AnimeZupCăutare

Once upon a time- Gravitation [Yaoi and normal couples]

Disclaimer: Niciuna dintre personajele sau marcile inregistrate ale serialului Gravitation nu-mi apartin.

Cap. 1- O amintire vie

In acea dimineata valurile marii loveau cu putere faleza, in timp ce soarele isi facea maiestuos aparitia pe cer.
Pe o stanca statea o persoana ce parea altfel decat majoritatea oamenilor pe care ii poti intalni.
Era un tanar de vreo 23 de ani. Avea ochii albastrii si sticlosi ca doua picaturi mari de roua, iar parul lui rozaliu, prindea tente roscate in umbra facuta de dansul valurilor. El era imbracat cu o camasa subtire si neagra din matase si o pereche de blugi. Fata lui bronzata de razele soarelui care ii mangaiau zilnic corpul bine facut, era trista si plina de regret din cauza unui bilet pe care il gasise in acea dimineata la usa vilei sale de vacanta, dar mai ales din cauza continutului atat de emotionant si al scrisului pe care il cunostea perfect desi nu-l mai vazuse de aproximativ 3 ani.
Satul de privit in gol, tanarul mai citi din nou acele randuri care spuneau:
"A fost o data ca niciodata o inima cuprinsa de flacari. Acele flacari nu erau unele obisnuite... ele erau formate din dragoste si dorinta. Acum par stinse. Dar cea ce nu stiu cei care considera ca acea inima a inghetat se insala. Poate flacarile nu mai ard din dragoste dar ele ard din dorinta care nu se va stinge niciodata, precum dragostea mea pentru tine."
Apoi inchise ochii si isi aminti o gramada de momente in care crezuse in sentimentele pe care autorul biletului le descrisese. Isi aminti de toate acele lucruri legate de dragoste pe care le cunoscuse alaturi de autorul biletului si pe care credea ca le va da repede uitarii dar care i se pareau mai vi ca niciodata find oglindite in acel bilet.
Dar linistea fu intrerupta de o persoana care-l imbratisa.
El se uita in spate si vazu acel chip de inger al fetei care, credeau unii, ca-l vrajise si pe care o iubea mult dar de care nu era indragostit.
Blondina lui iubita ii spuse in timp ce il fixa cu privirea ei ciocolatie:
-Buna dimineata, dragul meu! apoi ii dadu un sarut pe obraz, in timp ce el ascunse in buzunarul pantalonilor biletul.
Intre timp, in Tokyo era mai multa agitatie decat pe plaja, mai ales in sediul companiei N-G care facuse multi tineri cu talent muzical celebri.
-Vreau si eu sa stiu ceva despre aceasta.... "poveste de dragoste" pe care o traieste baiatul ala nebun cu... nici nu stiu cum sa-i zic femei aleia care se presupune ca e iubita lui. (spuse un personaj foarte controversat la acea vreme care statea pe un scaun din biroul directorului Thoma Seguchi)
-Si ce ai vrea tu sa mai sti despre minunata poveste de dragoste a lui Shuichi cu frumoasa Mellissa, femeia care l-a facut sa-si bage mintile in cap si care-l iubeste enorm si probabilca si el la fel pe ea... (spuse Tohma aproape izbugnind in ras dar fiind intrerupt de interlocutorul sau)
-Nu mai rasuci cutitul in rana, Seguchi! spuse cealalta persoana pe un ton atat de rece ca te treceau fiori de frig doar daca-i vedeai privirea aurie care sclipea intr-un mod malefic.
-Scuze.... Doar ca nu ma pot abtine pentru ca esti foarte gelos si posesiv pe viata bietului baiat. (continua Seguchi) Si ce doreai sa sti? intreba el apoi pe un ton cat de cat serios.
Celalalt barbat se apropie de el si ii sopti ceva la ureche la care reactia directorului fu:
-Doamne Sfinte, Eiri! De unde sa stiu eu asa ceva? Crezi ca ma intereseaza daca Shuichi si cu Mellissa au.... Doamne ajuta! Uite' la el, ce vrea nebunul! spuse Tohma complet mirat de cererea cumnatului sau.
-Ei bine daca nu sti.... Afla, Seguchi! spuse Eiri nervos.
-Bine... (ofta Tohma, dupa care dadu un telefon amicului sau Ryuichi care fu la fel de uimit de cererea novelistului dar care raspunse sincer)
-Deci? intreba scriitorul nerabdator.
-Pregateste-te de satisfactie, Eiri! Fata nu s-a atins de el si nici ca ma mir.
-De ce spui asta? intreba apoi, Yuki.
-Pentru ca Ryu mi-a spus ca si el intreaba deseori daca tu ai revenit la vechiul tau hobby, si anume femeile.
-Inteleg... desi ar trebui sa-si faca griji din astea pentru iubita lui nu pentru mine. (spuse scriitorul cu fals dezinteres)
-Si desigur ca nu-ti place sa fie gelos, nu? spuse Tohma zambind smecher.
-Eh...
-Eh... sa zicem ca amandoi sunteti la fel de posesivi si gelosi, nu? continua directorul.
-Ai putea spune si asa. (zise novelistul, dupa care cei doi incepura sa rada)
Dar telefonul lui Tohma suna si acesta fu nevoit sa raspunda.
-Oh, salut! Ce mai face vedeta noastra? Te-ai intors de la mare! Si a fost bine! Ce frumos! Sper ca tu si Mellissa v-ati distrat... (spuse Tohma, facandu-l pe Yuki sa se incrunte) Si cand vi la firma? Acum! La usa?! Ah... stai doua secunde ca o sa deschid.
-Ce e? intreba Yuki.
-Baiatul asta... Shuichi... e la usa.
-Si ce i-ai spus? continua Yuki in soapta.
-Ca ii voi deschide imediat. (spuse Seguchi zambind fals)
-Si eu ce fac? intreba Eiri incet dar nervos.
-Tu... te duci in dulap, dragul meu Eiri. Repede!
Apoi Eiri se ascunse in dulap si Tohma ii deschise usa cantaretului.
-Offf, sefu'! Credeam ca nu mai deschizi! spuse acela duca care se aseza pe acelasi scaun pe care statuse si fostul sau iubit acum un minut.
-Spuneai ca vrei sa-mi prezinti ultimele tale partituri, nu? intreba directorul.
-Sigur. Nu am avut ocazia sa vi le prezint si le-am lasat aici ultima oara. Le-am lasat in dulap. Merg sa le iau. (spuse Shuichi)
-Stai, stai! Nu te deranja! Le iau eu! spuse directorul, disperat ca Shuichi sa nu-l vada pe "agentul'' Eiri "spionand" conversatia lor din dulap.
-E in regula. (spuse Shuichi care se indrepta spre dulap si care cand deschise usa aceluia se trezi cu Yuki cazand peste el)
-Doamne Sfinte! spuse Seguchi privindu-i pe cei doi care se ridicara si incepura sa se certe.
De altfel, cearta era un lucru ce le statea in fire, mai ales in ultima vreme de cand Shuichi se afisa in public cu acea fata si Yuki murea de gelozie, lucru care il enerva pe Shuichi pentru ca ei nu mai erau impreuna de 3 ani si el nu intelegea gelozia blondinului, desi in locul lui ar fi facut la fel.
Dar toate aceste lucruri se vor schimba atunci cand adevarata poveste a celor 2 va incepe printr-o rasturnare mai mult sau mai putin asteptata de situatie.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Off topic: My new passion is Gravitation so am scris si eu ceva despre si sper sa fie de bun augur. See ya' and comment, pls. ! ^_~
Deci ti-am citit ficul Fire_Candy_Mira !
Pai ideea nu e rea dar am cate ceva de comentat.
Ai foarte mult dialog, in unele parti sec, si putina descriere. Poti sa folosesti monolog in loc de dialog.

"-Ca ii voi deschide imediat. (spuse Seguchi zambind fals)"
Aici nu trebuia sa pui in paranteza ce persoana zice acele vorbe. Puteai scrie:
-Ca ii voi deschide imediat. Spune Seguchi zambind fals.
Asa poti sa pui si la restul.
Greseli de tastare n-am prea vazut decat cateva:
"probabilca" - probabil ca
Si mai am sa-ti dau un sfat: pentru ca textul sa arate mai frumos ai putea scrie in loc de numere adica in loc de "3 ani" sa scri "trei ani". Acesta ar fi doar un sfat pe care il respecti doar daca vrei tu.
Cam asta am avut de spus!
Succes in continuare si astept sa vad cum evoluezi!
Ja ne!
:bye:
Cap. 2- Un sfarsit abia inceput

Dupa acea zi obositoare si acea cearta care il enervase la culme, Shuichi se relaxa pe veranda vilei sale gandindu-se ce sa faca ca sa scape de Yuki odata pentru totdeauna si dupa cateva zeci de minute de stors creierii ii veni o idee perfecta pe care stia ca o va regreta dar care stia ca este spre binele tuturor, mai ales al sau si al Mellissei. Dar oare era o hotarare inteligenta sa faca asa ceva? Dar defapt... nici nu-i pasa. Adica daca scapa de Yuki, ce ar fi putut merge rau? Nici el nu avea un raspuns, cel putin deocamdata.
Rozaliul nu mai statu pe ganduri apoi si puse mana pe telefon pentru a vorbi cu Tohma ca sa aranjeze cea mai cea festivitate pentru acea ocazie speciala dar secreta, pe care Shuichi o tinu secreta timp de o saptamana, atat cat decursera pregatirile.
Dupa acea tensiune in care toti invitatii intrebasera despre ce e vorba si nu primira decat un zambet malefic de la Shuichi sau o banala replica de genul "Veti vedea voi atunci", veni in sfarsit si ziua, mai degraba noaptea, petrecerii.
Shuichi arata perfect din cauza faptului ca era increzator in planul sau atat de elaborat si nu avea nicio grija ca ceva va merge prost, deci nu facu altceva decat sa mearga acolo, in mijlocul multimi si sa inceapa sa cante, asa cum o facea de obicei.
Tanarul solist al trupei Bad Luck canta melodiile ce-l consacrasera, incepand cu Glaring Dream. Apoi canta si alte melodii, iar la sfarsitul concertului facu un lucru care ii soca pe toti.
Dar sa o luam cu inceputul, moment care se plaseaza atunci cand Shuichi a cehemat-o pe Mellissa pe scena langa el. Blonda se supuse si merse langa el. Apoi Shuichi se aseza in genunchi langa ea si scoase din buzunarul pantalonilor o cutiuta pe care o deschise, lasand la iveala un inel de logodna pentru iubita lui pe care i-l puse pe deget.
-Mellissa, vrei sa te mariti cu mine? intreba el zambindu-i fetei.
-Bine inteles ca vreau! spuse ea bucuroasa, deoarece nu credea ca Shuichi o iubeste intr-atat de mult cat sa vrea sa se marite cu ea.
-Atunci asa va fi, iubita mea! spuse solistul, dupa care o stranse in brate.
Cei prezenti erau cat de cat bucurosi ca "micutul" lor Shu isi gasise o fata asa buna dar trebuie sa amintesc ca Shu invitase pe toata lumea, inclusiv pe Tohma, Mika si Yuki.
Dar in timp ce Shuichi primea felicitarile tuturor, Mika il striga speriata:
-Shuichi, Tohma, veniti repede! tipa ea.
-Ce se... Oh, Doamne! facu Tohma cand il vazu pe Eiri intins pe jos si zvarcolindu-se in timp ce isi tine mainile pe stomac si scuipa sange din gura.
-Ce... a patit? intreba Shuichi cu glas tremurand.
-Iar a facut o hemoragie de-aia la stomac ca acum patru ani. (spuse Tohma venindu-si putin in fire)
-Si ce stai, omule! Fratele meu moare! Cheama ambulanta! striga Mika inebunita.
-Am chemat. Vor veni imediat. (spuse cantaretul)
Dupa cateva ore haotice, pe holul spitalului nu se mai aflau decat Shu, Tohma si Mika.
Femeia plangea de mama focului si scapand din bratele sotului ei, se napusti asupra lui Shuichi spunand:
-Tu! Tu esti de vina pentru ce a patit fratele meu! De ce?! De ce a trebuit sa fi cu fata aia?! Nu vezi cat te iubeste Eiri?! ii reprosa ea vocalistului in timp ce incerca sa-l loveasca si ar fi reusit daca nu o oprea Tohma.
-Mika, a fost alegerea lui. Lasa-l. (spuse apoi Seguchi)
In timp ce cuplul Seguchi discuta, Shuichi se strecura usor in camer lui Yuki si il saruta pe frunte spunand:
-Imi pare rau iubitule dar trebuia sa se termine odata si-o data. Te voi iubi mereu, Yuki! (continua cantaretul izbucnind in lacrimi in timp ce ii mangaie parul auriu si ciufulit al novelistului)
-Shu... (articula Eiri cu un glas tremurand in timp ce-l privea pe Shuici plangand)
Apoi scriitorul il trase pe Shu aproape de el atat cat sa-l sarute si ii dadu un sarut pasional de adio.
-S-a terminat, Yuki! striga cantaretul in timp ce se smulse din sarutul novelistului si iesi furtunos din camera)
-Stai... (spuse Yuki printre lacrimile ce-i curgeau din ochii aurii ca niste cristale fierbinti precum dragostea din inima lui)
Dar din nefericire, solistul Bad Luck nu-l auzi si suferinta lui ramase ascunsa in taina noptii.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Off topic: Eu ma bucur ca ati comentat si sper sa va placa mai mult acest capitol, deoarece am incercat sa fiu atenta la sfaturile voastre. Comment pls.!
Fire_Candy_Mira a scris (04.02.2009 21:00) ↗:
Cap. 2- Un sfarsit abia inceput

Dupa acea zi obositoare si acea cearta care il enervase la culme, Shuichi se relaxa pe veranda vilei sale gandindu-se ce sa faca ca sa scape de Yuki odata pentru totdeauna Shu nu cred ca s-ar gandi vreodata la un asemenea lucru si dupa cateva zeci de minute de stors creierii ii veni o idee perfecta pe care stia ca o va regreta dar care stia ca este spre binele tuturor, mai ales al sau si al Mellissei. Dar oare era o hotarare inteligenta sa faca asa ceva? Dar defapt... nici nu-i pasa. Adica daca scapa de Yuki, ce ar fi putut merge rau? Nici el nu avea un raspuns, cel putin deocamdata.
Rozaliul nu mai statu pe ganduri apoi si puse mana pe telefon pentru a vorbi cu Tohma ca sa aranjeze cea mai cea festivitate pentru acea ocazie speciala dar secreta, pe care Shuichi o tinu secreta timp de o saptamana, atat cat decursera pregatirile.
Dupa acea tensiune in care toti invitatii intrebasera despre ce e vorba si nu primira decat un zambet malefic de la Shuichi sau o banala replica de genul "Veti vedea voi atunci", veni in sfarsit si ziua, mai degraba noaptea, petrecerii.
Shuichi arata perfect din cauza faptului ca era increzator in planul sau atat de elaborat si nu avea nicio grija ca ceva va merge prost, deci nu facu altceva decat sa mearga acolo, in mijlocul multimi multimii si sa inceapa sa cante, asa cum o facea de obicei.
Tanarul solist al trupei Bad Luck canta melodiile ce-l consacrasera, incepand cu Glaring Dream. Apoi canta si alte melodii, iar la sfarsitul concertului facu un lucru care ii soca pe toti.
Dar sa o luam cu inceputul, moment care se plaseaza atunci cand Shuichi a cehemat-o pe Mellissa pe scena langa el. Blonda se supuse si merse langa el. Apoi Shuichi se aseza in genunchi langa ea si scoase din buzunarul pantalonilor o cutiuta pe care o deschise, lasand la iveala un inel de logodna pentru iubita lui pe care i-l puse pe deget.
-Mellissa, vrei sa te mariti cu mine? intreba el zambindu-i fetei.
-Bine inteles ca vreau! spuse ea bucuroasa, deoarece nu credea ca Shuichi o iubeste intr-atat de mult cat sa vrea sa se marite cu ea.
-Atunci asa va fi, iubita mea! spuse solistul, dupa care o stranse in brate.
Cei prezenti erau cat de cat bucurosi ca "micutul" lor Shu isi gasise o fata asa buna dar trebuie sa amintesc ca Shu invitase pe toata lumea, inclusiv pe Tohma, Mika si Yuki.
Dar in timp ce Shuichi primea felicitarile tuturor, Mika il striga speriata:
-Shuichi, Tohma, veniti repede! tipa ea.
-Ce se... Oh, Doamne! facu Tohma cand il vazu pe Eiri intins pe jos si zvarcolindu-se in timp ce isi tine mainile pe stomac si scuipa sange din gura. aici nu mai trebuia sa spui din gura deoarece se subantelege ca numai din gura poti scuipa sange
-Ce... a patit? intreba Shuichi cu glas tremurand.
-Iar a facut o chestie de-aia la stomac ca acum patru ani. (spuse Tohma venindu-si putin in fire) fara paranteze
-Si ce stai, omule! Fratele meu moare! Cheama ambulanta! striga Mika inebunita. innebunita
-Am chemat. Vor veni imediat. (spuse cantaretul) fara paranteze
Dupa cateva ore haotice, pe holul spitalului nu se mai aflau decat Shu, Tohma si Mika.
Femeia plangea de mama focului si scapand din bratele sotului ei, se napusti asupra lui Shuichi zici ca era un monstru spunand:
-Tu! Tu esti de vina pentru ce a patit fratele meu! De ce?! De ce a trebuit sa fi cu fata aia?! Nu vezi cat te iubeste Eiri?! ii reprosa ea vocalistului in timp ce incerca sa-l loveasca si ar fi reusit daca nu o oprea Tohma.
-Mika, a fost alegerea lui. Lasa-l. (spuse apoi Seguchi) fara paranteze
In timp ce cuplul Seguchi discuta, Shuichi se strecura usor in camer lui Yuki si il saruta pe frunte spunand:
-Imi pare rau iubitule dar trebuia sa se termine odata si-o data. Te voi iubi mereu, Yuki! (continua cantaretul izbucnind in lacrimi din cate stiu eu in lacrimi nu poti sa izbucnesti..poate in plans.. in timp ce ii mangaie parul auriu si ciufulit al novelistului) fara paranteze
-Shu... (articula Eiri cu un glas tremurand in timp ce-l privea pe Shuici Shiuchi plangand) fara paranteze
Apoi scriitorul il trase pe Shu aproape de el atat cat sa-l sarute si ii dadu un sarut pasional de adio.
-S-a terminat, Yuki! striga cantaretul in timp ce se smulse din sarutul novelistului si iesi furtunos din camera) fara paranteze
-Stai... (spuse Yuki printre lacrimile ce-i curgeau din ochii aurii ca niste cristale fierbinti precum dragostea din inima lui) fara paranteze
Dar din nefericire, solistul Bad Luck nu-l auzi si suferinta lui ramase ascunsa in taina noptii.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Off topic: Eu ma bucur ca ati comentat si sper sa va placa mai mult acest capitol, deoarece am incercat sa fiu atenta la sfaturile voastre. Comment pls.!

Asa deci ai spus tu ca ai incercat sa respecti sfaturile noastre dar problema cu parantezele tot n-ai rezolvat-o. Ori nu ai citit commenturile ori nu ai vrut...
Mici greseli de tastare dar toata lumea are. Ti-am corectat cateva dar nu pe toate.
Acum partea care nu mi-a placut mie: l-ai facut pe Shu asa de dur si rigid in fata lui Yuki care suferea si sa nu uitam Shu are tente de copil in anime...nu este asa este mai plangaret. Iar cand am citit ca vrea sa scape de Yuki am ramas o.O
In anime sunt faze mai amuzante care te fac sa razi dar aici nu e nimic amuzant inafara de partea cu dulapul.
Dialogul tot sec pe ici pe colo.
Si in final ce mi-a placut:
Ai mai pus ceva descriere ceeace e ceva bun :bv:
Ai mai pus si vorbire indirecta pentru a nu mai exista atata dialog sec. :bv:
Daca nu-ti convine commentul meu da-mi un PM si o sa-l sterg dar sa sti ca numai prin critici vei putea progresa!
Astept nextu! Gambate!
Ja ne! :bye:
PS: Am o intrebare: tu ai vazut Graviataion ? ca din ce ai scris tu aici eu imi dau seama ca nu...
Am citit si eu ficul si cred ca ar trebui sa comentez in ciuda faptului ca e posibil sa te superi pe mine dupa ce o voi face, dar daca nu iti spun nu te vei indrepta niciodata.
Intai legat de aspectul ficului trebuie sa-ti spun ca parantezele nu sunt folosite pentru a spune a cui e replica din dialog ci pur si simplu se pune "," . Pe langa asta unele preopozitii incep cu "apoi" si "pentru ca" iar acest lucru iti fac ficul sa arate inestetic. Sunt de asemenea si greseli de tastare unele din ele au fost corectate de sora_angel insa ar mai fi "cehemat-o" in loc de "chemat-o" si altele (scz nu am rabdarea necesara sa le caut...mai citeste odata si le vei repera singura, desi asta trebuia sa faci de la inceput pentru ca asa ai fi eliminat din greseli de tastare).
Apoi ...unele fraze nu suna prea bine si dau impresia ca sunt taiate pur si simplu si ca lipseste ceva din ele spre exemplu:
"Apoi canta si alte melodii, iar la sfarsitul concertului facu un lucru care ii soca pe toti." cred ca trebuia sa reformulezi totul pentru a suna mai bine cum ar fi "A cantat si alte melodii, iar la sfarsitul concertului a facut un lucru care i-a socat pe toti" (fara acel "apoi" si perfectul simplu care nu suna de loc bine)
Iar in fraza asta "Iar a facut o chestie de-aia la stomac ca acum patru ani." "chestia aia" se numeste colaps si daca nu stiai termenul mai bine scimbai cu totul fraza pentru ca cuvantul "chestie" suna atat de urat.
In momentul in care Shuichi se desparte la spital de el simt ca ai pus un alt personaj dar numai pe Shuichi nu. El il iubea foarte mult pe Yuki in anime si nu s-ar fi despartit niciodata de el. E adevarat ca e ficul tau si ca-ti poti imagine orice intamplare cu cei doi, dar trebuie sa le prezinti sentimentele foarte clar pentru a-i schimba asa de drastic. Iar Yuki desi il iubeste pe Shuichi, nu cred ca l-ar fi implorat in acel fel pe fostul lui iubit pentru ca el nu e asa. Deci pe viitor prezinta mai bine ce gandeste fiecare si ce-i face sa ia o astfel de atitudine.
Dialogul nu e prea dezvolatat. Incearca sa faci replicile putin mai lungi si sa adaugi pasaje descriptive pentru a descrie atat atmosfera cat si sentimentele.
Acum (sper ca nu te-am speriat sau ca te-am facut sa ma urasti) iti spun ce mi-a placut. Partea amuzanta si anume aceea cu "dulapul" a fost originala si foarte comica cel putin pentru mine. De altfel biletul (pe care l-a primit Shuichi in primul capitol) era foarte frumos scris din cate imi aduc aminte.
Cam atat am avut de spus. Sper ca nu esti suparat pe mine, iar dak esti, da-mi un pm si voi sterge comentariul imediat ce-l vad. Succes mai departe si astept un nou capitol in care sper sa iei in considerare tot ce ti-am spus.
Off topic: Mersi de comment-uri si asa ca sa stiti si voi:
@Sora Angel: Tu ziceai de faza cu parantezele dar eu nu prea am inteles ce vrei si de aceea te rog sa-mi dai un PM cu niste explicatii mai amanuntite.
@Sweet Angel Miwako: Mult mai tarziu mi-am dat si eu seama ca acea "chestie" pe care o avea Yuki la stomac se numeste "hemoragie" (sursa: dictionarul explicativ al limbii romane) si am corectat.
Thx de sfaturi la all of ya' and hope you'll comment this thing too!

Cap. 3- Noi inceputuri peste tot

Trecuse o luna de la logodna lui Shuichi cu Mellissa, iar lucrurile pareau sa se indrepte in alta ordine.
Eiri isi revenise cat de cat fizic dar si psihic, desi intr-o masura mai mica. Atunci cand fusese externat luase o hotarare pe care a promis sa o respecte si anume: sa-l vada pe Shu fericit chiar daca alaturi de acea fata.
Dar va putea oare inima lui sa faca ce-i dicteaza mintea?
Intre timp Shuichi era foarte ocupat si nu numai profesional. El era de asemenea ocupat si cu pregatirile pentru "cel mai mare eveniment al anului" , cum spunea Tohma, adica nunta solistului Bad luck cu Mellissa. Acest lucru ar fi trebuit sa-l faca pe Yuki sa implore in genunchi, dar novelistul nu avea de gand sa faca acest lucru. El hotarase ca va merge la nunta lui Shuichi ca sa-l incurajeze.
Dar curand veni si ziua mult asteptata de o gramada de oamenii si acum la altar a venit randul voclistului Bad Luck pe care multi il vedeau pentru prima data in costum elegant. Cat despre mireasa lui... ei bine trasaturile angelice ale Mellissei se observau mult mai bine cand era imbracata in alb si mai ales in acea rochie superba de mireasa.
Curand incepu slujba:
-Mellissa Wong, de buna voie si nesilita de nimeni, il iei in casatorie pe Shuichi Shindou sa-ti fie sot la bine si la rau? intreba preotul.
-Da! spuse fata emotionata si zambind timid spre Shuichi.
-Dar tu, Shuichi Shindou? De buna voie si nesilit de nimeni, o iei in casatorie pe Mellissa Wong sa-ti fie sotie si la bine si la rau? il intreba si pe el preotul.
Shuichi privi in jur la toti prietenii lui care dadeau din cap in semn ca "da" zambindu-i si apoi se uita la Yuki care facea acelasi lucru ca si ceilalti prieteni ai sai si zambi si el spunand:
-Da!
Dupa raspunsul pozitiv al lui Shuichi, toata lumea izbucni in aplauze si urale, iar Mellissa credea ca de acum Shuichi va fi numai al ei dar din nefericire pentru ea, planul ascuns al lui Eiri incepu sa mearga chiar mai tarziu in acea zi.
Intre timp, toata lumea ii felicita si le spunea numai urari de bine, iar tristetea nu mai avea loc in acel peisaj, nici macar pe chipul lui Yuki. Dar asta nu pentru ca era fericit, ci pentru ca un ranjet malefic si pervers ii aparu pe chip, gandindu-se la faza cand planul lui va fi complet, iar pentru a ajunge la acea faza, nu avea nevoie decat de o singura noapte, iar apoi totul ar fi decurs de la sine.
Mai tarziu, in acea noapte, Shuichi nu putea sa doarma. El se gandea la faptul ca Yuki chiar il lasase sa se insoare.
"Oare chiar s-a terminat intre noi? Nu mai pot sta asa. Voi afla!" gandi Shuichi, dupa care se dadu jos din pat si imbraca niste haine, apoi iesi incet din dormitor ca sa nu-si trezeasca sotia.
Cantaretul fugi de-alungul a multe strazi pana sa ajunga la blocul lui Eiri dar dorinta de a sti adevarul, parca ii facea picioarele mai rapide.
Ajuns la casa lui Yuki, Shuichi urca treptele, dupa care batu la usa apartamentului in care statea novelistul.
Scriitorul ii deschise si se uita la el oarecum mirat, intreband:
-Tu ce cauti aici? Oricum... intra! il primi apoi inauntru.
-Eu... vreau sa imi spui sincer daca ma mai iubesti! spuse cantaretul.
-De ce crezi ca nu te mai iubesc? intreba novelistul.
-Pentru ca m-ai lasat sa ma insor! ii argumenta Shuichi.
-Pai tu te-ai insurat, nu eu. Asta inseamna ca tu nu ma mai iubesti. Ia gandeste-te! ii spuse apoi Eiri.
-Ai dreptate... sunt o persoana mizerabila.
-Shuichi, tu esti mizerabil doar fata de sotia ta. Sti? ii spuse novelistul, afisand un zambet pervers.
Vocalistul ridica privirea, dar inainte sa zica ceva, Yuki ii cuprinse buzele intr-un sarut pasional si il tranti pe podeaua rece a camerei.
Offtopic: Fire_candy_mira ai dreptate cand spui ca ceea ce i s-a intamplat lui Yuki este o "hemoragie", insa daca ai fi vazut Gravitation, Thoma spune clar ca Yuki a suferit un colaps pe langa hemoragia pe care a avut-o, iar tu referindu-te le "chestia aia de acum patru ani" (parca asa se numea) a trebuit sa-ti spun cum s-a intamplat totul (p.s. uita-te la episodul 11 din gravitation si vei vedea ca asa e) Si inca ceva am vazut ca ai corectat si ai scris o "hemoragie la stomac", eu cred ca trebuia sa spui o "hemoragie interna" daca tot vroiai sa scri astfel.
Revenind la capitolul trei: Am observat ca nu ai mai folosit paranteze si ca ti-ai imbunatatit cat de cat modul de a scrie...sper ca te-au ajutat si criticile primite. Acum singurul lucru care m-a surprins a fost actiunea. Nu ma asteptam ca Yuki sa fie de acord cu casatoria lui Shuichi si de asemenea mi-e greu sa cred ca solistul a facut acest pas. Totusi fie si asa, de ce Shu s-a intors la Yuki pentru a afla daca il mai iubeste? Oare pentru ca ii pasa de el si pentru ca inca il iubeste desi nu recunoaste? Eu la asta m-am putut gandi in timp ce citeam si abia astept sa vad cum va evolua situatia.
Gambate cu nextu' si ja:-h
Fire_Candy_Mira a scris (03.02.2009 21:03) ↗:
Disclaimer: Niciuna dintre personajele sau marcile inregistrate ale serialului Gravitation nu-mi apartin.

Cap. 1- O amintire vie

In acea dimineata valurile marii loveau cu putere faleza, in timp ce soarele isi facea maiestuos aparitia pe cer.
Pe o stanca statea o persoana ce parea altfel decat majoritatea oamenilor pe care ii poti intalni.
Era un tanar de vreo 23 de ani. Avea ochii albastrii si sticlosi ca doua picaturi mari de roua, iar parul lui rozaliu, prindea tente roscate in umbra facuta de dansul valurilor. El era imbracat cu o camasa subtire si neagra din matase si o pereche de blugi. Fata lui bronzata de razele soarelui care ii mangaiau zilnic corpul bine facut, era trista si plina de regret din cauza unui bilet pe care il gasise in acea dimineata la usa vilei sale de vacanta, dar mai ales din cauza continutului atat de emotionant si al scrisului pe care il cunostea perfect desi nu-l mai vazuse de aproximativ 3 ani.
Satul de privit in gol, tanarul mai citi din nou acele randuri care spuneau:
"A fost o data ca niciodata o inima cuprinsa de flacari. Acele flacari nu erau unele obisnuite... ele erau formate din dragoste si dorinta. Acum par stinse. Dar cea ce nu stiu cei care considera ca acea inima a inghetat se insala. Poate flacarile nu mai ard din dragoste dar ele ard din dorinta care nu se va stinge niciodata, precum dragostea mea pentru tine."
Apoi inchise ochii si isi aminti o gramada de momente in care crezuse in sentimentele pe care autorul biletului le descrisese. Isi aminti de toate acele lucruri legate de dragoste pe care le cunoscuse alaturi de autorul biletului si pe care credea ca le va da repede uitarii dar care i se pareau mai vi ca niciodata find oglindite in acel bilet.
Dar linistea fu intrerupta de o persoana care-l imbratisa.
El se uita in spate si vazu acel chip de inger al fetei care, credeau unii, ca-l vrajise si pe care o iubea mult dar de care nu era indragostit.
Blondina lui iubita ii spuse in timp ce il fixa cu privirea ei ciocolatie:
-Buna dimineata, dragul meu! apoi ii dadu un sarut pe obraz, in timp ce el ascunse in buzunarul pantalonilor biletul.
Intre timp, in Tokyo era mai multa agitatie decat pe plaja, mai ales in sediul companiei N-G care facuse multi tineri cu talent muzical celebri.
-Vreau si eu sa stiu ceva despre aceasta.... "poveste de dragoste" pe care o traieste baiatul ala nebun cu... nici nu stiu cum sa-i zic femei aleia care se presupune ca e iubita lui. (spuse un personaj foarte controversat la acea vreme care statea pe un scaun din biroul directorului Thoma Seguchi)
-Si ce ai vrea tu sa mai sti despre minunata poveste de dragoste a lui Shuichi cu frumoasa Mellissa, femeia care l-a facut sa-si bage mintile in cap si care-l iubeste enorm si probabilca si el la fel pe ea... (spuse Tohma aproape izbugnind in ras dar fiind intrerupt de interlocutorul sau)
-Nu mai rasuci cutitul in rana, Seguchi! spuse cealalta persoana pe un ton atat de rece ca te treceau fiori de frig doar daca-i vedeai privirea aurie care sclipea intr-un mod malefic.
-Scuze.... Doar ca nu ma pot abtine pentru ca esti foarte gelos si posesiv pe viata bietului baiat. (continua Seguchi) Si ce doreai sa sti? intreba el apoi pe un ton cat de cat serios.
Celalalt barbat se apropie de el si ii sopti ceva la ureche la care reactia directorului fu:
-Doamne Sfinte, Eiri! De unde sa stiu eu asa ceva? Crezi ca ma intereseaza daca Shuichi si cu Mellissa au.... Doamne ajuta! Uite' la el, ce vrea nebunul! spuse Tohma complet mirat de cererea cumnatului sau.
-Ei bine daca nu sti.... Afla, Seguchi! spuse Eiri nervos.
-Bine... (ofta Tohma, dupa care dadu un telefon amicului sau Ryuichi care fu la fel de uimit de cererea novelistului dar care raspunse sincer)
-Deci? intreba scriitorul nerabdator.
-Pregateste-te de satisfactie, Eiri! Fata nu s-a atins de el si nici ca ma mir.
-De ce spui asta? intreba apoi, Yuki.
-Pentru ca Ryu mi-a spus ca si el intreaba deseori daca tu ai revenit la vechiul tau hobby, si anume femeile.
-Inteleg... desi ar trebui sa-si faca griji din astea pentru iubita lui nu pentru mine. (spuse scriitorul cu fals dezinteres)
-Si desigur ca nu-ti place sa fie gelos, nu? spuse Tohma zambind smecher.
-Eh...
-Eh... sa zicem ca amandoi sunteti la fel de posesivi si gelosi, nu? continua directorul.
-Ai putea spune si asa. (zise novelistul, dupa care cei doi incepura sa rada)
Dar telefonul lui Tohma suna si acesta fu nevoit sa raspunda.
-Oh, salut! Ce mai face vedeta noastra? Te-ai intors de la mare! Si a fost bine! Ce frumos! Sper ca tu si Mellissa v-ati distrat... (spuse Tohma, facandu-l pe Yuki sa se incrunte) Si cand vi la firma? Acum! La usa?! Ah... stai doua secunde ca o sa deschid.
-Ce e? intreba Yuki.
-Baiatul asta... Shuichi... e la usa.
-Si ce i-ai spus? continua Yuki in soapta.
-Ca ii voi deschide imediat. (spuse Seguchi zambind fals)
-Si eu ce fac? intreba Eiri incet dar nervos.
-Tu... te duci in dulap, dragul meu Eiri. Repede!
Apoi Eiri se ascunse in dulap si Tohma ii deschise usa cantaretului.
-Offf, sefu'! Credeam ca nu mai deschizi! spuse acela duca care se aseza pe acelasi scaun pe care statuse si fostul sau iubit acum un minut.
-Spuneai ca vrei sa-mi prezinti ultimele tale partituri, nu? intreba directorul.
-Sigur. Nu am avut ocazia sa vi le prezint si le-am lasat aici ultima oara. Le-am lasat in dulap. Merg sa le iau. (spuse Shuichi)
-Stai, stai! Nu te deranja! Le iau eu! spuse directorul, disperat ca Shuichi sa nu-l vada pe "agentul'' Eiri "spionand" conversatia lor din dulap.
-E in regula. (spuse Shuichi care se indrepta spre dulap si care cand deschise usa aceluia se trezi cu Yuki cazand peste el)
-Doamne Sfinte! spuse Seguchi privindu-i pe cei doi care se ridicara si incepura sa se certe.
De altfel, cearta era un lucru ce le statea in fire, mai ales in ultima vreme de cand Shuichi se afisa in public cu acea fata si Yuki murea de gelozie, lucru care il enerva pe Shuichi pentru ca ei nu mai erau impreuna de 3 ani si el nu intelegea gelozia blondinului, desi in locul lui ar fi facut la fel.
Dar toate aceste lucruri se vor schimba atunci cand adevarata poveste a celor 2 va incepe printr-o rasturnare mai mult sau mai putin asteptata de situatie.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Off topic: My new passion is Gravitation so am scris si eu ceva despre si sper sa fie de bun augur. See ya' and comment, pls. ! ^_~

Cum sa iti zic...Imi place foarte mult ficul tau
Descriere ai si asta imi place.Dialogul nu este sec.
Nu pot sa cred ca shuichi si cu eiri despartziti pt 3 ani?????????????:((:(
Pai cam atata am avut de zis
AAA
greseli nu am vazut:)) daca ai inseamna ca sunt chior:))
ja ne si spor la scris
Off topic: Thx de comment, amici! Ma bucur ca a inceput sa va placa povestea mea.

Cap. 4- O noua provocare

Razele soarelui isi facura aparitia devreme in acea dimineata, trezindu-l pe novelist care se scula cu o durere groaznica de spate, deoarece dormise pe jos.
Apoi Yuki aduna toate hainele de pe podea si le puse pe un scaun din sufragerie, dupa care merse sa faca un dus, dar nu inainte de-al mai privi odata pe Shuichi care era inca adormit.
"Nenorocit mic si dragalas..." gandi novelistul in timp ce iesea din camera.
Eiri se simtea foarte mandru ca il facuse pe Shuichi sa fie inca o data al lui dar avea totusi un pic de mila fata de mireasa lui Shuichi care ramasese singura. Dar mila ii trecu repede, precum si acest mic moment in care a reflectat asupra ultimelor evenimente.
Dupa ce se imbaia cum trebuie, scriitorul merse in bucatarie sa faca niste cafea. Dar in accest timp telefonul ii suna si el raspunse repede deoarece alarma il putea trezi pe Shuichi.
-Da! raspunse Yuki pe obisnuitul lui ton rece.
-Eiri, vino la firma la ora doua, te rog! ii spuse Tohma din celalalt capat al firului.
-Aham.
-Si apropo... sti ceva de Shuichi? mai intreba Tohma.
-Nu am nici cea mai vaga idee. De ce? i-o intoarse novelistul pe acelasi ton, uitandu-se cu coada ochiului la Shuichi care inca dormea.
-Are telefonul inchis. Daca ai da de el si l-ai aduce cu tine cand ai veni la N-G, ti-as fi recunoscator.
-O sa ma straduiesc. Asta e tot? incerca sa incheie Yuki.
-Asta e tot. Pa!
-Pa! ii raspunse scriitorul cu jumatate de gura.
Dupa ce termina de vorbit si de facut cafeua, scriitorul se duse la Shu ca sa-l trezeasca.
-Shuichi! Shuichi, scoala-te! ii spuse Eiri, dupa care ii dadu un sarut scurt.
-Ma doare spatele. Ce s-a intamplat? intreba vocalistul frecandu-si spatele. Si de ce sunt pe jumatate dezbracat?! spuse el apoi cand isi simti pielea de pe spate.
-Oh, dar nu numai pe jumatate! Tu esti complet dezbracat Shuichi! ii spuse Yuki pufnind in ras.
-Oh, Doamne! Ce mi-ai facut, nemernicule! spuse Shuichi nervos si apoi se repezi sa-l bata pe Yuki care inca radea. De ce mai razi, nenorocitule! striga Shuichi, amenintandu-l cu pumnul.
-Offf, Shuichi! In primul rand tu ti-ai cautat-o cu lumanarea cand ai venit la mine aseara si in al doilea rand, tu esti atragator si imbracat d'apoi asa...
Shuichi lasa pumnul in jos si isi sprijini capul pe pieptul novelistului.
-Asa mai merge. Asta e iubitul meu sensibil! spuse Eiri imbratisandu-l pe Shu.
-Yuki... eu...
-Ce e?
-Eu... te....
-Hai spune Shuichi Shindou! Spune-mi ca ma iubesti! il indemna Eiri
-Te iubesc, Yuki Eiri! spuse Shu inchizand ochii.
Dar nu mai apuca sa-i deschida, deoarece Yuki il saruta inainte sa mai poata face vreo miscare.
Dupa acest moment, Eiri ii povesti vocalitului si despre cererea lui Tohma de-a se vedea la companie si cei doi se pregatira, dupa care plecara impreuna spre companie.
Ajunsi in biroul lui Tohma, acela le spuse:
-Oh, ati venit! Si ati intrat impreuna pe acea usa fara sa va luati la bataie! Impresionant!
-Treci la subiect, Seguchi! spuse Yuki pe un ton rece.
-OK. In ultima vreme nu am facut altceva decat sa fiu spionul vostru cand vreti sa aflati cate ceva unul despre celalalt si de acea vreau o vacanta mai lunga.... cam de un an... in America. Si de acea... as vrea ca voi sa conduceti compannia.
-Seguchi, ti-ai pierdut mintile?! ii spuse Yuki nervos.
-Dar cum ne vom descurca singuri? intreba Shuichi.
-Nu sunteti singuri. Va aveti unul pe altul ca sa va obisnuiti impreuna.
-Dar...
-Nici un dar. Pierd avionul. Sora ta te va suna cand ajungem in America. La revedere! incheie Tohma iesind din birou.
-Ne-a lasat cu ochii-n soare. Ce nemernic! spuse Eiri.
Dar de acum cei doi nu vor mai fi neajutorati in nici o situatie, iar adevarata incercare va incepe in curand pentru ei.
waw ce frumos..o nopate petrecuta impreuna:X:Xsuper....mm...si seguchi pleca..si ii lasa impreuna....oo...lucru in echipa...saraca companie...mie mila de ea....:)))poate sho si yuki vpr inlocui munca cu....:)))nu mai spun se intelege de la sine...cred....deci mia placut capitolul asta ca si toate celellalte.....good luck:X:X in continuare..a.stept nexu
Off topic: Thx de comment, Yaku-chin!

Cap. 5- Inceput promitator

Prima zi de munca in fruntea companiei N-G, era pe cale sa inceapa pentru Shuichi si Yuki.
In acea dimineata, Shuichi se trezi la ora 7, mai devreme ca de obicei si imbraca o camasa alba si stramta pe care o asorta cu o pereche de blugi negri cu talie joasa.
Apoi, solistul merse in baie si scotoci intr-un dulapior pana gasi ce ii trebuia. El scosese din dulapior o cutiuta din care scoase o sticluta de parfum pe care il gasise Craciunul trecut sub brad, dar nu il folosise niciodata pentru ca nu stia cine ii luase acel cadou atat de scum dar atat de deosebit.
Shuichi deschise micul flacon si isi pulveriza putina substanta pe incheietura mainii ca sa vada ce mireasma rafinata avea. Apoi el inchise ochii si inspira aroma parfumului care ii rascoli memoria pana la un moment din trecut.
Flashback
In mall-ul din Tokyo este agitatie mare ca in orice zi de sambata. Pe culoarele pline de magazine se plimba o sumedenie de oameni, printre care si solistul trupei Bad Luck, Shuichi Shindou, alaturi de celebrul novelist Yuki Eiri.
Shu se opri din mers holbandu-se la o vitrina cu sticle rafinate de parfum si apoi se uita la Yuki rugator.
-Poti intra, dar sa nu spargi nimic ca iti sparg eu tie capul pe urma. S-a inteles? ii spuse novelistul.
-Yay! striga Shu fericit si intra in magazin urmat de Eiri.
Din toate parfumurile pe care le incerca, lui Shuichi ii placu cel mai mult unul numit "Sakura Yume" (Vis cu flori de cires) dar nu apuca sa-l cumpere in acea zi.

End of flashback
Si iata ca dupa atata timp, Shuichi reusi sa se dea in sfarsit cu parfumul pe care-l dorise in acea zi, cand era doar un adolescent visator.
In scurt timp, solistul pleca de-acasa, lasand-o pe Mellissa adormita.
Ajuns la companie, el se grabi spre biroul pe care de acum inainte avea sa il ocupe alaturi de Eiri.
Shu deschise usa si il vazu pe Yuki deja instalat in birou, stand intins pe scaunul lui Tohma cu picioarele pe masa pe care directorul N-G tinea de obicei partiturile trupei Bad Luck.
Si spre surprinderea lui Shuichi, Yuki nu avea laptop-ul in brate ci doar un telefon la caare parea ca scrie un mesaj.
-Careia dintre multiplele tale amante ii scri mesaj, Yuki? intreba Shuichi ca sa-l scoale din "transa".
-Hai nu ma lua cu d-astea de dimineata, Shuichi! spuse novelistul. Ma uitam la lista de treburi pe care ne-a dat-o Tohma ca sa o facem.
-Aham.... si ce ne pune mai exact sa facem? intreba apoi Shuichi.
-Deocamdata trebuie sa ne uitam pe partiturile tale asa ca vino langa mine sa-mi explici.
-Desigur.
Shuichi isi trase un scaun langa Eiri si incepu sa ii explice aceluia despre fiecare cantec.
Curand, novelistul se lasa absorbit de faptul ca statea lang Shuichi si nici macar nu-l mai asculta pe acela, ne facand altceva decat sa-l priveasca.
Curand, Shu isi dadu seama ca Eiri nu-l asculta si se intoarse cu fata spre el intreband:
-Yuki tu...
"...Nu ma asculti?" ar fi continuat intrebarea vocalistului daca Yuki nu i-ar fi inchis gura cu un sarut, la care Shuichi ii raspunse si apoi isi puse bratele in jurul gatului lui Yuki, in timp ce novelistul il mangaia usor, ciufulindu-i parul rozaliu si moaleprecum matasea.
Dar cea ce nu stiau cei doi, este ca cineva i-a vazut in acel moment. Da nu oricine, ci nimeni altul decat Ryuichi Sakuma, cea mai barfitoare persoana din compania N-G, acela din urma alergand spre studioul de inregistrari al trupei Bad Luck cu telefonul la ureche, transmitandu-i lui Tohma ultima barfa.
Off topic: A new one.... Sper sa comentati this time.

Cap. 6- Probleme noi la orizont

Dupa acel sarut, Shuichi pleca sa repete la noul sau cantec deoarece nu dorea sa-si neglijeze cariera de solist.
Ajuns in studio, fu surprins ca toti colegii sai il priveau taios. Numai pe chipul lui Ryu nu se vedea asa ceva. Pe chipului nu era decat o dezamagire profunda fata de prietenul sau.
-Ce-i cu fetele astea, baieti? intreba Shu mirat.
-Se pare ca ai revenit la "vechile obiceiuri", domnule Shindou. Si noi te credeam barbat asezat la casa lui! ii spuse Hiro indignat.
-Baieti... Ce aveti cu mine? intreba solistul, mai mult speriat decat curios.
-Shu, noi chiar credeam ca o iubesti pe Mell! ii reprosa si Fujisaki.
-Dar o iubesc! striga cantaretul.
-Atunci de ce accepti ca Eiri sa se dea la tine cu prima ocazie?! izbucni Ryuichi, aproape plangand.
-Oh... deci asta era. Atunci banuiesc ca asta este si cu formatia noastra, nu? spuse Shuichi frustrat.
-Ce vrei sa spui? il intrebara toti socati.
-Ca de azi nu mai aveti solist. S-a terminat. Shuichi Shindou demisioneaza. De acum sunt prezent doar in biroul lui Tohma. S-a inteles? incheie Shu, dupa care pleca trantind usa si lasandu-i pe toti cu gurile cascate.
Solistul pleca spre biroul sau si al lui Yuki cu ochi plini de lacrimi la fel de veninoase precum cele pe care le varsase cu trei ani in urma, atunci cand a crezut ca renuntase la singurul lucru care-i era mai drag decat cantatul.
Stia ca de data asta alesese dragostea lui si nu cariera, ca atunci cand renuntase la Yuki pentru ca asa crezuse ca e mai bine pentru viata lor publica.
Pentru moment avea postul lui Tohma. Dar ce va face atunci cand adevaratul sef de la N-G va reveni din nou la putere? Ei bine nu stia dar stia un lucru sigur si anume, ca trupa nu va mai fi niciodata la fel de unita ca inainte chiar daca s-ar fi impacat, deoarece prietenii lui se schimbasera fata de el.
Inainte sa deschida usa biroului, Shu isi sterse lacrimile, apoi intra salutand foarte inbcet, aproape tacut si asezandu-se la locul lui.
Solistul se prefacea ca citeste niste hartii doar ca sa nu fie vazut de Eiri ca plange. Dar novelistul nu se lasa usor inselat stiind ca Shu patise ceva si de aceea se duse langa el, sprijinindu-se de spatarul scaunului lui Shuichi.
-Ce ti s-a intamplat? ii sopti Yuki.
-Nimic. De ce crezi ca am patit ceva? ii replica Shuichi cu un glas stins.
-Esti incordat, iubitul meu. Hai spune-mi! Ce ai patit? incerca sa-l induplece novelistul, in timp ce ii masa umerii iubitului sau.
-Yuki....
Dar Eiri nu-i mai spuse altceva. Doar ii saruta gatul solistului, trasand apoi o dara de saliva pe pielea moale ca matasea si alba ca zapada a lui Shuichi.
-Nu te necaji. Imi vei spune cand vei fi pregatit, nu-i asa? ii spuse apoi novelistul, stiind ca-l mai inmuiase.
-Da. Nu stiu cum sa-ti spun dar.... trupa mea... nu mai cant cu ei. Intelegi? ii explica Shu isbucnind in lacrimi si cuibarindu-se la pieptul iubitului sau.
-Deci asa... mizerabilii aia te-au lasat. Dar nu conteaza. Nu te mai necaji, bine? ii spuse novelistul dandu-i un sarut scurt.
In acea zi, desi era trist, Shu trecu peste toate pentru ca Eiri il invitase sa mearga pana la el apoi, iar solistul stia ce inseamna asta.
Intr-adevar, nu se inselase. In acea seara petrecu cateva ore foarte placute cu iubitul sau.
Au luat cina si s-au sarutat, iar apoi lucrurile au scapat de sub control. Dar niciunuia nu-i pasa. Ei doar s-au lasat prada pasiunii care parca le controla miscarile tandre si respiratiile sacadate.
Intr-un tarziu, novelistul il duse acasa pe solist, lundu-si ramas bun cu un sarut scurt.
Shuichi intra in casa. Dar spre surprinderea lui, Mellissa nu dormea. Tanara il astepta in sufragerie privindu-l taios.
Oare ce se va intampla cu casnicia lui Shu dupa acea noapte?
Nu am mai postat din cauza scolii iar ce voi scrie aici nu va fi tot ce am de comentat..Deci:
Again..prea mult dialog ~x( ... 60% dintr-un capitol este acaparat de dialog...
Descrierea...cam scartaie dar merge.. sper ca pe viitor sa pui 60% descriere si 40% dialog.
Si acum revenind la actiune...Shu nu ar fi renuntat niciodata la Bad Luck..pentru el formatia era viata lui...dar inteleg e ficul tau si poti sa modifici caracterul lor.
Incepi sa te perfectionezi :bv: dar nu te lasa pe tanjala pentru ca dupaia o sa dai rasol...
Astept un nou capitol dar nu te supara daca nu postez pentru ca nu o sa am timp din cauza scolii.
Gambate!
:bye:
ce se va intampla cu casnicia lui sincer eu cred k se alege parfu...si cei din formatia lui shu...oo fosta formatie sa reactinoneze asa...mm habal prieteni trebuiau sa isi dea seama ce simte shu pt yuki....dar na.....eu sper sa se imace si sa cante din nou in bad luck deoarece el a creat trupa...si ar fi pacat tocami el sa demisioneze....si totusi nimeni nu la oprit.....dar macar sia gasit refugierea in bratele iubirii sale yuki eiri:X....totusi sa trecem peste lucrurile triste... a fost un cap frumos:X ast urmatorul:X
buna felicitari pentru fic pana acum din cate am citit e chiar reusit
continuare sper sa vina cat mai repede cat despre noul capitol doar atat am de spus FRUMOS
sunt curioasa ce o sa se intample cu casnicia bietului dhu am o vaga banuiala ca o sa iasa praf
bafta si mult succes in continuare
heyya mira-chan!!
ei, se pare ca nu m-am putut abtine, so a trebuit sa vin si eu aici sa comentez :D
greseli: [mwhahaha]
-- mi se pare ca trebuia sa subliniezi mai mult acea latura rece a lui Eiri, pe care el o afiseaza mai tot timpul, dar care o intalnesc prea rar in capitolele tale;
--nu prea sunt greseli de tastare [nici nu am cautat], dar uneori mai ai greseli gramaticale si mici dezacorduri;

acum sa trecem la partea frumoasa a lucrurilor:
--combini foarte bine descrierea, naratiunea si dialogul, in general, ca mai sunt si parti in care suna tras de par [si inca rau]
--te perfectionezi pe zi ce trece, si abia astept sa citesc viitorul capitol

ajung la partea mai neserioasa...

Yeah!! e primul fic yaoi la care imi permit sa comentez!!
so, miky-chan[or vanilla-chan, pentru mine e the same] considera ca ai potential, dar scrierea mai trebuie aranjata putin, sa dea un aer mai relaxat textului

good luck si see you next time :bye:
Yey, aterizez si eu pe-aici!

Spre deosebire de Ruby, se pare ca aici nu ai greseli, sau nu le vad eu, fiind pre absorbita de capitole :x Pentru ca daca yaoi e obsesia mea, Gravitation e dublu-obsesia mea :))
Vad ca te-ai perfectionat, dialogul e exact cat trebuie, iar descrierea nu e trasa de par. Tu ai reusit sa faci exact ceea ce mie nu-mi iese :))
Cam atat, nu prea am ce comenta. Se pare ca aici nu te voi omori ca la Ruby :))

Abia astept nextu'! Gambatte & Kissu
:bye:
Off topic: Gomene ca ati asteptat atata timp dupa mine dar am avut cateva belele si in plus, nu mai sunt decat trei capitole.... din primul sezon (nu ca v-ati speriat ca se termina?) al acestui fic si cum yo imi propun cam patru sezoane... o sa mai fie destule chestii pana la final, so be ready for the final countdown, starting with this number 3:

Cap. 7- Disperare fatala

Soarele diminetii lumina bland capitala nipona in acea zi.
In fiecare colt al orasului, fie el cat de mic si inghesuit, se simtea parfumul florilor de cires ce inmiresmau acea zi senina de vara, care din nefericire avea sa se sfarseasca cu cateva pareri de rau si chinuri interioare pentru un anumit cuplu.
Pe poarta firmei N-G intra o masina sport, rosie ca sangele, din care se dadu jos un cantaret celebru.
Tanarul vocalist in varsta de douazeci si trei de ani isi dadu suvitele rebele de culoarea florilor de ciresi la o parte de pe chipul ingandurat, parca scluptat in marmura.
Ochii lui de culoarea cerului pe timp de noapte aratau tristete si mai ales scarba. Ii era scarba de sine insusi.
Merse cu pasi usori, fara tragere de inima catre biroul in care lucra, soptind un scurt si anost "buna dimineata" catre colegul sau de birou, primind o scurta tachinare din partea aceluia:
-Numai buna nu e aceasta dimineata! Nu-i asa, Shuichi? spuse blondinul amuzat.
-Sa mergem. Intarziem la prima noastra sedinta de comitet... I-o taie Shuichi.
-Cum spui tu. Dar mai tarziu....
-Sa mergem, Yuki! spuse Shu exasperat, tragandu-l pe novelist dupa el.
-Nu ma trage! Camasa asta e de firma. M-a costat o avere, desteptule! ii replica Yuki tragandu-i una dupa ceafa.
-Nu ma lovi, desteptule! O suvita din parul meu costa o avere pe E-bay...
Si asa, mica lor disputa continua pana cand, cu intarzierea cauzata de mici "turbulente", ajunsera la acea sedinta de comitet.
Orele treceau cu greu, acele ceasornicului parca stand pe loc.
In timp ce orasul vibra de energie si voie buna, intr-o sala de sedinte din compania N-G era o atmosfera grea si plictisitoare.
Atunci cand comitetul decise sa ia o pauza de o jumatate de ora si toti se intorceau in birourile lor, rozaliul simti o senzatie calda in palma si o mana care o cuprinde pe a lui. Isi intoarse privirea in partea stanga unde il zari pe frumosul novelist care mergea mandru langa el tinandu-l de mana.
-Nu in companie, desteptule! spuse Shuichi incercand sa-si smulga mana din cea a novelistului.
-Ete na! De cand imi impuneti reguli de conduita, domnule Shindo? ii spuse novelistul ranjind copilaros.
-De cand am si eu o reputatie de om casatorit. Vrei sa-i spuna careva' Mellissei ca noi....
-Ne iubim ca doi adolescenti.... ii replica Yuki pe un ton seducator.
-Vad ca ai chef sa-ti bati joc de mine.... spuse Shuichi incruntandu-se.
-Nu... eu doar am chef sa bat un mic apropo dupa aceasta discutie...
-Si ce apropo ai vrea tu sa bati, Yuki draga? il intreba Shuichi zambind.
-Pai... ce-ai zice daca, dupa ce se termina aceasta zi plictisitoare de lucru, sa mergem la mine si sa....
-De acord. Oricum ii spusesem Mellissei ca vin tarziu. Dar mai bine ne intoarcem la treburile noastre acum.
-Sa mergem, atunci! ii spuse Eiri, cei doi indreptandu-se inapoi spre sala de sedinte.
***
Seara se lasa incet peste marele oras japonez, in timp ce mici fluturasi arginti se rasfirau pe marele policandru de culoarea gandurilor intunecate ale unui rau-facator.
Intr-un apartament aparte insa, atmosfera era altfel.
Pe patul imens se odihneau doua trupuri acoperite doar de un cearceaf subtire.
Cei doi tineri stateau unul cu fata la celalalt.
Degetele blondinului se plimbau prin parul roz al iubitului sau, mai apoi mangaierile sa se mute pe chipul vocalistului.
-Yuki... mai sti cand ti-am spus ca nu mai suntem doi adolescenti? incepu rozaliul discutia.
-Dragostea mea pentru tine va fi mereu ca una de adolescenti. Exact ca prima oara cand am fost impreuna.... ii spuse novelistul, in timp ce un zambet nostalgic ii aparu pe chip.
-Da... acelea au fost momente frumoase, insa viata se schimba si... ei bine acum e si Mellissa in viata mea... adica intelegi ce vreau sa spun.
-Inteleg perfect ce vrei sa spui. E clar ca sotia ta este mai buna la aceasta materie decat mine. Dar acum culca-te, sunt obosit. ii raspunse Eiri intorcandu-se pe burta si afundandu-si fata in perna.
-Nimeni nu a fost, este sau vai fi mai bun decat tine, Yuki. Tu esti singura persoana care ma poate face cu adevarat fericit si de asta te iubesc cel mai mult.
Astfel, se incheie discutia dintre cei doi, Shuichi dandu-i iubitului sau un sarut pe umar si adormind imbratisandu-l pe novelist, care era mult prea tulburat ca sa adoarma.
waw deci waw ce frumos si ce frumos si ce minunat si ce poveste de dragoste frumoasa si ce splindit si ce mult imi place e minunat yuki si sho mereu is perfecti numai impruna is perfecti despartiti nu imi plac:( si app imi place foarte mult noua schimbare de comportament si a lui yuki si a lui shindo si cum lai descris pe shindo super ..:X:X deabea astept nexu :*:X
Heya! ^^ Incepem direct cu greselile? ;;) Don't warry, sunt putine:


Intarziem la prima noastra sedinta de comitet... I-o taie Shuichi. -> Aici nu sunt sigura, dar cred ca e "Intarziem la prima noastra sedinta de comitet..., i-o taie Shuichi."


careva' -> ehm...acel apostrof nu are ce cauta acolo :| a fost greseala de tastare?

policandru de culoarea gandurilor intunecate ale unui rau-facator. -> ehm...asta mi se pare cam trasa de par...

cearceaf -> cearsaf

mai sti -> mai stii

- ...sunt obosit. ii raspunse -> - ...sunt obosit , ii raspunse

vai fi -> va fi


Cam atat am gasit...Oricum sunt putine greseli, ceea ce imi scade recordul de comm-uri nasoale >.< So:

Gambatte & Kissu

:bye:
Off topic: Salutare! M-am gandit sa mai scriu si eu ceva.
Doar nu ati uitat ca asta e pen-ultimul capitol, nu? Dar nu va speriati, voi mai scrie cateva sezoane dupa acest prim sezon in care am invatat atat de multe "trucuri de scriitor" de la voi.

Cap. 8- Disperare fatala (Partea II)

Zilele de vara treceau cu repeziciune in marea metropola japoneza.
Astfel, luna august isi facu aparitia in urma "suratelor" ei varatece, caldura soarelui si a vazduhului crescand cu fiecare zi, ora, minut si poate chiar secunda.
Intr-un birou din compania N-G era liniste si pace. Ciudat nu-i asa? La cat de multa galagie ea acolo de obicei....
Dar in acea zi, nici unul dintre cei doi, fie energicul si candva... nebunaticul Shuichi Shindou, fie frumosul si excentricul novelist Yuki Eiri.
Asa ca, lipsiti de energie, cei doi stateau relaxati pe doua scaune, incercand sa se minta unul pe celalalt ca oboseala nu-i putea "atinge", acest lucru fiind insa imposibil si cei doi continuand sa leneveasca, pana cand soneria de la telefonul vocalistului incepu sa sune, trezindu-i din "visare".
-Yuki, telefonu'...., spuse Shu adormit, crezand ca telefonul novelistului este "vinovatul" trezirii lor bruste.
-Nu e al meu. Eu nu-mi pun melodiile tale la ringtone, duda! il mustra novelistul.
-Bine, bine! Lsa-ma sa raspund, mai! ii replica obraznic Shuichi.
Shu ridica aparatul de culoare argintie care vibra si suna necontenit.
-Da...., raspunse el plictisit.
-Buna.... iubire.... ce mai.... faci? ii raspunse tremurand si cu pauze in vorbire nimeni alta decat sotia lui.
-Ah.... Tu erai. Credeam ca e Tohma sau poate Ryu sau Hiro.... sau poate oricine altcineva ce are ceva important sa-mi spuna si care se grabeste sa zica ce-are de zis si poate care vorbeste si coerent, nu? i-o taie Shuichi.
-Ma ierti... eu doar vroiam sa-ti spun.... sa te rog.... adica... diseara o sa vin la companie... si sa mergem... impreuna... acasa, vrei? ii replica ea timid.
-Am de ales? Vino daca vrei..... oricum n-am nimic de facut, deci poti veni pe la 6. Iti comvine? continua el pe un ton superior.
-Multumes, iubitule! ii spuse ea, un zambet sters aparandu-i pe chipul palid si melancolic, dar atat de angelic.
-Lasa dulcegariile! Sti ca nu-ti permit sa-mi vorbesti asa! o mustra cu duritate vocalistul.
-Ma scuzi.... ne vedem disera! incerca ea sa incheie.
-Pa! inchieie vocalistul, dupa care un ton de ocupat se auzi strident pentru auzul fin al Mellissei.
-Ce dorea, "doamna" ? il intreba plictisit novelistul.
-O tampenie. Nici ea nu cred ca stie de ce m-a sunat, dar cert e ca trebuie sa plec devreme azi. Ma scuzi! ii lamuri Shuichi curiozitatea iubitului sau, terminand cu niste scuze deoarece ei nu vor mai avea timp pentru relatia lor in acea zi.
-Nu ma supar. Mergem sa mancam? il intreba apoi novelistul, schimband brusc subiectul.
-Desigur. Sunt lihnit! ii raspunse Shu, afisand unul din rarele in, ultima vreme, sale zambete.
-Si eu sunt lihnit. Dar nu de foame...., isi expuse Yuki punctul de vedere, zambind pervers.
-Yuki! reusi sa spuna vocalistul inrosindu-se ca o adolescenta timida.
-Ce? Nu pot sa-i fac avansuri iubitului meu? spuse novelistul scotandu-i limba.
- Nebunule! spuse in soapta vocalistul.
Intre timp insa, in vila vocalistului, Mellissa plangea cu lacrimi amare si triste care parca ii ardeau ochii inchisi la culoare.
Isi iubea mult sotul si relatia lor fusese buna la inceput dar tot timpul era... Yuki si mereu... Yuki prezent in viata lor.
In acele momente de tristete, tanara isi amintea momentele disperate din ziua logodnei lor cand acelui Yuki, barbatul pe care-l ura atat de mult, i se facuse rau parca intentionat.
Astfel, ura ei crestea in fiecare moment, facand-o sa lupte pentru a-l castiga pe sotul ei.
Curand veni si dup-amiaza, momentul zilei cand Suichi pleca alaturi de sotia lui si Yuki ramase in birou, primind un telefon surpriza de la nimeni altul decat Tohma Seguchy.
-Salut, Yuki! il saluta blondinul de la celalalt capat al firului.
-Buna! ii replica novelistul care isi arcui spatele pe spatarul scaunului, punandu-si picioarele pe birou si pregatindu-se pentru o discutie lunga cu prietenul sau.
-Auzi, Yuki?
-Din 1978, Tohma!
-Ce rimeaza cu "ochi negri" ? il intreba apoi.
-Daca vrei sa-i scri surorii mele o poezie de dragoste sa sti ca ochii ei sunt albastrii si nu negri.
-Nu vreau sa scriu poezii! Doar n-am innebunit sa ma fac poet peste noapte, nu? ii replica Tohma.
-Ai dreptate.... dar totusi la ce iti trebuie? il intreba curios Yuki.
-Scriu o noua melodie pentru "ai mei" Ryu si Noriko, iar melodia se intituleaza "Behind Black Eyes".
-Oh! Atunci mult noroc la scris, draguta! il incuraja Yuki.
-Multumesc, voi avea nevoie. La revedere, Yuki! Sau cum se spune pe la noi... bye, Yuki!
-Bye! ii raspunse si novelistul.
"Ce nebun! Nu mai are ocupatie...." gandi novelistul zambind.
Dar nu apuca sa-si termine gandul ca telefonul lui suna, cineva de la spital anuntandu-l ca Shuichi si nevasta lui au avut un accident de masina.
Yuki nu mai percepu tot mesajul ci doar fugi ca un apucat prin firma strigand ca Shuichi e ranit si adunandu-i in jurul sau pe toti prietenii lui Shu, carora le povesti cu greu cele intamplate.
Mai tarziu, se adunara cu totii la spital, locul in care aveau sa-l gaseasca pe dragul lor prieten, din fericire doar cu cateva vanatai si zgarieturi "acompaniate" de o ruptura de glezna.
-Il puteti vedea, dar nu toti ci doar o persoana mai importanta care sa-i aline durerea.... pentru ca din nefericire... domnul Shindou tocmai a aflat ca si-a pierdut sotia.
-Yuki, du-te! spusera ceilalti in cor.
-Desigur...., raspunse novelistul miscat de ultimele intamplari.
Intrand in salon, Yuki isi zari iubitul ce statea pe marginea patului cu capul plecat si ochii inchisi din care picurau lacrimi.
-Iubire! spuse Yuki mergand la el si imbratisandu-l strans.
-Yuki...., ii sopti el plangand.
-Sunt aici. Nu mai plange! ii spuse novelistul sarutandu-i parul roz precum florile de ciresi.
-Yuki, ma simt groaznic! izbucni Shuichi, plangand cu sugituri.
-Vom depasi asta impreuna, Shuichi. Promit! ii spuse novelistul, strangandu-l la piept pe vocalist.
Shuichi suferea dar in bratele novelistului se simtea protejat de orice durere din inima lui.
MOAMA.....deci shu asta e :)) e nebun rau....si in ce fel vrobeste cu viitoarea raposata:))....in fine..ma bucur k melisa sau cum o chema:))...a disparut din peisaj...dar nu puteai sis sa o elimini si u intrun mod mai tragic:))) sa o chinuiesti si u un pic mai mult:D:x o:D....oricum tot yuki a ramas yuki....hmm sis-ule vreau sezonu viitor cat mai repede:((....il astept succesi si bafta!
tare capitol felicitari chiar ai talent si sti sa scri e nu prea imi pare rau pentru moartea melisei e bine ca a disparut din peisaj acum yuki si shu au drumul deschis spre implinirea fericirei
sper ca ultimul capitol din acest sezon sa vina cat mai repede si sa bagi si putina "actiune " intre cei doi indragostiti
bafta si mult succes in continuare
Off topic: Thx de comm-uri fetelor si sper sa comentati cu totii la acest capitol final.
So, ja ne pe 16 aprilie cu un nou sezon, bye!!

Cap. 9- Finalul mult asteptat

Trecuse aproximativ o luna de cand Shuichi fusese externat din spital si chiar daca starea lui fizica era perfecta, psihicul ii era la pamant.
Dar intreaga poveste o putem auzi mai bine din gura novelistului Yuki Eiri, care fiind frustrat de ultimele intamplari se hotari sa-i vorbeasca prietenului sau Tohma Seguchi:
-Buna, Tohma...., spuse novelistul cu un glas stins.
-Hey, Yuki! Ce-i cu vocea asta? Doar acum totul a revenit la normal si esti cu Shuichi. Ce s-a mai intamplat? continua Tohma din capatul celalalt al firului, un zambet milos aparandu-i pe chip cand folosi tonul prietenos.
-Tohma... tu zici ca sunt cu Shuichi si pe de-o parte ai dreptate dar pe de alta parte.... relatia noastra era mai buna cand sotia lui traia.... cum sa-ti explic? ii spuse aproape soptit novelistul.
-Cum adica nu esti cu el si cum adica era mai bine cand traia Mellissa? Explica-mi! ii replica nerabdator Seguchi.
-La naiba, Seguchi! Eu si Shuichi nu am mai fost impreuna de cand a murit sotia lui! De atunci se tot invinuieste pentru moartea Mellissei, nu mai doarme prea mult si abia mai mananca, ca sa nu mai spun ca el, iubitul meu, nu ma lasa nici macar sa-i sarut buzele, d'apoi sa-l ating si sa fie macar o noapte al meu, nici nu mai vorbim! Intelegi, Seguchi sau vrei sa-ti desenez?! isi spuse Eiri oful.
-Pai cred ca am destula minte ca sa inteleg si in plus cred ca te pot ajuta.... Adica ce-ar fi daca l-ai lua prin surprindere pe baiat? Doar sti ca n-ar putea sa-ti reziste! incheie pe un ton siret Seguchi.
-Oh! Asta suna interesant.... si apropo... scuze ca am tipat la tine.
-Nu-i nimic, Eiri. Dar acum ar fi mai bine sa negandim la ceva pentru Shuichi, nu-i asa?
-Asa e! Multumesc Tohma!
-Nici o problema, amice! Pentru asta sunt prietenii.
Discutia celor doi prieteni continua dar poate prea tare pentru ca lui Shuichi parca i se taiara picioarele cand trecu pe langa biroul novelistului si-l auzi pe acesta spunand cu o voce uimita si destul de impresionata "Cat de romantic!"
Deci are deja pe cineva... nici nu ma mir, doar am fost mult prea rece cu el in ultimul timp... insa putea sa imi spuna... si totusi nu cred ca ar fi vrut sa ma raneasca mai mult desi imi arde sufletul sa-l stiu cu altcineva. Si ce sunt astea? Lacrimi.... oare plang din cauza lui? Dar Yuki pare fericit si eu mi-am promis ca nu o sa mai plang. Dar oare o sa mai zambesc vreodata? , gandi rozaliul vocalist in timp ce se indrepta spre usa de la intrare.
Shuichi isi incalta o pereche de pantofi, isi lua jacheta si cheile dupa care striga:
-Eu am iesit! si astfel pleca inainte ca novelistul sa vin in hol sa-si iaramas bun sau macar sa-l intrebe unde merge sau cand se intoarce.
-Ma rog...., isi spuse novelistul. Cred ca am timp sa aranjez planurile pe care le am pana vine el.
Intre timp, Shuichi se plimba cu masina pe soseaua din afara orasului Tokyo.
Geamul de la usa soferului era deschis, astfel incat vantul putea sa fluture parul de culoarea ciresului ce se potrivea de minune cu ochii albastrii precum cerul noptii ce stateau deocamdata ascunsi in spatele unor ochelari fumurii de soare ce se asortau de minune cu jacheta lui de culoarea verde-metalic si pantalonii lui albastri facuti din catifea.
Pentru vocalist, acea plimbare era menita sa aduca liniste dar mai multa agitatie se crea in mintea si mai ales in inima lui cand se gandea ca novelistul ar putea fi acum in bratele altcuiva, asa ca hotari sa se intoarca acasa.
Dar cand ajunse acasa gasi toata casa intunecata, mai putin dormitorul, de unde se vedea lumina.
Shuichi se apropie cu pasi tremuranzi si mii de temeri in suflet, dar cand deschise usa dormitorului ramase stupefiat sa vada camera candva simpla, acum plina de lumanari parfumate cu suavul parfum al vaniliei ce era acompaniat de mireasma parfumului de trandafir ce erau asezate peste tot, mai ales pe cuvertura rozalie ce acoperea patul. Facu cativa pasi dar apoi simti ca este apucat de talie si se intoarse pentru a intalni privirea blanda si plina de dorinta a novelistului.
-Yuki..., rosti el aproape soptit.
-Nu mai spune nimic, Shuichi, deoarece numai gandul ca as putea sa mai stau macar o noapte fara sa-ti simt pielea catifeleta, parul matasos si parfumul tau care m-au innebunit inca din prima noastra noapte impreuna ma face sa imi pierd mintile pentru ca eu te iubesc din adancul inimii mele. Cer prea mult? ii spuse novelistul pe un ton trist dar totusi plin de speranta.
-Yuki si eu te iubesc si te voi iubi mereu dar...
Insa inainte ca Shu sa-si termine propozitia, Eiri ii cuprinse buzele intr-un sarut pasional care ii facu pe amandoi sa tanjeasca si mai mult unul dupa celalalt.
***
Orele trecura insa si dupa ceva vreme, pe un pat acoperit de lenjerie roz se odihneau doua trupuri.
Novelistul nu dormea insa, parca veghind somnul iubitului sau in timp ce ii mangaia fata cu ajutorul unei petale de trandafiri care il facu pe Shu sa deschida usor ochii.
-'Neata, iubire! ii spuse Yuki zambind.
-Buna..., ii raspunde Shuichi zambind sters.
-Imi place cand zambesti..., continua Eiri.
-Numai datorita tie voi zambi mereu.
-Stiu.... Si ma bucura asta! ii replica novelistul dupa care il saruta pe frunte si apoi incepu sa-i sarute gatul si pieptul, in timp ce corpul vocalistului tremura sub fiecare sarut al iubitului sau.
***
Dupa acea noapte fierbinte, relatia lor reveni la normal si chiar se imbunatatii.
Shuichi reusise sa se si impace cu formatia lui si asfel a revenit si la lucru in N-G Company, bucurandu-i pe toti.
Insa intr-o anumita dup-amiaza lucrurile aveau sa devina si mai bune pentru solist care iesea in oras ci iubitul sau, dar novelistul stia ca acea nu este numai o simpla iesire.
Au mers la un restaurant luxos unde servirea a fost impecabila apoi s-au mai plimbat pana cand au ajuns in fata unui copac din parcul in care se intalnisera.
-Shuichi iti mai amintesti de copacul asta? spuse novelistul aratandu-i scrijelitura "S+Y=Love" inscriptionata pe copac.
-Cum as putea sa uit? Doar e copacul nostru. Dar de ce am venit aici? intreba Shu curios.
-Pentru asta, spuse novelistul scotand din buzunar o cutie micuta din care lua un inel pe care-l potrivi cu grija pe degetul iubitului sau. Ia spune, Shuichi: vrei sa te casatoresti cu mine? il intreba novelistul cu un zambet larg pe chip.
-Bineinteles ca vreau! ii raspunse intuziasmat, dupa care urma un sarut lung pentru cei doi.
Acum nimic nu-i mai putea desparti.

THE END
[imagine: http://i396.photobucket.com/albums/pp48/Miranda_mirandi…a/Gravitation038.jpg]
WOW! Splendid, atat de romantic:x:x mi-a placut foarte mult ficul tau, iar finalul a fost divin. Mi-a placut la nebunie, nici greseli nu am vazut. Te pup:* si sper sa ma mai delectez cu un fic scris de tine. Bye:*