AnimeZupCăutare

My life is a huge disaster [yaoi]

Pai am venit cu un nou fic yaoi care il scriu impruna cu my sis care se va inscrie si ea pe zup...si va posta continuare ....sper sa va placa:D

Capitolul I:Intuitia tradeaza adevarul
Partea I

"Originalul...oare undeva in lume exista ceva original?Ceva necopiat,ceva unic si pur?Oare exista?Nu...nu cred, nu are cum sa existe, nu in lumea asta.Totul aici e manjit de om, totul e distrus de mainile sale. Oricat de pretios este un lucru,oricat de scump si fin e, pana la urma este distrus. Asa oare se va intampla si cu mine, si cu talentul meu, dar nu voi lasa sa se intample una ca asta,nu acum cand am muncit atat de mult sa ajung aici. Oare de ce nu vor sa fie de acord cu mine, sa ma sprijine?De ce nu ma pot intelege?Arogantia lor este prea mare si prea greu de invins,de aceea fac eu totul pe ascuns,de aceea nu ii las sa ma cunoasca, de aceea nu stiu ei cine le este fiu...da este vorba de proprii mei parintii de ei, renumitii sotii Myabi,marii creatori de moda..iar eu sunt fiul lor, Ayoku Myabi.Ei, asa zisi mei parinti,nu pot intelege ca eu nu pot traii in lumea modei ci in cea a muzici,ei nu inteleg ca vocatia mea e pentru muzica nu pentru modeling sau ceva legat de acesta.Mie imi place sa fiu pe scena sa cant si sa dau ce e mai bun din mine,sa simt publicul extaziat de cantecele mele...sa simt ca le place ce fac si ca sunt bucurosi ca ma asculta,ca ma vad dansand si cantand, ca ma vad stralucind pe scena alturi de prieteni mei.Dar parintii nu accepta asa ceva si eu nu stiu de ce...dar acum nu mai conteaza mai sunt doar cateva lunii pana la majoratul meu si acea zii nimeni nu o poate impiedicat,am sa lupt cu propria moarte daca e nevoie dar ziua aceea imi aprtine! "
In una dintre cele mai frumoase vile din capitala Nipon,mai exact in casa renumitilor creatori de moda, sotii Myabi admosfera nu era tocmai una placuta.Din exteriorul case aveai impresia ca cine sta in acel palat superb nu are cum sa fie nefericit,asa era la prima vedere,dar intr-un asemenea �palat� nu se putea discuta de fericire....totul este exact pe dos.
-Intelege odata tu trebuie sa ne calci pe urme, nu sa stai ca priteni tai, huligani aceea,spuse domnul Myabi foarte revoltat de comportamentul fiului sau.
Domnul Myabi Aizawa in jur de 39 de ani, era unul dintre frumosi barbatii ai Japonie,un barbat calm,calculat si mereu la locul lui.Dar nu si atunci cand era vorba de propiul sau fiu.Cei doi mereu se certau din diferite motive. Myabi Ayoku era un baiat ce mostenise frumusetea tatalui dar si a mamei sale, are aprope 18 ani,el are concepti total diferite de ale parintilor sai si face totul de capul sau.Nu se intelegea cu parintii sai din mai multe motive ...si mai tot timpu se certa cu acestia.
Ayoku avea un mare talent pentru muzica si dorea sa exceleze in acest domeniu ,dar parintii sai erau total opusi aceste idei �infantile�dupa spusele lor,insa Ayoku nu era de aceeasi parere.
-Ai face bine sa intelegi ca eu fac ce vreau nu ce vreti voi doi,nu ma doare pe mine undeva ce vreti,ce doriti, sau ce sperati voi de la mine,dupa cum v-am mai zis eu fac ce vreau si nu aveti cum sa ma opriti,raspunse Ayoku tatalui sau care era plin de nervi.
-Asta crezi tu copile, eu sunt aici adultu nu tu, esti in casa mea nu a ta si faci ce vreau eu cat timp esti minor.
-Foarte bine,atunci daca tot sunt in casa ta voi pleca,si mai sunt doar cateva luni pana cand voi fi major dar te scutesc de pe acum de prezenta mea.
Domnul Myabi nu putea crede ce spuse Ayoku si nici ce ii zise el propriului fiu,practic i-a zis ca aceasta nu e casa sa,preactic l-a dat afara intr-un fel dar nu a vrut sa faca asta,nu a vrut sa zica asta.Tot ce a vrut a fost sa il face pe Ayoku sa inteleaga ca nu poate sa faca tot ce vrea,ca exista principi si moralitati ce trebuiesc resectate.
-Maine voi pleca de aici,tati,spuse Ayoku cu un glas batjocoritor.
-Nici sa nu indraznesti,nu esti major si nu ai dreptul sa faci ce vrei,spuse ferm domnu Myabi.
-A da...si o sa ma opresi tu?Serios?Tu si care armata?intreba amuzat Ayoku.
In clipa urmatoare domnul Aizawa exasperat de tupeu propiului sau fiu isi striga bodyguarzii care il luara cu forta pe Ayoku si il inchise in propia sa camera.Insa Ayoku presupunea ce va face in continuare.
-Chiar crede ca ma poate oprii cu asta?Poate sa ma pazeasca si mii de soldatii dar eu tot voi scapa,spuse Ay foarte convins de vorbele sale.
In clipa urmatoare puse mana pe telefon si formase un numar.
-Hei Nyseii salut,frate am o problema si am nevoie de ajutorul tau.
Vocea din telefon se auze destul de clar in camera baiatului.
-Sigur frumosule cu ce sa te ajut?intreaba Nyseii.
Nyseii era cel mai bun prieten a lui Ayoku poate unul prea bun ,mereu se ajutau unu pe celalalt si mereu se sprijineau.Tineau unul la celalalt foarte mult.Nyseii era un baiat inalt si dezvoltat de 19 ani,avea un par blond ce fermeca pe oricine si o privire ce insipra pasiune si care putea seduce pe oricine,iar corpul sau era de invidiat.El era unul din membrii trupei lui Ayoku,el era chitaristul.
-As vrea sa fug...stiu nu e genul meu sa fug de probleme,dar vreau sa ii arat tatalui meu ca mereu fac numai cum vreau eu si el niciodata nu o sa ma poata oprii,dar probleama este ca usa camerei mele e pazita si in casa nu cred ca poti intra pe ascuns ca sa ma ajuti sa ies din cauza garienilor...nu stiu cum sa ma ajuti sa scap de aici...ai vre-o idee?
-Pai....intai de toate calmeazate,nu te mai enerva degeaba sa nu faci ceva de care sa iti para rau apoi,gandeste-te ca daca dispari parintii tai se vor speria si se vor supara si mai tare pe tine si in plus daca vrei sa placi ce o sa faci dupa,nu e problema poti sta la mine,dar ce o sa faci o sa stai ascuns,parintii tai te vor gasii la scoala,de ea nu poti sa te lasi ca mai ai jumatate de an si ar fi pacat,gandeste-te.
-Stii ceva daca nu vrei sa ma ajuti spune-mi si inteleg, nu ma mai lua cu prosti deastea.
-Esti idiot,sincer Ay trebuie sa te mai maturizezi oleaca,poate ca tatal tau are dreptate si cred ca ti-ar prinde bine cateva zile in casa,spuse Nyseii revoltat de comportamentul pritenului sau.
-Multumesc mult,chiar mi-ai fost de ajutor si stai linistit nu esti singura persoana care m-ar putea ajuta,pa!si inchise telefonul.
"Nu se poate,nu se poate de ce ma comport asa,de ce se comporta el asa,parca eram priteni nu?Trebuia sa ma ajute,da ce mai pritenie,asta trebuie sa imi fie invatatura de mine,mi-a pierit si chefu de a pleca sa imi bag ceva in viata asta al naibii de perfecta.Hei...dar daca as.....da asa voi face."
-Chemati-l pe tatal meu ,spuse Ayoku pasnicilor ce ii pazeau usa,iar acestea se supuse imediat.
Domnul Myabi venise in camera tanarului de indata.
-Ooo fiul meu drag sa inteleg ca vrea sa mi se adreseze,intreba ironic tatal baiatului.
-Mda...lasa vrajeala...si asculta-ma.Uite ce e imi pare rau,dar tu niciodata nu ma asculti si nu te gandesti la ce vreau eu si asta pot spune ca ma deranjeaza cel mai tare.
-Fiule dar eu mereu vreau ce e mai bine pentru tine si incerc sa te feresc de tot ce este rau.
-Dar nu mai vreau sa ma feresti ce nu intelegi,vreau sa traiesc din greseli,sa imi fac viata asa cum vreau eu ce nu intelegi?spuse Ay ridicand din ce in ce mai mult tonul vocii sale.
-Asa ceva nu se poate fiule,tu esti un Myabi si trebuie sa faci ce a facut de aseamnea toata familia ta.Trebuie sa ne urmezi pas cu pas,sa ne copii pe noi,parintii tai sa te dedici lumii modelingului,sa faci parte din firma familiei si sa o duci mai dreptate.
"Sa va copii??Niciodata,Domne fereste,prefer sa nu fiu un Myabi prefer sa nu am banii si tot nu am sa copii pe nimeni,eu sunt eu si nimeni nu ma va schimba indiferent de ce s-ar intampla."
-Intelege ca eu nu voi face parte din firma familiei,nu voi face parte, mie nu imi place asa ceva,este ceva total plictisitor pentru mine,e ceva stupid asa ca vreau sa te fac sa intelegi ca ce iti place tie,ce va place voua nu imi place si mie si vreau sa ma lasati sa imi continui viata asa cum vreau eu.
Dar tanarul baiat degeaba se strofoca sa se faca inteles
-Tu nu stii ce inseamna cuvantul �nu�? Inseamna un raspuns negativ si acest raspuns ti-l dau eu tie,tu trebuie sa faci ce face si familia ta fie ca vrei sau nu,asta e ultimul cuvant din aceasta discutie.Si daca vrei sa mai iesi din aceasta camera,daca mai vrei sa primesti bani,sa iesi afara si sa iti mai vezi asa zisi tai priteni ai face bine sa fi de acord cu aceasta hotarare.
-Off...intelege ca eu nu am talent in modeling..mai mult te-as incurca tata,stii doar."Mai mult l-am enervat decat sa ma pun bine cu el ,fir-ar sa fie."Uite tata,daca asa mult tii tu am sa te ajut cu ce vrei dar doar cu o conditie.
-Si care ar fi aceea?
-Pai..deocamdata mai lasa-ma sa ma gandesc si lasa-ma in pace,uite atunci dupa ce voi implini 18 ani,mai exact peste 4 luni ma voi dedica complet lumei modei,deocamdata am sa incerc sa ma acomodez cu asta.Dar si tu trebuie sa depui efort in asta,trebuie sa ma lasi pe mine sa i-au propiile decizii.
-Numai sa ma consultii si pe mine in aceste decizii ale tale,uite eu maine trebuie sa merg sa aleg noul model pentru firma noastra,cel ce ne va reprezenta pe anul acesta si vreau ca si tu sa il cunosti si asa te acomodezi si tu in firma familiiei care peste ceva timp iti va fi incredintata.
-Bine, voi face cum spui tu...dar asta daca nu ma vrei mai tine inchis in casa,si ma vei lasa in pace pe mine si pe priteni mei,stiu ca nu ii simpatizezi dar sunt baieti de treaba.
-Bine fiule,dar tu ai spus-o vei face cum spun eu.
-Da tata,asa voi face.
"Asta in visele tale,nici sa nu crezi ca eu ma voi supune tie si ideilor tale stupide,sa spunem ca saptamana asta te voi face sa crezi ca acept dar dupa nu o sa ma mai vezi niciodatat,defapt da o sa ma vezi ca fiind cel mai bun cantaret din top si atunci o sa iti para rau ca nu ai avut incredere in mine si in vocatia mea.Mi se face greata sa te numesc tata,sa iti port numele,dar deocamdata ma voi resemna.Si maine da... voi venii la stupida ta firma sa il cunosc pe acest model al tau sa vad cu ce panarama ma mai intanlec si maine.Ce grea e viata!"
-Tata daca nu te superi acum as vrea sa ma culc este deja ora unsprezece si jumatate si maine vreau sa ma trezesc devreme sa merg cu tine la noua �munca�,spuse Ay cu un zambet fals pe buze.
-Vezi ca se poate fiule sa ne intelegem si bine,noapte buna si maine nu uita ca la ora zece trebuie sa fii Style Walker ,eu o sa merg mai dimineata sa vad ce este pe acolo,si nici nu vreau sa te trezesc devreme.
La cat vrea sa fiu acolo?La zece?E nebun,eu nu ma pot scula nici la doisprezece si el vrea la zece...offf Domne de ce eu?
-Sigur tata,voi fi acolo.
Noaptea era deja instalata de ceva timp pe capitala Japoniei.Luna isi revarsa razele luminuoase asupra orasului galagios.Mantia presarata de beculetele jucause care mai de care incercau sa ilumine cat mai puternic,iar in mijlocul lor ragina boltei ceresti,maiestroasa luna.

Sper sa va placa si sry pt greseli:D
Hmm îmi place această nouă idee a acestui fic. Este foarte interesantă şi tipul ăsta Ay pare foarte tare. Probabil se va îndrăgosti de acest nou model, sau ceva de genul . Că prea ai pus accent pe el. Ah de abia aştept să citesc continuarea.
Hmm cât despre greşeli..chiar au existat. Well pentru început încearcă să pui spaţiu după fiecare virgulă şi punct. am observat că nu faci acest lucru şi îi dă o atmosferă încărcată, de aglomeraţie.
Apoi greşelile de tastare pe care le-am observat :

Arogantia - aroganta.

parintii - parinti.

impiedicat - impiedica.

aprtine - apartinea.

case -- casei.

priteni - preiteni.

huligani aceea - Huliganii aceia deşi mai bine mergea : acei huligani.

Japonie -- Japoniei.

aceste -- acestei .

auze -- auzea.

insipra -- inspira.

garienilor -- gardienilor.

pritenie-- prietenie.

mine -- minte.

acestea - acestia.

acept-- accept.

niciodat - niciodată.

intanlec -- intalnesc.


Au mai fost şi nişte greşeli de exprimare dar pe acelea le trec cu vederea.
Hmmm, ce pot spune, ideea în principal este foarte bună. Tipul vrea să îşi urmeze visul şi bine face, dar este încă foarte imatur. Mai trebuie să crească. De abia aştept să văd cum va decurge totul, şi ce se va mai întâmpla în continuare. Cine va fi acel model, şi cum va " arăta ". Că tot veni vorba despre asta nu ni l-ai prea descris pe Ay, ar trebui să faci asta să ştim şi noi cam cum arată, nu? Aştept şi asta, ca şi mai multă descriere, asta în următorul capitol.
Deci ce pot spune? Ideea chiar îmi place. Succes la scris, şi adu-ne cît mai curând următorul capitol.
Ganbatte kudasai!!

Ja :bye:
pai..sa ma prezint in primul rand, eu snt cea care colaboreaza cu Yaku-chin...:">
E primul meu fic, asa ca sper sa va placa si sa nu aveti mila la comentarii...
Eu descriu Din persepctiva lui Tay...asa ca toate posturile mele, o sa il aiba pe el ca personaj principal. O sa va lamuriti cine este Tay, daca aveti rabdare sa cititi...:">..POvestea e originala..doar ca am mai postat si pe alte forumuri....:]


Sunt doar o imagine....lumea ma priveste si ramane impresionata de prestatia mea...pentru ei nu conteaza ce se ascunde dincolo de privirea plina de aroganta pe care o afisez.Pentru modele ,hainele sunt lumea lor,stilul si accentul englezesc sunt elementele ce ii definesc, insa nu si ale mele.A trebuit sa imi dau singur seama ca sunt singurul diferit,singurul care nu a stiut ca trebuie sa ai o masca dupa care sa'ti ascunzi emotiile...Doream doar sa simt ca traiesc viata, sa nu treaca pe langa mine degeaba.Este visul meu, mi-am urmat drumul desi nu a trebuit sa depun efort pentru a ajunge pe coperta revisetolor de top si unul dintre cele mai renumite modele din tara.Eram la fel de rece, arogant si lipsit de modestie ca si restul prietenilor falsi cu care vorbeam despre cum isi rateaza altii cariera si cedeaza cand ajung pe culmile gloriei, iar noi reusim sa ramanem primii.

Totul gravita in jurul unei lumi pustiite de ganduri marete, pana la urma cui ii pasa de ce simte un model?Am realizat dupa ani intregi ca sunt singur,concluzia asta m'a lovit la fel de tare ca un zid de marmura rece.Ma simteam parasit,aveam nevoie de cineava care sa-mi fie alaturi,doream o persoana speciala, insa esecurile mi-au demostrat ca pentru majoritatea nu conteaza decat de banii si aspectul exterior, nu traiam prin miciuni asa ca am renuntat la orice sentiment de iubire.

Cu toate astea nu am renuntat la visul meu, a continuat sa ma defineasca aceeasi privire aroganta, aceleasi haine chic, aceeleasi fane care se arunca la picioarele mele.Le priveam cu dezgust cum tipau din sala la fiecare prezentare, cum puteau iubi o iluzie?

Aceleasi ganduri ce imi strabat in fiecare dimineata mintea, aceeasi cafea fierbinte pe care o beau admirand rasaritul de dupa draperia vaporoasa.In viata mea totul a devenit monoton, pana si gandurile sunt la fel.Desi nu eram fericit totusi, zambeam....zambeam poate rasaritului, poate niminui.Imi savuram gloria din plin, imi stiam calitatile si profitam de ele.....

Afundat in ganduri, timpul s-a scurs usor si nu mi-am dat seama cat intarziasem la interviul de care depindea viitorul carierei mele.M-am indreptat spre dressing si mi-am ales o pereche de jeansi si o bluza neagra care, nu pot minti, imi venea perfect.Am aruncat cateva priviri fugare in oglinda si mi-am ciufulit parul negru .
-Papa pufoas-o! am soptit psicutei si i-am mangait semn de ramas bun iar ea a tros fericita….apoi m-am indreptat spre masina parcata ca de obicei neregulamentar in fata casei. Din nou doua bilete pe parbriz, unul cu amenda data de politie iar pe celalalt un numar de telefon...nu aveam nevoie de numar , ele chiar aveau impresia ca le voi suna?Cat de mult se puteau insela...Le-am aruncat pe amandoua apoi am pornit masina si am urmat vesnicul slalom cu muzica data la maxim printre soferii ce abia se miscau.

Nu mi-au trebuit decat 10 minute sa ajung desi, studioul era la o distanta considerabila de casa mea.
Am coborat din masina , ma rugam incontinuu sa numai dau peste alte fane disperate.Am alergat pe scarile ce duceau la etajul 2 unde eram asteptat. Eram obisnuit cu interviurile, si in toate cazurile eu eram favoritul.Am trecut prin backstage si am lasat geanta apoi am alergat spre sala...
-Buna dimineata! le-am spus politicos membrilor juriului acestia invitandu-masa iau loc, iar dupa un lung sir de intrebari si zambete false a trebuit sa imi arat talentul pe podium.Floare la ureche ,eram nascut pt asa ceva.
Am uracat pe scena lipsit de emotii si am inceput sa merg usor,acompaniat de o melodie destul de ritmata.Aruncam priviri seducatoare peste tot in jurul meu si am vazut cum una din fetele ce se ocupau de decor s-a asezat repede pe scunul din apropiere."...nu din nou...nu-mi spune ca o sa lesine?"..mi-am urmat din nou pasii...apoi o pirueta mi'a incunuat prestatia....eram multumit,dadusem tot ce puteam si nu-mi ramanea decat sa sper.
-Buna treaba,Tay! Tu o sa fi noua noastra imagine, imi spuse domnul Myabi in timp ce coboram de pe scena.Mi-as dori sa fie si fiul meu la fel de responsabil ca tine.
Fiul lui?Nu stiam ca sotii Myabi aveau copii.Acesta fusese cu siguranta un secret bine pastrat,insa nu asta era important acum,interviul fusese un succes si simteam cum radiez de fericire.

Am mers in backstage sa imi iau geanta si lucrurile lasate in graba apoi am coborat scarile indreptandu-ma spre holul ce ducea spre iesire.Era 10 jumatate, deci mai aveam destul timp sa dorm.
Mergeam ganditor de-a lungul culoarului,absent din lumea reala fiind prizonierul propriei minti si al planurilor de viitor ce le nascoceam.
Prea brusc am fost trezit la realitate de zgomotul puternic al usilor. Un baiat inalt cu parul ciufulit si privirea plina de furie , a intrat grabit.
-Taataaaaaa!!! Unde naibi esti?
Din ochii lui negrii parca sareau scantei iar chipul angelic aducea cu trasaturile lui Aizawa.I-am zambit dar, nu ma observase si din aceelasi motiv probabil,m-a lovit.
-Ai jeleu in loc de creier?Da-te la o parte!
-Mda,buna si tie! L-am privit suspicios, ma amuzat comportamentul lui copilaresc.M-a privit pentru o clipa apoi si-a continuat drumul ca o tornada tipand la fiecare om ce-i iesea in cale.
Am coborat zambind scarile de marmura neagra indreptandu-ma spre masina, foarte multumit de rezultatele interviului.
Vantul ce adia usor mi se juca in par si deja simteam cum orele intregi de meditatie si autoanaliza dadeau rezultate, priveam lucrurile difrit, ma bucuram de soarele diminetii,amanunt banal pentru mine,inainte.
M-am gandit ca daca tot am citit ficul ar fi bine sa comentez si eu. Ideea ficului e interesanta si pot sa spun ca m-a uimit oarecum comportamentul lui Ayoku fata de tatal sau si mai ales felul in care s-a impacat cu el printr-o falsa promisiune...dar nu pot sa-l condamn...probabil as fi facut la fel:D. Am vazut cateva greseli de tastare, iar in capitolul 1 am vazut ca in mare au fost corectate cu exceptia uneia pe care nu vreau sa o trec cu vederea tocmai pentru ca mi se pare ca suna foarte prost: "copii" se spune "copiez/copiezi etc." , verbul este "a copia" dar nu se conjuga "eu copii" sau cum era (scuze de remarca facuta insa cred ca trebuia sa-ti spun). In capitolul 2 nu am vazut greseli de gramatica din cate imi amintesc ci doar cateva de tastare. As mai avea o mica nemultumire: am inteles ca ficul va fi scris in doi, dar mi se parea normal sa cadeti de acord la persoana la care sa faceti povestirea pentru ca trecerea de la persoana III la persoana I si invers este destul de brusca si cred ca la un timp o sa devina cam incurcat ficul asa ca sper sa va decideti asupra unei singure persoane. In rest nu am ce sa reprosez, in mare ficul e dragut, idile sunt interesante si astept sa vad ce se va intampla in continuare. Felicitari pentru fic amandurora si mult succes in continuare.
gambate kudasai si ja ne :bye:
In primul rand bun venit pe forum :)
Dar sa revin la fic... imi place ideea, destul de draguta. Capitolul a fost bine scris, nu am vazut greseli de exprimare, iar de tastare prea putine. Insa a fost o greseala care trebuie corectata de acum incolo, si anume folosirea apostrofului in loc de cratima.Am observat ca ai folosit si cratima si cred ca apostroful l-ai pus din obijnuinta. Si eu folosesc ' in loc de - , insa la un fic trebuie sa te chinui sa scri cum trebuie :D
Iar acum despre actiune...=))) a fost foarte tare partea de sfarsit :)).Ayoku este atat de amuzant :)).Si pare sa fie singurul de pana acum care nu observa frumusetea lui Tay. Deja devine interesant :D
Sa va grabiti cu noul capitol. ja ne :bye:
Hmm, mi-a plăcut foarte tare acest capitol ca și ideea voastră, de a scrie un fic împreună. Trebuie să menționez faptul că vă potriviți la gânduri și sunteți compatibile la gânduri, deci cred că vă va ieși această idee a voastră, chiar foarte bine. Vă urez succes la acest fapt.
Revenind, am observat niște greșeli de scriere pe care aș vrea să le menționez, deși este posibil să mai fi fost și altele, eu doar pe acestea le-am observat :

invitandu-masa - invitându-ma să .

uracat - urcat.

difrit - diferit.

pt - pentru, într-un fic nu se folosesc cuvintele prescurtate sau limbajul de mess. Probabil ți-a scăpat, se
mai întâmplă.

Pentru marea mea plăcere nu am văzut greșeli de exprimare, ar putea să-mi fi scăpat mie însă chiar nu am zărit. Deci acesta este un lucru foarte bun. Pentru primul fic mi se pare foarte bun. God încă un lucru pe care l-am observat și la tine, pe care aș dori să îl menționez : nu prea pui spațiu după virgulă și punct. Asta nu a fost peste tot, deci consider că ai avut anumite scăpări. Este OK dar cred că ar trebui să lucrezi la acest fapt. Hmm și uneori nu ai pus virgula unde trebuia.
Oricum asta se întâmplă dar pentru primul fic este foarte bine după părerea mea.

Frumos capitol, și îmi place ideea asta cum am mai spus, e ca și ideea mea actuală pentru că și eu lucrez la un fic cu o fată din aceași perspectivă ca și a voastră.

Să comentez despre acest tip.. Hmm mi se pare foarte interesant și captivant, este un tip tare ce va ajunge departe, probabil va fi fascinat de Ay datorită comportamentului său activ, și probabil copilăros iar Ay de el datorită frumuseții sale, cred că mai mult cea interioară. God, de abia aștept să văd ce se va întâmpla. Foarte fain.

Și că uitasem, bine ai venit pe aici.

Succces la scris !!

:bye:
Am venit cu urmatoarea parte din capitol...va multumesc la fiecare pt capitol din pacate nu am timp asa mult incat sa va iau la rand si sa spun cate de mult ma bucur ca ati trecu pe aici si vatzi facut timp sa citititi....imi cer scuze, sa-mi fie rusine,dar chiar ma bucur ca ati trecut si ati citit si ati si comentat, ms molt k mi-ati evidentiat greselile....:x..sper sa va placa si urmatoarea parte:
Partea a III a

Chiar nu pot sa inteleg. De ce vor sa ma oblige sa fac ceva ce nu imi place, ce nu vreau? De ce nu vor sa accepte ca eu nu am aceleasi preferinte ca si ei? Oare e asa greu de acceptat? Sunt asa obsedati de moda si tot ce are legatura de ea. De ce vor ca eu sa fiu model? Atatea intrebari carora nu le gasesc un raspuns si o explicatie logica....
Nu spun ca arta modei este ceva urat fiindca nu este. Cred ca este placut sa sti ca esti admirat pentru frumusetea exterioara. Esti platit pentru frumusete ta, esti platit fiindca esti tu, tu fiind o imagine, o iluzie, un tablou ce le place tuturor, esti tu doar la exterior si doar asta conteaza. Dar oare cum e aceasta imagine si in interior? Ce crede ? Ce gandeste? Ce ascunde ?
Eu nu vreau sa fiu o iluzie, nu vreau sa fiu placut doar pentru ce sunt la exterior ci vreau sa fiu placut, iubit si admirat pentru ce cred, pentru ce gandesc si pentru cum sunt eu.
Oare am puterea si intelepciunea sa ii fac si pe ei sa inteleaga cum sunt, ce cred si cum gandesc?
Desi ei ma cred un capricios, un copil ce nu stie nimic din ce e bine si ce trebuie sa fac, eu nu sunt asa.
Lasand la o partetoate preocuparile si gandurile, unde poate fi? Sunt in firma asta de o gramada de timp. Il caut de peste 30 de minute si deja incep sa ma satur. Off si chiar de-as vrea sa plec nu mai stiu unde e iesirea.
Saracii angajati oare cum pot sa il suporte pe tatal meu ca sef? EL e o fire atat de dificila, enervanta si stresanta, dar cine stie poate ca la servici se comporta altfel decat il stiu eu. Defapt daca m agandesc mai bine nu stiu nimic despre el, cum nu stie nici el despre mine. Oare o fi si vina mea aici? Dar daca cu ei nu ma pot intelege si nici ei nu vor sa ma inteleaga...off...
Deja nervii ma omoara, unde poate fii? Nu s-a gandit ca eu nu stiu unde sa il caut in ditamai firma , de 7 etaje?Normal ca nu,daca s-ar fi gandit nu m-as mai plimba eu de colo colo prin firma lui . Daca se mai uita asa la mine ii i-au la bataie, ma enerveaza la culme dar aici e si vina mea, cred ca ma considera un denment la cum zbier. Trebuie sa ma calmez si sa intreb pe cineva unde poate fi vestitul batran Aizawa.
Deci am urcat cu liftul la al patrulea etaj, la comportamentul pe care l-am adoptat nu m-as fi mirat sa fiu dat afara, insa nimeni nu are de gand sa faca aceasta fapta. Oare stiu ca sunt fiul sefulor lor? Stiu bine ca parintii mei nu au spus nimanui ca au un fiu ca sa ma protejeze pe mine de mafie si de persoane care ar incerca sa imi faca rau. Presupun ca banuiesc ca sunt fiul lui pentru ca nu oricine si-ar permite sa urle asa ca mine in cautarea unei persoane strigand-o si "tata",cred ca e evident ca sunt fiul lui,dar atunci de ce nimeni nu vrea sa ma ajute sa il gasesc? Ma amuza ideea ca i-as fi speriat asa tare incat nu ar avea curajul de a vorbi cu mine, se tem oare pentru serviciul lor? Se tem ca nu cumva sa ma enerveze si eu sa-i spun tatei sa-i concedieze? Ce prostie, nu as fi in stare de asa ceva si in plus tata nici nu ma asculta pe mine.
Deja m-am plimbat prea mult la etaju asta, pe cine sa intreb. Cred ca imi incer norocul cu o domnisoara . M-am mai calmat si m-am adresat cat de politicos am putut:
-Ma scuzat, stiti unde il pot gasi pe domnul Myabi?Din pacate nu prea vin des pe aici, defapt e prima data cand vin si nu stiu unde il pot gasi.
-Biroul dansului este la etajul sapte, sunteti fiul lui? Semanati foarte bine si de aceea va intreb,spuse tanara din fata mea
Era ciudat ca cineva sa imi spuna ca seman cu tatal meu , dar pana la urma eram fiul lui nu? Deci trebuia sa seman cu el.
-Da asa este si pot spune ca nu stiu firma foarte bine si nu ma pot descurca, ati dori sa ma indrumati spre biroul lui?
-Bineinteles, urmati-ma, va rog. Eu sunt Vanda,l ucrez ca fotograf de cinci ani,incantata!
-De asemeanea,eu ma numesc Ayoku.
Am discutat mult cu Vanda, desi parea sa aiba nu mai mult de 20 de ani, ea avea 31. Am aflat de la ea ca sedinta la care trebuia sa fiu prezent s-a terminat acum o ora. Din cate am inteles de la ea nu multi stiu ca sefii lor au un fiu. Defapt eram constient ca multe persoane nu stiu ca parintii mei au un fiu , asta a fost dorinta lor de a ma proteja pe mine de orice pericol, si nici eu nu am spus cunostintelor mele, doar catorva prieteni mai apropiati deoarece nu voiam sa par un fitot sau chestii de genul acesta.
Cand am sosit la etajul sapte Vanda mi-a aratat unde este biroul tatei si si-a luat la revedere de la mine, imi era foarte simpatica dar stiam ca nu trebuie sa ma i-au dupa aparente asa ca am decis sa nu imi fac inca o parere stabila despre ea .
Am ciocanit la usa biroului deoarece secretarea nu era la postul ei. Am auzit o voce mult prea cunoscuta care mi-a permis sa intru.
Mai mult din datorie decat din resperct am salutat intr-un mod destul de politicos dupa parerea mea.
-Buna dimineata!
Pentru mine era dimineata, deoarece m-a trezisem la ora 10 iar de obicei eu ma trezesc la 12 si chiar si atunci mi se pare dimineata, dar tatal meu nu era de aceesi parere ca si mine, nu era ceva nou in asta.
-Dimineata?Este deja ora pranzului, imi spuse el cu o voce destul de rece si suparata, am vrut sa ii spun ceva insa nu am apucat fiindca mi-a luat-o inainte
-Stiam ca nu pot sa am incredere in tine, esti un iresponsabil, un lenes bun de nimic! Trebuia sa fi aici la ora 10, iar tu esti aici deabea la 12.
Desi credeam ca nu o sa ma doara cuvintele sale, m-au durut si inca mult. Am incercat sa ii explic ca eram aici la 10 jumatate dar nu m-a lasat.
-Dar am fost aici la..
-Nici un dar, nu ai nici o scuza. Nu vrei sa iei viata in serios, atunci nu vreau sa stiu ca am un fiu vagabont, un fiu bun de nimic. Prefer sa nu il am.
Acele cuvinte au venit ca niste cutite ce imi taiau sufletul in parti minuscule. Nu imi venea sa cred ce auzeam. Nu puteam, nu voiam ...
Desi ma durea nespus de tare acele cuvinte nu voiam sa stie asta si am incercat sa fiu indiferen.
-Am intarziat o ora ce mare scofala?
Ii spusesem o minciuna, nu intarziasem asa mult, doar ca nu cunosteam cladirea asa ca m-am pierdut.
-O ora in care putea depinde viitorul tau, tu puteai fi renumit nu baiatul pe care l-am ales ca fiind modelul firmei mele, puteai fi cunoscut, admirat, iubit de multe persoane dar ai aruncat la gunoi acest provilegiu.
-Eu nu vreau nimic din toate astea ....
Am spus ce gandeam si ce credeam dar el...
-Nu conteaza ce vrei, tu nu stii nimic. Esti prea orb si prea prost sa cezi ce iti pot oferi eu si mama ta, cat ne straduim sa te facem sa intelegi ca viitorul tau depinde de firma asta, dar degeaba tu parca nu auzi, nu vezi, nu faci nimic din ce trebuie, faci totul pe dos. De ce nu ne asculti ? De noi depinzi, intelege odata copile si trezeste-te la realitate!
-Intelege ca nu vreau! Am spus acele cuvinte tipand, incercand sa il fac sa inteleaga, insa eu vorbeam cu peretii. Cel putin ei ma ascultau dar nu si tatal meu. Nu stiam cum sa il mai fac sa inteleaga, nu reuseam sa inteleg ce vrea intruna de la mine, defapt stiam ce vrea dar nu puteam sa ii ofer ce dorea...dar el parca nu vedea nimic in jurul lui, nu vedea dorintele mele, nu vedea visurile mele..ci doar ce voia el.
Am incercat inca o data dar degeaba, stiam ca nu o sa inteleaga dar nu voiam sa ma dau batut, nu inca.Voiam sa mai sper ca pot sa il fac sa vada adevarul, insa mai bine nu o facea. Ce a urmat practic m-a distrus pe mine, dar avea sa ii distruga si pe ei ...si inca foarte mult.
-Tata visurile mele sunt diferite de ale tale, viitorul cel vreau pentru mine nu seamana deloc cu ce vrei tu, eu am alte planuri pentru viitor , alte dorinte, alte sperante pe care vreau sa le fac posibil, si am sa le fac fie ca vreti sau nu. M-am saturat sa incerc sa te fac sa intelegi si pe tine si pe mama .Am plecat, aici nu e locul meu.
-Daca ai sa pleci de aici ai sa o faci si din viata mea , eu cu mama ta nu meritam un fiu ca tine, tu pentru noi o sa fi mort daca pleci, sa uiti ca ai parinti, pentru ca noi te vom renega, asa ca ai face bine sa ramai .
"Pentru noi tu o sa fi mort...mort...o sa fii...mort..."cuvinte ce mi se repetau in gand mereu, nu voiam sa cred ca le-am auzit, nu puteam sa cred, nu era adevarat totul era o miciuna, voiam sa fiu mitit sa cred ca acele cuvinde au fost doar minciuni, dar nu era asa...Era adevarat, tot ce mi se intampla era crudul si nemilosul adevar. Nu voia sa ii fiu copil fiindca nu faceam ce vrea, era stupid.
Era o gluma mult prea proasta, dar voiam sa fie o gluma, puteam accepta daca era o gluma dar erau vorbe adevarate, vorbe spuse de tatal meu, adresate tocmai mie, propiului sau fiu. Voiam sa stiu ca viata mea e o minciuna, ca tot ce mi se intamplase fuse o miciune, dar nu, nu era asa. Nu stiam ce sa fac, asa ca am fugit de acolo, din acel birou, am plecat din acea firma, nici nu stiam unde era iesirea dar am nimerit-o din prima .Simteam ca ochii mi se umezesc si nu intelegeam ce e cu durerea din piept, nu intelegeam de ce parca sufleteul meu era acoperit de o panza de paianjan care ma strange din ce ince mai tare si care vrea sa ma secatuiasca de orice putere, ma simteam neputincios. Picioarele ma purtau spre un drum inca neclar, chiar daca voiam sa ma opresc nu puteam, ma duceau intr-un loc, dar oare unde? O intrebare imi suna in cap, si numai aceea, nu puteam sa ma gandesc la altceva decat la acea intrebare, incercand sa ii gasesc un raspuns insa nu reuseam,nu eram capabil de a raspune, nu stiam care ar fi raspunsul potrivir.
"Cum a putut sa imi zica una ca asta? Cum?" Chiar daca nu ma intelegeam cu el, chiar daca ma certam cu el, chiar daca ma pedepsea, chiar daca imi interzicea multe lucruri era tatal meu, si ...si il iubeam , indiferent de ce s-ar fi intamplat il iubeam pentru ca si el ma iubea....sau asa cred ca ma iubea...
Imi doream sa mor...Ce rost mai avea sa traiesc?Oricum nimeni nu ar simti lipsa mea.Nu mai puteam judeca logic.Nu stiam unde ma indrept dar ceva imi spune ca daca voi ajunge acolo...imi va fi mai bine, cineva ma asteapta acolo.Dar cine?Nu avea cine sa ma astepte.
Stresul acumulat in ultimul timp imi dadea dureri ingrozitoare de cap, simteam ca in curand imi va exploda capul..desi asa ceva era imposibil...senzatia era foarte ingrozitoare.M-am oprit din mers si eram...eram in fata unei usi era parca cunoscuta ...nu stiam exact...am vrut sa bat la usa dar nu eram sigur daca am reusit fiindca imaginea din fata ochilor si tot ce mai vedeam era culoarea neagra care punea stapanire pe ochii mei...nu stiam exact ce se intampla asa ca am vrut sa ma sustin de ceva insa cand am dat sa ma sprijin am lesinat de indata.
Eram pe ceva moale, parca pluteam.Ma simteam asa bine, nu voiam sa ma mai trezesc, nu mai voiam sa deschid ochii pentru ca mi-era firca de ceea ce o sa se intample in continuare. Nu era frica, ci un sentiment ciudat....simteam ca sunt iubit si protejat dar nu stiam pentru cat timp ? Cine era acea persoana? Unde ma aflam?


Sisu e randu tau....sper sa fie bun acest capitol si sa va placa am fugit la somn...parintii astea nu te lasa mai mult:D
Să vedem, acum sunt prima la comentarii.
Mă bucur! Mi-a plăcut acest capitol deși am văzut destule greșeli, nu am de gând să le menționez de această dată, deci ai scăpat azi de critica mea. Presupun că ești happy for that. Eh, just kidding. Oricum a fost interesant. Dă-mi voie să îți spun că Ay este încă imatur, un copilaș iresponsabil. Dar asta este interesant la el, pentru că acum este capabil să lupte pentru ceea ce își dorește, orice vrea poate să aibă doar dacă va lupta.
Această idee este interesantă, hmm și acum să vedem, cine oare poate fi acel tip? decît frumușelul și bunocul model? Cred că el va fi, cine altcineva?
Asta vom vedea în următorul capitol, sper să fie ceva captivant. Hmm, și ce a fost până acum a fost foarte interesant. Ayoku are o grămadă de întrebări pentru el, pentru cei din jurul său cât și pentru părinții săi.
Tatăl său este un tip matur, materialist, ce merge după ideea ” așa tată, așa fiu ” , dacă nu, mai bine fără fiu. Eh, îl înțeleg pe o parte pentru că nu vrea ca întregul imperiu pe care de-a lungul atîtor generații l-au clădit, nu vrea să fie ruptă legătura. Dar trebuie să înțeleagă : Ayoku nu s-a născut pentru asta. Așa că trebuie să lase de la el.
Hmm, să văd cum va decurg lucrurile între cei doi.... Aștept cu nerăbdare următorul capitol..Ce repede postați :)). E bine.
Succes la scris.

:bye:
Am reusit sa citesc capitolul asta si doar dupa 3 zile...minune:)). Adevarul e ca pc-ul imi face numai probleme:(...dar nu o sa ma mai plang acum pt k trebuie sa vorbesc despre ficul tau, nup?:D In primul rand am observat ca nu mai ai greseli de tastare sau poate nu mai vad eu bine:)) sau ai foarte putine si eu nu le-am observat. Totusi cred ca e a doua varianta asa ca te felicit pentru ca ai evoluat in bine. Acum, legat de actiune, pot sa spun ca ma asteptam ca Ayoku sa place de acasa. Pana la urma trebuia s-o faca cu niste parinti asa imposibili ca ai lui asa ca abia asteptam sa aflu cand se va intampla asta si ce va fi mai departe. Inca ma mai intreb cine ar putea fi persoana cu care s-a intalinit, dar cred ca daca as ghici nu a-si nimeri-o...sau poate da. Oricum te las sa ma surprinzi cu acest aspect:)). Gambate kudasai pt capitolele ca vor urma si ja ne :*>:D<
Buna ...de data asta sa spunem ca postez eu ..adik postez.si sisu va trebui sa posteze doua paritii...oks multumesc mult pentru comenturi :* sper sa va placa si aceasta parte si sincer nu prea am stat sa o corectez:D am avut o zi naspa si sa psunem k am corectat cu ochii inchisi:)) sry ...
Partea a IV a
Ma durea asa tare, nu voiam sa simt durerea. Chiar daca dormeam, eram constient, acum stiam unde ma aflam. I-am simtit mirosul, dar nu credeam ca vreodata am sa vin tocmai la el in momente ce mi se vor parea imposibile. Simt cum totul s-a risipit, parca acum as face ceva nebunesc, as intentiona sa ma razbun, dar sunt sigur ca a spus acele cuvinte doar ca sa ma trezeasca la realitate. Cred ca asa ar trebui sa fie, cum vor ei. Insa ma doare sa accept ca nu voi putea face ce vreau eu . Dorinta mea din copilarie, visul ce speram ca va fi realizat, acum mi se parera imposibil. Nu voiam ca parintii mei sa aiba o asemenea parere despre mine, ma durea foarte tare. Pe cine nu l-ar durea cand un parinte ti-ar spune niste cuvinte atat de dureroase...si totusi pare atat de stupid. Asta fiindca niciodata nu m-am gandit la parintii mei, niciodata nu am stiu prea multe despre ei fiindca nu-mi pasa. De ce ar fi trebuit sa-mi pese? Ei erau acolo langa mine mereu, si eram convins ca asta nu se va schimba niciodata. Stiam ca mereu o sa am nevoie de ei si ei o sa ma ajute, dar lucrurile se schimba. Nu mereu totul iese asa cum dorim.
Eu am vrut sa-mi aleg un drum in viata, acel drum care ma conducea spre calea muzici , imi doream asa mult sa fiu un mare cantaret, unul care sa domine topurile. Sa ajung singur pe acel drum si sa fie numai meritul meu. Dar acum acest vis este mai bine sa-l las in urma si sa-mi ascult parintii, desi nu eram genul de tip care sa-si asculte parintii de data asta constiinta imi zicea ca fac un lucru necugetat daca nu ii ascult. Dar nu ma simteam in stare sa intru eu in lumea lor...si in plus acum ce ar trebuii sa fac. Sa ma duc inapoi la tata si sa ii zic ca imi pare rau, ar fii prea paranoic....si totusi...
Eram asa cufundat in ganduri incat nu stiam ce se petrece cu mine, am deschis ochii si ma aflam intr-o camera spatioasa. Cu peretii vopsiti intr-un albastru-cenusiu, era o culoare tipica lui, mereu ii place sa fie mai...mai diferit si asta admiram la el. Camera era decorata cu bun gust, toate lucrurile erau de calitate si frumos aranjate, spre deosebire de camera mea, aceasta era ordonata. In mijlocul ei se afla un pat mare cu lenjeria de o culoare alb spre bleu , iar pe partea din stanga a patului se afla un sifoner imens , cu o oglinda aplicat pe el , acesta avea culoarea alba. Pe partea dreapta a patului se afla la o distanta destul de maricica un birou cu un leptop pe el, iar langa birou o biblioteca mare. Camera avea doua geamuri, mai incolo de birou. Unul dintre geamuri era deschis, iar prin incapere plutea un miros imbatator de flori . Inspirand acel parfum al florilor ma imaginam undeva departe intr-o imagine de basm, insa m-am trezit din visare cand cineava a intrat in camera.
-Iti este foame?
-Nu merci...si imi cer scuze pentru ..
-Shh...nu ai pentru ce sa-ti ceri scuze.
Ce zambet bland avea. Trasaturile lui ma fermecau asa cum se intampla si cu multii altii, fata lui neteda si atat de gingasa, ochii lui fermecatori ce se uitau asa intens la mine. Buzele lui parca ma innebuneau , nu stiam ce e cu mine in acel moment, dar imi venea sa-i sarut buzele atat de apetisante si rosiatice. Nu ma puteam stapanii mai ales in felul in care se uita la mine , stiam ca el mai are apucaturi ciudate si chiar asta mai face cu mine, dar niciodata nu am simtit asa ceva pentru el...desi de multe ori face faze cam ciudate . Cand ne-am intanlit nu mi-a picat prea bine, mi se parea un dement.
Eram la majoratul unui prieten, insotit de o fosta iubita. Printer invitati l-am remarcat si pe el,care se plictisea de moarte.Fiind prea cald in incapere,am iesit pe balconul de la etajul casei, foarte spatios si eram singurul ce se afla acolo, sau cel putin asa credeam. Insa si el era .
S-a apropiat de mine pe la spate, insa eu nu l-am vazut si mi-a spus :
"Frumosule daca ulmbli singurel cine stie ce ti se poate intampla. " apoi un zambet i-a aparut in colutul gurii. Eu m-am intors sa vad cine era acea persoana ce mi se adresase atat de ciudat, dar nu am avut timp sa reactionez fiindca el imi capturase buzele intr-un sarut, am incercat sa il imping, dar era mai puternic decat mine. Vazand ca nu am scapare m-am linisitit si am asteptat sa se termine tot, insa el a luat aceasta "cedare" a mea drept o propunere sau un accept fiindca a inceput sa-si plimbe mainiile pe tot corpul meu pipaindu-ma. M-am panicat . In acel moment si-a baga usor mana pe sub camasa ce o purtam dandu-mi fiori reci pe sira spinarii. Apoi si-a last mana din ce in ce mai jos pana cand i-am simtit mana intre picioare, am simtit cum fata imi arde...observand ca a slabit stransoarea l-am impins. Eram asa speriat incat nu stiam ce sa fac, insa el era foarte calm, m-a ajutat sa ma ridic, fiindca ma aflam pe jos, insa eu nu observasem si mi-a spus cu un zambet ciudat pe buze:"Incantat de cunostinta eu sunt Nyseii, sper ca ne vom intelege bine de acum incolo." si a plecat .
Pe parcursul majoratului am incercat sa stau pe langa iubita mea mai mult ca sa il evit, insa nu am avut prea mari sanse, se afla mereu acolo unde ma aflam si eu. Fiindca aveam amandoi multi prieteni comuni ne vedeam aproape tot timpu si incepusem sa ne intelegem mai bine. Normal dupa acel majorat, cand m-am intanlit cu el si-a cerut scuze spunand ca era sub efectul acololui, ceea ce nu era adevarata, insa era un tip de treaba si inca este.
Imi amintesc perfect acea zii, si mereu ma amuz pentru ca a fost ciudat cum m-am intanlit cu cel mai bun prieten si in ce circumstante.
-Hei frumosule la ce te gandesti?Pari foarte concentrat....iar probleme cu parintii?
Intuise corect ca aveam probleme cu parintii insa adevarul era ca nu ma gandeam la ei ci la el...Ma obijnuisem cu apelativul "frumosule" mai tot timpu imi zicea asa, defapt numai mie imi zicea asa , nici unei fete sau baiat nu se adresa astfel.
M-am ridicat dupa suprafata moale pe care ma aflam si am mers spere el, neobservand ca sunt pe jumatate gol, defapt aveam numai blugii mei cei negrii , insa tricol meu cel cafeniu disparuse...deafapt acum nu mai conta.
-Ai patit ceva ?ma intreaba nedumerit Nyseii.
-Mmm din cate imi amintesc nimic interesant, apropo Ny tu esti implicat intr-o relatie?
Ma apropiam din ce in ce mai mult de el, o faceam cu pasi mici dar siguri.El se afla in pragul usi si se uita nedumerit la mine, in fine pusem intrebarea aceea numai... asa .... ca si cum ar fi fost o introducere a ce urma sa fac...nu ca m-ar fi interesat raspunsul...sau poate chiar ma interesa.
-Si cei cu intrebarea asta? Din cate stiu eu pe tine nu prea te intereseaza viata mea personala...
Ma privea asa confuz, dar imi place cum ma privea, dar oare cum avea sa reactioneze, nu-mi pasa atata timp cat il puteam atinge macar pentru o secunda.
-Am intrebat din pura curiozitate, acum ma aflam direct in fata lui, apropo stii cumva unde imi este triocul?
Obrajii lui au prins o culoare mai vie cand l-am intrebat despre tricou, imi dadea o satisfactie foarte mare.
-Dar nu conteaza, nu am nevoie de el....am spus eu cu un zambet malefic pe buze..dar saracul Nyseii nu intelegea deci trebuia sa fiu mai direct...ehh nu conta era placerea mea.
-Deci Nyseii de ce stai aici in prag, vino...si l-am tras de mana pana cand am ajuns la pat unde s-a asezat in sezut si asa am facut si eu.Ma privea foarte ciudat, dupa privirea lui se vdea ca nu intelege ce se intampla cu mine.
-Off Nyseii tu chiar nu iti dai seama ce vreau?Atunci sclipirea din ochii s-a stins si culoare ochilor parca s-a transformat intruna stearsa...asa se intampla cand se enerva un pic...sau mai mult..
-Imaturule..cum dracii mei vrei sa imi dau eu seama ce vrei tu, ma trezesc cu tine in fata usii, lesind in bratele mele , te aduc in casa, dormi trei ore, dupa, te trezeste si te uiti la mine intr-un fel atat de ciudat, mai pui si niste intrebari idioate si tot tu o faci pe afectatu ca eu nu inteleg ce vrei tu...Zii ce vrei...ai face bi..
Nu l-am lasat sa continuie pentru ca i-am prins buzele catifelate intr-un sarut pasionat, nu era primul meu sarut, dar ma simteam ca si cum ar fi fost, deja ma inrosisem la fata tot, nu stiam ce ma apucat , nu ma gandisem ca faptele mele ar putea distruge o prietenie, nu mai ma interesau gandurile acestea, ma interesa acel sarut, in care am observat ca si lui Nyseii ii era pe plac. Ma aflam peste el insa nu m-a lasat multa vreme si am schimbat pozitiile, simteam cum limba lui isi facea loc in gura mea, vrand parca sa ma devoreze, imi placea jocul pe care limbiile noastre in jucau in acel moment, era un moment foarte incitant…la un moment dat sarutul incetase din cauza lipsei de oxigen.Nyseii se trantii pe spate, in pat langa mine...nu mai spunea nimic..iar eu nu aveam curajul de al privii....
-Deci asta voiai?a intrebat el...avea ochii inchisi..si nu puteam sa imi dau seama daca este nervos, suparat, calm, nu steam in ce stare de spirit se afla.Totusi speram sa fie una buna.
-Ahh...adica intr-un fel ...uite Nyseii scuze nu stiu ce m-a apucat insa cred ca nu sunt in apele mele...scuze.
Cred ca nu spusesem totusi ce trebuia, dar si asa aveam de gand sa continui, nu ma interesa daca se supara eu il voiam , voiam sa ii simt din nou buzele, din nou pielea, sa ii simt trupul lipit de al meu, il voiam practic in totalitate.
-Ma duc sa fac un dus, spuse Nyseii.Credeam ca e suparat dar din contra mi-a zambit si mi-a soptit la ureche niste cuvinte care m-au provocat, dar si enervat.
Mi-a spus:
-Sunt la dus daca ai nevoie de ceva, usa e deschisa, insa daca intrii s-ar putea sa nu mai iesi intreg.Nu stii ce poate sa faca un adult...si m-a sarutat pe obraz si a plecat sper baie.
Adult! Da de unde....era adevarat ca eu aveam apoape 18 si el avea aproximativ 20 de ani , si ca era mult mai responsabil decat mine, insa oare asta il facea adult?Si la ce se referea ca s-ar putea sa nu ies intreg....urasc sa ma provoace cineva insa el o face, intr-un mod as putea spune erotic.
Am auzit usa de la baie inchizanduse...si apa cum a inceput sa curga, insa nu stiam ce ar trebuii sa fac, mi-era practic frica, adica nu eram virgin dar niciodata nu ma culcasem cu un baiat, nu stiam ce trebuie sa fac cum sa reactionez, mai bine am zis sa stau in banca mea si sa nu intru. Cine stie ce as fi putut patii?..ehhh fir-ar am ratat sansa insa...aveam o noapte la dispozitie si nu stiam ce sa fac in continuare, il voiam. Dar mi-era frica. Nu stiam multe, iar el parea totusi mai experimentat.

Eram pe canapeau din living ingandurat si preocupat de decizii si hotararii pe care ar fi trebuit sa le fac..insa eu ce faceam?Mai exact nimic.
-Ingandurat pustiule?
Nici nu auzisem cand iesise de la baie, in fine nici nu mai conta. S-a asezat langa mine pe canapea, era imbracat doar intr-o pereche de pantalonii scurtii si restul corpului era gol. Corpul sau era de invidiat, nu imi puteam lua privirea de la el...parca il sorbeam din privirii si el imi raspunea, insa nu voiam sa fac vreun pas pentru ca imi era frica de consecinte, nu voiam sa ma fac de rusine, pentru ca nu stiam ce ar trebuii sa fac daca as actiuna, aveam nedumeriri. Am inchis ochii incercand sa ma gandesc la altceva. Nici nu m-am sinchisit sa ii raspun la intrebare am murmurat un fel de nu sau da, nu prea stiu ce a iesit , incercam sa ma gandesc la altceva numai la el nu. Desi inainte imi era cald , acum incepuse atmosfera camerei sa se raceasca.
-Hei Ny....imi dai si mie un tricou? Eram sigur ca o sa imi deie insa el..
-Pentru? Parca ziceai ca nu ai nevoie...Nu stiam cum sa reactionez cum sa ii spun ca acum am nevoie de tricou pentru ca imi este frig...si cum sa justific acel comentariu al meu..
- In fine...atunci am zis asta, nu acum...Si imi trebuie pentru ca imi este firg multumit?
-Iti este frig, atunci hai sa mergem in dormitor e mai cald...
-Sa mergeam...
Amandoi? Mi se facea frica...ce prostie si numai eu sunt de vina , off tata acum imi vine sa iti dau cu ceva in cap , dar nu vreau sa ma gandesc la tine. Trebuie sa ma calmez, mergem in dormitor sa imi deie ceva cu care sa ma imbrac nu se va intampla absolut nimic, nimic...Cel putin asta speram.
-Vii odata?
-Aa...da scuze, eu Ny cred ca ar trebuii totusi sa ma duc acasa, am avut destul probleme cu parintii si nu mai am chef de alta cearta cu ei si in plus nu vreau sa te mai deranjez fiindca deja te-am deranjat prea mult.
-Frumosule cine spune ca m-ai deranjat?
Ne aflam in dormitor, incercam o scuza ca sa plec totusi nu voiam sa plec...dar nu puteam sa raman...
-Nu mai zici nimic? Apropo tricoul tau...pai stii....adica ti l-am dat jos nu-mai ca sa nu iti fie cald in camera, cand te-am adus erai deja transpirat si deasta, si nu-mi permiteam sa te dezbrac si de pantaloni desi nu ar fi fost o idee asa rea daca ma gandesc mai bina...
In acel moment chiar nu mai puteam zice nimic, cred ca inrosisem fiindca dupa o clipa Nysei a afisat un zambet mm..nu pervers ci unul foarte pervers.
-Stii Ny acum nu mai conteaza, da-mi un tricou de al tau si ti-l aduc eu maine, este deja ora sase si...
Sa apropiat repede de mine si ma cuprins in bratele sale, punandu-mi un deget pe buze, apoi mangaindu-le.
-Shh...acum cuvintele nu cred ca isi mai au rostul bine? Nu ma astept la un raspunsa insa tot ce trebuie sa faci este sa te lasi purtat de val sau de pasiune...depinde cum vrei sa alegi, uita Ai...eu pe tine sti ca te plac, plac multa lume dar pe tine intr-un mod diferit si asta cred ca si tu ti-ai dat seama, dar niciodata nu imi permiteam multe lucruri cu tine, ehh cand mai aveam ocazia sa te ating din "greseala" asta era cu totul atceva...insa azi, dupa sarutul ce mi l-ai dat simteam ca vreau sa te fac al meu, atunci pe moment insa m-am abtinut, asa cum m-am abtinut aproape doi ani de cand te-am cunoscut,dar nu vreau sa mai fac asta , nu mai pot...sincer te vreau trup si suflet.
Nu mai puteam zice nimic, si eu il voiam , il placeam, dar mi-era frica de ce se va intampla, aveam totusi cateva retineri si imi era rusine sa ii zic...dar am incercat totusi insa era in zadar..
-Ny...da-mi drumul, m-am asezat pe pat in sezut si ma uitam la el, uite eu nu pot, intelege-ma nu pot...si in plus sunetem si baieti ce Dumnezeu, nu puteam.
-Serios? Si cine zice asta? Uite Ai nu trebuie sa iti fie frica da, cred ca ai unele retineri findca ar fi prima data cu un baiat, dar calmeaza-te bine, si eu am trecut prin asta si credema la mine nu a fost tocmai o experienta placuta, insa sper ca la tine sa fie, ai incredere in mine, bine?
Am afirmat dand din cap, dar totusi inca imi era frica...dar simtind saruturile lu Ny pe gatul meu mi-am facut curaj si mi-am zis ca nu are cum sa fie asa rau...si in plus speram ca Ny sa fie bland. Nevrand sa il las sa domine jocul l-am rasucit astfel incat el sa stea pe pat si eu deasupra lui, aveam cateva rentineri insa am vrut sa le las la o parte si am incepu sa il sarut. Am pornit de la buzele ce ii erau asa catifelate si imi dadeau o senzatie superba, voiam parca sa le sarunt neincetat, sa nu il mai las sa respire, il voiam , il voiam numai pentru mine si il aveam ce imi putea dori mai mult.Am inceput sa ii sarut gatul trasand linii umede cu limba, il mai muscam incet de gat pana cand ii auzeam scancetele . Eram totusi bun la sex, pot spune ca am avut multe iubite si foarte multe partenere numai de o noapte, dar in acel moment era altceva, ma simteam bine, imi era cald si in acelasi timp si frig. Am continuat sa il sarut pana am ajuns pe abdoment si am inceput sa incep sa "desenez"diferite model pe abdomenul sau, apoi am coborat din ce in ce mai jos, ajungand la pantalonii ce ii purta, i-am dat jos cu miscari fine dar rapide, lasandu-l numai in boxeri...m-am indreptat iar inspre gatul sau si am inceput din nou sa il sarut pana cand l-am muscat de lobul urechi si a tresarit , pe buze aparndu-mi un zambet foarte satisfacator...
-Stii pentru prima data cu un baiat te pricepii chiar bine, insa o sa aveam mult timp de exersat , asa ca acum lasama pe mine...sa iti arat ce face un adevarat adult.
-Serios?Atunci ce face un adevarat adult?
Voiam sa mai spun ceva insa, nici nu ma lasat ca imediat sa ridicat, si am schimbat pozitiile,si-a indreptat privirea asupra blugilor mei si mi-a spus cu un zambet foarte strengar pe buze.
-Sincer cred ca iti sta mai bine fara ei...
Si cu miscari sigure mi-a dat pantalonii jos, apoi a continuat cu boxerii mei.Intr-un final amandoi eram goi.Il doream, il voiam, imi placea sa ii simt trupul lipit de al meu, imi oferea o satisfactie greu de definit.A inceput sa ma sarute pe abdoment, coborand din ce in ce jos, pana gand a ajuns intr-o anumita zona facanduma sa fiu pe culmile extazului, multe gemete pline de blacere isi faceau loc pe buzele mele.
-Ny...cred..ca..e..hmm..mai bine..sa ne oprim..am reusit sa zic acele cuvinte cu mari pauze intre ele.
-Acum?In nici un caz, relaxaza-te si bucurate frumosule, asa cum ma bucur si eu!
A inceput sa imi deseneze cercuri cu limba pe abdomen urcand mai sus , ma musca mereu cand avea ocazia, intr-un final mi-a sarutat buzele infierbantate. In timp ce limbile noastre se aflau intr-un joc greu de oprit, mana lui dreapta imi masa acea zona intima, oferindu-mi senzatii tari.
Atmosferea parea sa se incinga din ce in ce mai mult. In camera lui Ny se auzeau numai gemetele noastre de placere.
Printe atatea senzatii de nedescris am simtit o durere sfasietoare, insa Ny mi-a capturat buzele intr-un sraut astfel incat sa uit de durere, din cauza pasiunii ce sa asternuse asupra noastra aproape ca uitasem de durere si ma bucuram de fiecare moment in parte...La un moment dat Nyseii a marit viteza, patrunzandu-ma din ce in ce mai repede si mai adang, apoi mi-a prins buzele intr-un sarut pasional.
Intr-un final oboseala a pus stapanire pe amandoi si am adormit unul imn bratele celuilalt.


Sry...pt greseli...oks descrierea nu e asa reusita
Aaaah yaoi =P~ =P~
Un capitol reusit si destul de pervers.Mi-a placut de Ayoku care ba ezita, ba era hotarat...oricum a fost un final potrivit.Daca nu ii lasai sa-si faca "treba" pana la capat, cred ca ma deprimai de tot :)))
Greseli...huuuh...aici ar fi niste chestii de zis, insa nu le voi spune.Poate va avea altcineva chef sa le puna in evidenta, dar eu nu am rabdare acum.Iti spun doar ca sunt cam multe :P .
In concluzie, mi-a placut..Insa ma gandesc ce o sa se intample cu Tay...si cum or sa se desfasoare lucrurile de acum...Abia astept urmatoarele capitole :X
Ja :* :bye:
Well am venit şi eu să comentez. Mereu întârzii. Pentru început vreau să te felicit pentru că a fost un capitol superb, în pofida greşelilor de tastare şi exprimare pe care le-ai avut. Chiar unul dintre cele mai reuşite. Descrierea a fost destul de bună şi totul mi s-a părut foarte interesant.
O să încep prin a menţiona greşelile pe care le-am observat.

parera - aici era cumva parea ?

sifoner - sifonier

aplicat - aplicata

Printer - Printre

adevarata - adevarat

pusem - pusesem

cei - ce-i

vdea

lesind - lesinand

in - il

al privi - a-l privi

steam - stiam

sper - spre

raspun - raspuns

firg - frig

bina - bine

cred ca inrosisem - cred ca rosisem, suna mai bine.

raspunsa - raspuns

sunetem - suntem

credema - crede-ma

incepu - inceput

zambet foarte satisfacator - probabil mergea mai bine satisfacut.

lasama - lasa-ma

facanduma - facandu-ma

blacere - placere

sraut - sarut

adang - adanc

imn - in

Am văzut cam multe repetiţii în acest capitol, cuvântul " părintţii " a fost chiar foarte dest întâlnit. Ca şi altele, pe care sincer momentan nu le mai ţin minte. He he he, ai grijă la ele.
Oricum acest capitol m-a captivat pe dintregul. Wow, acest Ny este cu siguranţă preferatul meu. Ce pervers e, şi ce replici a-i putut să îi dai. Descrierea lui m-a înebunit, I mean.. personalitatea pe care i-ai dat-o. Este chiar cel mai tare personaj de până acum, pentru mine. Pot spune cu o mare plăcere că am citit capitolu ăsta cu mare nerăbdare, mă gândeam ce chestii se vor afla în propoziţiile ce urmau, nu ştiu nici cum am zărit greşelile, la cât de captivată eram de acţiune.
Au existat în această continuare nişte replici care pur şi simplu m-au dat peste cap. Cât de pervers, şi cât de bine ai detaliat totul. Ai făcut să pară totul aşa de real, şi nu îmi puteam luat ochii, pur şi simplu a fost superb.
Apoi ce pot să zic, Ayoku este aşa un tânăr gânditor, nu ştie ce vrea, este impulsiv..iar alteori este atât de hotărât. Să renunţe la muzică? Whoa.. Dar ce a păţit? O să se răzgândească el.. :)) sau poate o să se întâmple altceva, ce am eu prin minte.
Chiar mă bucur de întorsătura pe care au luat-o lucrurilor.. Ny este favoritul meu deşi ştiu că nu va fi niciodată în centru şi probabil doar pentru a-l scăpa de unele suferinţi pe domnişor o să apară şi el.. Probabil va fi cel ce îl va alina pe Ay. O să vedem.
Eu aştept cu nerăbdare următorul capitol, şi sper că nu te superi că zic şi greşelile.

Succes la scris.

:bye:
Yey :D..ce mult mi-a placut capitolul asta. Sa ne mai faci astfel de surprize placute:)). Nu ma asteptam sa apara atat de repede partile yaoi in fic mai ales ca totul se desfasura incet si acordai atentie fiecarui element din viata lui Ay. Nyseii a aparut neasteptat in "peisaj" si uite ce s-a intamplat:)). Pot sa spun ca e capitolul meu prefert din fic?;;)...Pur si simplu il ador..si banuiesc ca sti de ce:)) iar de greseli de tastare nici nu vreau sa aud...e adevarat ca sunt multe, insa nu m-au deranjat prea mult..eram prea ocupata cu actiunea:)). Deci capitolul a fost minunat si mi-au placut foarte mult secventele yaoi :D. Sper ca Ny va ramane cu Ay si ca tu sau dark_life ne veti mai povesti ce fac ei prin dormitorul ala:))
Gambate si ja ne:*:-h
:] sper sa va placa, o las pe Aysha sa se ocupe de yaoi pt ce eu nu ma descurc deloc la capitolul asta. :D



Eram cuprins de o senzatie placuta ma facea sa-mi doresc cu disperare sa ajung acasa. Dragostea in niciun caz nu ma astepta, poate doar obsesia. Imi facea placere sa vad cum doarme in patul meu, cum razele diminetii ii mangaie trupul sculptat in marmura alba. Am urcat in TKR, am pornit si am coborat geamul astfel incat sa pot simtii fiecare adiere a vantului cum imi sageteaza fata.Tot drumul mi-am imaginam scene, speram sa ajung cat mai sus posibil, eram foarte constient insa de anumite lucruri, cu cat urci mai sus, cu atat o sa te lovesti mai tare la coborare.
In cateva minute am fost acasa, nu mai putea fi vorba de sentimente, eram cuprins de obsesie ca intr-un val de ceata din care nu mai pot evada. Stiam ca nu ma iubea insa mereu imi spunea vorbe frumoase, si facea tot posibilul sa ma simt bine.
Am urcat in casa iar pisicuta m-a intampinat ca de obicei cu un miorlait duios ce imi alina instantaneu toate grijile. Ajunsese inaintea mea acasa, si a fost surprins sa-i intalnesc privirea lipsita de orice sclipire.
-Vino! mi-a facut semn si m-a indemnat sa ma apropii de el.
Imi lipsise totusi, acum statea pe patul meu si ma privea intens, m-am apropiat si i-am sarutat buzele rosii. A fost ca un venin ce mi se imprastia incet in tot corpul, era o durere ce-mi hranea obsesia si ma facea sa-mi doresc mai mult. Ma durea pentru ca as fi vrut sa iubesc si sa ma simt la randul meu iubit. Insa eu eram principalul vinovat, a fost decizia ea sa las dragostea pentru mai tarziu.
Ii sarutam in continuare buzele si simteam cum cad prada drogului. Imi plimbam incet buzele de-a lungul gatului sau.
-Mi-ai lipsit.....Te vreau.... imi soptea usor la ureche. M-am oprit si i-am studiat chipul atat de frumos. Ochii isi recapatasera sclipirea ce ma fascinase de prima data cand ii intalnisem. M-am intins pe pat, iar el si-a lipit capul de pieptul meu.
Zambea asa de frumos, imi lumina pana si cel mai intunecat colt al sufletului si totusi nu simteam ca trebuie sa fiu al lui.
Am inceput sa-l sarut din ce in ce mai intens sperand sa dau uitare senzatiei ce- mi apasa pieptul, era din ce in ce mai greu sa ma lupt, si doar simplu gand ca nu sunt atatea piedici in calea dragostei m-ar fi facut fericit, dar nu si acum, era printre putinele dati cand imi doream sa mai simt flurtuii.
-Haide Tay! Ce s-a intamplat cu tine? Pari asa de trist, vino aici...mi-a fost dor de tine.
Ma innebuneau vorbele lui, imi dadeau fiori, l-a impins pe spate si am inceput sa-i sarut abdomenul, insa s-a opus si dintr-o miscare am fost sub el. Un pusti de 17 ani imi controla viata si adoram lucrul asta desi nici eu nu ma lasam mai prejos.
Simteam ceva special, cat trupurile noastre erau lipite, voiam sa fie mereu langa mine, apoi buzele lui imi parasisera fata si coborasera intr'un ritm alert spre gat si piept. Era o furtuna de sentimente, uneori il doream iar in cealalta secunda realitatea ma lovea si constiinta imi devenea din ce in ce mai grea.
-Tay e se intampla cu tine? imi spotea la ureche atunci cand saruturile au urcat lent si imi musca usor lobul urechii.
-Termina, stii cat ma gadil. Radeam cu atata pofta incat a trebuit sa ma sarute buzele apasat ca sa nu uit ca eram intr-un moment important. Stataea comod pe abdomenul meu, aplecat in fata apoi s-a ridicat brusc si se uita la mine cu un aer de repros.
-De stai acolo ca un cadavru si te uiti la mine? Parca nici n-as fi peste tine incercand sa-ti atrag atentia.
-Asta crezi? Pacat. Pentru ca frumusetea ta ma lasa fara reactie. Ma tot gandesc ca poate viata alaturi de mine nu e tocmai fericita. Poate tu vrei altceva si intr-o zi vei pleca. Nu vreau sa te pierd...
-Prostule! Eu ma chinui aici sa nu par penibil si tu ai chef de filozofii? Bineinteles ca nici eu nu vreau sa pierd, dar nu cumva ai uitat ca eram un pic ocupati?
-Cum as putea uita. Ma privea ca pradator si in clipa urmatoare m-am ridicat in sezut astfel incat imi statea in poala. Am vrut sa-l sarut dar el se indeparta, mereu ii placea sa se jaoce cu mintea mea, se lasa pe spate in sfarsit, eu fiind deasupra lui.
M-am aplecat tanjind dupa buzele lui apoi sartandu-i gatul si mai apoi abdomenul ca de marmura. Jocul asta nu putea fi oprit, eram constient in fiecare clipa de consecite si totusi nu ma interesa atata timp cat eram langa el, chiar daca nu era decat o obsesie, simteam ca mult mai usor mi-ar fi sa traiesc in obscuritatea faimei decat el sa ma paraseasca. La gandul acesta l-am muscat inconstient de gat iar el a tremuart usor, asta a fost greseala mea pentru ca intr-o secunda a fost deasupra mea.
-Nu din nou!
-Oh...ba da, asta o sa se intample mereu, de fiecare data cand nu te comporti asa cum vreau eu!
-Acum sunt si scalv?
-Intotdeauna ai fost! Doar ca niciodata nu ti-ai dat seama. Farmecul meu te innebuneste. Stiu asta.
-Daa, la fel si modestia ta.
Am sarit de sub el si m'am lipit de perete doar pt a nu fi dominat, nu ma simteam deloc in largul meu cu un pusti bagaret peste mine, ravasindu-mi mintea, sufletul si planurile.
-Haide..esti asa un las, te sperie putina adrenalina.
-Daca tu crezi asta at...si nu am mai putut termina propozitia, s-a dat jos din pat si a venit la mine aruncandu-mi priviri vulgare, atat de repede incat nu am reusit sa termin.M-a impins si mai tare in perete provocandu-mi durere in zona spatelui si apoi fara sa apuc sa continui propozitia, mi-a prins buzele intr-un sarut delicat.
Privirea lui imi spune ca nu are de gand sa renunte pana nu se satura si tot din ea imi dadeam seama ca voi mai fi chinuit o vreme.


Dimineata m-am trezit ametit, mintea fiindu-mi complet incetosata de jocurile copilaresti ale lui Eri si de o durere cumplita. Se parea ca el numai e in pat, speram sa nu se trezeasca iar pe podea . Tot un pusti fara creier ramasese pentru mine. M-am dat jos din pat dorind sa dau la o parte draperiile ca razele soarelui sa-mi trezeasca ratiunea. Insa n-am apucat sa ajung la fereastra, m-am impiediacat de ceva tare si rece, pe jumatate dezbracat.
-Eri!! Ce-i cu tine? Eriiii!
-Sunt treaz, inceteaza sa mai tipi, o sa trezesti vecinii!
-De parca-mi pasa. Se pare ca unul de doua persoane nu-ti ajunge niciodata. Podeaua e mult mai confortabila, nu-i asa? Eri, pentru cineva care cade in fiecare nopate din pat ar trebui sa fie.
-Umor sec. Deci se pare ca nu-ti amintesti nimic de aseara. Asta e destul de bine.
-Sa-mi amintesc ce? Ar trebui?
-Da, Tay, ar trebui! Pentru ca , vezi tu, dupa ce ai zis aseara, nu cred ca va mai fi la fel cum te-ai obisnuit.
- Nu-mi amintesc. Absolut nimic.
-Taay, au fost doar doua pahare!. M-am gandit bine azinoapte, poate ca ar fi mai bine sa plec pentru o vreme. Am fost o povara pentru tine in tot acest timp si o spui doar dupa ce ai baut.
-Poate ar trebui sa te ridici de jos si sa discutam dupa. Nici tu nu arati prea bine. Ai ochii rosii. Eri? Ai plans?
S-a rdicat si a plecat grabit spre baie. Am mers dupa el insa mi-a inchis usa in nas.
-Eri! Imi pare rau pentru orice am spus aseara, nu-mi amintesc! Imi pare rau...Deschide!
-Tay, a spus el pe un ton jos spre deosebire de mine el fiind foarte calm, lasa-ma singur, macar cateva minute. Cand ies o sa vorbim.
Mi-am rezemat spatele de peretele baii sprijinindu-mi capul in maini. Ce facusem atat de rau? Eri nu era asa niciodata., fericirea deborda in ochii lui mereu. Nu si acum, era mai trist decat il vazusem vreodata intr-un an de zile. 'Eri, te rog, iarta-ma...'. Sentimente de vinovatie imi inundau mintea, insa nu aveam nici o protectie in fata lor. Tristetea lui imi patrunsese in suflet si acum imi dau seama cata fericire imparte sclipirea din privirea lui.


Asta e tot, sper doar ca va-ati facut o idee despre viata lui Tay. :]
Woow deci m-ai omorat cu capitolul asta:)). Cum ai putut sa te opresti chiar in mijlocul actiunii? :)) .In fine...poate nu iti plac scenele de genul; dar ca nu te descurci...asta imi vine mai greu sa cred.
Mi-a placut mult.A fost foarte usor de citit si de aceea mi s-a parut ca s-a terminat prea repede.Ai prezentat totul intr-un mod lejer, nefortat si asta arata ca te pricepi destul de bine la scris.Nici greseli nu am vazut...deci a fost bine.
Si ideea fic ului imi place.Abia astept sa vad ce se va mai intampla :D
Spor la scris :bye:
Deci a fost postat capitolul următor. Ce pot să zic? În afara faptului că a fost destul de scurt, mi-a plăcut.
Descrierea ta este foarte bună, deşi ai grpbit acţiunea. Şi îi dau dreptate lui Nolazy, te descurci la crearea acestor şcene, probabil nu sunt preferatele tale sau nu ai prea multă încredere în forţele proprii, dar crede-mă : te descurci. Şi apoi.. cum ai putut să ne laşi aşa? În mijlocul acţiunii.... Voiam să văd ceva hard, eh dar a fost excelent şi fără.
Povestea este confuză dar se pot înţelege anumite lucruri. Acest Eri este foarte interesant, dar nu mai rău ca Tay. Relaţia lor este captivantă.

Hmm spre desosebire de Nolazy eu am văzut ceva greşeli, nu ştiu dacă au mai fost dar eu le menţionez pe cele pe care le-am observat.

a fost surprins - am fost... - presupun că aşa era.

decizia ea - decizia mea

flurtuii. - fluturii.

l-a impins - l-am impins

intr'un - intr-un

De stai - Ce -- en fin, aşa era în contextul respectiv.

jaoce - joace

impiediacat - impiedicat

Sper să nu te deranjeze micile mele repere critice, dacă le-aş putea numi aşa. Nu vreau să te deranjez sau descurajez, doar le menţionez pentru ca pe viitor să fii mai atentă. Eh, ce pot să zic? Descrierea ta este foarte bună, chiar mă uimeşte şi ideea îmi place foarte tare. Deci succes la scris, şi sper să citesc cât mai curând capitolul următor.
Îmi place foarte mult ficul vostru.

Succes.
:bye:
Avem next la fic.... :(
Poate ca sis' are dreptate si eu nu am destula incredere in mine, dar, nu sunt deloc multumita de ceea ce a iesit acum...
La cererea ei si din lipsa de timp o sa postez asta, daca am ocazia sa rescriu, o voi face. Very, very sad :-<

Partea VI


Am ramas minute in sir ca o statuie langa usa baii. Incercam sa-mi amintesc fiecare detaliu de aseara, insa nimic, totul se pierduse intr-o ceata densa si eram sigur ca motivul era Eri. Jocurile lui copilaresti m-au adus in starea asta. M-a fortat sa beau, stiind bine ca nu practic sporturi de genul asta...iar restul amintirilor sunt acoperite de o patura de ceata impenetrabila.
In zadar sunt eforturile de a-mi reaminti ce am facut atat de rau incat Eri e pe cale sa ma paraseasca. Ma detestam, ma cuprindeau sentimentele de vinovatie si incercam sa nu las lacrimile sa mi se prelinga pe obraji.
In baie, apa curgea cu zgomot, dar pe Eri nu-l puteam auzi. Am incercat sa-i respect dorinta de a ramane singur, insa vinovatia devenea prea apasatoare, simteam nevoia sa-i vorbesc mai mult ca niciodata.
M-am ridicat de jos si m-am dus langa ferestra inalta unde imi petreceam de cele mai multe ori diminetile, admirand rasaritul divin. Si soarelui ii palise stralucirea in calea dezamagirii mele. Eram dezamagit in primul rand de comportanmentul meu, stiam prea bine ca Eri nu e un suparacios, asa ca trebuie sa fie ceva destul de grav, in al doilea rand eram dezamagit de realtia noastra, care, speram sa se bazeze pe increderea reciproca, nu aveam nimic de ascuns de el. Ma daruisem in totalitate firii lui rebele.
Cufundat in ganduri, am tresarit cand usa s-a lovit de perete, mi-am intors privirea iar in pragul usii, Eri statea demn, cu o figura de copil mic si suparat pe chip. Ma innebunea imaginea lui, stand rezemat de tocul usii, cu o privire plina de repros.
-Tay, cred ca imi datorezi niste scuze...
-Sunt perfect constient de asta, insa am altceva mai bun decat decat niste scuze, mai incolo imi poti spune si motivele pentru care te-am suparat.
M-am apropiat de el, privirea rece ii ramasese pe chipul angelic, faceam tot posibill sa sparg bariera de raceala dintre noi, trebuia sa cedeze intr-un final. Cand focul din privirea lui s-a stins l-am apucat usor de talie si l-am tras in camera lipindu-l cu spatele de perete.
I-am trecut mana prin parul negru si am inceput sa-i sarut usor buzele, insa m-a oprit instantaneu,impingandu-ma departe de el.
-Daca tu crezi ca asa usor trec peste asta, te inseli! mi-a taiat-o scurt. Ce puteam face acum sa-i demonstrez ca il vreau la fel ca inainte.
-Eri, imi pare rau! Nu imi amintesc.
-Incearca sa gandesti, deaia ai creier, idiotule! De ce as putea fi suparat?
Spunand astea s-a indreptat spre dressing, daramand tot in calea lui.
-Eeeri! Ai putea avea o mie de motive! Inceteaza! Mai am nevoie de casa asta! Am alergat dupa el, dar s-a intros prea repede si cu privirea mai rece decat o avusese vreodata, de cand il cunoscusem...mi-a sopit pe un ton arogant.
-Eu numai am nevoie de ea. Nu te-am cunoscut niciodata asa cum credeam. Incepusem...sa cred...ca devin mai important...m-am inselat...
Avea de gand sa ma paraseasca.
Am ramas nemiscat, parca imobilizat de ganduri si de durerea ce o simteam inlauntrul meu. Era ca si cum cineva smulgea bucatele din mine hranindu-se cu suferinta mea, dorindu-si din ce in ce mai multa. Eram amandoi in camera micuta, Eri cu spatele la mine si cu fata in maini, incercand sa-si ascunda lacrimile. Am intins mana si i-am pus-o pe umar. Imi parea atat de rau.
-Eri, ce credeai? am soptit
-Ce mai.... ce mai conteaza? Credeam ca te iubesc, credeam ca si tu ma iubesti. Si aseara insistai intr-una despre filozofia ta ca relatia nu are viitor. Si eu nu am crezut asta acum un an dar in cazul meu sentimentele s-au schimbat.
-Eri, tin la tine, numai am pe nimeni, i-am abandonat pe toti in favoarea carierei si....
-Acum e randul tau! mi-a soptit imperios.
-Nu! Eri, nu asta se va intampla, nu te voi lasa sa pleci...m-am apropiat de el si mi'am lipit buzele de gatul sau rece, tremura.
-Incearca doar sa ma opresti! O sa te zbati degeaba, mai bine o terminam acum decat mai tarziu.
S-a smucit de langa mine, suspina intr-una si asta facea ca durerea sa creasca in intensitate, vroiam sa tip, sa-l implor sa ramana langa mine, sa-l mai sarut macar o data ca inainte, inca un joc copilaresc si inca un zambet. Fara sa mai apuc sa sa spun ceva, lacrimile au inceput sa-mi siroiasca pe obraji fara sa le pot opri. Isi alese cateva haine si le arunca intr-un fotoliu din camera de alaturi. Se agita in jurul meu cu ochii inlacrimati, fara sa para ca ma observa.
S-a schimbat rapid intr-o perche de pantaloni negri, si un tricou tot negru. Si-a aruncat restul hainelor intr-un rucsac si s-a indreptat spre usa, mai repede decat imi puteam inchipui ca e capabil un om. Eu, ramasesem lipit de perete, nu stiam ce sa fac, cum sa reactionez sub durerea continua ce mi se extindea din ce in ce mai mult in corp.
-Taay! Unde dracului ai pus cheile alea? Cuvintele lui m-au readus pe pamant. Cu sufletul sfasiat in mii de bucatele am alergat sper usa. Era deja imbracat complet, cu rucsacul pe umar cautant frenetic ceva in living.
Stiam unde sunt cheile masinii lui, m-am dus in bucatarie, le-am luat le-am pus in buzunarul pantalonilor, apoi m-am intors in lliving si m-am dus direct la el. L-am privit cateva secunde si am incercat din nou sa-i vorbesc
-Eri! Tin foarte mult la tine. Nu vreau sa te pierd...au fost vorbe in vant, nu gandeam cand am spus asta. Te rog...nu pleca.
Pentru cateva clipe m-a ignorat total, apoi cand am terminat, a ramas un pic in loc, uitandu-se la mine.
-Poate ca nu vrei sa ne despartim si te cred ca nu ai spus cu rautate, a fost greseala mea ca am crezut ca asta poate devenii mai mult decat atractie, dar, Tay, cuvintele tale m-au facut sa inteleg mai multe decat iti poti imagina. Suntem baieti, societatea nu va fi de acord niciodata, gandeste-te ce s-ar intampla cu tine daca lumea ar afla, cariera ta ar fi considerata un esec, gandeste-te si la mine, daca Ay si Niseei ar afla, si mai rau, daca fanii ar afla, ce s-ar intampla cu noi?
Nu imi puteam abtine lacrimile iar Eri niciatat. L-am prins de talie si l-am sprijinit de peretele din spatele lui. Incercam sa il fac sa inteleaga ca nu imi pasa, acum cel putin nu ma mai interesa daca asa avea sa incheie cariera mea, pana la urma punctul de la care aveam sa decad trebuia sa apara candva. Ii mangaiam spatele cu o mana iar cu cealalta, buzele perfect conturate. Nu incerca sa se elibereze, asa ca am profitat din plin de momentul acesta, i-am prins buzele intr-un sarut apasat. Lacrimile noastre aproape ca se unisera, erau fierbinti, incarcate de durere, de sentimentul de care mi-a fost frica intotdeauna. Eram un simplu prizonier al ei, fara scapare, fara dreptul de a mai incerca sa schimb ceva. Plangeam amandoi si totusi nu imi respingea sarutul, si-a coborat mainile pe pieptul meu, pe abdoment, pana la pantaloni. Nu vroiam sa mai inceteze , toate sentimentele le-am pus in sarutul acela, fericirea pe care mi-a daruit-o atat de mult timp, sentimentul de siguranta ca am pe cineva alaturi mereu, senzualitatea pe care si el mi-o arata si chiar durerea pe care o simteam in momentul acesta.
Toate s-au unit, formand ceva de care nu ma puteam desprinde, ca o vraja, eram dependent. Insa brusc m-a treizit la realitate cand si-a desprins buzele de ale mele impingandu-ma usor in spate.Am ramas incremeniti unul in fata ceiluilalt cu fata brazdata de lacrimi. Ochii ii sclipeau, facandu-ma sa ma simt vnovat, sa ma urasc, fiindca prin privire, el isi exprima sentimentele, astfel stiam de cele mai multe ori ce simte. Eram prinsi in labirintul suferintei. Mi-a soptit usor printre lacrimi, cu vocea tremuranda...
-Tay....nu ma cauta, o sa te uit repede. Nu incerca sa schimbi nimic, stiu ca o sa crezi ca renunt prea usor dar, te rog, accepta realitatea. Acesta e sfarsitul, a fost frumos si iti sunt recunoscator ca mi-ai oferit o parte din sufletul tau. Tay, de data asta insa, eu parasesc jocul, imi pare rau.
Impietrit poate de aceasta data de ratiunea umana, am ramas cu capul plecat in locul unde el ma impinsese. Nu ii mai puteam privi fata...L-am auzit cum a deschis usa de la intrare, am ridicat capul, insa am ramas in aceeasi pozitie, fara sa fiu in stare sa ma misc. M-a privit pentru ultima oara, si a incercat sa zambeasca. Un zambet atat de trist incat un alt val de lacrimi mi-a napadit fata.
A inchis usa in urma sa. Cuvintele lui imi stapaneau mintea la fel si stralucirea din ochii sai stingandu-se si disparand ca si cum ultima flacara ce ma putea salva, ar fi fost stinsa de adierea usoara a vantului.
Mi-am dus mana la buzunarul pantalonilor, speram sa fie acolo, sa se intoarca, sa il mai vad o data. Era gol. Fusesem atat de prins de sentimente incat nu am simtit cand le-a luat.
M-am asezat in fotoliul de langa mine. Principiile oamenilor mai distrusesera inca o relatie.
Atunci, de ce plangeam ca un copil, de ce ma simt sfasiat pe dinauntru, daca a fost doar o obsesie? Am fost atat de orb incat sa nu observ ca devise atat de profund? Eri era mai matur decat credeam, era capabil sa distinga iubirea pura de un joc copilaresc, eu insa...nu mai eram nimic, pana si ultimul meu refugiu sufletesc disparuse intr-o ceata densa prin care, oricat as fi incercat s-o strabat, asta nu va mai fi posibil, Eri, nu mai putea fi intors de pe calea pe care si-o alesese.
Poate ca instinctul umanitatii s-a pierdut de mult din sufletul meu, in lupta permanenta de a ajunge cel mai bun.
Insa mi-am dat seama ce reprezinta sufletul meu,e doar un puzzle incomplet infatisand o caprioara ce bea apa din izvorul cristalin al sentimentelor, iar piesele care lipseu formau chiar izvorul.Lupta cu propriile mele principii cred ca se incheiase.
Am lasat cele mai importante lucruri sa treaca pe langa mine, fara macar sa constientizez ca fara ele sunt doar un suflet sfasiat de durere si amintiri, pentru a intelege jocul umanitatii a trebuit sa pierd si ultima persoana din viata mea ce imi dorea binele.
Am ramas multe ore in fotoliul acela, cu capul plecat, meditand. " De data asta insa, eu parasesc jocul ". Avea dreptate, se sfarsise iar eu eram invins de propriile principii.


Probabil vom incepe capitol nou. Si va rog criticati. :(
Si cateva poze cu personajele...

Ayoku
Tay
Nyseei
Eri

Sper sa va placa:)
Va aduc si eu ceva desi e cam cu prea mult dialog eu sper sa va placa ....si sper sa cititzi:D.....


Razele soarelui si-au facut aparitia repede in camera lui Ny. Cand m-am trezit el era langa mine, cu bratele incolacite in jurul taliei mele. Ma uitam la el , la chipul sau angelic. Cum putea fi un asemenea demon cu un chip angelic? O raza a sorelui se juca pe fata sa suprandu-l, se stramba un pic din nas si apoi isi deschise ochii albastrii, ma uitam la el fermecat .S- dezmeticit si s-a ridicat in sezut uitandu-se la mine.
-Te-ai trezit de mult timp?
-Nu doar de o ora.....Nu am putut dormii fiindca sforaiai prea tare.
Am inceput sa radem amadoi, ma simteam bine cu el insa parca lipsea ceva, ceva ce cred ca ar fi necesar desi nu stiam ce. Stiam ca ce s-a petrecut acum o seara nu a fost doar sex, era mult mai mult, stiam asta, credeam asta insa el ce credea? El ce simtea?
-Ny.....nu ti se pare ciudat?
-Ce anume?
-Eri, nu ne-a mai sunat de o gramada de timp si deabia sambata ne intanlim sa vorbim despre trupa. Nu stiu am o senzatie naspa, daca a patit ceva?
-Pustiu ala nu cred ca a patit nimic, se descruca desi ai depreptate nu ne-a sunat de mult timp si nici nu raspunde la telefon.
-Sa inetelg ca l-ai sunat?
-Pai...da mi-am facut si eu griji pentru el, nimic altceva sa stii.
-Sper si eu ca nimic altceva ca dai de banuit sa stii.
-Ca ce anume?
-Aaa nimic doar ziceam.
-Ay ori esti asa un pic gelos?
-Euuu... nu am pe ce si nici pe cine, sa fie clar eu am deschis subiectul cu Eri si tot eu il inchid. Ma duc sa fac un dus.
-Vin cu tine.
-Am zis ca merg singur.
-Dar Ay...
-Shhh eu fac regulire acum nu tu.
-Off daca zici tu atunci asa o fi, dar si eu vreau sa fac dus, hai nu fi rau si sa facem impreuna.
Ma enerva cand se uita la mine cu fata aceea de catelus nevinovat, cum puteam eu sa rezist unor ochii atat provocatori si fermecatori.
-Dar nu pot....
Nu stiam ce sa ii zic, mi-era rusine sa fac baie cu el , deja ma imaginam cu el in baie goli acolo...aaa nuu asa ceva era inadmisibil ce tot zic aicia m-am culcat cu el deci si cu o baie impreuna si fara una, insa baie insemna apa si asta rezulta ca trebuie sa ne dezbracam deci mama ce greu e sa ma hotarasc in fine zic da si cu asta basta.
-Bine, insa nu stiu sigur daca e bine.
-E lasa ca nu mori daca facem o baie impreuna nu o sa patesti nimic jur....cica...
-Cum adica "cica"...nu vreau Nyseei sa fac baie cu tine deoarece esti un pervers.
-Multumesc pentru lauda si apropo nu te mai imbraca sa mergem direc asa ca oricum nu ai nevoie de haine.
-Hmm ce? Adica?
-Uite-te sub patura...
-Aaaaa sunt gol!
-Asa e....
-Dar tin minte ca m-am imbracat dupa dupa ce ....mai pe dimineata in fine...
-Da stiu si eu te-am dezbracat.
-Perversule....
-Da stiu. Mergem?
-Da mergem.
Am mers impreuna cu el sper baie, desi ma eneva la culme emotiile ce nu imi dadeau pace, era o baie doar nu?


am FACUT o cacealma.....nu stiu daca e buna de ceva....
In primul si-n primul rand vreau sa va sfatuiesc sa aveti mai multa incredere in voi.Mai ales tu, dark_life..Pari foarte descurajata si nu inteleg de ce...Inainte de toti, voi trebuie sa fiti mandre de capitolele scrise..Asta asa ca fapt divers..In fine..sa revenim.
Capitolul, fic-ul, imi plac foarte mult.Intr-adevar, ai avut mult dialog, insa mi s-a parut bine si asa.Adica daca asa trebuie sa se desfasoare actiunea, asa se desfasoara, nu?
Imi place ca toate personajele au legatura intre ele.Deci Eri facea parte din trupa..Asta prevede o continuare interesanta.Ah abia astept :X
Iar pozele sunt dragute si ele.Mai ales cea cu Ayoku 8->
Gata va las, si grabiti-va cu nextu' :*
:bye:
Well well, de c
Ninno iti multumesc tare mult.Criticile tale ma ajuta si iti multumesc foarte mult pentru ele. NU vreau sa crezi ca de asta nu am incredere in mine.Sunt constienta de ceea ce pot si ceea ce nu. De exemplu, ma descurc mai bine la descriere decat la dialog si actiune. Eu scriu un pic mai dark, nu prea am haz:))...
De asta o iubesc atat de Raluca.. ma completeaza.
Am primit acum cateva zile un sfat, si tin forte mult la el. Suna cam asa: "E bine sa va bucurati si sa apreciati o critica corecta mai mult decat laudele fara acoperire."
Deci...Tu ma ajuti enorm, nici nu'ti poti imagina cat..si te rog, sa nu mai crezi ca din cauza criticilor sunt neincrezatoare. Doar ca inainte ma descurcam mai bine, aveam si mai mult timp.
Va multumesc mult tie si lui Nolazy si in special Ralucai >:D<
In sfarsit am reusit sa citesc si eu. Da, stiu ca e cam tarziu, dar promit de acum sa fiu la zi cu fiecare capitol. Acum sa trec la fic:
Incep cu primul capitol pe care nu l-am mai comentat ( cel al lui dark_life)
Am vazut ca ai uitat sa tastezi cateva cuvinte si, din cauza asta, unele propozitii sunt mai greu de inteles:
"Eram cuprins de o senzatie placuta ce ma facea sa-mi doresc cu disperare sa ajung acasa." aici ori ai vrut sa pui acel "ce" ori trebuia sa pui o virgula pentru ca altfel nu are sens.
Am observat ca virgulele nu sunt la locul lor in unele cazuri cum ar fi "La gandul acesta l-am muscat inconstient de gat, iar el a tremuart usor" Virgula se pune intotdeauna dupa conjunctiile "dar", "iar", "ci", iar dupa "insa" nu se pune virgula doar daca se afla in mijlocul propozititei. Am observat si cateva greseli de tastare dar ti le-a spus ninno deja.
Pentru urmatorul capitol pot sa spun ca am ramas fara cuvinte. Nu inteleg de ce Eri se desparte de Tay doar pentru niste prejudecati banale. Pana la urma fiecare e liber sa face ce vrea, dar in fine. Oricum capitolele au fost foarte frumoase, nu te lasa de scris si sper sa evoluezi in bine >:D<
Ultimul capitol a fost foarte dragut, insa pot sa spun ca m-a dezamagit putin. Dialogul e destul de simplu, iar descrierea si actiunea abia ocupa 2-3 paragrafe. Yaku-chin, eu stiu ca tu scri mai frumos de atat si astept sa vad cum iti iei revansa. Spun ca a fost dragut pentru ca imi place ideea, dar puteai sa o dezvolti.
Gambate kudasai si astept sa citesc mai departe ja ne :* :bye:
Multumesc pentru comentari ...acum sa las ce am scris :D:) in fine nu sunt in cea mai mare masura dea "vorbi" acum sa las detaliile si sa postez parte din capitol si dupa incepe un nou cap:)) sau asa cred si imi cer scuze de greseli si findca e kkm mic:D:)..sry





*
A fost frumos...insa a fost, a trecut, s-a pierdut, acum a ramas numai amintirea sa in memoria mea. Am sa incerc sa trec prapastia ce s-a creeat, am sa incerc sa scap din ghearele suferintei si am sa incerc sa imi refac inima. L-am iubit, desi stiam ca nu sunt iubit, ca nu ma doreste la fel cum il doresc eu pe el, s ca eu pentru el am devenit o obsesie, un obiect de care era dependent. Eram, poate, mai mult decat un prieten, insa niciodata nu am fost pentru el cea mai importanta persoana.
El era pentru mine ca si aerul pe care il respir, ca si apa pe care o beau. Era deasupra a multor lucruri. Pentru el mi-am parasit familia, scoala, prieteni. As fi facut orice si nu mi-ar fi parut rau, crezand ca poate candva voi fi si eu cineva special in inima sa. A durat aproape un an, a fost frumos insa foarte scurt. Nici nu pot sa cred cum am fost atat de fraier sa cad in propriile iluzii, sa nu vad adevarul.
M-am mintit singur, dar am facut-o gandindu-ma la el, numai si numai la el. Ma doare, insa m-ar fi durut si mai tare decat acum, pe mine, insa si pe el. Am hotarat sa ne despartim, insa m-am gandit prima data din nou la el si nu la mine. Mi-am amintit ce imi spusese cu o seara in urma pentru ca, desi era sub efectul alcoolului, era adevarat ce zicea.
Eu il impiedicam in cariera sa, eu imi lasasem trupa, o dadusem la o parte pentru el , insa nu m-am gandit ca nimeni nu va fi de acord cu relatia noastra. Asta mi-ar fi cauzat si mie rau insa mai mult lui. Marelui fotomedel, cunoscutului fotomodel, celui mai ce, tipului mortal. L-am cunoscut foarte bine sau cel putin asta credeam. Cu mine se comporta altfel si poate asta m-a facut sa cred ca voi putea devenii pentru el cineva important. Nu asteptam din prima iubire, insa pe parcurs speram...
Am sperat la ceva ce era imposibil, dar nu stiam ca va fi asa dureros sa aflu ce stiam defapt de la inceput. Am pierdut atat timp si pentru nimic, pentru ca sa raman aceeasi persoana nesemnificativa pentru el. L-am iubit sau asa cred, desi ma doare ca a trebuit sa plec asa, fara macar o amintire a sa, ca a trebuit sa reactionez in acel mod. Acum nu mai pot face nimic si nici el.
Stiu ca a fost dur pentru amandoi, insa este mult mai bine. Fiecare pe drumul sau, amandoi trebuie sa muncim sa devenim ceea ce ne dorim. El cel mai cunoscut fotomodel,iar eu impreuna cu trupa mea sa devenim primii din top.
Ar trebuii sa imi vad de viata si sa nu ma mai gandesc la el, imi trebuie o iubita...sau poate un iubit.
*



Desi m-a doare observ ca nu mai pot face nimic, a refuzat sa ma ierte si deja m-am saturat sa ma mai gandesc la el. A fost frumos...insa acum nu mai pot face nimic, e mai bine sa isi vada de viata sa si eu de a mea. El singur a decis asta si eu nu mai pot face nimic. Am o cariere de care trebuie sa ma ocup, de ea depind.
Asa e viata cand iti da o palma e greu, te doare, insa trece, poate mai greu insa trece. Odata si odata asta urma sa se intample si chiar daca sufar si eu, nu mai pot face nimic si nici nu mai vreau, nu merita sa ma leg de el daca singur a decis sa plece, sa ma lase. Fiecare are o viata , un destin pe care trebuie sa il urmeze si asa am si eu. Am fost egoist, de ce sa nu recunosc? M-am folosit de el, de ce ? Nu stiu, insa avea ceva diferit de alte persoane. Am crezut ca am fost destul de clar cand i-am zis ca relatioa noastra se bazeaza doar pe pasiunea dintre noi, insa observ ca el dorea mai mult si eu nu ii puteam oferi. Sunt crud, stiu, insa nu inteleg de ce ma doare ca a plecat, de ce stau aici intr-un colt al camerei si inca parca il vad zambind, razand, radiind pe aici. O sa ii simt lipsa, lipsa sa , a parfumului sau, a pielii sale, a tot ce insemna el.
Sunt multe lucuri care ma dor, insa eu sunt singurul vinovat, deoarece nu l-am iubit, nu i-am oferit tot ce ii cuvenea...insa credeam ca stie ca eu nu pot sa fac asta. Pentru mine dragostea nu exista si nici nu va exista. Ganduri si multe amintiri imi invaluie mintea si imi distrug sufletul. Nu mai pot sta aici sa imi plang de mila, pur si simplu nu merita sa fac asta, nu eu. De ce ma comport ca un ticalos, de ce nu accept ca ma doare ca m-a parasit, orgoliul meu e asa mare incat nici nu pot accepta ca sufar atat de mult pentru el, sau mai bine spus sufar atat de mult fiindca nu am stiu sa ii ofer ce isi dore, ma urasc pentru asta.
Insa Eri daca ai fi aici, ti-as spune ca te-am iubit insa nu am fost niciodata indragostit de tine, mi-ai fost un prieten adevarat. Tu stiai ce asta sau cel putin asa credeam, doar aruncandu-mi o singura privire stiai ce simt si ce gandesc. Iti doream corpul, te doream pe tine insa niciodata nu m-am gandit la ceva mai serios, poate niciodata nu m-am gandit la ce simteai tu. Imi era bine gandindu-ma doar la mine si asa uitam si de tine, uitam de existenta ta in viata mea si totusi eram dependent de ea. Daca m-ai intreba cum se poate asa ceva, nu as gasi tocmai o explicatie logica pentru a ti-o oferii, dar corpul meu te stirga,el te iubea insa nu si inima mea.
O sa imi lipsesti, adevarat. Insa sunt sigur ca ai sa iti gasesti pe cineva care sa te iubeasca , sa iti ofere ce meriti. Sa te doreasca trup si suflet. Pacat ca nu esti aici sa iti adresez si tie gandurile mele, parerile mele . Niciodata nu m-a interesat de tine, stiam ca ai un vis, insa niciodata nu te-am intrebat care e acele, nu m-au interesat gandurile, visurile si dorintele tale si imi pare rau, dar nu mai pot face nimic si sincer, nici nu mai doresc. Vreau sa uit, vreau sa te uit pe tine si amintirile impreuna cu tine. Am sa te sterg din memoria mea, iarta-ma, insa asa e cel mai bine pentru mine si pentru tine.
Gandindu-ma la tine am si uitat de sedinta cu domnul Myabi. Iar trebuie sa fac pe papusa de portelan, doar asta sunt eu, o papusa pentru ei . Ce conteaza numai la suprafata, opiniile mele nu conteaza pentru ei, la fel cum nici tu nu ai contat pentru mine, ma privesc numai la suprafata, exact cum am facut si eu. Insa de ce ma plang ? Roata se intoare intodeauna, destinul ne ofera si suferinta ce am oferit-o altora. Asa e cursul vieti si eu m-am obijnuit cu el.
A trecut timpul pe nesimtite, nici macar nu stiu cand s-a facut ora sase jumatate. Trebuie sa ma imbrac pentru a asista la acea reuninune. Am sa imi i-au o perche e blugi negrii si o bluza neagra, azi totul e negru pentru mine. A apus el din viata mea si astfel am sa ma schimb si eu. S-a zis cu amabilul din mine, cu dragalasul fotomodel. Nu se merita sa ma mai atasez de nimeni.
Imi pun accesoriile mele preferate, un lant din argint cu un pandantiv cu un sarpe muscandu-si coada, si cele patru bratari din argint. Ma incalt cu o perche de adidasi tot negrii spre surprinderea mea am multe lucruri negre, desi nu e tocmai culoarea mea preferata. Imi i-au peste bluza neagra un hanorac de culoare alba insa cu strasuri negre. Am iesit din bloc si m-am indreptat spre locul unde mi-am lasat masina. Am intrat si am pronit cu mare viteza spre strazile orasului , avand ca destinatie cea mai renumita firma, unde aveam sa imi petrec destul de mult timp.
Cum adica? :-o Tay nu l-a iubit pe Eri niciodata? Pay si atunci de ce se mira ca l-a parasit, de ce mai plange dupa el daca nu l-a iubit cu adevarat? Nu pot sa inteleg motivul pentru care e suparat...sau poate ca e suparat pe el pentru ca nu a stiut sa-l aprecieze pe Eri. Atunci da, ii dau dreptate, altfel nu. Banuiesc ca se astepta ca Eri sa ii fie alaturi mereu pentu a-i oferi dragoste fizica. Pff...daca a vrut doar atat si nu l-au interesat sentimentele inseamna ca Eri are tot dreptul sa dispara din viata lui si chiar ma bucur ca a facut-o. Tay sa-si gaseasca pe altcineva pe post de "papusa".
Mi-a placut capitolul, nu e scurt deloc, e foarte bun ca lungime. Ai cateva greseli, insa nu le-am vazut decat pe cele de tastare cu care nu vreau sa te mai bat la cap. Pana la urma cine nu are astfel de greseli? Observ ca ai evoluat din multe puncte de vedere si sper sa o ti tot asa. Gambate kudasai:*:-h
Ce faceti fetelor :* Nu cred ca am tercut pe aici, si stiu ca trebuia. O sa va iau pe rand, oricum Ralu tu sti cam care e parerea mea despre cum scrii tu, dar voi spune si aici.
dark_life Felicitari intai de toate! Imi place felul tau de a scrie. Sunt curioasa de cat timp scrii, pentru ca daca vei continua asa o sa ajungi sa scrii extrem de bine. Imi place ca acorzi atentie detaliilor. Nu grabesti actiunea si dai personajelor un caracter unic. Asupra unui singur lucru vroiam sa-ti atrag atentia. Ai grija la timpurile verbale:
Atunci, de ce plangeam ca un copil, de ce ma simt sfasiat pe dinauntru, daca a fost doar o obsesie
.
Asta e un exemplu. cred ca asta e singura ta greseala mai serioasa, restul sunt minore, greseli de tastare si virgule. Imi place personalitatea lui Tay, insa ma gandeam daca i-a zis ca sta cu el doar pentru corpul lui. Oricum sper sa se termine curand tezele si succes.

Yaku-chin Ah, pe tine vreau sa te cert putin.[-( Fii mai atenta la tastare. Ai niste greseli prostesti si te cunosc destul de bine pentru a sti ca acele greseli sunt facute din pura neatentie. Incearca sa compensezi lipsa descrierii cu naratiunea, pentru ca ai foarte mult dialog, pe care il poti transforma in vorbire indirecta.
Nu stiam ce sa ii zic, mi-era rusine sa fac baie cu el , deja ma imaginam cu el in baie goli acolo...aaa nuu asa ceva era inadmisibil ce tot zic aicia m-am culcat cu el deci si cu o baie impreuna si fara una, insa baie insemna apa si asta rezulta ca trebuie sa ne dezbracam
Aici iti cam lipsesc semne de punctuatie, dar in literatura moderna, cum s-ar zice, am intalnit ideea de a scrie gandurile personajelor fara semne de punctatie pentru a parea cat mai realistic. Plus ca noi nu gandim cu punct, virgula si cuvinte extrem de elaborate, si cred ca ideea asta e interesanta.
Anyway, mai renunta la aceea, "fata aceea" . Ideea e ca intr-o povestire, nuvela, este corect sa acorzi atentie scrierii si exprimarii. dar uneori, atunci cand transpui gandurile personajelor, daca vrei sa sune mai realistic, apeleaza la un vocabular putin mai limitat si mai dezordonat. Asta nu inseamna sa te rezumi la doua cuvinte, trei, ci sa renunti la cele complicate. ( asta mi-a zis mie profa de romana :"> ).
Ai si cateva repetitii:
"Bine, insa nu stiu sigur daca e bine."
Oricum, Yaku-chin tu sti parerea mea despre tine. Ador sa scriu cu tine, pentru ca dai tot ce poti si asta da fic-ului un farmec aparte. Bravo :X App, cred ca ti-am mai zis dar ai crescut incredibil de repede @_@ inca o data Bravo!
Acum, in leagtura cu ideea fic-ului, imi place. Eram putin ametita ca nu prea intelegeam legatura dintre ce scria Dark si ce scriai tu. :)) dar apoi mi-am dat seama ca sunt doua povesti de viata diferite si asta e dragut.
Il ador pe Nyseei e personajul meu preferat din fic-ul asta :)) E absolut sub orice critica si numai cand deschide gura trebuie sa scoata ceva ce-l face pe Ay sa roseasca.

Fetelor, aveti grija amandoua la felul cum scrie cealalta. Yaku-chin cum am zis tu ai mult dialog si Dark tu te axezi foarte mult pe descrierea sentimentelor, chiar daca povestile sunt diferite felul de a scrie trebuie mentinut cat de cat, echilibrat.

Bun atat am avut de zis, nu ma injurati, felicitari amandurora pentru fic si de abia astept sa vad continuarea.