Aloha! Trec si eu pe aici^^. Imi place mult ficul tau si l-am citit pe tot, dar lenea asta nu m-a lasat sa comentez pana acum, si imi pare rau.
Ideea: Mi se pare originala, chiar daca ai inceput de la ideea de baza cu ei ninja, si sincer imi place mai mult ideea asta decat sa spui ca nu stiu ce tip de I-Phone avea Sasuke. Estetica: Este foarte bine ca scrii cu diacritice, lasi spatiu dupa semnele de punctuatie si intre fragmente.Asezi foarte bine in pagina, bravo. Descriere:Ai descriere si descrii foarte bine sentimentele personajelor, mai ales. Naratiune:Actiunea nu este deloc grabita,imi place ca narezi din perspectiva Sakurei, la persoana 1. Parere generala: Iti ador fic-ul,este foarte bun^^. Dar acum vre-un capitol credeam ca vei lasa lucrurile asa, everybody's happy...Dar ma bucur ca ai adaugat putina drama, desi eu as fi vrut mai multa .
in primul rand va multumesc pentru comentarii si ma bucur ca v-a placut ce am scris...imi pare rau ca nu vin cu o continuare acum, dar sunt in sesiune si mai am inca 3 saptamani pana termin cu examenele, asa ca nu o sa scriu nici macar o virgula pentru ca nu am timp
in al doilea rand am ramas socata cand mi-am gasit fic-ul la atelier fara sa-mi spuna nimeni nimic in legatura cu motivul pentru care a ajuns aici...nu cred ca personal am incalcat vreo regula si consider faptul ca ficul meu este la aceasta sectiune aproape a jignire (e un cuvant dur, dar sunt chiar nervoasa si suparata acum in legatura cu mutarea lui)...nu vreau sa fiu ingamfata sau cu nasul pe sus, dar comparativ cu alte fic-uri din aceasta sectiune, nu cred ca are nevoie de asa multe "imbunatatiri"
singurul lucru care ma face sa cred ca e motivul pentru care a fost mutat este ca ceea ce comentati voi nu respecta anumite reguli, dar nu stiu ce sa cred...am vazut cateva comentarii ce pot fii considerate spam si unele in care erau mai multe emoticoane decat cuvinte, asa ca va rog sa va concentrati putin cand scrieti si sa incercati sa nu incalcati regulile, in cazul in care asta ar fi motivul (desi mi se pare absurd intr-un fel sa ma taxeze pe mine pentru alti useri - si nu dau vina pe nimeni acum)
ma rog...sunt dezamagita si am ramas cu un gust amar cand am vazut prima data ca nu-mi gaseam fic-ul la sectia cu Naruto, fiind mutat aici...sper sa se faca ceva pe viitor, altfel s-ar putea sa incetez sa mai postez pe acest forum...repet inca o data: nu mi se pare normal ca fic-ul sa-mi fie mutat la aceasta sectiune si am vazut ca nu sunt singura care a patit-o asa
hei! ficul tau este extraordinar!imi place foarte mult, si cred ca tuturor cititorilor.sper sa il continui, pentru ca intr-adevar merita.
despre fic, ce pot sa spun..nu am cuvinte, nu sunt in masura sa critic, si nu am ce sa critic, pentru ca este uimitor. ai un mod de a scrie aparte, stii cum sa atragi cititorii si cum sa ii faci sa vrea mai mult. naratiunea se imbina perfect cu descrierea, dialogul nu este din abundenta si este folosit cand este cazul.sentimentele personajelor de asemenea sunt descrise foarte bine, si cititorul simte ca face parte din poveste.
si referitor la ce ai spus, nu trebuie sa te simti frustata din cauza ca ficul ti-a fost mutat.e posibil ca din cauza comm urilor sa iti fi fost mutat , insa nu din cauza ca ar avea nevoie de imbunatatiri. e adevarat ca primesti comm uri in care user ii nu spun mare lucru pentru ca nu au ce sa mai zica, ficul tau e perfect.
imi cer scuze daca am deranjat cu ceva pe cineva.
sper sa vii cu o continuare curand. mult succesc cu scoala si cu ficul!
imi cer mii de scuze pentru faptul ca nu am mai postat de atata timp, dar sunt super ocupata cu facultatea...chiar nu stiu ce sa spun:(...sper sa ma revansez cat de curand pot, dar se apropie si sesiunea, deci mai vedem noi;)
pana atunci va las cu prima parte a capitolului 10...spor la citit
Capitolul 10
M-am trezit destul de devreme, afară era încă întuneric. M-am ridicat sprijinindu-mă într-un cot și l-am văzut pe Sasuke la câțiva pași de mine, privind în gol. L-am întrebat dacă a pățit ceva și a tresărit speriat la auzul vocii mele. Și-a compus repede o expresie neutră și m-a asigurat că nimic nu e în neregulă, după care mi-a sugerat să mai dorm puțin înainte de a pleca. Am dat absentă din cap și m-am așezat la loc în sacul de dormit, având grijă să stau cu spatele la el.
Nu am mai adormit, dar am așteptat tăcută ca el să dea un semn că e momentul să plecăm, iar când a făcut-o l-am cercetat cu privirea în speranța că voi găsi ceva pe chipul său ce i-ar putea trăda sentimetele. Nu am avut nicio șansă pentru că era expert în a se preface, așa că am lăsat-o baltă și m-am concentrat din nou asupra misiunii pe care o aveam.
În câteva ore am ajuns la locul unde se afla pergamentul, dar mai aveam un ultim obstacol de trecut înainte de a pune mâna pe el. Ajunseserăm la baza unui munte pe care trebuia să îl urcăm, dar aveam noroc cu treptele care șerpuiau ușor în fața noastră. Am început să urcăm cu toate că eram obosiți, dar ne-am oprit pe la jumătate pentru a ne odihni putin.
- Nu mai avem mult, am spus gâfâind, încercând să par cât mai optimistă.
- Destul cât să ne extenueze, a fost replica lui Sasuke pe un ton oarecum rece și distant.
M-am uitat la el preț de câteva momente, analizându-l amănunțit și aveam impresia că ceva îl frământa, că ceva rău urma să se întâmple. Am încercat să nu gândesc așa și m-am mințit singură, spunându-mi că nu e decât imaginația, mintea mea obosită care îmi joacă feste. Mi-am scos din rucsac o sticlă cu apă și am băut lacomă câteva guri, după care m-am așezat pe o treaptă și mi-am sprijinit capul pe genunchi. Am așteptat tăcută ca Sasuke să spună ceva, să dea un semn că ce s-a petrecut în ultimele zile nu a fost doar un vis frumos. Cu fiecare secundă care trecea linistea devenea din ce în ce mai apăsătoare pentru mine și știam că în curând voi începe să plâng ca o fraieră. Mi-am lăsat părul să cadă peste față, ca o perdea care să mă separe de el, după care mi-am lăsat toată frustrarea și dezamăgirea să-mi apară pe față.
Am inspirat adânc de câteva ori, încercând să mă calmez, dar nu am reușit – lacrimile trădătoare tot au reușit cumva să-și facă apariția pe obrajii mei îmbujorați. Am încercat să-mi mișc de câteva ori capul pentru a le șterge, dar nu am reușit decât să le întind și mai mult pe față. M-am ridicat cu spatele spre el și mi-am șterg cu palmele lacrimile, dar logic că Sasuke a observat gestul.
- De ce plângi? m-a întrebat.
”Oare de ce crezi? Chiar nu ai nici cea mai vagă idee?” Am vrut să-i spun, dar nu am făcut decât să oftez și am început să urc treptele în liniște.
- Hei, nu ai de gând să-mi răspunzi? vru el să știe în timp ce m-a prins de braț.
M-a întors cu fața spre el, dar mi-am ținut privirea în jos și mi-am tras mâna dintr-a lui. ”Nu am absolut nimic” i-am răspuns și am continuat să merg. L-am auzind oftând în spatele meu, dar nu a mai vorbit cu mine cât am urcat.
Pășeam apăsat pe fiecare treaptă, fiind furioasă pe mine pentru faptul că eram atât de nesigură pe mine, pe Sasuke, pe noi. Chiar am gândit ”pe noi”? Oare am dreptul de a spune asta? Nu există noi, numai eu si el. Doar pentru că zilele astea ne-am apropiat mai mult decât era necesar – cu toate că nu regret nimic – îmi dă oare dreptul să sper la ”noi”? M-am lăsat păgubașă și am oftat tristă, în timp ce simțeam privirea lui Sasuke ațintită asupra mea.
În sfârșit am terminat de urcat treptele astea blestemate ce păreau că nu se mai termină. Mi-am îndoit ușor genunchii și m-am sprijinit cu mâinile pe ei, în speranța că îmi voi recăpăta suflul mai repede. Sasuke mi-a urmat exemplul și am stat nemișcați preț de câteva minute. Nu se auzea nimic în jurul nostru în afară de gâfâielile obosite care veneau la intervale regulate. Când m-am mai calmat puțin și senzația urâtă de amețeală pe care o aveam mi-a trecut, m-am ridicat ușor și m-am uitat în jurul meu.
Primul lucru care mi-a apărut în aria vizuală era un templu imens. Deci aici urmează să se termine prima parte a misiunii noastre. Bineînțeles că trebuia să aducem în siguranță pergamentul în Konoha, dar cea mai importantă parte urma să se sfârșească în curând.
Am pășit încrezătoare spre templu, iar Sasuke m-a urmat în tăcere. Uram că făcusem faza mai devreme, dar uneori chiar nu mă pot controla, nu reușesc să am încredere în mine, mai ales dacă e vorba de el. Totul mi se pare ireal, prea frumos pentru a fi adevărat. În fiecare noapte adorm cu teama că a doua zi mă voi trezi în așternuturile mele moi și că totul nu a fost decât un vis. Și în fiecare diminează parfumul lui unic mă asigură că totul e real, însă nu pot scăpa de teama că totul se va nărui curând.
Am intrat timidă în templu și am fost întâmpinată de un tânăr călugăr ce părea de vârsta mea. Avea ochii mari, căprui și luminoși și o expresie a feței blândă și oarecum matură pentru vârsta lui. Purta costumația galbenă specifică lor, iar în mână avea acele mărgele mari. Știa cine sunt fără să pună vreo întrebare și mi-a făcut semn să îl urmăm, fără să ne adreseze niciun cuvânt. Am străbătut templul, trecând prin diverse încăperi frumos decorate și împodobite cu ghirlande înmiresmate, după care am ajuns în fața unei intrări vechi și dărăpănate. Acolo s-a oprit și s-a dat într-o parte, spunând:
- Numai un suflet pur și neîntinat poate trece de această poartă. Odată ajunși acolo veți găsi îndată ceea ce căutați.
Am dat din cap o dată în semn că am înțeles, după care am pășit de cealaltă parte. În momentul în care am trecut efectiv prin poartă am simțit o senzație stranie și plăcută, ca și cum aș fi pășit printr-o perdea de lumină.
M-am oprit și l-am așteptat și pe Sasuke să vină, însă acesta părea blocat la intrare. M-am uitat la el și mi-am adus aminte cuvintele călugărului. Bineînțeles că nu putea trece: dorința de răzbunare din sufletul lui îl împiedica.
- Îmi pare rău, dar nu pot trece, îmi spuse frustrat.
I-am zâmbit cald și l-am asigurat că nu este nicio problemă, după care am pășit în necunoscut. Nu am mers decât vreo douăzeci de pași, după care în fața mea a apărut din senin un piedestal pe care se afla obiectul căutărilor noastre. M-am apropiat cu grijă de el și l-am ridicat ușor, folosindu-mă de ambele mâini. Mi-am ținut respirația o secundă și am împietrit acolo, crezând că ceva s-ar putea întâmpla, însă nu a fost așa.
Am ascuns pergamentul în rucsacul meu, după care m-am grăbit să mă întorc la Sasuke, iar când l-am văzut am zâmbit larg. Răspunsul său a fost o copie jalnică a unui zâmbet, ceea ce m-a făcut să mă încrunt la el.
- Ce e cu tine? l-am întrebat nervoasă. Toată ziua ai fost așa plouat.
- Nu am nimic, mi-a răspuns distant, după care mi-a întors spatele și s-a îndreptat spre ieșire.
I-am mulțumit călugărului pentru ajutor, după care m-am grăbit să îl ajung din urmă pe Sasuke. Acesta deja ieșise din templu și privea în gol având pe față o expresie...chinuită.
În momentul în care am ieșit două mâini puternice m-au prins și nu am putut scăpa.
- Ai făcut o treabă bună, Sasuke, am auzit o voce feminină de undeva din stânga mea.
M-am întors în acea direcție și am rămas șocată să o văd pe Karin care înainta ușor și sigur, până a ajuns în dreapta lui Sasuke și și-a sprijinit o mână pe umărul său. Ce se întâmplă? Mintea mea urla ca o nebună, prea șocată ca să accepte adevărul. Nu, nu voiam să cred asta. Refuz să cred.
- Ce te așteptai? i-a răspuns Sasuke, revenind la vechea lui mască de indiferență, după care și-a scuturat umărul pentru a-i da mâna la o parte.
Karin s-a încruntat la gestul său, dar zâmbetul trimfător a revenit rapid pe față.
- Ce ai făcut, Sasuke? am șoptit în timp ce mi-am lăsat privirea în pământ și am simțit cum mici cristale se rostogoleau pe obrajii mei, ajungând pe pietrele vechi din fața templului.
Hello:*
Se pare ca am onoarea de a-ti lasa primul comm;;)....
Ma bucur ca ai reusit sa ajungi cu capitolul..... incepusem sa cred ca vrei sa renunti la fic.... ma bucur ca nu a fost asa^.^
Capitolul mi s-a parut foarte interesant, iar sfarsitul.... pot spune ca ma asteptam la asa ceva. Saraca Sakura:(... dupa toate momentele in care s-au apropiat... probabil ca se astepta ca Sasuke sa faca ceva de genul... chiar daca spera sa nu fie asa. Totusi nu am putut sa nu observ o oarecare tristete a brunetului...
Oricum ca sa aflu mai multe trebuie sa astept capitolul urmator.... pe care sper sa poti sa il aduci mai repede:*:bye:
P.S. Daca un fic e bagat la Atelier... nu inseamna ca e neaparat vina autorului pentru asta:)
Uf...iti ador ficul. Iti voi spune ce iti spune toata lumea : este genial. Ideea este chiar originala. In ultima vreme am trait cu ideea ca nu voi mai citi un fic despre acest cuplu care sa fie si originala si interesanta iar acum ficul tau mi`a demonstrat contrariul. Sasuke e un nemernic si sincer e mai bine asa deoarece daca ai fi continuat sa`l faci pe Sasuke topit dupa Sakura ar fi fost un fic tare banal dar asa ne`ai lasat pe toti salivand curiosi la urmatorul capitol. Sakura e cam plangacioasa sincer...din mai orice ea plange. La sfarsitul ultimului capitol nu o acuz ca plange...e o reactie destul de buna cred eu in comparatie cu altele dar in rest,mai mereu plange. In fine. Ce nu o suport eu pe Karin asta...Revenind,ne`ai promis totusi o scena de hentai pe care sunt sigura ca nu numai eu o astept cu nerabdare care sper totusi ca mai e valabila si daca mai e, am impresia ca actiunea o sa devina HOT ! Si daca nu mai e valabila si ficul tot genial o sa ramana. Estetica e foarte buna,greseli de tastare nu sunt,de dialog nu abuzezi asa ca nu e sec..pff...e perfect. Nu te lasa niciodata intimidata de numarul putin de comentarii pentru ca sunt convinsa ca ai multi cititori si nu meritam sa ne lasi cu ochii in soare,nu crezi? XD Mult succes la examene si multa inspiratie si astept cu nerabdare urmatorul capitol care,bineinteles,va fi EPIC.
cred ca este cel mai lung comentariu pe care l`am scris vreodata O.O
Chiar daca nu am fost anuntata, tot nu scapi tu de mine Iti iubesc ficu, inca de la inceput mai atras si inca reusesti. Descrierea imi place, mai ales modul in care descrii acea confizie. Dialog no comment, actiunea ok. Deci pana acum am crezut ca Sasuke e de partea buna, toate bune si frumoase..acu mi-ai dat in cap. Ai reusit sa ascunzi lucru asta la perfectie.
Sakura..numi spune ca renunti, iar devine slaba ..nu ma poate dezamagi..nu se poate ca brunetu sa nu simta chiar nimic...sper sa fie happy end
Spor la scris si bye>:D<
What?! Tradatorule! Sasuke esti un tradator! Te urasc! Cum ai putut face asa?!
* Moment de reculegere *
Asa. Huh, pai iti multumesc ca m-ai anuntat ca ai adus nextul. Chiar ma gandeam cand o sa mai postezi. Decii.. prima parte a capitolului a fost superba. Ne-ai lasat in atata suspans incat deabea astept sa postezi din nou. Ah, pai dialogul nu a fost deloc sec si mi-a placut foarte mult. Te folosesti de el cu cap. Naratiunea.. mai trebuie mentionata? Sti doar ca este ca la carte. Imi place cum narezi. Descriere.. n-am cuvinte. Sincer! Chiar n-am cuvinte. Ador cum descri sentimentele Sakurei! Parca ma simt si eu acolo, intr-un colt al mintii ei si vad tot ce simte.
Revenind la Sasuke. Cum a putut face asta? Ii pare rau totusi nu-i asa? Adica dupa cum s-a comportat cu Sakura in ultimile zile trebuie sa-i pese macar putin. Adica sper ca simte ceva pentru ea. Ahh! Deabea astept capitolul urmator.
Astept nextul cat mai repede!
Bafta si multa, multa inspiratie in continuare!
Well, imi pare rau ca am ajuns atat de tarziu insa am avut o groaza de probleme but now I am here!
Sasuke, tu pacoste mica, cum ai putut! Nesimtitule!
Nu poate fi adevarat, nu? Adica tot ceea ce s-a petrecut a fost doar un joc de teatru (ce-i drept bine jucat). Imi pare atat de rau de biata Sakura.
Okay, deci prima parte a fost pur si simplu geniala, normal, doar tu ai scris. Adica, Sasuke care a devenit din nou distant si Sakura care a incercat sa para si ea mai rece - desi nu prea reuseste - mi-a placut la nebunie.
Pai nu prea mai stiu ce sa spun. Greseli nu am vazut sau nu am stat eu dupa ele desi nu mi-a sarit nici una in ochi.
In rest sincer chiar nu mai am ce adauga avand in vedere ca totul a fost perfect ca de obicei.
Sper sa aduci urmatoarea parte mai repede pentru ca mor aici. Si nu uita sa ma anunti.
Imi cer mi de scuze, am citit capitolul asta saptamana trecuta, dar am uitat sa las un com. Imi cer scuze.
Nu pot sa cred ca Sasuke a facut asta.
Sakura o sa sufere mult din cauza lui, si pun pariu ca lui n-o sa-i pese.
Dar de ce a facut asta, nu-i pasa chiar de loc de sentimentele ei,
el chiar nu realizeaza ca-l iubeste cu adevarat,
este chiar atat de incuiat incat sa nu deosebeasca iubirea pura de cea...
simpla?
Si Karin ma coate din sarite, trebuie batuta.
Se crede tare desteapta, de parca ar fi cea mai mare frumusete din lume.
Este cea mai urata din Shippuden si nimeni nu cred c-o inghite.
Ea crede ca este mai buna decat Sakura, deoarece Sasuke si-a batut joc de ea.
Dar nu realizeaza ca Sakura este in avantaj, ea la putut saruta pe Sasuke, dar Karin nu.
Sac...sac...sac...sac
Descrierea este minunata, rareori citesti un fic atat de bine realizat, poate nu-ti pasa, cred ca sunt multe persoane care iti spun asta, dar eu o spun din adancul inimi.
Ideea este buna, imi place foarte bine cum ai realizat, ai povestit foarte mult drumul pe care l-au parcurs, dragostea care aparea mereu, si apoi, Sasuke da lovitura. Bine facut.
Naratiune este buna, la fel de buna ca celelalte.
imi pare rau ca inca nu am reusit sa termin capitolul si postez doar un fragment...dar sunt inca in sesiune si de-abia joi dau ultimul examen ...dupa ce scap sper sa scriu ceva mai des si sa am mai multa inspiratie:P
pana atunci va las cu a doua parte a capitolului ...spor la citit
Nu am apucat să aud un răspuns de la el sau măcar o ultimă privire pentru că am simțit o lovitură puternică și bruscă la baza gâtului, după care totul s-a întunecat. M-am trezit cu o durere puternică la gât și am început să mă masez ușor. Am încercat să mă ridic în șezut, dar am simțit cum amețesc și m-am trântit la loc pe... pat? Asta e ciudat. Oare unde mă aflu? Încă stând întinsă am început să analizez locul unde mă aflam. Era o cameră destul de spațioasă, cu o masă și două scaune aflate lângă ușă. Patul în care mă aflam avea o lenjerie pufoasă, de culoare verde deschis. Ceea ce m-a intrigat era faptul că singura lumină din cameră provenea de la lumânările așezate din loc în loc în niște suporturi special poziționate de-a lungul pereților vișinii. Nu exista nici măcar o fereastră.
Am mai încercat o dată să mă ridic din pat și am reușit, cu toate că încă mă simțeam amețită și simțeam cum îmi explodează capul. M-am îndreptat cu pași greoi spre masă, clătinându-mă din când în când și aproape pierzându-mi echilibrul. Am ajuns în siguranță pe scaun și, spre surprinderea mea, am găsit o tavă pe care se afla mâncare, iar alături un bilețel împăturit. L-am luat în mână și am început să îl citesc.
” Nu știu cât timp o să treacă până citești biletul, dar îmi cer scuze anticipat dacă mâncarea va fi rece. Încearcă să mănânci ceva. Știu că totul este confuz pentru tine acum, dar vei înțelege pe parcurs ce se întâmplă.
Sasuke”
După ce am citit biletul am început să-mi aduc aminte de ultimele clipe de conțiență înainte de a mă trezi aici și am început să caut rapid cu privirea rucsacul. L-am văzut sprijinit de pat și m-am ridicat brusc pentru a ajunge cât mai repede la el. Bineînțeles că amețeala nu dispăruse, așa că după câțiva pași am căzut pe burtă. Am gemut de durere la impactul cu podeaua de lemn, dar m-am ridicat repede în patru labe și aproape m-am târât până acolo. M-am sprijinit de peretele de lângă pat și am început să răscolesc în rucsac. „ La dracu'!” am murmurat printre dinții încleștați de furie. Pergamentul nu mai era acolo. Se pare că Sasuke chiar a trădat satul și a revenit la vechii lui „amici”.
Simțeam o durere în suflet, ca un cuțit ruginit care îmi perfora încet, dar sigur, inima, iar acum se răsucea sadic în rană. Involuntar mi-am pus mâna pe piept și am început să respir greoi, dar m-am calmat rapid. Nu voiam să mă mai gândesc la el. Cu toate că sentimentele mele pentru el nu aveau să treacă peste noapte, gestul lui mă dezgusta profund.
La un moment dat am auzit pași în afara camerei așa că m-am trântit pe pat, prefăcându-mă inconștientă. Ușa s-a deschis cu un scârțâit enervant, după care am auzit cum cineva se apropia de mine. Am simțit o mână caldă pe umărul meu, dar nu am îndrăznit să îmi deschid ochii și să văd cine e.
- Sakura, trezește-te. Mă auzi?
Bineînțeles că Sasuke era cel de lângă mine. Cu toate că în acel moment aveam impresia că îl găsesc respingător, timbrul vocii lui tot mi-a făcut inima să bată de două ori mai repede. S-a așezat ușor lângă mine și a început să îmi mângâie părul roz, dându-mi la o parte cele câteva șuvițe care îmi acopereau fața. Nu știam cât mă mai puteam preface inconștientă, dar speram că îndeajuns de mult cât să nu mă prindă. Gestul său însă, mi-a dat peste cap toate socotelile. Și-a presat ușor buzele de ale mele și am simțit cum eram străbătută de mii și mii de furnicături. Tot ce voiam în acel moment era să-mi împletesc degetele în părul lui moale și negru și să îl trag mai aproape de mine.
În schimb am deschis brisc ochii și m-am uitat șocată la el. Nu voiam să mai cedez în fața lui, de data asta chiar voiam din tot sufletul să mă schimb. Așa că mi-am ridicat cu putere mâna dreaptă și i-am tras o palmă ce l-a făcut să se depărteze de mine îndeajuns cât să pot să mă dau jos din pat. Deși știam că mai târziu o să regret ce voi spune, pe moment nu îmi păsa deloc.
- În viața ta să nu te mai atingi de mine! am strigat cât mă țineau plămânii.
Timp de o fracțiune de secundă am putut vedea șocul din privirea lui, după care indiferența a revenit ca un văl peste ochii lui incredibil de profunzi. A schițat un zâmbet fals, după care a trecut pe lângă mine fără să-mi adreseze vreun cuvânt. Exact înainte de a ieși din cameră s-a întors brusc spre mine, spunându-mi că voi regreta asta.
Nu aveam nevoie de el pentru a știi acest lucru. Deja simțeam o durere în suflet, ca și cum inima mi-ar fi fost prinsă într-o menghină. Mi-am pus o palmă pe piept, încercând să mă calmez, dar simțeam cum am din ce în ce mai puțin aer. M-am îndreptat spre masă cum am putut și am încercat să mă sprijin de ea, însă mâna mi-a alunecat și am căzut, lovindu-mă cu capul de colțul mesei. Am simțit aproape instantaneu cum durerea mi-a explodat la nivelul tâmplei, după care un lichid grețos a început să curgă de-a lungul feței până pe podea. Lichidul continua să curgă încet, dar sigur, formând în jurul meu un contur rubiniu, în timp ce alunecam într-o stare de amorțeală atât de plăcută.
Știam ce urma să se întâmple cu mine acum. Eram sigură că nimeni nu va veni, dar îmi părea rău că voi muri într-un mod atât de absurd. Se pare că momentul în care l-am cunoscut pe Sasuke a fost începutul sfârșitului meu. Acum că simt cum viața îmi trece prin fața ochilor ca un film prost făcut, văd și eu de câte ori puteam muri din cauza faptului că îl iubesc. Da, îl iubesc, dar asta nu înseamnă că l-am iertat pentru ce a făcut. Voi muri fără să îl iert, fără să îl mai văd, să îl aud, să îi simt aroma unică. Inima urla în mine că nu vrea să moară, dar ce puteam face? Eram mult prea slăbită pentru a folosi chakra, așa că mi-am închis pleoapele ca un văl negru peste ochii mei verzi și am așteptat în tăcere să-mi aud ultima bătaie chinuită a inimii.
heloo
Sper ac sunt prima. Deci pe sapte este ultima sesiune ? Interesant. Dar sa revenim la fic, acre este unul foarte frumos. Descrierea este minunata, simti usor toate sentimentele si trairile Sakurei, mai ales pe cele triste. Dialogul a fost putin, mie imi place cand apare acteva linii de dialog, cand vad mai mult de sapte deja simt ca mor. Ideea este buna, deci este una simpla, multe persoane se gandesc la unele mafie, agenti de politie, etc, tu ai una simpla, dar pe care o modifici foarte frumos. Actiunea este buna, parca dansezi vals cand citesti. La lungime chiar am ce comenta, pentru prima oara in viata mea mi-as fi dorit sa citesc mai mult, chiar daca eu fug de toate cap luuungi, dar ma multumesc cu atat decat cu nimic.
:bye:
Hei dear! Insfarsit ai adus nextul! Nu sti cu cata nerabdare l-am asteptat.
Asa.. pai ce as putea spune? Ficul este extraordinar si poate ti-am mai spus-o de o mie de ori pana acum. Ai tot ce iti trebuie. Naratiunea este perfecta. Imi place cum narezi. Dialogul deloc sec si nici mult. Adica ce as putea zice? A fost doar o singura replica. Descrierea este superba. Sti asta deja. Descri foarte frumos sentimentele Sakurei si ador asta. Parca ma aflu intr-un coltisor al mintii ei si stiu ce simte. Greseli nu cred ca ai avut. Nu m-am uitat dupa ele. Actiunea nu este fugarita de nimeni si asta e bine. Totul decurge foarte frumos. Deabea astept nextul.
Bafta si multa, multa inspiratie in continuare!
Bye, bye!
:bye:
Debb.<3
P.S.: Daca vrei ai putea sa ma anunti cand pui next? ;;]
Hey, logic ca vin si eu..cum sa nu vin. Stii cat iti iubesc povestea, ce ti-a luat asa mult? in fine.. biata Sakura, va muri acolo si numeni nu va veni sa o salveze. Mi-a placut reactia ei, asa ii trebuie brunetului. Descrierea a fost ok, actiunea nu a fugit. Capitolul este curat..acum intrebarea secolului: ce urmareste Sasuke? ca parca tradase satul, acum o mai saruta pe Sakura, e un ciudat. Imi place mult cum dezvolti ideea, ne suprinzi mereu si in sensul bun.
Te pup dulce
Hello:* ms ca m-ai anuntat:*
Nu o sa spun nimic despre naratiune, descriere sau dialog.... pentru ca nu are rost sa te fac sa citesti acelasi lucru la fiecare comm.
Sper ca Sakura nu s-a ranit prea rau... asta e a doua oara cand isi sparge capul:(.... ar fi foarte tare sa ramana amnezica:))
Sunt foarte curioasa ce o sa i se intample in continuare rozaliei... mai ales acum ca si brunetul a amenintat-o. Ce pot sa zic... imi plac schimbarile de personalitate ale lui Sasuke... condimenteaza povestea:)).
Asta-i tot:*:bye:
Am ajuns si eu!
Multumesc foarte mult ca m-ai anuntat.
Oooo, cealalta parte a capitolului 10, nu? Oricum, a fost minunat, extraordinar, mirific...si te-ai prins tu. Nu cred ca trebuie sa spun ceva de naratiune, actiune, dialog, descriere pentru ca totul este perfect ca de obicei. A meritat asteptarea. Deci, inca nu mi-am revenit din socul provocat de prima parte a acestui capitol. Aw, chiar daca a fost un necioplit, nesimtit si tot tacamul Sasuke a fost foarte sweet. Si i-a spus-o bine Sakurei, chiar o va regreta.
Sunt singura care are impresia ca Sasuke tine foarte mult la Sakura?
Oricum, dupa cum am mai spus a fost un capitol minunat si sper sa ma anunti si data viitoare cand vei pune nextul.
Oof...aşa de trist. Un capitol incredibil pe care l-am aşteptat atât de muult... Îţi ţin pumnii pentru examene, sper să iei notele pe care le doreşti. Sakura, eşti genială. Atât de mult mi-a plăcut că l-a trosnit peste faţă şi sper din tot sufletul ca el să fi simţit aceeaşi suferinţă pe care a îndurat-o şi ea. O merită. Suferinţa, evident, nu pe Sakura. Oricum, cu toate că e un nemernic, abia aştept să văd ce urmeză. Can't wait! Succes şi multă inspiraţie pentru următoarele capitole şi apreciez că m-ai anunţat!
Cookiesor, şi eu cred că Sasuke ţine mult la ea, dar tot cred că a meritat palma aia.
Multumesc din nou ca m`ai anuntat, si desi probabil am citit capitolul putin mai tarziu decat ar fi trebuit, a venit la tanc. Exact saptamana trecuta am terminat de recitit ficul si ma intrebam cat timp mai trebuia sa astept ca sa reusesc sa citesc si acest capitol, asta daca nu as fi asteptat in zadar, dar nu am facut`o. Capitolul este grozav.
Imi place foarte mult faptul ca nu trebuie sa ma abat de la subiectul ficului pentru a corecta anumite greseli de tastare, si ca astfel ma lasi sa ma bucur in pace de modul superb in care decurg lucrurile. Imi place ca desi in ultima vreme te`ai axat aproape total pe doar doua personaje dai impresia unui fic complex, si ca nu lasi niciunul dintre cele trei cosmaruri ale unui scriitor (naratiunea, descrierea, dialogul) sa iti scape de sub control.
Cat despre idee...te respect pentru faptul ca ai iesit din tipar. Poate unora li se pare putin banal, dar eu am memorat cateva detalii care te scot din aceasta monotonie. Recunosc: e greu, chiar foarte greu sa modelezi o idee originala avand la indemana doar aceste doua persoanaje atat de abordate, fara sa le deteriorezi farmecul si caracterul propriu dar in acelasi timp fara sa incepi aberezi, si ca in unele cazuri originalitatea devine ceva imposibil, insa apreciez unele modificari de comportament, cum ar fi replica Sakurei din acest capitol (Yeah, girl! Kill him:))), pe care inca nu am intalnit`o chiar atat de des la clasicele SasuSaku.
Per total:Tine`o tot asa, succes la examene, si poate, daca nu ne`ai mai tine atat pe jar, mai ales in momentul de fata, ar fi perfect. Deabia astept sa aflu ce o sa se intample cu cei doi.
Incredibil! Deci..nu pot să cred!
Îţi urmăresc fic-ul de la început, încă pe când nu aveam cont pe Zup. Nici nu ştiu sigur ce m-a atras la el..poate povestea în şine sau stilul tău de a redacta totul, nu ştiu sigur..
Aşa, acum că mi-am făcut o scurtă introducere, ar fi mai bine să trec la fic. La început mi-a plăcut pentru că descriai foarte bine sentimentele Sakurei şi ai ştiut să ne surprinzi tot timpul. Cu coşmarurile ei, cu comportamentul lui, cu păţaniile de care au avut parte pe tot parcursul acestei misiuni. Pot spune că în fiecare capitol a existat ceva care ori să-mi trezească şi mai mult curiozitatea ori să mă surprindă, dar în general, ambele.
Trebuie să recunosc că, m-ai surprins din nou. Nu mă aşteptăm să se termine totul aşa...credeam că el se va comporta că la început cu ea, rece, indiferent, odată ce ajung în sat, dar nu.. Deşi am avut o mică bănuială atunci când a spus Tsunade că nu are încredere în el, această bănuială a pierit pe parcurs, chiar nu mi`am imaginat aşa ceva.
Ea se comporta de multe ori foarte ciudat cu bietul băiat, chiar dacă el încerca să-i demonstreze că o iubeşte. În mod normal, e bine, pentru că nu s-a lăsat chiar aşa uşor.
Pe când a reuşit să aibe încredere în el..
Nu ştiam ce ar putea să-l macine, credeam că e pur şi simplu oboseala, dar până la urmă el a fost trist pentru că..ştia ce urmează. Au avut nevoie de ea pentru a lua pergamentul. Nici Sasuke şi nici amicii lui nu ar fi putut trece de acea poartă..
Eu încă cred că el o iubeşte, cu toate că s-a ajuns la ce s-a ajuns. Încă nu i-a dat ocazia să îi explice, chiar dacă nu cred că ar există o explicaţie foarte bună. Sunt totuşi curioasă de cum urmează ea să scape de acolo sau..cum vor evolua lucrurile.
În rest..ce pot să spun? Acţiunea nu este grăbită, e foarte bine, iar despre descriere, naraţiune şi dialog nu pot să zic nimic, îmi plac aşa cum sunt. După părerea mea e foarte reuşit. Ai evoluat de la începutul fic-ului şi se vede.
Aştept următoarea parte şi dacă se poate, anunţă-mă şi pe mine când o pui.[Merci anticipat!] Baftă la scris şi multe multe ideei.
nu stiu de ce nu reusesc sa termin capitolul, dar chiar am probleme serioase cu lipsa de inspiratie:((...imi pare rau ca nu reusesc nici acum sa postez finalul capitolului, ci va las cu inca un fragment...sper ca voi reusi pana data viitoare sa termin:D
spor la citit
După cum am fost informată, culmea, de Karin, am fost inconștientă timp de trei zile. Nu înțelegeam de ce le-a păsat de mine, de ce m-au îngrijit, având în vedere că nimeni de acolo nu mă suporta. M-am mulțumit să dau din cap o dată în semn că am auzit, după care m-am băgat la loc în pat și m-am întors cu spatele spre ea. Nu aveam de gând să-i suport prezența mai mult decât era necesar și eram sigură că sentimentul e reciproc. Nu după mult timp am auzit ușa închizându-se în urma ei, puțin mai tare decât ar fi trebuit. Mi-am dat seama că era iritată de comportamentul meu și am schițat un zâmbet.
Nu-mi aduceam aminte nimic în legătură cu ce s-a întâmplat acum trei zile. Mi-am dus mâna la cap și mi-am palpat ușor zona unde mă lovisem. Încă durea destul de rău și era umflată, dar cu puțină chakra am reușit să mă vindec complet. M-am ridicat leneșă din pat și m-am îndreptat spre masă pentru a mânca ceva. În fața mea era o porție aburindă de ramen care arăta extrem de apetisant,dar în momentul de față cred că aș fi mâncat orice lucru comestibil, având în vedere faptul că nu mâncasem de mai bine de trei zile.
În câteva minute bolul a rămas gol, dar mie încă îmi era foame. M-am ridicat de pe scaun cu gândul de a ieși din cameră și a-mi căuta ceva de mâncare. Am apăsat pe clanță și am constatat surprinsă că ușa era deschisă, după care m-am furișat pe ușă și am mers pe hol până am ajuns la o înfundătură. Am oftat și m-am întors până la ușa camerei mele, după care am mers în altă direcție, sperând să nu fiu prinsă. La un moment dat am început să aud voci, la început ca un murmur fără înțeles, dar devenind din ce în ce mai clare pe măsură ce mă apropiam. În cele din urmă am reușit să prind mai mult decât frânturi de cuvinte, așa că m-am oprit și am ascultat curioasă. Am recunoscut ușor vocile celor două persoane aflate în camera alăturată – erau Sasuke și Karin – lucru ce m-a făcut să fiu și mai curioasă decât ar fi trebuit. M-am mai apropiat câțiva pași de ușă și am observat că era întredeschisă.
Cu toate că știam că îmi asum un risc nebunesc, m-am proptit în fața ușii și am început să-i spionez pe cei doi. Prima dată am văzut-o pe Karin care stătea cu spatele spre mine, având o mână în șold și bătând nervoasă din picior, semn că era nervoasă. În fața ei stătea Sasuke, cu o expresie de clasică plictiseală și, de ce nu, o ușoară iritabilitate. Am râs în sinea mea la gândul că nici măcar colegii ei nu o suportă mai mult ca mine. Bine-nțeles că odată ce mi-am ațintit privirea asupra lui Sasuke nu am putut să văd altceva în jurul meu. Mă simțeam vrăjită de prezența lui, asemeni unui șarpe care își atrage prada calmând-o înainte de a-i da lovitura finală.
Deși mintea îmi era plină de astfel de gânduri, nu am putut să nu observ faptul că Sasuke arăta mai rău față de ultima dată când îl văzusem. Nu știam care e cauza, având în vedere că acum nu mai era nevoit să joace teatru, se simțea probabil în largul său, cu toate că în privirea lui puteam zări sub indiferența deja caracteristică lui o urmă de tristețe. În puținul timp pe care îl petrecuserăm împreună ajunsesem să-i recunosc fiecare expresie a feței mai ușor decât dacă m-aș fi uitat în oglindă.
- Nu înțeleg de ce nu ne descotorosim odată de ființa aia inutilă, am auzit-o pe Karin șuierând printre dinți și mi-am încleștat pumnii pentru că știam că despre mine era vorba.
- Nu e treaba ta, i-a replicat Sasuke ridicându-se de pe scaun și îndreptându-se spre celălalt colț al camerei.
- Ba cred că e, a spus de-a dreptul înfuriată. Astăzi m-ai obligat să-i duc mâncarea în cameră. De ce nu ai făcut ca de obicei și să-i duci chiar tu tava prețioasei tale Sakura? a continuat pe un ton scârbit.
Totul s-a întâmplat într-o fracțiune de secundă și cred că am clipit pentru că în următorul moment Karin era lipită cu spatele de perete, iar Sasuke o strângea de gât. Am rămas șocată. Nu puteam să mă mișc, nu puteam scoate nici un sunet în timp ce în cap îmi răsuna iar și iar ”prețioasei tale Sakura”. Ce voia să spună cu asta? Oare Sasuke era cel care mă îngrijise atât de mult timp?
Am văzut-o pe Karin cum s-a smucit și s-a îndreptat ca o furtună spre ușă. M-am dat câțiva pași mai în spate, dispărând în întunericul de pe hol, așteptând ca ea să plece. Aș fi vrut să-mi folosesc jutsu-ul pentru a deveni invizibilă, dar m-ar fi detectat imediat și m-aș fi dat de gol ca o fraieră. A lăsat ușa întredeschisă în urma ei, așa că după ce am fost sigură că a plecat mi-am reluat poziția din fața ușii. Sasuke era nervos și înjura încontinuu, în timp ce se plimba dintr-o parte în alta a camerei cu pași apăsați. În cele din urmă s-a așezat pe canapea, după ce și-a luat sticla de sake cu el.
Nu-l mai văzusem pierzându-și cumpătul atât de rău până acum, atât de mult încât să bea. Voiam să intru și să-i smulg sticla din mână pentru că vedeam cum cu fiecare gură se afunda din ce în ce mai mult în aburii alcoolului. Treptat privirea lui îndurerată devenea din ce în ce mai goală, până când nu am mai putut citi nicio emoție pe fața lui de porțelan. S-a ridicat brusc, trântind masa într-o parte, după care s-a îndreptat spre ușă. Nu voiam să mă găsească acolo, mai ales că se afla sub influența alcoolului,așa că am riscat și mi-am activat jutsu-ul în timp ce fugeam disperată spre camera mea, sperând să o găsesc din prima și să nu mă rătăcesc.
Oricât de repede aș fi alergat tot puteam să-l simt în spatele meu și mi-a fost frică să nu mă ajungă din urmă. Am deschis încet ușa și m-am furișat în cameră, oftând ușurată că am găsit-o atât de repede, după care m-am trântit în pat și m-am acoperit cu pătura. Am rămas nemișcată așteptând ca Sasuke să apară în orice moment. Câteva secunde mai târziu ușa s-a trântit de perete și în cameră a intrat nimeni altul decât Sasuke. M-am ridicat speriată în șezut și m-am uitat la el. Din câțiva pași a ajuns în fața mea și m-a privit furios. Fără să spună nimic m-a apucat de umeri și m-a trântit pe spate, după care s-a urcat peste mine, sprijinindu-și picioarele de o parte și alta a taliei mele.
Instinctiv mi-am dus mâinile în față pentru a mă proteja, dar mi-a prins încheieturile și mi-a imobilizat mâinile pe pat, în timp ce mă zbăteam, implorându-l printre lacrimi de frică să-mi dea drumul. Îmi era frică de ce ar putea face în starea lui și de faptul că nu mă puteam elibera din strânsoarea sa.
God god god god i luv it. I knew it! Sasuke loves her! Die, Karin! A fost un capitol foarte reuşit. Mi-a plăcut muult. Deci ai talent. Chiar foarte mult. Mă întreb ce va face Sasuke în continuare. Ahh ce mă roade curiozitatea. Ăăă..păi hai să vedem. Textul e foarte îngrijit, nu am văzut greşeli dar poate eram eu prea absorbită de capitol. Acţiunea, descrierea, dialogul etc sunt perfecte, ca întotdeauna. Mamăă...să nu mă ţii mult în suspans te rog. Abia aştept următorul capitol. Succes cu inspiraţia. Ja ne.
Cum adica ai probleme cu inspiratia? Nu se vede. Incerc doar sa`mi imaginez cat de lung o sa fie capitolul complet, daca o singura parte are mai mult de patruzeci de randuri. Iti multumesc doar pentru faptul ca nu ne lasi sa asteptam secole pentru acel capitol urias, ci il postezi pe bucati, probabil as innebuni pana sa postezi capitolul in intregime.
De modul de a scrie nu ma mai leg, ti`am spus deja ca ai o gramada de talent si stii cum sa ti`l folosesti, greseli de tastare nu am vazut, deci...Spor la scris si multa, multa inspiratie
heloo
Se pare ca a venit capitolul, ma bucur sa aud asta. " dar chiar am probleme serioase cu lipsa de inspiratie ", imi pare rau pentru tine, dar si pentru mine, ca doream sa aflu ce se intampla. Dar asta nu este fragment, este un mini capitol, dupa parerea mea. Dialogul mi-a placut, replica lui Karin :"prețioasei tale Sakura" a fost uimitoare, am citit-o de doua ori ca sa fiu sigura, eram prea surprinsa. Si spre ca Sasuke sa nu-i faca ceva lui Sakura.
imi cer scuze ca revin cu o continuare atat de tarziu, dar sper sa fie pe masura steptarilor...sunt destul de ocupata in aceasta perioada, mai ales ca incep examenele si seminarele, asa ca nu o mai lungesc si va las cu inca un fragment din capitol...imi pare rau ca tot trag de el, dar promit ca il termin in curand;)
S-a aplecat spre mine, capturându-mi buzele într-un sărut surprinzător de tandru comparativ cu gesturile făcute cu câteva secunde în urmă. Cu toate că fiecare fibră din trup îmi era încordată în speranța de a mă elibera, buzele mele se mișcau în același ritm cu ale lui și am simțit cum mă moleșesc treptat, pe măsură ce eram din ce în ce mai amețită de sărut. Nu, nu voiam să se întâmple așa, nu trebuia să cedez. Dar de ce n-aș face-o având în vedere cât de bine mă simțeam?
Fără să-mi dea drumul din strânsoare a început să coboare cu buzele de-a lungul maxilarului meu, ajungând la nivelul lobului urechii stângi. Am început să mă zbat din nou, trezindu-mă brusc la realitate.
- Dă-mi drumul, lasă-mă, am început să-i urlu în ureche, dar fără niciun rezultat.
Nu și-a modificat nici măcar un centimetru poziția așa că am rămas nemișcată, așteptându-mă la ce era mai rău. Treptat strânsoarea din jurul încheieturilor mele a început să slăbească și am putut să mă eliberez. Mi-am pus mâinile pe pieptul său și l-am împins de pe mine. Nu a opus rezistență – defapt nu a schițat niciun gest – după care m-am ridicat în șezut și am aruncat o privire spre el. Am făcut ochii mari, după care am început să chicotesc ușor. Dormea.
M-am apropiat de el și l-am așezat mai bine pe pat, punându-i o pernă sub cap și învelindu-l cu pătura verde de pe pat. M-am dus în baie apoi și mi-am făcut un duș rapid, după care m-am așezat pe pat, stând cu fața spre el și privindu-l cum doarme. Doar uitându-mă la el, trăsăturile lui fiind relaxate, am simțit cum furia de mai devreme dispare treptat și am zâmbit încă o dată. M-am apropiat de el și mi-am închis ochii, alunecând spre lumea viselor.
Dimineața ne-a găsit îmbrățișați, lucru de care nu realizasem că îmi fusese atât de dor. Am deschis încet ochii, sperând ca el să doarmă și să nu fiu nevoită să îi înfrunt privirea. Dar ghinionul meu nu se mai termină, așa că primul lucru pe care l-am văzut au fost ochii lui ce mă priveau amuzați. Am murmurat un ”Neața”aproape nedeslușit, după care am fugit în baie. M-am prăbușit în genunchi în timp ce respiram sacadat, încercând să mă calmez. După puțin timp l-am auzit bătând încet în ușă și întrebându-mă dacă este ceva în neregulă cu mine.
I-am răspuns că nu trebuie să-și facă griji pentru mine și, pentru că încă nu-l iertasem, am continuat spunându-i că nu sunt decât un ostatic și că nu îl înțeleg de ce se interesează atât de mult de soarta mea. În momentul următor a apărut în fața mea, m-a apucat de încheietură și m-a tras în sus, ajungând la același nivel cu el.
- Chiar crezi că le știi pe toate, nu-i așa? m-a întrebat nervos.
- Am spus ceva greșit? i-am replicat, observând cum nările îi fremătau. Dacă da, te rog să mă luminezi.
M-a apucat strâns de umeri și m-a trântit cu spatele de perete, în timp ce privirea lui arunca flăcări mânioase. Am început să zâmbesc ironic și asta i-a pus capac. Strânsoarea a devenit mai puternică, fața lui se schimonosise de cât de mult se încruntase, iar privirea lui părea mai ameninițatoare ca oricând.
- Nu înțelegi nimic, a șuierat printre dinți și s-a apropiat brusc de mine, presându-mă de perete.
Poate într-un alt context mi-ar fi plăcut acest lucru, dar sărisem deja calul și reacțiile lui mă speriau. Fața lui era la câțiva centimetri distanță de a mea și am simțit cum zâmbetul de mai devreme se topește de pe față și sângele îmi dispare din obraji. Cu toate acestea i-am susținut privirea până când a cedat și mi-a dat drumul. S-a dat câțiva pași mai în spate și a scos o bucată de pergament împăturită, pe care mi-a înmânat-o. Am citit-o rapid și mi-am ridicat privirea șocată spre el. Nu trădase satul, nici pe mine, ci doar pe foștii lui camarazi. Înima a început să-mi pulseze cu putere în timp ce i-am sărit la gât și l-am îmbrățișat strâns.
- De ce nu mi-ai spus nimic? am șoptit printre lacrimi.
- Mi-ai dat vreodată șansa? mi-a răspuns ironic.
Mi-am tras nasul destul de zgomotos și am început să râd, cu toate că lacrimile încă se rostogoleau pe obrajii mei îmbujorați. Sasuke mi-a prins delicat fața în mâinile lui și mi-a șters lacrimile cerându-și scuze pentru că m-a făcut să fiu atât de derutată. Nu am spus nimic, ci m-am ridicat pe vârfuri și l-am sărutat scurt, după care m-am îndepărtat rapid de el și am alergat în cameră.
A intrat rapid în joc pentru că în câteva secunde a ajuns lângă mine, nemulțumindu-se doar cu atât. Mi-a cuprins talia și m-a tras mai aproape de el, în timp ce buzele noastre se atingeau din nou. Atracția dintre noi era atât de mare în acel moment încât era aproape tangibilă. Fără să îmi dea drumul m-a împins câțiva pași mai în spate, până când am aterizat în pat. Am continuat să ne sărutăm, limbile noastre duelându-se nebun, până când a trebuit efectiv să ne separăm din lipsa oxigenului. Amândoi respiram sacadat în timp ce ne sorbeam din priviri. Eram pe punctul de a-i ceda, când la ușă s-a auzit un ciocănit.
Amândoi ne-am uitat speriați spre ușă și apoi unul la celălalt, iar în secunda următoare ușa a început să se deschidă lent, cu un scârțâit îngrozitor. M-am trezit trântită din pat și trasă de păr, în timp ce Sasuke stătea în fața mea și implorându-mă din priviri să nu îl dau de gol. Pe ușă nu a intrat nimeni alta decât isuportabila Karin, pe fața căreia a înflorit un zâmbet malefic în momentul în care ne-a văzut. Cu pași rapizi s-a îndreptat către Sasuke și a început să deschidă gura și să spună ceva răutăcios, dar Sasuke i-a tăiat-o brusc spunându-i că nu are nevoie de ea și că se poate întoarce la ceea ce făcea înainte.
Toată buna ei dispoziție a dispărut instant în timp ce s-a încruntat supărată și mi-a aruncat o privire ucigătoare, după care s-a întors pe călcâie și a ieșit ca o furtună din cameră, trântind ușa după ea. Sasuke m-a ajutat să mă ridic și și-a cerut scuze încontinuu, în timp ce încercam să îi spun ca nu are pentru ce. S-a dus și a încuiat ușa rapid, după care s-a întors la mine și m-a luat în brațe.
- Nu mai suport să stau aici, i-am spus în timp ce mă așezam pe marginea patului.
- Nici eu, așa că în seara asta urmează să plecăm de aici. Și așa am strâns toate informațiile de care aveam nevoie.
Am zâmbit fericită că voi scăpa din acea cameră îngrozitoare, după care i-am apucat mâna lui Sasuke și am strâns-o într-a mea.
- Acum îmi poți da pergamentul înapoi? l-am întrebat în timp ce îi urmăream reacțiile.
- Dar nu l-am luat niciodată, a fost tot timpul cu tine, mi-a răspuns zâmbind. Doar că nu ai știut unde să te uiți, a continuat în timp ce a luat o pernă de pe pat și a făcut un jutsu. Vezi? mi-a spus în timp ce îmi înmâna pergamentul.
Îţi mulţumesc că mai anunţat şi uite şi critica pe care o doreai.
Titlu: Mie nu prea îmi place acel Naruto Shipppuden, puteai să zici la început că totul se petrece în a doua serie şi să nu-l mai pui şi în titlu, însa în rest îmi place la fel şi ideea. Deci ideea e frumoasă, cu toate că multe sunt ficuri cu acţiunea în Konoha şi care îi păstrează pe ei ca fiind ninja, tu ai schimbat caracterul caracterul personajelor şi asta îmi place mult.
Acţiunea e bună la fel şi cu naraţiunea care se îmbină frumos cu descriere. Pe la primele capitole aveai cam mult dialog, dar totuşi nu era sec şi îl plasai bine.
Ultimul capitol:
Mi-ar fi plăcut să văd puţin mai multă descriere la început. Sakura avea dubii, nu ştia ce să facă. Să se lase condusă de inimă sau de raţiune. Să îi facă jocu sau nu. Aici se trezeau diferite sentimente, unele chiar opuse şi mergea bine o descriere cu multe figuri de stil. De asemenea când ea s-a trezit alături de Sasuke, de ce a luat-o la fugă? Eu aici nu am priceput şi tu puteai să spui. Îi era teamă de ce îi va face, nu dorea să se predea sentimentelor...
Săruturile încearcă să le faci mai dinamice, orice interacţiune între ei încearcă să o faci cât mai incitantă, arzătoare. Prin figuri de stil, încearcă să trezeşti emoţii.
Încearcă să desparti capitolul de introducerea pe care o faci tu. Numerotează sau pune nişte steluţe la mijlocul randului.
Atât am de spus. Interesant e faptul că vor să plece şi planul lui Sasuke. Orice cere sacrificii.
Bye.