AnimeZupCăutare

Ilegitimi~Vampires~

well i know pentru uni din voi va fi ciudat :)) i would be like omfg baiat care scrie ficuri :O but it isn't that bad :D
hai sa lasam palavrageala ...well unul din ficurle mele

Prolog:

Te-ai gandit vredoata ca dincolo de moarte exista renastere? Te-ai gandit ca dincolo de fiinta umana exista umbra? Te-ai gandit vreodata ca dincolo de aparente exista cu totul o alta lume? Nu lua in seama aceste intrebari, nu incerca sa dai un raspuns, incearca doar sa reflectezi asupra vietii umane, asupra fiintei tale.

De ce existam...de ce murim...de ce suntem uitati? Multi se intreaba asta insa sunt putini cei care intradevar gasesc raspunsul. Raspunsul existentei lor, raspunsul genezei. Sunt atatea teorii, insa aproape nici una credibila.

Am fost creati din lut si suntem destinati sa sfarsim la fel, este un cerc haotic am putea spune. Un cerc pe care il putem controla, ii putem mari dimensiunile, insa niciodata nu vom sti cand cercul va fi complet. Care este lucrul, fiinta, sau forta ce inchide acest cerc, terminand odata cu cercul si viata noastra.

Mereu mi-am pus intrebarea aceasta, insa de fiecare data sfarseam prin a ma incurca in propriile idei. De ce? Nu este atat de greu, sunt de parere ca iti ajunge o viata de om, o viata, fie ea de scurta durata...o ora, o zi, o luna, un an sau de ce nu un veac. Nu este atat de greu...trebuie doar sa vrei, dar nu vei sti niciodata daca concluzia la care ai ajuns este una buna, sau din potriva una rea.

Unii spun ca viata nu este deloc frumoasa, si o irosesc,lasand-o sa treaca ca un val ce trece de-a lungul unei plaje batut de vant. Uita sa aprecieze valorile si bucuriile ei, uita ca dincolo de valul negru ce se asterne peste gandurile lor exista totusi o raza de lumina. Uita ca dincolo de probleme exista speranta. Speranta, un cuvant frumos, plin de sentiment, cu intelesuri diferite. Speranta ca intr-o zi va fi mai bine, speranta la viata, speranta la iubire. Aceste nuante ale sperantei vin in culori diferite insa ele formeaza un tot, un tot ce reprezinta defapt ideologia vietii noastre.

Dar cum e atunci cand mori, oare regreti ca nu mai esti sau poate ca esti multumit si fericit ca ai dus o viata frumoasa, plina de sentimente si amintiri placute, pline de clipe calde ce contrasteaza cu cele reci, dar din care ai putut trage o invatatura, o invatatura ce a contribuit la formarea ta ca om, ca fiinta rationala.

Tu ce intelegi prin toate astea? Eu unul am renuntat de mult sa ma gandesc la toate astea. Era un timp in care mereu ma intrebam oare cum e, dar negasind un raspuns care sa ma satisfaca renuntam. Nu imi repeta gresala, si incearca sa gasesti aceste raspunsuri, un sfat mic ce poate fi interpretat, tu sa alegi, caci eu am ales la timpul meu.

Am ales dorinta, dorinta de a trai, dorinta de placere si cunoastere a lumii in care traim.

~Paolo Eratti~

__________________________________________________

13 Martie 1457, Venetia, Adio, Inceput

"Intelepciunea nu apare neaparat odata cu inaintarea in varsta"


Destinul poate fi crud uneori, poate mult prea curd, caci isi alege victimele fara sa tina cont de priincipii. Acele principii ce disting raul de bine.
Azi am simtit pentru prima oara suferinta, am simtit ce inseamna sa fi cu moralul la pamant, acum stiu cum e atunci cand gusti din cea mai mare problema a vietii-moartea. Off imi vine sa tip in gura mare, tare si raspicat, imi este greu vreau sa mor alaturi de tine.

Au trecut deja trei zile de cand ai murit, simt ca inebunesc, durerea din mine e prea mare, e ca un cutit incins infipt adanc in inima, ce este rasucit continuu. Ochii mei deja au secat, aceste trei zile fara tine au fost acid pentru sufletul meu.

Cu ce ai gresit tu cea mai pura dintre femei? Erai radianta, erai fascinanta, inebuneai orice barbat cu o singura privire... -dar acum toate astea s-au dus, frumusetea ta a apus. A apus din prostia unor oameni de nimic, unor oameni josnici ce nu pot sa faca diferenta intre bine si rau. Frumusetea ta nu era o scuza pentru actinile lor, ea nu era vinovata de visele umede ce le aveau aceeia ce te vedeau.

Imi amintesc cu tristete si regret, ziua in care te-am vazut pentru prima data.- Erai minunata in rochia ta rosie , ce iti punea in evidenta tenul tau putin pigmentat. Nu purtai machiaj cum faceau altele de varsta ta, caci nu aveai nevoie, nu era nevoie sa iti incarci fata caci era mult prea hipnotizanta. Parul tau lung , negru, usor cret in bucle mari era prins intr-un coc, lasand doua suvite sa iti incadreze chipul de portelan. De la distanta pareai ca nu erai din aceasta lume. Recunosc... imi era teama sa ma apropii, teama ca nu cumva sa visez, vroiam sa te admir in continuare.

Am aflat dupa ceva timp cine erai tu de fapt, Anais Vasai, frumoasa curtezana din San Marco, femeia ce sucise mintile tuturor barbatilor din Venetia. Nu era de mirare erai intradevar frapanta. Imi aduc aminte ca in fiecare Marti seara aveai cate o reprezentatie in aer liber, acolo in piata ce te facuse celebra. Am inceput sa vin sa te vad regulat eram acolo mereu, ascultandu-te cantand la vioara . Pareai prinsa, in ritmul muzicii, simteam cum sentimentele tale se transpuneau in suntete, era ceva de vis. Imi era teama ca dupa ce terminai sa vin sa vorbesc cu tine. Teama sa nu cumva sa iti jignesc frumuseta.

Au trecut asa ani buni in care ma multumeam doar admirandu-te Martea eram mereu acolo,iar restul saptamanii te visam in fiecare noapte. Erai acolo prezenta in inima si mintea mea, iti vedeam chipul imediat ce imi inchideam ochii, era atat de angelic, ochii tai albastrii de culoarea cerului, imi inghetau corpul, uitam sa respir, uitam de mine, in mintea mea erai doar tu. Visam la clipa in care iti voi simti pielea, la clipa in care voi putea atinge acele buze rosiatice. Erai un inger, ce imi umplea lumea mea plictisitoare.

Luni de zile m-am gandit la un mod de a vorbi cu tine, nu stiam cum sa ma apropi indeajuns cat sa iti pot vorbi. Intr-un final m-am decis sa iti fac un portret in timp ce cantai, pe care apoi sa ti-l inmanez, era un plan bun si asa as fi putut sa im gasesc curajul de a vorbi cu tine. Personal aveam indoieli, ma consideram un pictor de mana doua, meseria mea reala fiind scriitor, insa eram hotarat sa incerc orice varianta. Ma saturasem sa stau deoparte, nu mai aveam forta necesara sa imi suprim sentimentele ce ti le purtam. Planul meu nebunesc a functionat, si trebuie sa recunosc ca nu ma asteptasem la asta. Pareai incantata de portretul facut de mine, insa eu iti repetam incontinuu aceiasi propozitie stupida "E un mic simbol al frumusetii tale, insa e facut stangaci, te rog scuza-mi impertineta"

Eram cuprins de valuri de caldura in preajama ta, nu imi venea sa cred ca insfarsit vrobeam cu femeia ce imi rapise inima. Mi-ai multumit atunci pentru portretul facut si pentru preznta mea la spectacolele tale de-a lungul anilor. Nu imi venea sa cred cea ce auzeam. Imi spuneam in sinea mea; Cum e posibil sa isi aduca amintede mine. Am continuat sa ne intalnim dupa acest placut incident, lunile trecand intre noi infiripandu-se o dragoste imensa, cel putin din partea ta, eu deja trecusem de pasul acesta cu multi ani in urma. Eram fericiti amandoi atunci cand alti se intristau, eram nedespartiti atunci cand alti isi plangeau de singuratate; erau vremuri grele atunci in Venetia... - si inca sunt. Inchizitia este la tot pasul, preoti nebuni ce vad eretici, vrajitoare si mai stiu eu ce intruchipari diabolesti la tot pasul.

Fiecare persoana ce pare sa aiba un anumit effect asupra celor din jur este tortutara pana cand recunoaste un neadevar, insa pentru ei este un adevar, apoi sunt ucisi, ucisi fara mila arsi de vi in timp ce agonizeaza din cauza torturii la care au fost supusi. Pretind miseleste ca fac asta in numele Domnului. Dar care Domn? Daca asta este vointa Domnului, il reneg, il reneg si nu imi pasa de religia lor impusa cu forta, nu sunt o jucarie, am principii, iubesc...- te iubeam pe tine... - inca te mai iubesc...

___________________________
acele cratime prezente in text reprezinta pauze ceva mai lungi decat punctele de suspensie:D
ce pot spune este ca imi place....app si nu mi se pare ciudat ca un baiat sa scrie ficuri...
ai talent asa ca nu merita sa il irosesti
mi-a placut epilogul...din perspectiva mea multe sentimente se amesteca acolo,asemanator un pic cu viata mea...poate chiar de asta imi place ficul tau
greseli de tastare am vazut vreo doua,dar nu le mai spun
poi spor la lucru si de abia astept sa vad ce se mai intampla^_^
Sa stii ca nu e deloc ciudat ca un baiat sa scrie un fan fic, ci din contra, din perspectiva mea, asta arata cat de sensibili sunt unii, sentimentali sau doar din talent si curiozitate.

In primul rand, scrii foarte bine, descrii sentimentele si reusesti sa ne ti cu sufletul la gura de fiecare data cand descrii ceva. Stii sa scrii nu gluma, deci te felicit pentru asta. Greseli de tastare am vazut doar una, si una de la word, ca a scrie "efect" pe engleza adica "effect". In rest ce pot sa spun ? Felicitari pentru fic si sper sa continui ^^.
Nu e nimic gresit ca esti baiat si scrii ficuri, chiar te felicit pentru asta. De obicei baietii nu prea sunt cu chestii de genul, insa in cazul tau vad ceva.
Imi place descrierea, stilul dramatic, cu un iz psihologic in prolog. Se vede ca esti un tip destul de citit.
Nu mi'au placut greselile ce au fost in numar destul de mare, ma refer acum mai mult la cele gramaticale.
Am observat cateva virgule lipsa, dupa o interjectie intotdeauna se pune virgula, de asemenea, dupa un substantiv in vocativ.
Ideea pare bunicica, e utilizata oarecum, insa a conturat'o foarte bine descrierea.

Astept nextul, succes!
Robin a scris (09.05.2009 21:08) ↗:
Nu e nimic gresit ca esti baiat si scrii ficuri, chiar te felicit pentru asta. De obicei baietii nu prea sunt cu chestii de genul, insa in cazul tau vad ceva.
Imi place descrierea, stilul dramatic, cu un iz psihologic in prolog. Se vede ca esti un tip destul de citit.
Nu mi'au placut greselile ce au fost in numar destul de mare, ma refer acum mai mult la cele gramaticale.
Am observat cateva virgule lipsa, dupa o interjectie intotdeauna se pune virgula, de asemenea, dupa un substantiv in vocativ.
Ideea pare bunicica, e utilizata oarecum, insa a conturat'o foarte bine descrierea.

Astept nextul, succes!
I know, I know greselile de tastare si cele gramaticale sunt cam multe si asta din cauza faptului ca nu am rabdare sa fac corectura... gomene:(
_______________________________________________________________

anyway:


continuarea primului capitol:)(fiecare capitol incepe cu o data...deci cum asta nu incepe cu o data e continuare)

thanks for the comments really appreciated:> aa si uitasem ceva in caz ca unii dintre voi nu stiti ce inseamna ilegitimi :P :-?? provine din latina si inseamna : nelegiuiti, ticalosi, nevrednici, pacatosi ;;)


Imi simt corpul cum slabeste, slabeste in timp ce incerc sa imi aduc aminte de clipele frumoase petrecute alaturi de tine. Inca nu reusesc sa gasesc motivul mortii tale. Poate ca ar trebui sa ma duc la acel cardinal nebun sa ii retez capul, poate asa m-as simti mai bine. Dar stai ar fi mai bine daca s-ar duce dracului cu tot cu credinta lor nebuna si cu religia lor...sa arda si ei asa cum ai ars tu.

Nu inteleg, defapt nu vreau sa inteleg. Ce au vazut pagan in tine, erai precum un inger, erai ingerul meu. Intradevar pareai ireala, caci orice femeie oricat machiaj ar fi aviut palea in fata ta. Insa asta nu era un lucru rau era o calitate. Aveai trasaturi fine, un corp frumos suplu si plin de forme ametitoare, era o placere sa te privesc, nu ma saturam, erai un drog pentru mine, un drog halucinant.

MA DOARE! Imi e greu sa ma resemnez cu gandul ca nu mai esti, te vreu langa mine, cum. Ah cardinal blestemat sa fi! Ai sa platesti, ai sa platesti scump, am sa te fac pe tine si pe biserica ta sa va blestmati ziua in care ati pus piciorul in Venetia. Ati prvocat pe cine nu trebuia, si ati distrus fructul interzis. Acum veti parasi Raiul, veti face cunostinta cu iadul. Iadul pamantesc.

-Domnule! Se auzi vocea pitigaiata a unei femei pana in treizeci de ani, cu parul lins, o expresie obisnuita si un ten cafeniu deschis, cu niste ochi negri bulbucati ce stateau parca sa iasa din orbite. Avea trasaturi slute, si era neingrijata. Era menajera mea enervanta, nu aveam nevoie de ea acum.

-Dispari...am spus eu cu o oarecare furie in voce indeajuns incat sa o inghete pe femeie, aveam o privire bolnava si sadica, asa ca intelese ca nu era un moment bun sa ma deranjeze. Insa paru sa incerce totusi sa dea o explicatie, dar cuvintele ii erau deja gafaite si balbaite, deparca ar fi incercat sa le smulga.

-A-a-a aveti un...

-Disapari...! Taci! Tipai eu a doua oara la ea iar asta o facu sa tremure din fiecare incheitura, si pleca grabita spre bucataria din capatul holului lung, intunecat lovindu-se de fiecare lucru in calea ei. Aveam acest efect asupra oamenilor.

-Paolo, nu mai speria femeia, nu e frumos! exclama o voce groasa de barbat, era putin ragusita si imi suna cunoscuta. Am facut un efort sa imi amintesc insa brusc mi-am dat seama ca aveam sa regret acest lucru. Era vocea cardinalului Albritzi. Unul dintre nenorcitii ce dadusera ordinul de ...am sa il ucid aici mi-am zis atunci in minte...

-Tu ce cauti batran nebun? Am intrebat eu pe un ton obsesiv incat paream ca eram gata sa il las fara suflare. Nu puteam sa imi dau seama cum de m-am oprit la timp, insa simteam nevoia sa il ascult sa ii aud explicatia pentru fapta facuta, apoi sa il ucid.

-Paolo, iti inteleg disperarea, insa nu iti permit nepolitetea! Cardinalul era un om in jur de cincizeci de ani cu parul carunt destul de inalt la aproape un metru saptezeci, era slab, avea o fata usor ridata in cuda varstei, un ten de culoare normala, tuns scurt. Insa era foarte arogant si mandru de rangul sau in societate.

-Asculta aici..."cardinale"... am spus eu accentuand ultimul cuvant in asa fel incat ghilimelele sa fie intelese. Paru surprins de sfidarea me si incerca sa replice insa nu i-am dat sansa asta. Nu stiu ce vrei sa dovedesti prin vizita ta sau ce incerci sa faci, am continuat eu uitandu-ma cu ochii larg deschisi, aproape isteric la el, insa trebuie sa intelegi doua lucruri: Nu imi pasa ce reactie vei avea , deci prin urmare poti sa ma acuzi de blasfemie, iar in al doilea rand tu si biserica ta nenorocita veti plati pentru cea ce ati facut, privirea mea nu mai era acum cat de cat calma, inspira furie, si era necontrolata, insa ochii imi erau atintiti la cardinal, spusele mele il intimidara si facu un pas in spate lui. Un gest fara rost considerai eu in, caci in secunda urmatoare eram in spatele lui lasandu-mi respiratia rece sa ii alunece la ureche. Se sperie.

-Stiu cat suferi, spuse el pe un ton ce vroia sa sune a consolare, insa ea era o vrajitoare, nu ne puteam permite sa iti riscam tie viata lasand-o in viata, spuse el fara sa gandeasca, crezand ca asta ma va face sa ma simt mai bine. Pana la urma continua el, tu esti dogele acestu oras, nu puteam permite ca tu sa patesti ceva.

- Uite ce e Albritzi, in seara asta am desule probleme, in plus sunt satul, asa ca multumestei Domnului tau ca inca mai respiri , dupa cea ce ai supus. Iti dau sansa sa iti scri testamentul, sa fugi, sa te ascunzi pana maine dimineata, am spus eu soptindu-i aceste lucruri la ureche, aveam un ton indesat, plin de furie, si imi stapaneam dorinta de a il ucide. Insa nu te astepta sa scapi de mine, continuai eu ducandu-ma in fata lui, te voi gasi oriunde te-ai ascunde, incheiai prin a ma uita insetat la el cu o privire ce ar speria orice om , rasai la reactia lui, inghetase, uitase sa respire, puteam sa ii aud inima cum isi incetineste bataile.. Sti cardinale inima ta incepe sa incetineasca, ai face bine sa incepi sa respiri, asta daca nu vrei cumva sa mori, incepui eu sa rad uitandu-ma inca fix in ochii lui, sprancenele mele si intalnira intr-un punct atunci cand imi incruntai privirea, punandu-i mana pe inima. Inclinai putin capul incercand sa par mirat. Sti Albritzi chiar mirosi bine! Cazu jos din picioare ingrozit, lucru ce ma amuza incepand sa rad. Pleca fara sa mai zica nimic, aproape ca fugea incercand sa iasa cat mai repede din casa.

-Maria...Maria! strigai eu puternic, Maria era numele menajerei mele. Aceasta veni imediat ce auzi ca o strig. Nu o lusai sa vorbeasca continuandu-mi ideea. Strange-ti lucrurile iti voi plati pentru serviciile tale. Pana maine dimineata la ora cinci sa fi plecata, voi pleca si eu.

-Dar...!

-Chiar nu poti sa faci nimic din ce iti spun fara sa pui intrebari? Am zis eu iritat de neascultarea ei. Vei fi ucisa daca nu pleci mai devreme, replicai eu incercand sa o sperii, reusisem, ii auzeam tremuratul, asa ca dute...ACUM! tipai fixandu-mi privirea spre ochii ei, scotand un marait din gat. Pleca speriata spre camera ei.

Te iubesc, insa acum parasesc amintirea ta, nu are rost sa continui sa ma amagesc. Nu eram oricum demn tine.
O voce rasuna in mintea mea, era vocea ei dulce si suava:Nu face asta, ei nu merita efortul. Taci taci Anais tu nu existi, tu nu intelegi. Nu iti imaginezi cat m-am abtinut sa il las pe Albritzi in viata. Pleaca din mintea mea pleaca, ai fi murit oricum...trebuie sa ma resemnez. Iti voi razbuna moartea, dar...iesi din mintea mea.Vocea se auzi din nou: Te iubesc!

EI BINE EU NU!

Răzbunarea este o patimă des întâlnită; este păcatul celui neinstruit. Sălbaticul o consideră nobilă; dar religia lui Christos, care este civilizatorul sublim, o condamnă cu tărie.

_____________________________

cam mult dialog intradevar nu stiu cat d grozav e insa era necesar :-??
...te vreu langa mine..
Acum nu stiu daca ai mancat un 'A' sau ai facut'o intentionat, insa 'vreu', e arhaism si nu se preteaza, avand in vedere ca ficul tau e plin de neologisme si are un aspect oarecum elegant.

cea ce- ceea ce *intotdeauna e 'ceea', cand vine pronumele relativ 'ce'

Pe langa aceste greseli am mai vazut si altele, de tastare, nefiind foarte importante, n'am sa mentionez de ele.

Am observat ca la sfarsit ai folosit diacritice. Ei bine, daca ai inceput intr'un fel, e bine sa termini asa, mai exact fara ele.

Dialogul nu mi s'a parut a fi deloc sec, ci foarte bine structurat, m'a facut sa ma simt oarecum intr'un roman politist. :))

Dragut, dragut, chiar foarte dragut, mai ales ideea ce la inceput nu ma asteptam deloc sa fie asta.
Repet, nu'mi plac virgulele alea, de fapt nu'mi place ca nu le prea pui.

Mi'a palcut cum ai incheiat, faptul ca faci mereu referire la biserica, desi chiar asta este si subiectul.

Succes, astept nextul si sincere felicitari!;)
Gonty a scris (09.05.2009 21:29) ↗:
Nu eram oricum demn tine.
Nu eram oricum demn de tine

am observat o multime de greseli de tastare...daca nu ai rabdare de ce nu dai textul cuiva care ar putea sa ti-l corecteze inainte de a-l posta?
dialogul este foarte bun,nu este deloc sec...
mi-a placut enorm la sfarsit cand el a inceput sa auda vocea lui Anais...a fost foarte frumos
a fost dragutza si partea de sfarsit cu acel citat care face referire la biserica...
mult succes in continuare si spor la scris^_^
14 Martie 1457, Venetia,Adio, Razbunarea


Moartea este doar un instrument al vietii



E mai bine asa, era ceva in neregula cu relatia noastra. Oricum era ceva trecator. Odata si odata aveam sa te pierd, caci nu erai vesnica. Dar nu in acest fel, nu imi pot scoate imaginea cu tine arzand din minte. Nu a fost de ajuns ca trupul tau angelic era acum plin de rani si arsuri provocate de plumbul incins. Ti-au ars chipul acela frumos ce ma fascina candva. Acea privire ce ma seducea, au ars mirosul pielii tale. Nu mai esti.


Albritzi, om nebun cum ai indraznit sa o ucizi pe ea. Esti un las...ai ucis o femeie pentru a ma rani pe mine...nu erai in stare sa ajungi la mine decat prin ea. Nu te-ai gandit nici o clipa ca te-as putea ucide? Sau ce credeai, ca voi cadea in depresie si voi veni la tine sa ma ucizi? Ti-ai facut asta cu mana ta. Nu vei reusi sa scapi te voi vana pana cand nu vei mai fi.


Nu nu e bine ce faci! Sa taci Anais, sa taci esti doar o naluca provocata de mintea mea inca nevindecata. Vei disparea imediat ce ucigasii tai vor muri. Atunci voi uita iubirea pentru tine, iubirea pentru ochii tai albastiri, nu imi voi mai aminti dorinta ce ma cuprindea atunci cand te vedeam, va disparea mirosul tau din mintea mea, nu ma vei mai bantui.


-Seniore, vocea menajerei se auzi strigandu-ma, trezindu-ma din transa in care intrasem, seniore eu mi-am strans lucrurile, ma pregatesc sa plec mai aveti nevoie de ceva. Vocea ii parea inecata, pe fata ei se citea frica, se pare ca discutia mea cu Albritzi si spusele mele o speriasera foarte tare. Ma simteam vinovat si nu doream ca ea sa pateasca ceva in drum spre casa parintilor ei. Trebuia sa o calmez.

-Maria, am spus eu indreptandu-ma spre ea, i-am luat fata intre maini uitandu-ma in ochii ei, trebuie sa te linistesti, nu ti se va intampla nimic rau ai incredere in mine. Ma uitam in ochii ei inca putin speriati se temea ca nu cumva sa pateasca ceva ca nu cumva familia ei sa fie ranita. Chiar nu ai de ce sa te temi, am continuat eu, nu va mai fi nimeni sa te deranjeze de azi inainte, nu va face nimeni legatura intre mine si tine, calmeaza-te. Incepuse sa se calmeze, in ochii ei nu se mai citea teama si disperarea dinainte, avea incredere in spusele mele. Asa, acum ia astia si fi fericita, am spus eu punandu-i in mana doua pungi cu monezi de aur. Am facut un gest ce in mod normal nu l-as fi facut nu vroiam sa ii dau sperante femeii, am sarutat-o de ramas bun pe frunte, soptindu-i la ureche usor cu o voce calda: ai grija de tine fi fericita, traieste-ti viata.



Imediat ce Maria iesi pe usa, am asteptat ca ea sa treaca de catedrala, nu vroiam ca ea sa fie martora la cea ce avea sa se intample. Indata ce ea era destul de departe incat sa nu o mai vad, am iesit pe usa, indreptandu-ma spre catedrala. Venetia va avea astazi parte de un spectacol, iar Albritzi avea sa ma cunoasca cu adevarat.


Ajuns in fata catedralei, m-am ocupat usor de garzi, intrand in catedrala am avut surpriza sa vad ca o parte din inchizitori plecasera ramasesera doar zece. Indeajuns incat sa imi satisfaca setea, incercam cu disperare sa dau de Albritzi. Am ajuns in subsolul catedralei acolo unde era camera de tortura. O camera mare intunecata, nepavata pe jos era doar pamant, iar peretii erau goi, fara decoruri. Imediat ce intrai acolo, un miros de sange putrezit iti ajungea la nas inecandu-te. Era plina de instrumente de tortura: bice, catuse, cuie, roti de intins. Era sumbru. Cardinalul parea ca pregatea o masa se pare ca mai gasisera o vrajitoare sau altceva. Asta era cea ce credeau ei! M-am strecurat cu rapiditate in spatele lui si i-am soptit la ureche:


-Cardinale, iti amintesti ca aseara ti-am spus ca mirosi bine? Am venit sa si gust. Am inceput sa rad foarte tare, Albritzi incremenise, l-am intors cu usurinta cu fata spre mine si m-am uitat cu sadism in ochii lui. Respira cardinale nu vreau sa mori...inca am adaugat eu, lipindu-mi buzele de urechea lui si soptind, trebuie mai intai sa vad ce gust ai.

-Paolo despre ce v-vorbesti! Linisteste-te, vocea ii era inghetata, ii se pusese un nod in gat, cuvintele ii iesau smulse, repiratia ii era greoaie. Trebuie sa vorbim.

-Nu nu nu ! Cardinale, am spus eu pe un ton cald usor insa plin de sarcasm si ironie, acum vei afla pe pielea ta ce inseamna tortura, iar in momentul cand in corpul tau va mai exista putin sange cat sa mai rezisti inca cinci minute vei vedea cat de bine te simti atunci cand arzi.

-Ce tot spui acolo, nu inteleg, nu ai indrazni, spuse el speriat cazand jos din picioare se uita la mine adanc de parca ar fi vazut o stafie. Urma o pauza de cateva secunde apoi spuse pe un ton cazut, ar fi vrut sa fie un ton dur, amenintator, insa nu ii reusise, glasul lui se inmuiase: Vei fi prins si te vor ucide. Nu stiu cum ai intrat aici dar garzile te vor prinde.

-Garzile tale, cardinale sunt...nu stiu cum sa fiu mai explicit incat sa intelegi...sunt moarte am spus eu zambind ironic.

- Cum ai facut asta..nu te cred...ce esti tu? Spuse el speriat incercand sa fuga spre usa din spatele meu. Insa efortul lui fu in zadar in secunda urmatoare eram in fata lui tinandu-l stans de maini.

-Sunt un vampir, Albritzi! Nu am asteptat ca el sa dea vreo replica, nu l-am lasat ca el sa analizeze cea ce tocmai spusesem. Imediat ce am rostit cuvantul vampir l-am muscat de gat, simtindu-i sangele ce curgea violent. Chiar avea gust bun, era dulce, asa cum imi placea mie. Asa cum promisesem l-am lasat inca in viata, eram satul garzile si putini preoti ce se aflau in catedrala ma satisfacusera. L-am asezat pe una din acele mese mari de ciment si aveam sa ii arat ce inseamna cu adevarat pedepsele pe care ei le aplica. Mi-am pus mana pe fata lui, uitandu-ma atent la sangele care inca mai curgea din gatul lui, corpul lui s-a aprins, luase foc. Pentru prima data in ultimi zece ani imi folosisem puterea mea speciala. Asa s-a simtit ea Albritzi, asa s-a simtit Anais, am spus uitandu-ma la el auzindu-i urletele de durere.


Eram in sfarsit multumit, reusisem sa ma razbun. Ma simteam atat de bine, in sfarsit reusisem sa imi alung din amintirle neplacute, ma simteam liber.
Adio frumoasa mea! Adio mireasa mea. Te iubesc...
yupiii in sfarsit la ucis pe Albritzi...frate si Paolo este vampir
uuu este fic cu vampiri...tananam
greseli nu am vazut...bine vazusem inainte sa il corectezi...dar nah acum numai sunt
capitolul a fost frumos mai ales faza cu Albritzi care ia foc...deci abilitatea speciala a lui Paolo este legata de foc...super tare
ne gonty spor la scris si daca mai vad greseli de acum incolo vorbesc cu vampirii^_^
Oh, iti voi repeta acelasi lucruri u.u
Virgulele, reprezinta una dintre greseli.
Un exemplu vizibil:
Nu nu e bine ce faci!
Corect e : Nu, nu e bine.
Repetand cuvantul 'nu', automat trebuie sa pui virgula intre el.
Mai exact:
-se pune virgula in astfel de cazuri;
-intotdeauna inaintea unei conjunctii adversative;
-cand vine vorba de o interjectie, un substantiv in cazul vocativ;
-cand enumeri ceva;
- propozitiile coordonate juxtapuse;
-cand vine vorba de o apozitie de orice fel.
Sunt destul de multe cazuri, insa eu ti'am zis de cele mai cunoscute.
Asta era cea ce credeau ei!
Ah, nu, nu, nu!
E 'ceea ce' mereu, ti'am mai zis'o!

Cu greselile e tastare vad ca e bine, n'am mai vazut.
Insa cu chestiile alea vreau sa vad ca nu vorbesc la toti peretii.

Mi'a placut dialogul, frumusel.
Ca si idee eu as fi trecut la acesta etapa mai pe la sfarsitul fic'ului. Anyway, asta tine mai mult de mine.
Pe total e binisor.

Astept nextul, succes!
Mai era un singur lucru de facut inainte sa imi parasesc amintirile, inainte sa parasec Venetia. Am incendiat catedrala. Un sentiment placut ma cuprinse ma simteam bine, simteam cum placerea imi curge prin vene. Alungasem ura, iubirea si regretul din mintea mea. Venise timpul sa renunt la minciuni, intr-un fel este mai bine ca sa intamplat asa. Trecusera deja patru ani de cand eram in acest oras, in scurt timp lumea ar fi inceput sa banuiasca. Nu mai puteam pretinde ca am treizeci si cinci de ani. A fost prostesc din partea mea sa ma indragostesc de o muritoare, anii ar fi trecut si ea ar fi imbatranit, in timp ce eu as fi ramas tanar. Asa cum sunt de doua mii de ani. Am crezut ca am reusit sa imi suprim aceasta parte slaba din mine.


Asta nu a fost o dragoste, a fost o obsesie. O obsesie cauzata de mirosul ei puternic, refuz sa cred ca a fost iubire. Am renuntat sa cred in iubire acum mult timp. Am renuntat sa mai cred ca ea exista atunci cand prima mea iubire a murit in bratele mele. Eram vampir de putin timp cand ea a murit, si nu am avut forta sa o salvez. As fi putut sa ii ofer cel mai frumos dar, as fi putut sa ii ofer viata vesnica,dar am fost prea slab. Ani buni dupa acest incident m-am invinuit pentru moartea ei. Anais, iarta-ma, stiu ca nu ti-ar fi placut sa fac acest lucru, insa urasc, urasc din tot sufletul sa fiu provocat. Acum te las, las in urma mea toate amintirile si imagiea ta, si neg iubirea ce iti spuneam ca ti-o purtam candva.


Auzisem ca astazi un grup de negustori pleca din port spre Mestre pentru a face negot acolo. Era o cale mai umana de a parasi orasul. Avea sa fie o calatorie scurta de de doua zile si doua nopti. Odata ajuns acolo urma sa parasesc Italia si sa ajung in Marea Britanie, tara din care venisem acum patru ani. In ciuda faptului ca in urmatoarele doua zile aveau sa fie petrecute in largul marii foarte aproape de oameni nu ma simteam deloc ciudat. Fapta mea din dimineata aceasta m-a ajutat.


Acum sunt plin, si nu oricum ci cu sange uman. Ah, ce gust divin, este atat de fin si cald spre deosebire de cel animal.
Aceste doua zile au trecut repede, seara eram pe puntea vasului iar dimineata in cabina mea. Trebuia sa evit soarele acest lucru m-ar da de gol. Ajuns in Mestre m-am indreptat spre cel mai apropiat han. Insa atunci cand esti un vampir, viata ti se poate parea putin ciudata atunci cand vezi ca majoritatea celor asemenea tie se retrag spre orase mici. Nu multi au curajul sa se stabileasca in orase mari. Mestre avea sa imi demonstreze ca teoria mea era adevarata.


Atunci cand am intrat in han am inceput sa aud fara sa vreau conversatiile dintre cei prezenti acolo. Se pare ca un sir de crime speria de cateva zile localnicii. Trupurile victimelor erau gasite la marginea orasului aparent din cate speculau localnicii pareau sa aibe pielea foarte alba. Pielea alba pentru ei nu parea nimic interesant, insa puntru un cunoscator acest lucru era un indiciu foarte bun. Prin zona era un vampir ce nu isi putea stapanii setea.


Aceasta discutie pe care am auzit-o mi s-a parut interesanta, trebuia sa stau in Mestre doua zile pana gaseam un cal cu care sa pornesc la drum, as fi putut alerga era mult mai sor si mult mai rapid decat orice cal. Hranit bine as fi putut alerga aproape doisprezce ore, insa acest lucru era foarte riscant. Of, trebuie sa astept pana gasesc un cal destul de rapid. In orice caz acum era seara nu puteam pleca, asa ca am decis ca o mica vanatore de vampiri nu ar strica. Un barbat de la o masa din spatele incaperii hanului ii spunea unui altuia ca era cel ce descoperise ultima victima, si ca asta se intamplase in dimineata asta. Asta insemna ca mirosul amicului meu inca mai persista pe hainele si mainile barbatului.


M-am plimbat usor prin incapere strecurandu-ma printre mese, uitandu-ma la peretii goi de caramida , pana cand am ajuns in spatele barbatului . Atunci am tras aer in piept, inhaland imediat trei mirosuri: unul era al barbatului ce statea la masa si mirosea foarte urat, era un miros de sange amestecat cu rom ieftin, iz si un miros ce m-ar fi facut sa vomit daca as fi fost uman, mirosea a pisica, uram pisicile. Al doilea miros era al victimei mirosea a mort si era foarte slab. Al treilea era inconfundabil era un miros fin, dulce si in acelasi timp rece, era mirosul unui vampir. Insa avea ceva special nu era un vampir batran, in mirosul lui inca se mai putea simti mirosul sangelui, era un vampir tanar, un nou nascut.


Acest lucru ma facu si mai curios, si mai dornic de a il ucide, nou nascutii sunt imprevizibili, feroce si foarte puternici. Nu sunt multi cei ce indrasnesc sa incerce sa se opuna de unui vampir tanar. Insa experianta si varsta si mai ales faptul ca este proaspat hranit imi va usura munca. Am iesit imediat din han, miscandu-ma foarte repede aproape ca nu m-a vazut nimeni iesind. Am inceput sa alerg pe strazile orasului, ma miscam atat de repede incat caladirile devenisera doar o linie continua de negru, si din loc in loc cate un punct galben ce venea de la felinarele ce iluminau strazile. Mirosul ma-a dus undeva spre iesirea nordica a orasului. Am incetinit pentru a putea gasi cu exactitate ascuzantoarea vampirului, insa nu a mai fost nevoie caci cateva secunde mai tarziu acesta era in fata mea gata sa ma atace.


Am pasit in lumina pentru ca el sa ma poata vedea, incat sa isi dea seama ca sunt unul de-al lui. Imediat ce fata mea fu expusa in lumina ramase impietrit, nu ii intelegam reactia. Ma cunostea, cine era creatorul lui, ii spusese despre mine, ii spusese regulile?


-Buna seara domnule... am spus eu putin socat de reactia sa, ne cunoastem de undeva? Nu imi pareti familiar, ironia se simtea in vocea mea.

- A a a... Bruno!

-Ce, nu am inteles? A te numesti Bruno, am continuat eu inca pe un ton ironic, deci spune-mi, ne cunostem de undeva, in caz ca ma cunosti cred ca intelegi si prezenta mea aici.

- Edan Eratti, spuse el plin de teama, vocea tremurandu-i pe ultimele silabe.

-Ce ai spus, de unde sti numele acela, am ridicat tonul, din voce disparandu-mi ironia . Acum tonul imi era mirat si privirea imi era salbatica dar inca fixata pe individul din fata mea.

- Ttt-u , tu est Edan Eratti, zis si Paolo Eratti, fost Edan Rossi, parea sa stie destule de multe despre mine asa ca l-am lasat sa vad cat de multe stie, ai parasit familia Rossi in urma cu zece ani, continua el inca temandu-se ca nu cumva sa il atac, deoarece nu erai de acord cu planurile lui Dario de a porni un razboi. Doreai pace printe cei ca noi, si nu doreai expunerea noastra. Dario dorea suprematie peste intreaga Italie. Ati avut un duel in urma caruia ai iesit invingator, si astfel l-ai ucis. Cativa ani de zile nimeni nu mai auzise nimic de tine pana cand ai ajuns in Venetia si ai devenit doge. Asta l-a suparat pe creatorul meu si a vrut sa se razbune. Planuia sa atace zilele acestea insa acum este mort. L-am omorat din gresala, spuse el pe un ton usor temandu-se sa nu fac vreun gest brusc.

-Cine a fost cel ce te-a creat, am spus eu rastit , in secunda urmatoare fiind in spatele lui, ridicandu-l in aer intr-o mana. Spune cine, am uralat eu.

-Mm-atteo, vocea ii era astupata si cuvantul ii iesi cu greu.

La auzul numelui, am simtit cum mana ce il tinea pe nou nascut in aer se stranse tot mai tare in gatul acestuia, puteam sa ii simt eforturile de a se elibera, insa nu aveau sa ii fie de nici un folos, oricat de tanar ar fi, nu se pune cu forta si experienta dobandita de mine in doua mii de ani.

-Si mai exact cum ai reusit tu sa il omori pe Matteo, imi este greu sa ma gandesc ca te-ai fi putut apropia indeajuns de mult de el incat sa ii poti face ceva, in vocea mea era prezent dispretul dar si amuzamentul, nu imi venea sa cred ca Matteo a fost ucid de un nou nascut prost si neinvatat. Vorbeste!

-In timpul unui antrenament, eram mult prea insetat si am pierdut controlul, si
l-am secat, spuse el cu jumate de gura inghitind in sec ochii findu-i infricosati.

-Si ma rog cum de aveai tu control, de cand au nou nascutii control? Si mai presus de toate cum ai reusit sa eviti paraliza lui Matteo, presupun ca stiai ca asta e abilitatea lui? Eram foarte intrigat, nu imi venea sa cred ca Matteo chiar era mort. Spune odata nu am toata noaptea la dispozitie, vocea imi era neregulata din pieptul meu iesind un marait puternic.

-A-a-aam invins datorita abilitati mele, in timpul transformarii nu am simtit nici o durere ba chiar puteam merge si face tot ce faceam inainte, doar atunci cand il auzeam pe Matteo sunand cuvantul durere, durerile ma acaparau. Dupa cele doua zile cat a durat transformarea am observat ca aveam abilitatea de a anula efectele puterilor celorlalti asupra mea. Matteo s-a decis sa ma pastreze, vezi tu eu nu am fost primul, am fost defapt al douazecelea, ceilalti, spunea Matteo au fost inutili si nu puteau concura cu tine asa ca i-a ucis. Parea increzator in puterea lui si disperarea din voce incepuse sa ii dispara, era prea increzator.

-Oh, deci tu si nenorocitul ala chiar credeati ca ma puteti dobora pe mine atat de usor? Daca era asa de increzator de ce avea nevoie de tine, a uitat ca scumpul lui fratior Dario desi avea aceiasi abilitate ca si a lui nu a putut sa ma invinga? Ce il facea sa creada ca negarea puterii mele avea sa ma incetineasca. Sunteti de-a dreptul amuzanti un vampir tanar si unul de doua sute cincizeci de ani, oh, pardon un fost vampir de doua sute cincizeci de ani chiar credeati ca puteti invinge unul cu o experenta ca a mea? Nu ti-a spus Matteo care era ocupatia mea inainte sa fiu transformat? Eram un asasin dragul meu , Bruno. Vocea fiindu-mi dura si ironica. Uite hai sa jucam un joc, mi e pare amuzant, ironia inca era prezenta in vocea mea desi aceasta nu mai era dura ci foarte copilaroasa si plina entuziasm. Ne vom duela daca tu reusesti sa imi anulezi puterea mea si sa ma imobilizezi...eu te voi lasa sa ma ucizi si vei fi liber sa faci ce vrei. Insa, vocea mi se schimba devenind serioasa si foarte impunatoare fiind plina de ostilitate, daca eu reusesc sa te imobilizez fara ca tu sa imi anulezi mie puterea va trebui sa imi juri credinta si sa faci toata existenta ta cea ce zic eu. Pentru a nu te rani pe tine vom folosi sangele femei din spatele acelui tufis...presupun ca i-ai lasat catusi de putin sange in corp. Sper ca Matteo ti-a explicat cum sta treaba cu hranitul, nu o sa te dadacesc acum.


Bruno fu de acord cu ideea mea fiindu-mi foarte recunoscator ca l-am slabit din stransoare si l-am lasat cu picioarele pe pamant. Lua cadavrul femeii din spatele unui tufisi din dreapta mea si ii smulse capul lasand sangele care ii mai ramasese inca in corp sa curga pe pamant si trasa cu el un cerc in jurul nostru. In scurt timp eram fata in fata. In momentul cand am spus " Sa incepem" incerca sa faca vesnica miscare si greseala pe care orice tanar o face lupta corp la corp fara a se folosi catusi de putin de creier.


-Prea incet am spus eu, in momentl cand am ajuns in spatele lui imobilizandu-l si lasandu-mi respiratia sa ii sufle in urechi, in secunda urmatoare in jurul nostru cercul trasat cu sange se aprinse. L-am eliberat! Acum esti al meu si vei face cea ce voi spune in caz contrar...vei sfarsi ca si femeia aceea am spus uitandu-ma spre corpul femeii care se aprinsese.

-Dar...cum ai facut asta? Cum ai evitat abilitatea mea?Era foarte uimit, si tonul lui era foarte curios si nedumerit, era foarte amuzant ma facuse sa rad.

- E foarte simplu, am spus eu cu o oarecare ironie in glas dupa care vocea imi deveni normala, ei bine totul se rezuma la viteza, pentru un vampir normal e destul de greu sa evite o abilitate insa pentru unul ca mine si cu experenta mea este foarte usor. Sunt foarte rapid mai rapid decat majoritatea. Sunt doar doua persoane defapt care pot tine pasul cu mine. Se pare ca Matteo nu te-a invatat prea multe, voi avea destul de multe de explicat si o groaza de lucruri sa te invat pe tine si pe viitorul tau camarad.

-Ce? Despre ce vorbesti?

-Toate la timpul lor, figlio*!


Cand un om moare, un capitol nu este sters din carte,ci tradus într-o alta


___________________________________
*it=fiule
you know the story leave comments and stuff like thyat:)...sper sa nu mai fie greseli am incercat sa corectez insa rabdarea mea e foaaaaarte limitata:)) :-"
no comments :-< :((
_______________________________________


16 Martie 1457, Amintiri, Yanni

Amintirile sunt o muzică ce ne vine de undeva dincolo de orizont.




Viata este de neinteles, atunci cand iti propui ceva deseori sfarsesti prin a renunta la adevaratul tau scop si ajungi sa castigi mai mult decat puteai spera sa obti daca nu te abateai de la planul tau. Baiatul acesta o sa fie folositor, abilitatea lui este foarte interesanta, nu am mai intalnit sau auzit ca cineva sa aiba asa ceva. Matteo, Matteo ce puneai tu la cale? Ai murit ca un prost fara pic de demnitate, ai murit in rusine, chiar nu pot sa cred ca ai fost ucis de un copil.


Nu v-ati saturat oare tu si cei din familia voastra sa tot muriti din mainile mele? De ce mai cautati razbunare? Nu va dati seama ca unii ca voi nu ma pot ucide? De ce mai incercati? Mi se pare foarte amuzant sa vad ca de fiecare data incercati altceva, asasini, cadavre si mai nou nou nascuti. Nu voi muri asa usor, nu pana nu imi voi indeplini visul.


Intalnirea cu Bruno se dovedise a fi folositoare, ma alesesem cu un nou ajutor si aveam sa plec mai devreme decat planuiam din Mestre. Se pare ca Matteo avea o noua ocupatie, cresterea cailor, si unii dintre ei erau chiar foarte rapizi, din spusele lui Bruno. Inca nu eram multumit de faptul ca trebuia sa fac drumul pana in Anglia calare pe un cal, as fi preferat alergatul as fi ajuns acolo in mai putin de o saptamana, luand in calcul traversarea oceanului cu un vapor.


Am plecat a doua zi dimineata la prima ora. Am luat-o spre nord urmand sa ajungem in Franta iar de acolo puteam traversa oceanul. Avea sa fie o calatorie destul de lunga insa cel putin aveam companie. Va fi amuzant sa imi petrec timpul alaturi de un nou nascut si sa il invat. Pe langa toate acestea vanatoarea avea sa fie mai amuzanta de acum inainte, sa vanezi de unul singur este destul de plictisitor. Orele treceau iar noi ne indreptam tot mai mult spre destinatia noastra. Dupa aproape opt ore de drum am hotarat sa ne oprim, pentru a lasa caii sa se odihneasca. Eram in apropierea unei paduri asa ca am hotarat ca o mica vanatoare nu ar strica, mai ales a Bruno nu se hranise de aproape doisprezece ore. Nu era foarte mult pentru mine, defapt eu aveam aproape trei zile de cand il omorasem pe Albritzi, as mai fi putut rezista inca o zi sau doua.


-Bruno, preupun ca iti este sete. Am spus eu pe un ton sarcastic insa tostusi calm si amuzant, Reactia lui veni imediat M-am uitat in ochii lui care acum erau negri, nu mai puteai distinge altceva in ei. Privirea aceea impreuna cu fata lui alba si parul de un blond inchis, ar fi speriat imediat un om daca s-ar fi uitat in adancimea ochilor lui.

- A-a-a da! Era putin rusinat, puteam citi pe fata lui care acum se uita in pamant. Nu ii placea sa il privesc ca pe o veriga slaba. Insa chiar nu faceam asta, vroiam doar sa il ajut si sa il invat sa se autocontroleze, sa isi tina setea in frau astfel incat sa nu il consume.

-In seara asta vei invata ca sunt si ale cai de a te hrani si fara sa ucizi oameni, animalele iti pot satisface setea la fel ca un om. Cu timpul te vei obisnui cu gustul putin mai sarat si cu raceala. Propunerea mea il surprinsese se astepta la un vanat ceva mai diferit si mai uman. Un zambet mic se asternu pe fata lui ovala iar ochii lui acum negri de sete pareau foarte dezamagiti. M-am simtit putin vinovat insa mi se parea un lucru foarte bun odata si odata v-a trebui sa invete sa supravietuiasca cu sangele de animale. Bruno, am continuat eu, nu fi dezamagit nu este atat de rau pe cat suna eu traiesc in acest fel de mii de ani si asta nu m-a oprit sa nu ma simt bine sau sa imi dauneze . Uneori si eu mai consum sange uman insa foarte rar o data la doua trei luni doar de pofta pentru a ii simti gustul. Imi vei da dreptate pe parcurs vei vedea, trebuie doar sa incerci.

-Bine, asa voi face! Insa va trebui sa imi sa imi raspunzi la cateva intrebari. Cateva destul de usoare zic eu. Intrebari, ce intrebari ar avea sa imi puna credeam ca Matteo i-a explicat cum sta treaba.

- Ce fel de intrebari? Am intrebart eu mirat putin ironic totusi.

-Abilitatile noastre...cum le primim, ce le distinge unele de altele. Asta era una usoara, insa nu imi venea sa cred ca Matteo nu ii explicase toate astea.

-Aceste abilitati mai speciale pe care noi le avem nu tin strict de vreo abilitate de a noastra din viata noastra umana ele pot fi diferite de la vampir la vampir. Eu de exemplu din viata mea anterioara m-am ales cu o viteza ceva mai dezvoltata in afara de asta dupa cum ai vazut posed abiltatea de a da foc sangelui. Acesta din urma s-a manifestat in timpul transformarii. Majoritatea abilitatilor isi au originile in timpul acesteia. In functie de cea ce simtim sau vedem. E ceva ce nu putem controla. Eu simteam ca intregul corp imi ia foc, imi era foarte cald si desi pielea mea ar fi trebuit sa inceapa sa se raceasca asa cum este normal aceasta se incingea tot mai tare. Matteo si Dario au primit abiliatile datorita bolii pe care au avut-o. Dupa cum presupun ca sti ei erau gemeni si s-au nascut paralizati. In urma cu doua sute cincizeci de ani, in timp ce eu eram intr-o vizita la Roma, atunci cand ei aveau douazeci si trei de ani mama lor a murit. I-am auzit pe amandoi tipand asa ca m-am dus sa vad ce se intampla. Nu ii mai cunoscusem pana atunci dar atunci cand am vazut starea in care se aflau si faptul ca singura persoana care se ocupa de ei murise m-am decis sa ii transform. Si in felul acesta au primit acel gen de abilitate, era o extensie a cea ce ei suferisera o viata intreaga. Imediat ce transformarea a fost completa au putut merge...insa dupa cum ai auzit si vazut s-au intors impotriva mea si restul povestii o sti.

- Te superi daca...te mai intreb ceva? Asta avea sa fie ceva mai serioasa eschiva din vocea lui si pauzele foarte lungi demonstrau asta se temea de reactia mea. Cum ai ajuns tu asa? Adica cum ai fost tu transformat?

- Aaa, asta. Am spus zambind.


Ei bine este o poveste destul de lunga si nu atat de simpla precum transformaile din ziua de azi. Erau alte reguli atunci, alti conducatori.Vezi tu acum doua mii de ani nu erau atat de multi vampire, asa cum sunt acum. Ca sa fiu mai precis erau cam unsprezece. Acesti unsprezece se numeau Ilegitimi. La inceput a fost doar unul pe nume Yanni. Nimeni nu stie cum a fost transformat, nici el nu isi mai aducea aminte. Cu timpul simtindu-se singur i-a creat pe ceilati zece. Erau din cate se pare rude, astfel au creat familia Ilegitimi. Au ajuns la concluzia ca superioritatea noastra trebuie ascunsa. Crearea de noi vampiri a fost interzisa de catre Yanni, iar nesupunerea insemna moarte. Asta se intampla cu aproape o mie de ani inainte de transformarea mea. Si se pare ca regulile fusesera incalcate chiar de catre Yanni care se indragostise de o muritoare si a salvat-o de la moarte. Vez tu el era un om foarte dur, foarte incapatanat si mandru de sine. Desi ceilalti l-au acuzat de tradare si incalcarea regulilor, el considera ca tot cea ce facea el era bine. Insa nu a fost asa, femeia nu s-a putut stapani. Nu toti suntem inzestrati cu puteri ca ale tale. Femeia a inceput sa ucida din ce in ce mai multi oameni, a omorat un sat intreg in doar o noapte; lumea incepuse sa banuiasca asa ca ceilalti au uciso.


Yanni s-a razbunat pe ei pentru moartea femeii, ucigand-o pe cea care ii omorase iubita. Aceea era sora sa, a uciso fara nici cel mai mic regret. In acest punct al povestii apar eu. Creatorul meu era fratele lui Yanni, numele lui era Rorant. Acesta a vrut sa razzbune moarte sotiei sale, insa nu putea face asta de unul singur. Rorant impreuna cu ceilalti noua ramasi au vrut sa il ucida pe Yanni si sa il inlature astfel de la conducere, insa puterea lui Yanni nu le-a permis asta. Era o putere ceva mai speciala, nu am mai auzit pe cineva sa aiba asa ceva decat la el. In timp ce transforma pe cineva se pare ca isi lasa cumva urma in corpul lor. Nu stiu cum sa iti explic incat sa intelegi. Atunci cand un vampir care fusese creat de el incerca sa il atace ceva se intampla in corpul lor si se pare ca o durere cumplita se instala. Asa au ajuns la concluzia ca sigura cale era crearea unor noi vampiri. Au ales sapte oameni pe care ei i-au considerat demni sa primeasca acest dar, si indeajuns de puternici si bine antrenati incat sa reziste dorintei constante de sange. Au ales o echipa de asasini, ce era renumita in acea vreme pentru misiunile indeplinite cu rapiditate si fara dovezi. Eu eram liderul grupului. Am fost chemati de catre Rorant sub pretextul unei false misiuni. In momentul in care am ajuns in castelul ce aprtinea ordinului Ilegitimi am fost cu totii atacati.


Am simtit pentru o secunda o durere cumpita, nu gasesc cuvinte indeajuns de bune pentru a o putea descrie. Apoi am inceput sa ma incalzesc, ardeam.
Am indurat aceasta arsura timp de doua zile, in nici o clipa din viata mea nu mai trecusem prin asa ceva. Anii de antrenamente dure pentru deveni asasin mi se pareau nimic in comparatie cu cea ce simteam atunci. Dupa transformare ne-au dus intr-o camera undeva la subsol. Era goala si luminata doar de doua torte, prea slab luminata pentru a putea vedea ceva, insa noile noastre simturi ne permiteau sa vedem chiar sa distingem fete, expresii. Pe jos erau intinsi oameni lesinati, mirosul de sange era puternic. La inceput am simtit o durere in gat atunci cand am realizat ca mintea mea ii dicta corpului sa bea acel sange, sa ia vietile acelor oameni.


Mirosul imi inundase narile ma uitam uimit cum colegii mei erau deja fiecare la gatul unui om, numai eu eram in picioare refuzand sa accept asa ceva. Apoi am auzit pentru prima data vocea dura si rece a lui Rorant

~Nu are rost sa lupti impotriva setei, fa cea ce mintea iti dicteaza~

Desi era la cativa metri distanta de mine in mai putin de o secunda a fost in spatele meu, facandu-ma sa ingenunghez in fata corpului unei femei. M-a impins pur si simplu cu fata in rana provocata aparent de un cutit, de pe corpul femeii. In acel moment nu am mai putut rezista imediat ce buzele mele au intrat in contact cu sangele, imediat ce mirosul puternic mi-a inundat narile nu am mai constientizat cea ce faceam. Eram deja la gatul femeii gustand cu ardoare sangele ei, era atat de catifelat si cremos, nu m-as mai fi oprit. In ciuda avertismentelor lui Rorant nu ma opream eram pe punctul de a bea pana si ultima picatura. Vroiam mai mult. Zile intregi dupa transformare ne-am rezumat la vanatoare si la antrenamente, am invatat cum sa ne folosim abiltatile si sa ne stapanim setea.


Dupa lungi saptamani pline de antrenamente si lupte cu noi insine pentru a ne stapani setea continua de sange, Rorant ne-a explicat motivul transformarii noastre. Trebuia sa il ucidem pe Yanni. O sarcina deloc usoara, la el ca si Rorant, Yanni is facuse propriile sale garzi de corp, eram depasiti in numar. Am atacat.Am fost singuri, Rorant nu a venit cu noi, toti cei sase prieteni ai mei au murit. Eu am fost cel care a ajuns la Yanni. A fost o lupta dura, Yanni era mult mai puternic si mai experimentat decat mine. Insa avantajul meseriei mele m-a ajutat sa il dobor intr-un final. Si-a acceptat infrangerea cu onoare dar nu inainte de a imi spune ultimele lui cuvinte.

~Blestem ziua cand l-am transformat pe Rorant! Sa te feresti de el nu este omul pur si bun care pare, sa nu crezi nimic din ce ti-a spus. Fugi, fugi cat mai departe de el. Acum ca eu nu voi mai fi, nu va mai avea nevoie de tine, te va ucide. Nu uita ai primt cel mai frumos dar pe care un om l-ar putea primi vreodata, ai primit viata vesnica, foloseste-o si bucura-te de ea, asa cum eu nu m-am putut bucura. Iar atunci cand iti vei aduce aminte de mine sa ma razbuni, sa il ucizi pe Rorant!~


-La fel ca tine, am fost creat pentru a ucide. Dar spre deosebire de tine eu nu am avut forta si vointa necesara sa il ucid pe Rorant. E inca acolo, impreuna cu familia sa. Dar va veni ziua cand familia Ilegitimi nu va mai fi. Am facut o promisiune. I-am jurat lui Yanni ca ii voi ucide. Am spus eu cu capul plecat in pamant, putin intristat de propriile-mi amintiri.
- Interesant. Spuse baiatul incepand sa rada. Expresia lui relaxata si in acelasi timp amuzanta m-a molipsit facandu-ma sa rad alaturi de el.


Amintirea este parfumul sufletului.
am pierdut doua capitolele....dar am reusit sa le recuperez, o sa il comentez pe ultimul
deci Bruno a fost creat sa il omoare pe Edan?!...interesant,dar acum este de partea lui Edan...imi place ideea
greseli de tastare au fost:
-nou nou nascuti=nou,nou nascuti
- a=ca...unde ai uitat c-ul?!
-preupun=presupun
-tostusi=totusi
-ale=alte
-intrebart=intrebat
-vampire=vampiri
-cea=ceea
-uciso=ucis-o
-razzbune=razbune
-is=isi...si am mai observat prin unele fraze faptul ca uiti sa pui virgula unde trebuie sau pur si simplu punctul...sper sa ai mai multa grija data viitoare
dialogul a fost bun....naratiunea la fel
mi-a mai placut faptul ca ai povestit despre Yanni si asa am putut afla cine la transformat pe Edan si totodata de unde vine titlul de Ilegitimi.A fost un capitol reusit
ne spor la scris si kissu^_^
scuze Gonty ca nu am mai citit...am avut o problema, iti povestesc eu knd vom vb

capitolul asta a fost foarte interesant...mi-a placut vanatoarea
ma distrat faza cu Edan, cand la convins pe Bruno sa se duca sa vaneze ursii
la final am observat ca ai scris si povestea lui Bruno...pot spune ca mi s-a parut foarte interesanta...si este atat de asemanatoare cu a lu Edan

greseli de tastare am vazut o gramada...pe langa asta am observat si faptul ca in unele propozitii mai uiti sa pui virgulele.acum greselile de tastare:
-totsusi-totusi
-Sepranta=speranta
-suntete=sunete
-idea=ideea
-Shimba-ti=schimba-ti
-copaci=copacii
-sucurgea=scurgea
-slauceasca=straluceasca
-incerand=incercand
-nacut=nascut
-opatasprezece=optsprezece
-douzaeci=douazeci
-inchida=inchide
-uit=uiti

spor la scris in continuare...kiss ya