asa care va sa zica... Trebuia sa ma anunti mai din timp; as fi insistat ceva mai mult decat de obicei si in toaleta baietilor din liceu, si in cabinele de proba din magazine, si in sala de teatru ... Ah! Stai! Acolo am reusit sa te conving, spune Kou razand pervers amintindu-si de clipele incendiare petrecute in teatrul Kabuki cu o saptamana in urma.
- Nu-mi vine sa cred ca m-ai induplecat sa fac asa ceva intr-un loc public si mai ales avand atatia oameni in jurul nostru! Sincer, Kou, esti un desfranat!
- Hmm, asta e varianta mai eleganta pentru “a fi excitat”? intreaba Kou zambind lenes. Tipul din spatele nostru chiar avea orbul gainilor si era de-a dreptul surd, zau asa! Ma tot batea pe umar si imi spunea sa ma asez. Chiar nu intelegea ca tu stateai la mine in brate!, povesteste Kou bufnind in ras.
- Serios? Kou, esti incredibil! De ce nu mi-ai spus nimic? intreaba Hiro cu adevarat uimit si oarecum rusinat, dar totusi zambind.
- Ei, cum as fi putut sa-ti spun? Daca ti-as fi spus te-ai fi panicat imediat, ti-ai fi cerut scuze si m-ai fi lasat cu ochii in soare, fara sa pun la socoteala faptul ca m-ai fi lasat cu o durere insuportabila si cu o foame incredibila de tine, marai Kou muscand urechea satenului parca dorind sa exemplifice dorinta acuta de a-l gusta fara incetare.
- Iubire, cred ca ar fi cazul sa ne ridicam de aici daca nu vrei sa racim amandoi.
Kou se ridica primul si il ia in brate pe Hiro purtandu-l asa pana in dormitor unde il aseaza bland pe pat. Se intinde langa el si ii pune capul pe pieptul sau.
- Nu stiu cum si ce ai facut de ai reusit sa ma innebunesti in halul asta, copil frumos!, spune Kou oftand, dar imediat se trezeste cu un cot in coaste de la Hiro, ai carui ochi verzi incep sa se intunece.
- De cate ori vrei sa avem discutia asta? Esti doar cu un an mai mare decat mine. Nu-mi mai spune “copil”! exclama satenul vadit deranjat de apelativul nevinovat pe care Kou adora sa-l foloseasca.
Dintr-o miscare, Kou se urca deasupra lui Hiro si ii prinde mainile deasupra capului imobilizandu-l.
- Stii foarte bine ca ma innebunesti si mai tare atunci cand te infurii, ii spune el afisand un zambet mai mult decat graitor.
- Si regreti? il intreaba Hiro provocandu-l.
- Al dracului sa fiu daca regret! raspunde Kou inainte de a gusta din nou buzele satenului.
Cand reusi sa-si deschida ochii, Hiro ghici in privirea insistenta a lui Kou dorinta ce arde mocnit.
- La naiba, Hiro, stiu deja ca cearceaful asta ascunde corpul tau gol si iti jur ca te vreau la fel de mult ca si prima data cand te-am vazut si la fel de mult ca acum un sfert de ora cand te-am avut pentru a suta mia oara. Vreau sa-mi plimb mainile peste tot corpul tau superb, vreau sa te sarut pana ramanem fara aer si vreau sa fac dragoste cu tine zi si noapte. Te iubesc atat de mult ca doare...
- Kou...
Sarutul lor parca dura o eternitate si reprezinta o dovada a vorbelor pasionale ale lui Kou. Acesta se dezlipi de gura satenului pentru a explora restul corpului lui Hiro care reactioneaza instantaneu la atingerile lui Kou. Totusi, de data aceasta, mangaierile si saruturile lui sunt total diferite fata de mai inainte. Isi trece buricele degetelor peste pielea satenului abia atingandu-l, dar in acelasi timp facandu-l pe acesta sa tremure de placere. Kou ii gusta fiecare particica din corp, pentru ca mai apoi sa urce din nou la gura lui Hiro pe care o saruta bland, trecand cu limba peste linia lor despartitoare. Se da jos de pe el tragandu-l pe iubitul sau peste el si-l strange cu putere in brate linistindu-si bataile inimilor.
- Kou?
- Hm?
- Te iubesc.
- Si eu te iubesc.
- Kou?
- Hm?
- Nimic, vroiam doar sa-ti spun numele cu voce tare...
Zambind, multumiti si satisfacuti, inchid ochii si adorm imbratisati.

------------------------------

Multumesc celor ce au citit!
I wish people would stop telling me what to do. I can make mistakes on my own too!
Genius by birth, lazy by choice. Mendokusai...

My anime wallpapers blog: http://animefact.wordpress.com/



[Imagine: lcopy.jpg]

#17
ok....that was HOT
really hot si perfect pentru o mica lectura inainte de culcare. de fapt..prea stimulanta pentru cineva care vrea sa si adoarma.
o singura plangere: e mult prea putin scris. trebuia sa fie mai mult.
Hiro mi se pare ca profita si chiar se bucura de perversitatea lui Kou..sincera sa fiu, as face la fel.
Kou e asa de adorabil...incat as putea sa jur ca e un naiv complet cand vine vorba de iubire. nu e asa ca nu a simtit-o decat dupa ce l-a cunoscut pe Hiro?
anyway...zici ca ne pregatesti ceva cu Kenzo, Jun et Ryu
astept continuarea ca sa aflu ce anume :D
i sure hope ca Jun si Ryu au si ei o mica istorie :D
[Imagine: sigbylis-2.png]
From time to time, we all have to write our own blank page.


_______________________________________________________________

#18
Aveam dreptate Kou e bun la pat:))

A fost un capitol foarte frumos si Hot!:x Mi-a placut felul in care ai descris actiunea.Wow, lui Hiro ii place chiar foarte mult ce ii face Kou:-p Cui nu ia-r placea.Si ce ganduri perverse are Kou:))
" Asa care va sa zica... Trebuia sa ma anunti mai din timp; as fi insistat ceva mai mult decat de obicei si in toaleta baietilor din liceu, si in cabinele de proba din magazine, si in sala de teatru ... Ah! Stai! Acolo am reusit sa te conving, spune Kou razand pervers amintindu-si de clipele incendiare petrecute in teatrul Kabuki cu o saptamana in urma."=>cea mai tare replica:d Ar fii tare sa o faca intr-o cabina de proba=))
Acum am lamurit si cu Hiro si Kou, trecem la ai nostrii Jun si Kenzo.Pot paria ca Jun si Ryu sunt rude:) Sunt aproape sigura de asta.Abia astept sa vad fata lui Kenzo cand ii va spune Jun legatura care o are cu Ryu.OOO si ar fii o faza tare sa se mute Ryu in casa cu ei:)) Ce mi-ar placea.Si lui Ryu i-ar placea sa fie mai aproape de "domnita".

Well, cam atat.Greseli nu ai, cel putin io nu am vazut.Sa pui repede nextu.Mult noroc in continuare.Ja-ne!:bye:
I'm Kira.

#19
OMFG !! REally hot :X:X:X:X .aDor capitolul asta , superb , mirirfic , extraordinar de pervers [ :)) - sunt afectata de raceala -_-'' ] . Ca de obicei , superb , descriere mirifica , dialog al naibii de bine structurat si bine pus :X:X . N-am ce sa mai spun , as vrea sa te pot lauda zi si noapte , da' nah , vezi tuh , mai tre sa si dormim :)) . Nici n-am ce critica :)) :-J .


Astept nextu' spor la scris si muuuulta insipiratie :> :))
Old nick - mary2we

S-am scris cu sange
Pe randuri de cristal
Poveste-acum incepe ...

My pics on dA

My pics on AnimeZup

Viata dubla - my fic


#20
Din nou,am salivat pe tastaura.
Nu ma mai satur de ficul tau.E prea tare.
Esti foarte talentata!Poate vei ajunge o scriitoare celebra si ai toate sansele.Esti printre cei mai buni.
Greseli de tastare?N-am vazut si nu caut asa ceva.
Totul a fost A-D-O-R-A-B-I-L!!! Doamne,cata pasiune perversa >:)>:>:))(pervy mind>:) >:) >:)me.)...am luat foc rau de tot.(ma duk sa fac un dus...altfel nu stiu ce fac:)):-"
Spor la treaba si astept next-ul cat de curand altfel mor pe aici :)))Sa fie si mai pervers!!!!>:)>:)
You are THE BEST (chiar dak nu crezi:P.Convinge-te odata!!P::P:)Chuuu:x::x:x




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)