Heeyaaa^^ am decis sa dau si pe la ficul acesta. Ma bucur ca iti place si sper sa te incante in continuare. Nu mi-e asa greu sa continui cu 2 povesti diferite, insa vei vedea ca totul se va lega pe parcurs. Parca era un comentariu si de la Ai_4ever? sau s-a sters? ... Eh, nu mai conteaza. Las explicatiile deoparte si va las pe voi sa interpretati restul povesti. Deci lectura placuta! ^_^
Capitolul 11
Soarele calduros si primitor se pregatea sa paraseasca cerul albastru, astfel ca luna sa-i ia locul si in aceasta seara. Tanarul Dean statea comod pe suprafata moale a patului sau privirea fiindu-i aruncata pe peretii imbracati in non culorile alb si negru si in mijlocul lor putin rosu. Amintindu-si fata omului care ii decorase cand ii spusese cum dorea sa fie zambise usor. Era constient ca dorinta nu-i fusese tocmai normala, insa ii facea placere. Mobilierul rosu pe alocuri manjit cu portocaliu semana cu o flacara ce nu avea sa se stinga iar covorasele pufoase si asternuturile patului fusesera alese sa se potriveasca cu peretii in tocmai. Decoratie putin ciudata(doar putin).
In momentul de fata Dean, Agnes, Clay si Dante se aflau pe pamanturile New York-ului. Un oras mare si crud in cautare de victime. In cautare de oameni slabi de inger si usor influentabili care sa fie prinsi cat mai usor. Drogurile cat si alcoolul domneau peste acest teritoriu si prostitutia. Da. Prostitutia, era permisa in totalitate. Inca si-n ziua de astazi Dean isi amintea cu exactitate linia de centura pe langa care trecusera atunci cand se mutasera aici. Fusese oribil sa intalneasca privirile acelea, triste si altele scarbos de provocatoare. Nu-si dorea in nici un fel si chip sa ajunga o astfel de panarama, asa ca multumise in gandul sau ca se alesese cu un caine pe cap care sa-i latre zi si noapte cat il iubeste. Vorbe. Dar le prefera mult mai mult pe acestea decat o gramada de bote doritoare. Totusi, nu uitase de planul sau si nici de razbunare. Avusese timp sa se gandeasca la toate si se hotarase si la un cadou pentru tatal sau cand avea sa se intoarca. Devenise un alt om, fara pic de suflet, inghetat in timp si... profitor, uneori. Daca nu avea sa profite de pe Dante unde ajungea? Progresase in arta manuitului, caci il convinsese pe ,,iubitul" sau sa-i permita sa mearga la sala. Dorea o schimbare, dorea sa-si ocupe timpul ca sa uite. Mergea la sala, insa si in alte partii... Gasise un anumit ,,pusti" care intr-un loc de intalnire il invatase mai multe chesti utile. Trasul cu arma, auto-apararea si tot felul. Asa timpul trecea pe nesimtite si... nu mai putuse continua cu gandurile caci un trup mai mare se asezase pe al sau.
- La ce te gandeai? Vesnicul ton al lui Dante il irita din ce in ce mai mult pe zi ce trecea, insa se controla, dar era constient ca intr-o zi va ceda.
- Da-te jos, caine! Ma strivesti. Ii spusese rece apoi continuase, la orice inafara de tine.
Brunetul isi prinsese parul intr-o coada apoi prinzandu-i mainile deasupra capului isi lipise gura de-a sa. Ii placea sa-i simta gustul usor dulceag, uneori amarui, al baiatului. El avea ceva de care doar el dispunea, ceea ce-l atrasese pe Dante intr-o capcana a mortii. Ii eliberase buzele si se asezase langa acesta pe pat.
- Esti rau, pisicutule! Nu asa se vorbeste cu iubitul tau. Ii spusese pe-un ton de copilas apoi continuase incet, cand... cand o sa am parte de mai mult? Intrebase privindu-l direct si observandu-i vesnicele bile rosii, aparent incarcate cu o ura nemaivazuta.
Dean insa nu fusese impresionat de intrebarea ce-i fusese pusa. Totusi, ca sa nu dea de banuit se prefacuse ca se gandeste la un raspuns. Ei doi nu intretinusera nicio relatie sexuala, erau impreuna si atat. Se gandise cu groaza ca nu putea sa-l refuze la nesfarsit, asa ca decisese sa-l ucida inainte sa se intample. Nu voia... sa mai fie atins in asa maniera de cineva pentru care nu simte absolut nimic.
- Nu stiu. Trebuie sa ma mai gandesc... Raspunse calm, plecandu-si capul si enervandu-l la culme pe celalalt.
- Asa e tot timpu'! Cat mai vrei sa te astept? Ai vrut sa te muti am facut-o. Ai vrut sala, ok o ai. Ce mai vrei, Dean? Am si eu nevoi, stii? Ii reprosase si aruncase in fata totul, dar nimic nu iesea pe gura tanarului. Las-o balta! si din nou incaperea fusese lasata in praf de catre Dante. Dean cugetase la spusele sale si tot nu credea ca-l iubeste. Oricum nici nu avea de ce sa-i pese. Doar ca lucrurile se cam schimbau daca barbatul nu simtea nimic pentru el, decat dorinta... Teren minat isi spusese in minte, apoi oftase. Inchisese ochii si se pierduse intr-un intuneric dens. Adormise.
Seara. Noaptea cucerise tot teritoriul singurele surse de lumine fiind cele artificiale si mareata Luna. Un copilas brunet statea asezat pe covorul facut din iarba, minunandu-se de stele si zambiind fericit. Peisajul parea a fi scos dintr-o carte de povesti, caci imediat ce copilul fusese strigat langa el aparuse un barbat mai inalt, slabut si tot ce se putea observa erau ochii incredibili de sinceri, rosi. Dean incepuse sa se zbata, sa doreasca cu ardoare sa ajunga la cei doi crezand cu ardoare ca celalalt era fratele sau. Totusi, ceva il impiedica. Picioarele nu i se miscau, buzele-i erau lipite si totul compromis. Peisajul disparuse cu tot cu acel copilas bucuros si ramasesera doi barbati, nu, 3. Un batranel morocanos si scarbos, cel de dinainte si unul... fioros. Totul se vedea in ceata si atunci se auzise o impuscatura.
- Dean!
- Hei Dean!! Vocea blanda si usor ragusita a femeii nu reusisera sa-l calmeze, incepuse sa strige.
- Nu, nu! Keeenn!! Era agitat chiar daca deschisese ochii si observase ca fusese un vis. Se speriase de moarte...
- Gata, o sa fie bine dragul meu. Ii soptise Agnes in timp ce-si trecea o mana prin parul negru, pe cealalta folosind-o sa-i mangaie spatele. Ramasese socata sa-l gaseasca intr-o astfel de stare. Pana si ea ii simtea inima zbatandu-se dureros, de spaima, voind sa-si paraseasca locul de drept. Era curioasa, dar nu-l intrebase ce visase ci daca voia sa manance. Cum se si asteptase raspunsul fusese nu, asa ca la dorinta tanarului parasise camera...
Chinuit pana la culme de durere si spaima se ridicase in picioare si incepuse sa faca ture prin toata incaperea. De cand fusese mic il iubise si-l iubea pe Ken din tot sufletul. Se intreba ce facea si cum se simtea... Ii era frica, foarte frica.
- La naiba de situatie!! Sa te ia dracu, Dante. Spusese soptit, doar pentru el, continuand sa faca ture prin camere. Cu sala rezolvase si cu mutatul, insa cu telefonul? Barbatul ce momentan era iubitul sau refuzase sa-i ofere acest micut aparat. Idiotul. Nu voise sa i-l ofere, astfel ca Dean nu mai insistase asupra acestui subiect. Dar vroia din tot sufletul sa-l contacteze pe Ken si sa stie ca e ok... Dorea asta. Dar cum? se intrebase frecandu-si barbia cu doua degete. Se spunea ca in astfel de situatii trebuie sa fi calm si sa gandesti la rece, sa pui binele inainte si nu raul, insa da-o naibi de treaba. Dean nu putea sa stea cu mainile in san cand venea vorba de fratele sau, chiar daca fusese un vis. Simtise ceva dureros... foarte dureros... si atunci ii picase fisa. Iesise in fuga din camera sa intrand fara sa anunte in birou. Stia ca acolo avea sa-l gaseasca pe Dante, inecandu-si amarul in alcool ca de fiecare data. Totusi, cand il vazuse de data aceasta stand ganditor in fata geamului cu un pahar in mana, se ingrozise dintr-o cauza necunoscuta. Parea foarte diferit si avea o aura ciudata.
- Dante. Ii spusese numele, facandu-l pe celalalt sa se intoarca si sa-l priveasca. Pentru o secunda i se paruse ca in aceea privire vazuse tristete, compasiune, o mila profunda. Totul trecuse cand incuviintase din cap ca sa continue.
- Ma culc, cu tine, cu o conditie.
- Spune. Fusese tot ce zisese barbatul uimit de spusele celuilalt.
- Aceea de a-l vedea pe fratele meu, pe Ken.
Cuvintele lui Dean il ingrozisera de-a dreptul pe Dante, caci se albise la cand auzise de aceea persoana. Isi plecase capul intr-o parte incercand sa se prefaca, ca nu-i pasa si ca-i refuza oferta, dar baiatul se maturizase si nu era vreun nimeni ca sa-l poata minti. Asa ca trecuse direct la subiect. Chiar daca avea sa doara el se va refugia in propriile-i brate, convenabil. Fusese destul de... rautacios si nu se gandise decat la el.
- Nu.
- De ce?! Se razvratise brunetul fiind gata sa continue, sa nu se de-a batut.
- Pentru ca fratele tau e mort, Dean, de aia!
Liniste. O liniste mormantala se asternuse in birou. Se putea spune ca fusese linistea de dinaintea furtunii, caci dupa cateva momente exact asta se intamplase. Incepuse furtuna.
Am lasat comm si la capitolul anterior, dar se pare ca a fost sters.
Mi-a placut si acest capitol, dar sincer mi-e mila de Dean. Oricat de rea ar fi o persoana, nu merita sa piarda persoana pe care o iubeste cel mai mult. Oricum, vad ca Dean n-a glumit cand a zis ca se va folosi de sentimentele lui Dante. Chiar, Dante de unde stia ca Ken a murit? A pus el cumva sa fie ucis pentru ca Dean tragea de timp? Mai bine imi pastrez intrebarile pana la urmatorul capitol, poate gasesc acolo raspunsul.
Spor la scris!
Hey! Ma bucur ca ai pus next , abia asteptam sa vad cum se continua. Mi-a placut acest capitol. Ma intreb daca Dean o sa se indragosteasca de Dante sau chiar o sa reuseasca sa-l omoare:-?. Greseli de tastare nu am vazut multe , cred ca vreo doua , in schimb sunt altele:
-"Nu-si dorea in nici un fel"(niciun)
-"auto-apararea"(autoapararea)
-"insa si in alte partii"(parti)
-"mai multe chesti utile"(chestii)
-"zambiind fericit"(zambind)
-"ochii incredibili de sinceri, rosi."(rosii)
-"Dar vroia din tot sufletul"(voia)
-"trebuie sa fi calm"(fii)
-"insa da-o naibi de treaba"(naibii)
-"sa nu se de-a batut"(dea)
Ai facut la un moment dat o repetitie:"sa doreasca cu ardoare sa ajunga la cei doi crezand cu ardoare ca celalalt era fratele sau."
In propozitia "ramasesera doi barbati, nu, 3." ai scris numerele cand cu litere , cand cu cifre. Trebuie sa te hotarasti daca scrii "doi" sau "2" , dar parerea mea este ca se vede mai bine daca scrii cu litere.
A mai fost un dezacord , dar sunt sigura ca nu a fost cu intentie: "Vocea blanda si usor ragusita a femeii nu reusisera sa-l calmeze"(reusise).
Am observat ca ai niste probleme cu cuvantul "aceea": "in aceea privire" , "cand auzise de aceea persoana". In ambele cazuri se scria "acea"(este adjectiv). Se scrie "aceea" in constructii de genu': "de aceea" sau "in ceea ce priveste...".
De asemenea , ai pus virgula incercand sa eviti cacofonia: "Ma culc, cu tine" , "incercand sa se prefaca, ca nu-i pasa". Nu o eviti daca pui virgula , suna la fel cand o citesti. Ori o lasi asa , ori folosesti alta exprimare(exp.: "incercand sa nu arate ca-i pasa" sau "incercand sa para ca nu-i pasa"). In plus , virgula aia arata putin inestetic.
Poate ca par multe greseli , dar nu sunt atat de grave. Sper din suflet ca nu te-am suparat sau necajit prin comentariul meu. Imi cer scuze daca asta s-a intamplat , dar nu am facut-o cu rautate. Astept cu nerabdare next si vreau sa apara cat mai repede , sa vad cum evolueaza povestea. Spor la taste!
Hei Heiiii. Mersi mult de comentari! (apreciez si va mai astept pe aici). Stai chill funny bunny ca nu m-ai necajit sau suparat in nici un fel. Yhhh.
Capitol special: povestit intr-o alta maniera(din perspectiva personajului). Cel cu brunetul si Ice v-a aparea data viitoare. Lectura placuta^^
Capitolul 12. " Ca viata e rai, dar din cand in cand e iad..."
Sentimentele ies la iveala cand te astepti mai putin. Nu am contrazis aceste spuse nicicand, insa m-am indoit, in adancul meu de ele. Probabil sunt nebun sau un actor prea bun. Nici eu nu mai stiu ce sa cred despre propria mea persoana. Briza usoara ce-mi mangaie chipul astazi ma indispune cumplit. Sunt gol pe dinauntru, exact ca o minge. Sunt plin cu aer dar in aceelasi timp gol. O picatura incolora si inca una, urmata de sora ei geamana si tot asa. Un cer plin de nori, ei fiind negri si suparati. As putea spune ca se aseamana foarte bine cu sentimentele mele, dar nu as fi complet sigur de asta. De aceea prefer sa nu afirm nimic. O ploaie imprevizibila ce parca plange in locul meu. Ar trebui sa ma simt vinovat? Chiar ar trebui sa simt fie si un pic de vinovatie pentru ce am facut? Caci ma indoiesc. Imi pare ca-i aud si acum vocea lipsita de vlaga, ce ma implora sa fac un act bun si sa-l ajut. Imi apar doi ochii cunoscuti in cale ce ma acuza si imi invenineaza sufletul ca de fiecare data. Nu ma simt sigur pe mine deloc. As vrea sa pot pleca intr-o alta dimensiune unde sa am timp de gandire, nu dupa o pereche de gratii ruginite sau in celule invechite. Banuiesc, ca acolo o sa ajung intr-un final pentru fapta mea lipsita de valoare. Asta ar spune unii in frunte cu judecatorul. M-am lasat stapanit de furie si am ajuns asa de gol incat as plange, dar si lacrimile imi lipsesc la momentul dat. Privesc in vid si doua persoane se uita la mine. Unul cu ura, iar celalalt cu multa multa iubire. Poate ca nu am fost corect, ca nu am tinut la cine trebuia sa tin. Am parte de remuscari profunde...
Mi-am mai privit inca odata victima si cumva, cumva, membrele au inceput sa-mi dea ascultare. Am parasit casa parinteasca acum multa vreme si aveam senzatia ca asta era chiar ultima data cand o vedeam. Viata nu a fost asa cum am privit-o mereu. Buna si frumoasa. Intr-adevar, are momentele ei de generozitate. Rau e atunci cand si le i-a inapoi. Mi-am asezat mana pe piept pentru cateva clipe si am simtit-o batand cu mult mai multa forta decat de obicei. Paream emotionat, dar nu era asa. Eram doar eu cel gol. Celalalt a murit lasandu-ma pe mine, clona, sa preiau functia de sef. Conduceam si priveam in treacat straziile impanzite cu copilasi fericiti. O senzatie de greata m-a acaparat aproape dupa 4 ore de condus, asa ca am oprit masina si am iesit la aer. Aveam in mana o scrisoare destinata cuiva, iar in cealalta un pistol. Aceelasi cu care l-am asasinat pe tatal meu. Probabil nici nu l-as mai putea numi asa dupa cele intamplate, asa ca ma rezum doar la: omul ce m-a conceput alaturi de mama. Cerul parea la fel de suparat. Exact ca dimineata in care s-a petrecut crima. Azi. O zi inexplicabil de urata, trista sau melancolica. Eram suparat si trist chiar daca nu admiteam asta. Ma judecam si aveam remuscari intr-o anumita maniera care ma termina incet si dureros. Poate. Totusi, preferam s-o tin tare si sus ca nu simt nimic si ca sunt doar un alt criminal in libertate. Momentan. Am bagat pistolul la loc in buzunar si am intrat intr-un magazin oarecare, aproape de mine. Aveam nevoie de tigari, un viciu de care am crezut ca am scapat. Hm. Viata lua o intorsatura urata pentru mine, asa ca simteam nevoia sa ma calmez cumva si sa judec la rece. Daca e posibil. O tanara blonda mi-a inmanat un pachet impreuna cu o bricheta de culoare rosie, identica cu cea a ochiilor mei. Am coborat usor treptele si mi-a aprins o tigara. Fumul cenusiu s-a ridicat in aer risipindu-se ca de fiecare data. Paream ca un nebun, caci vedeam un chip in fum. Al lui Dean. Inconstient am inceput sa vars lacrimi incolore si fierbinti. Un peisaj mai melancolic nici ca se putea. Un tanar adolescent m-a intampinat si politicos m-a intrebat daca am patit ceva. I-am raspuns sec si am sperat ca v-a pleca. Nu a fost asa. A ramas tacut, aproape de corpul meu tremurand si si-a aprins o tigara. Asteptam o critica din partea respectivului (nu i-am retinut numele), si nu a venit. Mi-a facut o propunere. Sa mergem la un bar. Am acceptat fara sa stau pe ganduri deja gandindu-ma la cat mai mult alcool. Probabil ca eram in prag de nebunie si nu imi dadeam seama prea bine, dar preferam sa nu imi pese. Asta speram. Ca intr-o zi sa trec peste. Pacat ca viata avea alte planuri cu mine, caci imi simteam sfarsitul aproape. -...si asa l-am abuzat ultima data. Aveam tatuata acea replica in minte, data de insusi omul acela. Auzeam de asemenea si rasul respingator si privirea incarcata cu ura. Toate acestea ma dezgustau in ultimul hal, chiar daca altadata imi faceau placere. Ma consideram un om demn de dispret, un actor inrait si un mare nenorocit. Asta si eram. Sa-mi bat joc in maniera asta de un copil si sa mai sper la iertare? Neh... Nu prea-mi venea a crede ca raspunsul la propria-mi intrebare avea sa fie pozitiv. Revenind totusi, cu picioarele pe pamant m-am trezit in fata unei case parasite. L-am privit intrebator pe baiatul de langa mine si mi-a spus pe un ton indiferent.
- Hai, nu am toata ziua la dispozitie. Puteam sa fug oare? Puteam. Si de ce nu am facut-o? Caci imi meritam soarta pe deplin. Asa ca am decis sa urmez vorbele baiatului dinaintea mea. Cand am patruns inauntrul casei am observat decorul gotic si vechi ce sincer, pentru un moment m-a infiorat. Puteam sa spun ca mi-am platit datoria fata de acel cineva, fata de Dean. Imediat ce am ajuns la etaj am fost trantit pe o saltea prafuita si veche dupa care am fost batut. Loviturile ce le-am primit mi se pareau inutile asa ca nu spuneam nimic. Scanceam ce-i drept cand atingea zone mai sensibile, doar atat. Teama m-a cuprins exact in momentul in care hainele mi-au fost indepartate cu o brutalitate de nedescris. Practic mi-au fost sfasiate. Ma aflam sub controlul lui, a mintii lui diabolice si nu stiam ce v-a urma. Ce aveam sa indur si nici macar nu am asteptat prea mult ca sa aflu. Mainile albe m-au cercetat cu atentie, buzele m-au sarutat iar dinti mi-au sfasiat carnea. Infernul mi se parea a fi acel loc unde eram tinut prizionier de catre un strain. Totusi, cu mai multe minute in urma aveam sa aflu ca infernul pe care-l gustasem acolo nu era nimic fata de ce gustase Dean in tot timpul asta...
Si am aflat cand carnea mi-a fost invadata de ceva mare si agresiv ca stapanul lui. Am tipat si m-am zbatut, dar in schimb am primit alta bataie. Am renuntat cand mi s-a incetosat privirea, iar ultimul lucru pe care l-am vazut inainte sa lesin a fost chipul lui. Am fost intampinat de acela, de fratele meu, cu o dragoste nemarginita, dar eu l-am urat din tot sufletul si inca simt ca o fac. Din cauze necunoscute de mine, ceea ce ma face pe mine in fata mea un strain. Nu am mai reusit sa gandesc si sa-mi amintesc destule, pe cat as fi vrut. Odata ce contactul benzinei cu pielea mea a fost dus la capat un chibrit a aprins flacara si totul s-a sfarsit. Si scrisoare ce am vrut neaparat s-o vada a ars odata cu mine, ca si cum... nici nu am fi existat vreodata.
Nu inteleg de ce mi se sterg comm-urile, dar nu ma deranjeaza sa scriu de 2 ori. Problema e ca nu mai stiu ce am scris prima data.
Capitolul e din perspectiva lui Ken, am dreptate? Sper ca scrisoare nu a ars in totalitate, pentru ca atunci nici eu nu aflu ce era in ea si sunt curioasa. Dar de ce si-a omorat Ken tatal? A aflat de cum obisnuia sa se poarte cu Dean? Si cine e cel care l-a omorat pe Ken? Acest capitol mi-a dat mai multe intrebari decat raspunsuri, deci sunt foarte curioasa sa aflu ce se va intampla in continuare.
Spor la scris si sa ne aduci nextul cat mai repede!
Buna!. Ma bucur ca nu te-a deranjat commul meu anterior si sper sa nu te supere nici asta:D. Si eu cred acest capitol este scris din perspectiva lui Ken. Dar am o nelamurire. Si-a omorat tatal pentru ca , banuiesc eu , a aflat ce i-a facut fratelui sau mai mic. Deci a facut-o din dragoste pentru fratiorul sau. Dar de ce spune atunci spre sfarsitul capitolului ca il uraste pe Dean? Sau am inteles eu gresit?. Si cine l-a omorat si de ce? Ai descris bine sentimentele , mi-a placut , dar ai avut destule greselute:
-"dar in aceelasi timp gol"(acelasi)
-"Imi apar doi ochii cunoscuti"(ochi)
-"cu multa multa iubire"(multa , multa)
-"cand si le i-a inapoi"(ia)
-"priveam in treacat straziile impanzite"(strazile)
-"Aceelasi cu care l-am asasinat pe tatal meu"(Acelasi)
-"identica cu cea a ochiilor mei"(ochilor)
-"am sperat ca v-a pleca"(va pleca)
-"si nu stiam ce v-a urma"(va urma)
-"iar dinti mi-au sfasiat carnea"(dintii)
Ai rezolvat oarecum problema cu "aceea". Cel putin in acest capitol nu am mai vazut greseli cu acest cuvant. In schimb , au aparut probleme cu "acelasi". La masculin nu e ca la feminin , deci nu se scrie "acelasi" cu doi "e". Astea sunt formele: aceeasi , acelasi , aceleasi , aceiasi.
Mai ai probleme cu forma de viitor. Ai scris "va" dezlegat si n-ar fi trebuit. Se scrie dezlegat numai daca urmeaza o forma de trecut: v-a placut poezia?=> poezia a placut voua?. V=voua.
La fel si cu "ia". Se scrie dezlegat numai cand e urmat de un timp trecut: i-a cumparat bomboane?=> A cumparat bomboane lui?. I=lui. Legat se scrie cand este conjugat verbul "a lua": el ia.
Sper sa rezolvi aceste probleme. Astept capitolul urmator. Sunt curioasa ce se va intampla intre Ice si brunet:->. Kiss and bye!:*
Multumesc de comentari girls. Ma bucur sa va vad din nou pe aici si acum funny bunny: Dupa cum ai spus si ai gandit-o bine, capitolul a fost din perspectiva lui Ken. Despre sentimentele lui o sa afli mai incolo, pe parcursul povesti, caci multe o sa se intample. Nu m-ai suparat cu comentariul anterior si nici cu acesta. Am cam facut greselute >.<' Pai, lectura placuta ^^ si va mai astept pe aici.
Capitolul 13
Sentimentele si placerile trupesti fusesera inca din timpurile vechi o problema pentru oameni. Precum si obsesia pentru bogatii, conduceri si altele. Totusi nimeni nu gasise vreo cale prin care aceasta slabiciune sa fie indepartata. Ba chiar unora le facea placere.
Cum poate un singuratic sa simta dupa atata vreme o asemenea dorinta nebuna ce-l termina pe interior? Raspunsul e simplu. Nu stie si nici nu voia sa fie constient de acest lucru, ci doar sa traiasca momentul alaturi de ,,salvatorul,, sau. Brunetul misterios al carui nume nu-i fusese dezvaluit si al carui chip si voce ii dadusera fiori inca de la inceput. Cuvintele indiferente si tonul nemilos de gheata cu care le contura mai mereu ii trezise interesul si inima la viata. Era destul de emotionat avand in vedere ca statea deasupra lui in acest moment, gustandu-i buzele moi si dulci. Si tot avea vaga impresie ca nu i-ar fi ajuns o eternitate sa dezlege acel mister ce plutea in jurul barbatului. Ii placea si intr-un fel nici nu dorea sa-l dezlege, gandindu-se ca in acel fel magia s-ar fi rupt si visul ar deveni ca un vas spart. Pierdut pentru totdeauna. Tanarul Ice emotionat si tremurand trecuse rapid de bariera textila si-i atinsese pielea incetisor. Atunci tremurul se intensificase si bataile inimi isi grabira ritmul. Pentru prima data era fericit, chiar daca dintr-un lucru atat de banal precum atingerea unei pieli. Se simtea bine si voia sa continue cu explorarea, insa fusese brusc oprit si trantit pe asternuturile moi si reci. Acum se afla sub stapanirea barbatului si nu putea misca nici un deget pentru a-l opri. Nici nu dorea. Fusese constient inca de la inceput ca absolut nimeni nu poate poseda un demon inrait, in adevaratul sens al cuvantului. Un specimen atat de rar, umplut cu ura, o masinarie de ucis. Simtindu-se privit isi indepartase pupilele si observase... doua abisuri, gauri negre gata sa-l ighita in orice moment. Nu dorea sa riposteze si nici nu o facuse. Ramasese pe loc uitandu-se pierdut in privirea pradatorului, dorindu-si sa guste inca odata buzele lui chiar si de ar primi moartea in schimb. Devenise dependent de prezenta celuilalt... atat de mult isi dorea macar...
- Ice. Tonul serios al brunetului ii trimisese un fior pe sirea spinarii, rece. Atunci isi simtise obraji actionand fara voia lui. Un rosu asemenea trandafirilor inflorise pe chipu-i alb daruindu-i doua pete de culoare adorabile. Isi acoperise fata cu palmele nedorind sa fie considerat un tip sensibil si le indepartase imediat cand isi amintise. Singura persoana in fata caruia nu este nevoie de o masca era barbatul de deasupra sa. El stia in mare parte despre tot ce tine de tanarul Ice.
- Ce este...? Intrebase pe un ton emotionat si rusinat, desi nu-i statea in fire sa faca asa ceva. Demonul ce se afla in aceasi incapere il schimba radical. Mai ales intr-o situatie asemanatoare cu cea in care se afla. Caldura ce i-o imprumuta trupului sau era imensa, ametitoare si placuta. Ar fi dorit sa nu se termine niciodata, sa fie posibil de mai mult, insa asta depasea puterile lui.
- Ti-am mai spus, noi doi suntem...
- Camarazi, asasini, prieteni. Stiu asta. I-o taiase atat de repede folosindu-se de forta pe care o prinsese. Nu-i placeau refuzurile inca de cand se nascuse, insa isi pastrase calmul. Daca se enerva si incepea sa ridice tonul nu avea nimic de rezolvat. Se simtea ca un...
- Daca sti nu mai insista cu asta. Nu suntem iubiti. Iubiti un cuvant mult prea mare pentru intelegerea lui. Nu stiuse niciodata ce inseama o viata de cuplu sau cum te simti cand o persoana este alaturi de tine in orice moment, oferindu-ti alintare, dragoste, bunavointa si intelegere. Toate acestea ii erau straine si voia sa afle cum este cu orice pret.
- Atunci de ce nu incercam sa fim? Rostise ducandu-si un deget deasupra buzei inferioare si continuase apoi pe un ton provocator. Stiu ce iti place si ce nu.
Cand era pe punctul de a se ridica din pat brunetul ramasese nemiscat auzindu-i prostiile camaradului sau. Nu putea accepta o relatie cu el din motive personale, necunoscute. Adevarul gol golut era ca se incapatana sa n-o faca. Insa, nu stia de ce.
- Ce prosti vorbesti? Intrebase zambindu-i. Nu cred ca ti-ar placea sa...
- Te iubesc! Din nou il intrerupse prea repede, nereusind sa termine ceea ce avea de spus. Pentru moment barbatul se blocase neavand nici o reactie, si asta ii facuse curiozitatea lui Ice sa explodeze. Inima ii batea din ce in ce mai tare, insa totul revenise la normal cand cuvintele lui se facusera auzite tare si clar.
- Vad ca iti place sa consumi multe etnobotanice seara. Atunci nu am de ales. O sa vorbim maine despre urmatoarea tinta. Noapte buna. Spusese apoi parasise incaperea, lasandu-l pe tanar singur si nervos. Ice se suparase pentru ce ii zisese.
- Idiotule. Rostise trantindu-se pe perna moale si lasand o lacrima sa-i cada isi inchisese ochi, avand o speranta ca va putea dormi.
Dupa ce iesise din camera ramasese in pragul usi, urmarindu-l prin crapatura ce fusese lasata intentionat. Il vazuse pe camaradul sau necajit, il auzise si se simtise gol. Nu avea nici un regret pentru ce facuse asa ca plecase destul de repede, si pentru a nu fi descoperit. Ajuns in bucatarie se trantise pe-un scaun in apropierea mesei si-si aprinsese o tigare. Fumul cenusiu si dens ameninta sa-l ingita, precum si gandurile intortocheate ce le avea. In momentul de fata se gandea doar la femeia acea, Agnes. Nu putea sa ignore posibilitatea ca ea sa se afle in viata, insa o ucisese... sau asa isi amintea. Putea la fel de bine ca o dublura sa-i fi luat locul, stiind fapta pe care-o comisese cu mult timp in urma si dorind s-o protejeze. Un om e un gunoi, un demon e un asasin, fara pic de mila si dornic de noi prazi. Un diavol e raul iar un Dumnezeu e binele. Ingeri si ingeri decazuti sunt frati care se tradeaza in cele din urma. Atunci el se putea asemana foarte bine cu un demon si un inger cazut. Caci, la aspect fizic orice doamna sau domn i-ar fi cazut in plasa, si la mintea pe care-o are la dispozitie... un demon. Beneficia de strategi, era un geniu nedescoperit si-un asasin stralucit. Si totusi o femeie ii scapase. Asta nu putea suporta nicidecum. Avea s-o gaseasca, sa afle raspunsuri si... s-o ucida. In momentul acela un zambet malefic ii se asternuse pe chip, conturand o scena infricosatoare impreuna cu intunericul din bucatarie. Iesise pe balconul de care dispunea bucataria cand telefonul incepuse sa-i sune. Fara sa priveasca cine il deranjeaza raspunse.
- Alo? Sunt Joe.
- Banuiam. Ce vrei?
Vocea de la capatul firului avea oarecum o tenta de fericire in glas. Nimeni nu stia de ce...
- Am informatiile. Poti veni sa le iei cand vrei.
Fara sa mai spuna ceva brunetul inchisese telefonul si se dusese in sufragerie. Dupa ore bune in care se fataise pe-o canapea singur, fara nimic bun la TV, il apelase el pe piciul acela. Raspunsese destul de repede avand in vedere ora tarzie ce-o arata ceasul.
- Da? Intrebase pe-un ton somnoros si subtire.
- Hai la mine. Cu tot cu informatii.
Un moment de tacere se asternuse usor peste amandoi, brunetul asteptand confirmarea mucosului iar celalalt intrebandu-se daca viseasa. In sfarsit il anuntase ca o sa ajunga in vreo 15 minute si inchisese. Poate fusese egoist sa cheme un copil la el doar fiindca cineva il pornise prea mult. Ar fi fost destul de simplu sa-l abordeze pe vinovat si sa profite de el, dar nu voia sa cedeze. Asa ca isi gasise o alta jucarie ascultatoare ce era in drum spre stapanul de drept. Oricum ii facea un bine baiatului. Nici nu avusese timp sa termine cu gandurile ca soneria de la usa incepuse sa sune si sa-i deranjeze urechile. Se ridicase lenes de pe canapea, din diferite dorinte si ajuns in fata iesiri de la apartament deschisese. Acelasi copilas ce parea inofensiv aparuse in fata abisurilor sale nemiloase si reci asemeni ghetarilor.
- Am adus... Fara sa-si termine propozitia fusese tras inauntru si lipit de perete, cu brunetul aplecat deasupra lui. Ii capturase buzele intr-o fractiune de secunda, incepand sa le guste si sa-i exploreze cavitatea bucala. Nu era rau deloc...
Fara sa stie ca Ice urmarea scena in liniste actionase mai departe, lasand urme pe gatul sensibil si alb si soptindu-i.
- Te vreau, acum.
Zambetul de pe chipul lui Joe, satisfacut si intunecat disparuse atunci cand ii daduse replica, urmarindu-l pe Ice cu coada ochiului.
- Stiam eu ca va veni si ziua asta. Nimeni nu-mi rezista.
Amandoi continuau sa-si dezmierde trupurile cu atingeri interzise si excitante, doar unul fiind constient de prezenta celuilalt barbat ce locuia cu brunetul. Insa, totul se terminase atunci cand alesesera canapeaua din sufragerie.
Cerul facuse totul mai dureros pentru Ice cand auzise gemetele de placere si tipete. Pentru el fusese si era... oribil.
Konnichiwa!. Se pare ca ai venit cu nextul mult asteptat. Dar de ce nu s-a inatamplat nimic intre ei?. Brunetul a fost foarte rau cand l-a chemat pe Joe la el acasa cu acel scop , pe langa cel ala aducerii informatiilor. Eu credeam ca brunetul o cauta pe Agnes pentru ca ar fi fost ceva intre ei candva , ma gandeam ca a iubit si el , dar el o cauta s-o omoare. E incurabil...A fost un capitol bun , mi-a placut , dar a avut multe greseli:
-"bataile inimi isi grabira ritmul"(inimii)
-"precum atingerea unei pieli"(cred ca forma corecta ar fi "piei"-stiu ca suna ciudat)
-"nu putea misca nici un deget" , "Nu avea nici un regret"("niciun" in ambele cazuri)
-"isi simtise obraji actionand fara voia lui"(obrajii)
-"Singura persoana in fata caruia"(careia)-stiu ca te-ai referit la brunet , dar se acorda cu "persoana"
-"in aceasi incapere"(aceeasi)
-"Daca sti nu mai insista"(stii)
-"Ce prosti vorbesti?"(prostii)
-"neavand nici o reactie"(nicio)
-"ramasese in pragul usi"(usii)
-"si-si aprinsese o tigare"("tigara" e forma corecta)
-"la femeia acea"(aceea)-revenim la problema cu "aceea"?
-"Ingeri si ingeri decazuti sunt frati care se tradeaza"("ingerii si ingerii decazuti")
-"Beneficia de strategi"(strategii)
-"un zambet malefic ii se asternuse pe chip"(i se asternuse)
-"ajuns in fata iesiri de la apartament"(iesirii)
Cele mai multe probleme in acest capitol au fost cele cu "i". Rontaie ceva inainte sa scrii pentru ca papi multi "i".
Ai grija ca "niciun" si "nicio" se scriu legat , numai daca nu te gandesti la ceve de genu': "nici o fata , dar nici doua n-au venit.". Stiu ca suna fortat , dar nu am gasit alt exemplu. La fel e si cu "nici un".
A fost o expresie la un moment dat pe care n-am inteles-o:"Simtindu-se privit isi indepartase pupilele si observase". Poate n-am inteles eu ce-ai vrut tu sa spui , dar cum sa-si indeparteze pupilele? Cred , totusi , ca ai vrut sa scrii "pleoapele".
In rest a fost un capitol bun , povestesti si descrii frumos. Vezi cum faci sa rezolvi cu acele greseli:). Astept next. Pupici!:*
L-am citit in 5 minute dar n-am apucat sa comentez atunci
De ce-i faci asta la Ice? Mi-e mila de el, incepuse sa-mi placa de el. Si nu-l inteleg pe Mr. Sadism. Putea sa profite linistit de el, Ice nu s-ar fi impotrivit. Ma intreb daca s-ar fi oprit din a-l saruta pe Joe daca ar fi stiut ca Ice priveste. Sincer, am o parere destul de proasta despre Joe dupa acest capitol, asa ca sper sa-l aduci repede pe urmatorul, ca sa nu-mi mai imaginez ca-l decapitez pe nenorocit.
Spor la scris!
Heyaaaa^^ guys. Am venit si eu cu next-ul. Multumesc mult de comentari, si sper ca si acest capitol plin de surprize sa va placa la fel de mult ca celelalte (sau mai mult). Meh. Ai_4ever. Joe e cam obsedat de brunet (cred ca ai observat si tu asta), dar eh, asta e. A prins si el o oportunitate:)). @ Funny bunny mersi de comentariu si te mai astept pe aici^^ Lectura placuta!!
-dialog mult- dar necesar ^^
Capitolul 14.
~
- Dante. Ii spusese numele, facandu-l pe celalalt sa se intoarca si sa-l priveasca. Pentru o secunda i se paruse ca in aceea privire vazuse tristete, compasiune, o mila profunda. Totul trecuse cand incuviintase din cap ca sa continue.
- Ma culc, cu tine, cu o conditie.
- Spune. Fusese tot ce zisese barbatul uimit de spusele celuilalt.
- Aceea de a-l vedea pe fratele meu, pe Ken.
Cuvintele lui Dean il ingrozisera de-a dreptul pe Dante, caci se albise la cand auzise de aceea persoana. Isi plecase capul intr-o parte incercand sa se prefaca, ca nu-i pasa si ca-i refuza oferta, dar baiatul se maturizase si nu era vreun nimeni ca sa-l poata minti. Asa ca trecuse direct la subiect. Chiar daca avea sa doara el se va refugia in propriile-i brate, convenabil. Fusese destul de... rautacios si nu se gandise decat la el.
- Nu.
- De ce?! Se razvratise brunetul fiind gata sa continue, sa nu se de-a batut.
- Pentru ca fratele tau e mort, Dean, de aia!
Liniste. O liniste mormantala se asternuse in birou. Se putea spune ca fusese linistea de dinaintea furtunii, caci dupa cateva momente exact asta se intamplase. Incepuse furtuna. Un hohot scapase printre buzele intredeschise ale baiatului, urmat de un altul, apoi de inca unul si tot asa. Aplaudandu-l pe Dante ii spusese:
- Caine, cred ca ti-ai gresit meseria. Ai fi un actor pe cinste, avand in vedere ca aproape m-ai dus de nas. Apoi facand doi pasi inspre barbat si prinzandu-l de gulerul camasi, se rastise la el. Data viitoare cand mai indraznesti sa afirmi ca fratelui meu i s-a intamplat ceva, te omor. Privirea-i rosie si patrunzatoare il ducea pe Dante intr-un taram necunoscut lui. Stia foarte bine ca nu era momentul pentru fantezi, asa ca mai spusese odata, atunci cand ii se daduse drumul la articolul vestimentar ce-i acoperea trupul.
- Dean, fratele tau chiar a... murit.
Cuvintele sale l-au oprit pe pusti din drumul sau. Simtise numai sinceritate in vorbele brunetului si asta il speria cel mai mult. - Dean, fratele tau chiar a... murit. Auzise in ecou.
Sincer ar fi vrut sa rada in acel moment si sa-l jignesca, ca de obicei, insa o forta invizibila il impiedica sa faca asta. O forta ce nu o vedea si-o durere de suflet il bantuiau rapindu-i si ultima farama de judecata.
Isi auzeam constiinta cum repeta propozitia iesita din gura brunetului parca din dorinta de a-l inebunni de tot. Ducandu-si mainile pe cap si trantindu-se in genunchi, lacrimile si incepusera sa-i curga si sa-i parcurga chipul alb ca de lapte.
- De ce?!?! Strigase ca din gura de sarpe simtind privirea lui Dante cum ii urmareau fiecare miscare. "- Dean, am o surpriza pentru tine!"
"- Aici erai? Hai la fratele Ken!"
"- O bicicleta noua, frate?! Serios? Multumesc!"
"- Daca o sa mai pleci de acasa o sa ma supar pe tine, da?"
"- Te iubesc, Dean."
"- Nu o sa te parasesc niciodata. Promit."
Plangea si privea intr-un punct mort, pe masura ce amintirile il invadau, pe masura ce il inlantuiau intr-o lume separata de cea pe care o stia, inconjurata doar de ura si melancolie. Inca de cand mama lor se stinsese, amandoi ramasesera cu idiotul acela caruia Ken ii spunea "tata", cu atata mandrie. L-a ingrijit si a avut grija sa nu ii lipseasca nimic niciodata chiar daca simtea si altceva decat sentimente frumoase pentru Dean. Pustiul continua sa-l iubesca din tot sufletul chiar daca nu era decat un mincinos in ochii lui. "Esti un mincinos, frate... M-ai mintit!" isi spusese in intimitatea gandurilor sale.
Simtind doua maini mari cum il cuprind intr-o imbratisare, se smucise, dandu-i-se drumul intr-un final. Dante il privea si-l studia indeaproape cautandu-si discursul pentru o astfel de "situatie". Nu se prea pregatise pentru reactia asta, desi fusese constient inca de cand il anuntase de nenorocirea ce se intamplase. Isi asezase o mana pe umarul pustiului, usor, si-i soptise bland ca o sa fie bine. In schimb primisese o palma peste obrazul drept, pielea inrosindu-i-se din pricina lovituri.
- Ce sa fie bine?! Spune-mi! Nimic nu e bine.
- Dean, chiar si asa, nu eu sunt vinovat pentru moartea fratelui tau. Asa ca inceteaza cu copilariile astea!
Auzindu-l baiatul isi marise ochii, apoi se ridicase alert de pe jos, continuandu-si drumul. Afara ploua iar lui ii placea ploaia. Intr-un fel parea ca si cerul plange impreuna cu tanarul si indureratul brunet. Acum ramasese singur. Fara fiinta pe care-o iubea din tot sufletul si se simtea distrus din toate punctele de vedere. Continuandu-si drumul si intampinand ploaia ce se revarsa pe trupu-i, lasandu-si vocea sa se dezlantuie impreuna cu sentimentele, clacase.
- KEN!!! De ce?!
Numai asta reusise sa scota printre buzele-i vanete, caci in urmatorul moment se afla prabusit la pamant, urmarind ploaia rece cum ii atinge fiecare particica din corp. Se scufunda din ce in ce mai mult in intuneric, cautand o sansa de a ajunge la Ken. - Frate, inca...odata. Lasa-ma sa te vad... inca...odata. Soptise doar pentru el, incercand sa opreasca durerea ce-l chinuia atat de mult. Aceasta inceta, de indata ce aparuse fix in fata lui o pereche de ochii rosi, blanzi, si un chip atat de cunoscut lui. Era Ken cel care-l vizita fie si-n mintea lui, caci lesinase de ceva vreme. - De ce? Intrebase, apoi continuand. Cine a fost? De ce nu te-ai tinut de cuvant? Frate? Era mai mult decat curios si dorea din tot sufletul sau sa afle raspunsul pentru fiecare intrebare in parte. Celalalt se intorsese cu spatele la fratele sau, gandindu-se ca ar trebui sa i se spuna adevarul ca sa poata sa se odihneasca in pace.
- Dean. Spusese Ken pe un ton bland, atingandu-i umarul usor. Am fost violat si ars de viu intr-un loc parasit de un barbat. Nu mai tin minte cum arata, si oricum ar trebui s-o lasi balta. Razbunarea nu e o solutie.
- Dar...
- Shh. Il oprise punandu-si un deget pe buzele-i moi. Te-am urat in trecut, chiar si in pragul mortii mele am facut-o. Tanarul brunet dorea sa intrebe, insa inainte s-o faca barbatul continuase. Mama ta e inca vie, probabil, acolo undeva. Mama mea a murit sa te protejeze pe tine. Asta a fost cauza.
- Cum... dar, e imposibil!
- Stiam pana si la ce erai supus cand plecam de acasa. Eram constient de absolut tot ce-ti facea tatal meu si l-am ucis chiar inainte sa mor.
Pe masura ce-l asculta, baiatul ramanea din ce in ce mai confuz, dar durea. Auzise de la propriul sau frate ca il uraste si-l durea. Lacrimi ii curgeau si asa inconstient cum era.
- Nu plange, frate. L-am dat in uitare pe omul ala fiindca am prins sentimente frumoase pentru tine. Acum nu te mai urasc si-mi realizez greselile. In fond, tu nu esti de vina pentru decizia mamei mele si nici nu ai fost vreodata. Am fost asa un copil... Iarta-ma. Imi pare rau... Adio, Dean.
- KEN!!!"
~
Tipase pe bune trezindu-l din visare pe barbatul ce veghea asupra lui. Dupa ce lesinase in curte Dante fugise ca un descreierat pana la el si-l purtase pe brate pana in vila, unde-l schimbase si-l imbracase cu haine uscate. Chiar daca-si spunea de multe ori ca voia doar ca pustiul sa-i cada in pat, se mintea, probabil. Pentru o persoana "semnificativa", nu te ingrijorezi in asemenea hal.
Brunetul se ridicase in sezut, apoi isi stransese genunchii la piept cu ajutorul bratelor. Nu voia si nu era capabil de a purta o discutie cu nimeni, mai ales cu dusmanul lui. Isi pierduse motivul pentru care continuase sa traiasca pana in prezent si asta durea. Discutia pe care-o purtase cu fratele lui vitreg asa cum afirmase, ii dadea tarcoale incontinuu. Fara sa-si dea seama ochii i se umezisera din nou iar de data aceasta nu-i mai pasa ca avea sa fie vazut. Simtea cum cedeaza din toate punctele de vedere. Fara nici o avertizare sarise in bratele lui Dante, care ramasese uimit de gestul pustiului. Il prinsese intr-o imbratisare calda, chiar dragastoasa intr-un fel ce voia sa-l consoleze.
- Esti... bine? Intrebase cu jumatate de gura. Bineinteles ca primise un raspuns negativ. Cine ar fi ok dupa o asemenea nenorocire? Nimeni. Se parea ca pustiul intrase pe un teren minat, caci multe pericole il pandeau din aceea clipa.
- Multumesc. Soptise usor in urechea dreapta a barbatului.
- Pentru?
- Tot.
Imediat dupa ce raspunsese adormise din nou. De data aceasta in bratele "dusmanului" cum obisnuia sa creada. Insa, in aceste circumstante se putea baza doar pe el. Erau doar ei doi in casa, Agnes fiind plecata cu Clay din ordinele lui Dante. Era trist, si se gandea la razbunare. Privea cum ura il consuma incetul cu incetul si nu-i mai pasa. Isi jurase ca cel care-l omorase pe Ken avea sa plateasca cu varf si indesat. Da... exact asa. Gasise un ceva pentru care sa-si continue viata. Razbunare. Jurase ca o sa-l razbune...
Barbatul vazandu-l adormit deja, il asezase cu grija pe suprafata moale si-i sarutase bland crestetul capului. "Ce naiba fac?!" se intrebase pe sine cand parasise incaperea. S-ar parea ca durul plecase la plimbare si ramasese naivul in locul lui.
Abia am asteptat sa pui acest capitol! Se pare ca m-am inselat si Ken nu a murit din cauza lui Dante. Vad ca Dante incepe sa se schimbe in bine, ceea ce ma bucura. Si ma mai bucura faptul ca Dean l-a imbratisat. Asta inseamna ca nu il mai vede ca pe un dusman sau doar avea nevoie sa simta pe cineva aproape? Sunt curioasa ce a vrut sa spuna prin 'tot'.
Am vazut cateva cuvinte scrise cu un 'i' in loc de doi, dar sunt convinsa ca neatentia e de vina.
Spor la scris!
Hey!. Vad ca ai adus un capitol nou , interesant , cu reactii si informatii neasteptate. Nici eu nu ma asteptam ca Ken sa fi fost omorat de altcineva in loc de Dante si nici ca Dean sa-i sara in brate asa brunetului. Am inteles de ce isi ura Ken fratele si ma bucur ca si-a dat seama ca a gresit. In ultima parte , adica ultimul alineat , intelesesem ca Dante era trist si se gandea la razbunare si eram confuza pentru ca Dean era adormit si nu prea mai avea cum sa gandeasca. Dar am mai citit o data si am inteles pana la urma.
Ai avut mai putine greseli , deci te felicit:
-"prinzandu-l de gulerul camasi"(camasii)
-"nu era momentul pentru fantezi"(fantezii)
-"simtind privirea lui Dante cum ii urmareau fiecare miscare"(urmarea)-se acorda cu "privirea"
-"din pricina lovituri"(loviturii)
-"buzele-i vanete"(vinete)
-"o pereche de ochii rosi"(ochi rosii)
-"multe pericole il pandeau din aceea clipa"(acea)
In expresiile:"asa ca mai spusese odata" , "Frate, inca...odata. Lasa-ma sa te vad... inca...odata" se scrie "o data" , nu "odata" pentru ca "o" este numeral aici , adica doar o data i-a mai spus , nu de doua , nu de trei.
N-ai rontait nimic inainte sa scrii , nu? Tot ai mai mancat "i" , dar e mai bine ca in capitolul trecut.
Au fost greseli si la inceputul acestui capitol , dar le-am mentionat in comentariul despre capitolul de unde ai luat inceputul , asa ca nu le-am mai zis si acum. Parerea mea e ca ar fi trebuit sa le corectezi , chiar daca ai dat copy-paste.
In rest a fost ok , mi-a placut capitolul si il astept pe urmatorul. Pupici!:*
Multumesc de comentarii fetelor!~ Apreciez ca treceti pe aici. Ermm, am adus next-ul. Lectura placuta^^ (Scuze daca e prea scurt)
Capitolul 15
Intr-o incapere in care mirosul de cafea proaspata domnea, un tanar incredibil de nervos statea asezat pe scaun asteptand. Noaptea precedenta nu reusise sa doarma mai deloc din cauza partenerului sau si a parazitului blond. Se foise si-si asezase perna pe cap, insa asta inrautatise lucrurile in loc sa le imbunatateasca. Chiar isi dorise din toata inima ca pustiul ala, Joe, sa moara in timpul actului sexual. Sa se stinga in bratele si asa patate ale frumosului brunet, dar dorinta nu-i fusese indeplinita, iar asta il deranja din ce in ce mai mult.
- De ce ma tot respinge? Rostise cu voce tare, sorbind din lichidul maroniu. Nu-i putea intelege intentiile barbatului mai deloc. Il dorea cu o asa ardoare... incat nu mai stia ce sa faca.
- Oare o face intentionat? Se intrebase, lasandu-si capul sa faca contact cu masa. Linistea domnea acum, in ora diminetii, asa ca Ice se lasase purtat de ea. Se lasase purtat ca alte ganduri sa nu-si faca loc in mintea lui.
In living o atmosfera fierbinte domnea. Brunetul statea intins pe canapea cu pustiul deasupra lui, tragand dintr-o tigara pe jumatate fumata. Fusese prea aprins din cauza camaradului sau, asa ca actionase fara ca macar sa gandeasca, ajungand sa-si petreaca noaptea in bratele pustiului blond. Trebuia sa recunoasca, insa, ca nu era deloc rau. Isi mai potolise foamea. Foamea de placere. Cu ploapele pe jumatate lasate si garda jos, nici nu observase cand tigarea ii fusese furata dintre degete si stinsa in scrumiera.
- Fumatul dauneaza, frumosule. Il auzise pe baiat, apoi ii analizase trupul inca odata. Din orice punct ar fi putut sa-l priveasca, se asemana cu o femeie. Ochii mari si albastri ca de fecioara, parul blond si catifelat, lungut... trupul subtire. Se mira ca se mai putea misca dupa asa partida.
- Si ce propui? Intrebase arcuindu-si o spranceana, mai apoi ridicandu-se in sezut. Si acum in tonalitate i se simtise aerul superior ca de conducator.
- Nimic interesant. Raspunsese blondul pe un ton inocent ridicandu-si umeri dezgoliti. Mai important, continuase prinzandu-l pe barbat de barbie, vrei informatiile nu-i asa? Intrebase pe un ton provocator dandu-i un pupic dulce. Pacat ca brunetul nu era impresionat de asemenea chestii, ci mai mult dezgustat. Insa nu simtea nevoia sa-l indeparteze. Cel putin nu inca. Isi inclinase capul intr-o parte, anuntandu-l ca doreste sa continue.
- Sa stii ca am avut de furca cu treaba pe care mi-ai dat-o, dar am gasit-o. Femeia asta, facuse o pauza scurta dupa care continuase, se ascunde destul de bine. Se ridicase in sezut scotand un sunet infundat, cotrobaind prin proprii pantaloni si scotand de acolo o foaie mototolita. Aici ai adresa. Spusese inmanandu-i hartia. Brunetul nu ezitase nici o clipa si-o smulsese din mana pustiului de indata, parca fiindu-i frica sa nu se evapore informatia. O citise, memorand informatia, apoi ii daduse foc cu bricheta. Te-am gasit, dupa atata timp... Te-am gasit! isi spusese in intimitatea gandurilor, lasand un zambet sa-i rasara pe chip. Visase ziua asta de multa vreme si acum venise. Chiar venise.
Se ridicase in picioare, privindu-l inca odata pe Joe. Nu e inutil pana la urma. Are si el momentele lui de stralucire. Cugetase, apropiindu-se usor de corpul acoperit acum de haine. Prinzandu-i barbia intre degete, luase ostatice buzele incredibil de moi si dulci. Le gusta lacom din plin, asa cum nu mai facuse. Ii explora lacasul umed in voie, in stilul sau salbatic si pasional, iar partea cea mai buna era ca nimeni nu-i putea spune sa se opreasca. Limbile lor dansau... dansau si iar dansau fara intrerupere. Totusi, sunetul usii ii facuse sa se termine jocul excitant si sa priveasca vinovatul, pe Ice. Imbracamintea lui, boxerii negri, ii acopereau zona intima iar sosetele talpile. Parea ravasit si obosit din toate punctele de vedere. Totusi, nu se scuzase, ci doar ocupase loc pe canapea pornind televizorul.
- Ok. Am inteles mesajul. Rostise blondul privindu-l insistent pe Ice, apoi ii soptise brunetului la ureche, provocator. Mi-a facut placere sa fac afaceri cu tine. In scurt timp cei doi ramasesera singuri, in aceeasi incapere, insa nici macar nu se priveau. Cel putin Ice nu-i aruncase vesnicele priviri. Celalalt barbat ii analizase insistent "imbracamintea", mai apoi ocupand un loc pe canapea. Nu se rusinase deloc expunandu-se in fata lui. In fond erau camarazi si amandoi baietii. Fiecare era prins in ganduri apasatoare in momentul de fata. Barbatul brunet, misterios si frumos le avea pe ale sale, exact ca Ice.
- Este ceva de mancare? Intrebase urmarind ecranul televizorului.
- Omleta. Raspunsese prompt Ice, nelasandu-si imaginatia bolnava sa-si porneasca rotitele. Conversatia murise imediat ce ramasese singur in incapere.
Nu dorea sa recunoasca, insa patul ravasit pe care se asezase ii starnea imaginatia din plin. Oare l-ai atins asa... si l-ai sarutat pasional? gandise, asezandu-si un deget pe buza inferioara. Brusc isi simtise obraji inflacarati, aproape imaginandu-si culoarea trandafirie ce colora chipul ca laptele. Amintirea sarutului... era vie! Mai vie ca niciodata. Nu intelegea de ce-si dorea mereu "lucruri" imposibile. Fusese respins odata, asa ca nu-si dorea si o a doua oara. Ca o felina ce nu-si face simtita prezenta, eroul lu' Ice aparuse in living chiar in fata sa.
- Hmmm... Nu ai febra. Constatase imediat brunetul dupa ce atinsese fruntea prietenului sau. Gestul in sine nu era deloc obraznic, insa il rusinase de-a dreptul pe baiat. Chipul lui... era atat de aproape de al sau, incat se emotionase. Incredibil dar adevarat. Intr-o fractiune de secunda isi lipise buzele calde de ale sale, uitand ce se intamplase noaptea trecuta... doar pentru putin. Limbile lor se atingeau, dansand in lacasul umed si intunecat al brunetului. Pasional. Totul era atat de... Pasional! Insa, vraja disparuse asa cum si aparuse, atunci cand baiatul se desprinsese de gura celuilalt pentru a lua aer.
- Asta a fost... pentru somnul meu neimplinit. Rostise gafaind de parca ar fi alergat kilometri intregi si indepartandu-se de trupul celuilalt continuase pe un ton diferit de celelalte. Stai linistit, inca... inca mai ai multe de facut ca sa te revansezi. Spusese disparand din incapare, lasandu-l pe frumosul brunet pe ganduri.
Hey!. Capitol nou , un nou comment:D. Sa inteleg sa draguta de Agnes isi va gasi sfarsitul in curand. Cum poate Ice sa suporte asa de bine tot ce i se intampla?. Banuiesc ca ne vom lamuri in capitolele viitoare. Esti constanta in greseli , tot sapte ai;):
-"Cu ploapele pe jumatate lasate"(pleoapele)
-"cand tigarea ii fusese furata"(tigara)
-"apoi ii analizase trupul inca odata" , "privindu-l inca odata" , "Fusese respins odata"-in toate cele trei cazuri se scria "o data". Se scrie legat cand este sinonim cu "demult , candva" sau "o" nu are functie de numeral.
-"ridicandu-si umeri dezgoliti"(umerii)
-"cotrobaind prin proprii pantaloni"(propriii)
-"erau camarazi si amandoi baietii"(baieti)
-"isi simtise obraji inflacarati"(obrajii)
Intr-adevar , capitolul a fost cam scurt , dar e mult mai bine decat nimic:). Mi-a placut cum ai povestit , deci te astept cu un nou capitol cat mai curand(ca doar e vacanta)!;)
Multumesc de comentariu, Funny Bunny. Ma bucur ca mai urmaresti ficul ^_^ sper sa-ti placa de asemenea si acest capitol. Dat fiind faptul ca am intarziat, l-am facut mai lung. Lectura placuta! Kissez.
Capitolul 16.
Timpul trecuse destul de repede, lasand in urma sa amintirile dureroase sau asa se credea. Dean nu reusise sa treaca peste moartea fratelui sau si nici peste cuvintele acestuia, astfel ca se inchisese in camera lui continuand sa se gandeasca la urmatoarea miscare. Indiferent de motivele, sentimentele ce se adunasera inauntrul sau, de vointa lui Ken, el isi promisese ca il va razbuna. Ii promisese ca-l va razbuna indiferent de ce avea sa se intample in viitor.
Incaperea era cufundata intr-o liniste mormantala, intr-un intuneric dens. Perdelele inchise la culoare impiedicau soarele stralucitor sa patrunda in incaperea ce duhnea a melancolie curata. Tanarul statea intins pe asternuturile moi, privind tavanul insistent. Nu refuzase sa se alimenteze ca sa nu-si inlature puterile ramase, insa nu simtise nevoia de hrana inca de cand aflase nenorocirea. Cazuse prada sentimentelor ce le avea pentru Ken, acum aflandu-se singur, nedorindu-si sa isi expuna latura sensibila si celorlalti. Slabiciunile trebuiesc indepartate, altfel nu este cale spre izbanda, spusese in intimitatea gandurilor sale ridicandu-se in sezut. Amintirile continuau sa-l bantuie. Amintiri ce odata ii adusesera fericire si bucurie. Dante il ajutase cat putuse, astfel ca lucrurile fratelui sau ajunsesera in posesia baiatului. Inclusiv jurnalul pe care-l pazise atat de mult. Poze...
De indata ce localizase caietul plin cu gandurile fratelui sau decedat isi lasase privirea in pamant, bretonul negru si lung acoperindu-i jumatate din chip. Era indecis daca sa-l deschida sau nu, daca ii era permis sa violeze intimitatea cuiva. Insa, impins de curiozitate pusese mana pe jurnal asezandu-l atent pe plapuma ce-l invelea. Poate o sa gasesc indici despre criminal. Nu e ca si cum as face ceva rau, nu-i asa? se intrebase simtindu-si corpul tremurand.
- Bine! Acum ori niciodata! Spusese cu voce tare, pe un ton hotarat, indepartand coperta sangerie a jurnalului. In centrul primei pagini se aflau gandurile normale a unui om, impreuna cu o poza. Fara a mai sta pe ganduri, tanarul brunet incepuse sa cutreiere randurile scrise de insusi Ken, ramanand socat. Pe foile imaculate se aflau informatii de care nici nu stiuse, la care nici macar nu s-ar fi gandit vreodata. Toate neimportante pana la urma, deoarece deja aflase de ura pe care i-o purtase. Durea. Totusi, inca durea.
- Asta e...! Zapada se asternuse peste pamant pe timp de noapte. Aparuse cand oameni se asteptau mai putin, incantand copii doritori de joaca. In fond, sufletele tinere iubesc joaca.
- Hei, frate, se auzise un glas ragusit ce-i atrasese atentia baietelului mititel, oprindu-l din construirea omului de zapada. Tu sti de ce zapada e alba? Intrebase aceelasi om, zambindu-i calduros.
- Nu prea stiu... Ai tu vreo idee, frate Ken?
Atintindu-si margelele rosii spre cerul albastru, graise.
- Eu cred ca a uitat ce culoare avea... Spusese strangand din pumni. Dar eu nu vreau sa uit! Nu vreau sa uit nimic. De aceea, draga Dean, nu vreau sa uiti nici tu.
- Trebuia sa-mi fi dat seama atunci. Lasandu-si vocea auzita, isi plecase capul din nou. Dar cred ca avea dreptate. Pana la urma, nu tebuie sa uit nimic. Chiar nimic... nici macar ura ta, frate. Continuase, aruncandu-se in asternuturile moi. Nu-si dorea sa uite, nici sa ierte, ci dulcea razbunare. Era constient ca nu-l aducea inapoi pe Ken cu aceasta, insa era pentru propria satisfactie. Deja se hotarase sa-l gaseasca pe nenorocit cu orice pret. Sa-l gaseasca si sa-l puna sa plateasca pentru tot ce facuse, de dragul vremurilor in care fusese fericit. Chiar daca acelea fusesera nimic mai mult sau mai putin decat simple minciuni.
In camera alaturata linistea domnea. O liniste aducatoare de necazuri. Totusi, un barbat incredibil de frumos, lipsit de griji, dormea cu capul sprijinit de biroul incarcat cu hartii. Reusise in cele din urma sa-si lase gandurile erotice deoparte si sa se odihneasca. Degeaba. Pana si in vise il vedea pe brunet in diferite ipostaze ce reuseau sa-l porneasca. De ce? De ce tu?, se intrebase de indata ce deschisese ochii. Cazuse din nou pe ganduri, insa acestea fusesera intrerupte de un sunet puternic. Usa fusese trantita de perete, iar in incapere patrunsese intr-un mod vijelios o femeie.
- Dante! Ii strigase numele nervoasa.
- Da?
- De ce e Dean in starea asta? Te-am rugat sa ai grija de el, nu sa-l distrugi! Arata de parca...e pe moarte. Spusese coborandu-si vocea. Ingrijorarea se putea observa cu usurinta in privirea gri cu tente de rosu. Agnes lipsise o perioada din casa, asa ca un angajat o tinuse la curent cu situatia actuala. Insa, nu stia despre moartea fratelui sau.
- Ha? Sa-l distrug? Esti nebuna! Strigase asezandu-si mainile pe birou. De ce naiba toata lumea crede ca e vina mea?
- Pentru ca esti un nenorocit.
- Poate ca sunt. Recunoscuse acesta, facand ocolul obiectului din lemn. Si ce-i cu asta? Intrebase pe urma, prinzandu-i chipul intre doua degete. Eu ti-am oferit protectie, si tie si mucosului. Ar trebui sa-mi fi recunoscatoare.
Pufnise. Probabil ca brunetul avea dreptate, insa tot era nenorocit. Agnes ii indepartase mana, privindu-l dezgustata.
- Atunci de ce se afla in starea asta? Vreau sa stiu. Ii adusese la cunostinta, sprijinindu-se de peretele verde. De raspunsul tau depinde ce se intampla cu informatiile. Continuase, jucandu-se cu o suvita albastra din podoaba capilara.
Brunetul maraise, pentru o secunda asemanandu-se cu un caine. Exact cum obisnuia pustiul sa-i spuna inca de la prima intalnire. Se decisese sa-i spuna pana la urma adevarul femeii, lasand-o masca pentru o secunda.
- Esti serios?! Nu se poate...
- Ba se poate. Momentan oamenii mei verifica locul crimei, suspectii principali si-
- Cu ce ocazie? Intrebase frecandu-si barbia micuta. Nu e genul tau deloc.
Brunetul zambise usor, intorcandu-se cu fata spre geam. Soarele domnea pe cerul lipsit de nori. Parea o zi frumoasa...
- Cine stie?...
In camera pustiului lucrurile se calmasera de indata ce acesta adormise. Avusese un vis vag, in care toata lumea era fericita si radeau. Acolo se aflase pana si mama lui, careia nu-i vazuse chipul niciodata. Se intrebase inca de cand murise Ken. De ce nu-l suspectase niciodata? De ce nu-si daduse seama ca erau verisori, cand numele lor erau de diferite origini. De ce nu banuise ca batranul libidinos si uracios nu-i putea fi tata? Nu intelegea... Deloc. Inca mai avea destule mistere de dezlegat. O sa ma descurc eu cumva, se imbarbatase singur, luand in mana jurnalul cu coperte sangeri. De dragul vremurilor bune.., continuase zambind din inima. Exact in acel moment un plic alb cazuse din interiorul caietului, luand contact cu podeaua rece. Un plic sigilat pe care era scris numele; Dean. Baiatul cascase ochii, apucand numai decat de acesta, ridicandu-l de pe jos. Daca ii fusese destinat lui, nu facea nimic gresit deschizandu-l. Parcugand randurile patate cu cerneala neagra, din ochii rosiatici incepusera sa curga lacrimi incolore ce dispareau la contactul cu foaia.
„Se spunea odata ca trebuie sa-ti lasi gandurile libere, sa zboare si sa-ti coloreze hartia din fata ochiilor. Ei bine, exact asta fac in acest moment. Imi las gandurile sa coloreze foaia imaculata, furandu-i puritatea si eliberandu-ma pe mine, intr-un mod egoist. Inca de cand mama a murit sentimente precum ura au incoltit in sufletu-mi fara sa-mi dau seama. Uram din toata inima o persoana inocenta. Acela erai tu Dean. Un copil mic si nestiutor, care era in cautarea sigurantei si iubirii.
De multe ori am incercat sa-ti neg drepturile si sa te fac sa suferi, astfel ca am cazut de acord cu tatal meu. Mi-e si rusine sa admit ca eram in cunostinta de cauza, de durerea si mizeriile la care erai supus, insa daca as spune ca nu stiam, as minti, iar eu nu sunt un mincinos.
Probabil ca prostia este molipsitoare, la aceasta concluzie am ajuns singur privindu-l pe tatal meu si cugetand asupra actiunilor mele. Batranul care defapt iti era unchi si nu tata, mi-a inveninat sufletul mult, mult timp, dar tu ai fost ca un antidot. De fiecare data ma linisteai si-mi transmiteai numai placere, bucurie, dragoste, astfel ca refuzand sa mai fiu de acord cu metodele lui am parasit casa si am decizand sa te vizitez in fiecare saptamana. Probabil as putea fi numit "las" sau cum vrei. Sunt constient de asta. Oricum eu tot am sa-ti multumesc pentru ca ai fost sincer si m-ai iubit asa cum sunt. Un prost autentic.
M-ai atins acolo unde e cel mai greu si-ti multumesc. Apreciez ca mi-ai fost alaturi tot timpul, in ciuda faptului ca eram un mare ticalos.
De asemenea nu astept iertare, fiindca as cere prea multe. Ai grija ce cale urmezi si fii precaut cu persoanele din jurul tau, altfel o sa ai de suferit. Adio, Dean. Te iubesc mult fratioare! ”
Cand terminase de citit, brunetul stransese foaia la piept cu putere, ridicandu-se din pat oprindu-se in dreptul geamului. Lacrimile continuau sa cada atingandu-i pielea alba ca de lapte, disparand odata ce luau contact cu pijamaua sau podeaua. Cu mana stanga, trasese usor de perdeaua inchisa la culoare, ferindu-si privirea de soarele arzator cateva secunde. Totul parea pasnic astazi, inafara de inima pustiului ce inca batea cu putere. Cuvintele lui reusisera sa-l atinga, insa isi stersese lichidul incolor de pe chip cu mana stanga, rostind soptit:
- Doamne, frate, esti asa un mincinos... Spusese lasandu-si zambetul trist sa-i rasara pe fata in timp ce se indeparta de langa fereastra. Poate aparentele inseala pana la urma, gandise parasind camera. Brusc un sentiment de singuratate il cuprinsese, oferindu-i scapare unui oftat. Mi-as dori ca sa existe o persoana sincera, care sa ma complecteze in totalitate... Brusc gandurile ii fusesera intrerupte, simtindu-se prins intre bratele calduroase ale lui Dante care aparuse de nicaieri. Nu se agitase, ci ii permisese sa continue, auzindu-si inima strigandu-i bucuroasa ca „acel cineva chiar exista”.
Buna si la multi ani!:. Ma bucur ca ai adus un nou capitol si ca in sfarsit Dean incepe sa-l accepte pe Dante. Se pare ca intervin niste rasturnari de situatie , tatal lui Dean nemaifiind tatal lui Dean , ci unchiul lui.
Recunosc ca nu am inteles faza cu zapada , mai exact partea asta: "- Eu cred ca a uitat ce culoare avea... Spusese strangand din pumni. Dar eu nu vreau sa uit! Nu vreau sa uit nimic. De aceea, draga Dean, nu vreau sa uiti nici tu.". Ce culoare? Ce sa nu uite?
Se pare ca ai udat greselutele si le-ai hranit bine ca s-au inmultit:
-"Poate o sa gasesc indici despre criminal"(indicii)
-"se aflau gandurile normale a unui om"(ale unui om)
-"Aparuse cand oameni se asteptau mai putin, incantand copii doritori de joaca"(oamenii , copiii)
-"se auzise un glas ragusit ce-i atrasese atentia baietelului mititel"-"baietel mititel" este pleonasm. Se subintelege ca un baietel este o persoana mai mica decat un baiat pentru ca ai folosit un sufix diminutival. Deci nu mai era nevoie de "mititel".
-"Tu sti de ce zapada e alba"(tu stii)
-"Intrebase aceelasi om"(acelasi)
-"Ar trebui sa-mi fi recunoscatoare"(sa-mi fii)
-"jurnalul cu coperte sangeri"(sangerii)
-"apucand numai decat de acesta"(numaidecat)
-"Batranul care defapt iti era unchi"(de fapt)
-"Te iubesc mult fratioare!"(Te iubesc mult , fratioare!)-substantivul "fratioare" este in cazul vocativ , deci se afla intre virgule sau are virgula inainte sau dupa el.
-"inafara de inima pustiului"(in afara)
-"care sa ma complecteze in totalitate"(sa ma completeze)
Nu mai pune punct dupa o replica a unui personaj(daca nu este nevoie de alt semn) daca vrei sa mai adaugi ceva de genu': "a spus X" , ci pune virgula. "A spus X" este propozitie incidenta si este izolata de restul frazei prin virgula. In afara de asta , cititorul poate nu intelege. De exemplu , la fraza "Vreau sa stiu. Ii adusese la cunostinta, sprijinindu-se de peretele verde." nu am inteles de prima data ce ii adusese la cunostinta , apoi mi-am dat seama ca i-a adus la cunostinta faptul ca vrea sa stie ce e cu pustiul. Ar fi fost bine: "Vreau sa stiu, ii adusese la cunostinta, sprijinindu-se de peretele verde.".
In rest a fost ok , din ce in ce mai multe mistere rezolvate si de rezolvat:). Asta este captivant. So , abia astept capitolul urmator sa vad daca se leaga ceva intre Ice si tipul ala. Asa ca hurry up , please!
De cand ajunsese sa locuiasca impreuna cu Ice viata lui luase mai multe intorsaturi de situatie. In primul rand titlul de singuratic, cam disparuse si-n al doilea rand acesta se obisnuise cu compania baiatului. Incredibil dar adevarat.
Fusese mirat ca il sarutase si ca-i raspunsese, insa replica ce i-o daduse ii pusese capac. Nu intelesese mai nimic din spusele camaradului sau si, avusese un gand cum ca nici nu si-ar dori sa o faca.
Fara nici o avertizare se aruncase in asternuturile si asa ravasite asezandu-si ambele maini sub cap. Urmarea tavanul alb numarand putinele puncte negre existente. Voise sa-si atraga atentia cu orice, doar ca sa nu ajunga captivul amintirilor sale. Oftase prelung, lasandu-se purtat pe mainile invizibile ce-l conduceau lent pe taramul viselor. Intr-un final se hotarase ca singurul remediu in legatura cu oboseala era somnul.
Ice profita de momentele prielnice si de linistea ce se asternuse ca sa-l priveasca pe brunet neincetat. Sentimente frumoase si dorinte ascunse inflorisera atat in mintea cat si in inima baiatului. Il dorea incat durea. O durere partial dulce... dar, durerea tot durere ramane. Brusc, gandul ii zburase la acel sarut. Actionase fara sa se gandeasca si fusese uimit. Il sarutase si, spre surprinderea lui ii raspunsese. Chiar ii raspunsese! pentru o secunda colturile gurii i se ridicasera formand un zambet. Doar pentru o secunda... caci, simtindu-se prins de incheietura mainii drepte, ofta.
- Iti face placere sa deranjezi somnul cuiva? Intrebase brunetul, ridicandu-se in sezut.
- N-nu. Raspunse Ice privindu-l intens. De ce continui sa ma respingi? Sa-nteleg ca nu sunt la fel de bun ca piticania blonda? continua pe un ton ironic, ce avea o tenta vaga de suparare.
Adolescentul isi trecuse mana prin parul alb in asteptarea raspunsului ce parea ca nu avea sa mai apara. Intr-adevar. Fusese gelos pe piticania blonda deoarece reusise ceea ce el nu putuse sa realizeze. Incercase sa-l provoace pe brunet de nenumarate ori, insa fara rezultat.
- Spune-mi. Rostise slab mutandu-si privirea de pe barbat pentru o secunda. Nu sunt demn de atentia pe care-o vreau de la tine? Sunt chiar asa de neinsemnat incat nu merit o nenorocita de noapte alaturi de tine?! continuase ridicand tonul. Daca-mi spui, promit sa incetez. Il anuntase, nescapand privirea intunecata din aria sa vizuala. Isi dorea cu ardoare sa afle.
Fara nici o atentionare se trezise trantit pe asternutul moale cu trupul brunetului peste al sau. Ochii albastri metalizati de care dispunea de la nastere urmareau cu atentie fiecare miscare a lui, nereusind insa sa scape de uimirea ce se putea citi cu usurinta in ei.
- Nu e vorba de asta, murmurase, firele negre, rebele asternandu-i-se pe chipul asemeni laptelui.
- Atunci...? intrebase Ice curios.
- Am destule jucari sexuale, raspunsese gandindu-se ca asa o sa renunte la ideile lui, dar se inselase. Adolescentul il privea neincrezator cu privire la raspunsul pe care i-l oferise, asa ca, intr-un moment de stralucire isi asezase mainile pe spatele lui, ridicandu-se atat cat sa-i poata oferi o atingere scurta cu buzele sale rosiatice pe lobul urechii drepte.
- Atunci, adauga-ma la colectie. Eu sunt... felul principal, rostise provocator, continuand sa-i ofere atentia cuvenita trupului dumnezeiesc de care dispunea brunetul ce-i sucise mintile.
Ca si cum fusese traznit de vorbele camaradului sau cu tot cu atingeri, ramasese oarecum blocat. Nu se asteptase la un astfel de raspuns din partea lui ci, crezuse ca avea sa inceteze odata pentru totdeauna, dar se inselase. Se inselase amarnic! si fiind o fiinta umana -din pacate- cu nevoi, ii acceptase intr-un final avansurile, alaturandu-se lui in actul ce incetul cu incetul devenea mult prea intim.
Ii capturase buzele fara a-l anunta, strecurandu-si limba prin deschizatura acestora. Rezistase cat rezistase, insa, se parea ca astazi ispita fusese prea mare, neputand sa-i faca fata. Isi strecurase lent limba in lacasul umed, ferit de soare, explorand in voie. Nici macar el nu era constient care fusese motivul pentru care-l refuzase de atatea ori. Posibil sa fi fost un moft?
Mainile-i puternice se plimbau pe spatele baiatului inspectand pielea fierbinte a acestuia. Ori umblase prin casa in boxeri asa cum obisnuia, ori nu observase cand scapase de tricou si pantaloni. Totul se intampla mult prea repede pentru a intelege, asemeni unui film erotic in care protagonisti erau chiar ei. Isi multumeau trupurile cu atingeri nerusinate si buzele cu sarutari apasate, pasionale, care-i porneau tot mai mult. Gura umeda si fierbinte a brunetului era ocupata cu unul din mugurii tanarului ce se intarise de la prima atingere, in timp ce doua din degetele lui se jucau cu celalalt. Fericire? Oarecum. Satisfactie? Din plin! Adolescentul se simtea ca-n al noualea cer alaturi de barbatul pe care-l dorea. Asteptase ziua asta...
- A-aahh... gemuse lung cand isi simtise orificiul micut amenintat de un deget, incantandu-i auzul celuilalt. Brunetul luase geamatul ca pe-o aprobare, asa ca-l adaugase si pe-al doilea fara sa ezite. Nu mai fusese atat de pornit de ceva vreme, si mai ales de... un adolescent. Camaradul lui.
Ajunsese sa se contrazica singur. Poate ca trebuise sa-l accepte din prima caci, nici nu exista comparatie intre pustiul blond si el. Diferenta era prea mare...
Se invartise impreuna cu corpul lu' Ice pozitionandu-se la intrarea in corpul acestuia, impingandu-se inauntrul lui. Cand ii pregatise trupul observase un lucru care il trebuia sa recunoasca, ca-l cam mirase. Bomba; locul nu fusese folosit! Avea onoarea de a-l folosi primul... Zambise. Miscarile de dute-vino erau lente, oarecum blande si, in ciuda comportamentului dur al barbatului, acesta fusese dulce cu Ice. Se hotarase sa nu-i provoace durere precum provocase altora, dar asta era imposibil. Dorinta de a se misca tot mai mult, mai adanc si satisfacator pusese stapanire pe trupu-i frumos, acoperit de un strat subtire si lucios de transpiratie.
Sarutarile nu se opreau, nici scancetele tanarului de sub el. Toate sunetele le auzea tare si clar incantandu-i auzul la maxim. Intr-un moment de stralucire barbatul ii gasise punctul sensibil, facandu-l pe celalalt sa ofteze de placere.
- A-acolo! nu... nu te opri! strigase extaziat, agatandu-se de umeri lati a-i brunetului pentru a-i da libertatea de a se adanci tot mai mult. Continuase sa-i ofere aceeleasi miscari de data aceasta mult mai rapide care-i provocau o oarecare durere trupulu-i de sub el. Actul in sine il satisfacea... si l-ar fi continuat daca strigatele de la intrare nu l-ar fi enervat.
Barbatul isi abandonase "victima", dandu-i ocazia sa se adune, apoi se indreptandu-se ca o tornada spre usa, o deschisese nervos.
Din spatele ei aparusera doi barbati slabi, cu un aspect placut, imbracati in uniforme albastre. Dupa o analiza a acestora brunetul ridicase o spranceana intrebator, deoarece nu-si dadea seama ce cauta politia la el.
- Su-suntem de la politie s-si am venit sa vorbim! rostise satenul -cel din dreapta- usor intimidat de privirea neagra si trupul dezgolit al brunetului.
Ice aparuse expunandu-si corpul frumos in fata alora, lasandu-i masca.
- Voi, voi nu stiti ce inseamna haine?! intrebase celalalt -cel din stanga- cu obraji inrositi si privirea plecata.
- Sufrageria e libera momentan, rostise brunetul aparent calm, ignorand intrebarea, o sa vorbim dupa ce termin, continuase poftindu-i in incaperea de care amintise, facandu-se disparut impreuna cu camaradul sau de indata ce aceia se instalasera acolo.
- Astia cunosc bunul simt? se intrebase mai mult pe el unul din politisti.
Frumosului brunet nu-i placeau intreruperile asa ca, de cum ajunsese in camera isi reluase locul de drept, practic trantindu-l pe Ice in asternuturile moi. Politie? Ha. Caini astia nu aveau ce sa-i faca sau asta gandea, in timp ce-i inspecta gura calda a baiatului.
- Deci, unde am ramas? intrebase, departandu-si putin chipul albicios de celalat.
Buna!. Ma bucur ca ai adus un nou capitol , caci eram curioasa ce se va intampla. Nu ma asteptam ca Ice sa fie "intreg" in ciuda avansurilor pe care i le facea brunetului , dar viata are surprizele ei. Banuiesc ca vom afla peste doua capitole care-i faza cu politia:).
In legatura cu greselile , au fost mai putine ca in capitolul trecut , dar tot au fost:
-"In primul rand titlul de singuratic, cam disparuse"-aici ai pus virgula intre subiect(titlul) si predicat(disparuse). Chiar daca sunt despartite de niste cuvinte , nu trebuie sa pui virgula intre ele. Poti pune virgula doar in cazul in care adaugi o propozitie incidenta , adica care poate fi omisa , ca de exemplu: "In primul rand titlul de singuratic , care ii placea , cam disparuse". "Care ii placea" este propozitie incidenta.
-"Fara nici o avertizare" , "Fara nici o atentionare"-se scrie "nicio" in ambele cazuri
-"Am destule jucari"(jucarii)
-"sa inceteze odata pentru totdeauna"(o data pentru totdeauna)-"o" este numeral aici->sa inceteze o singura data , dar pentru totdeauna.
-"un lucru care il trebuia sa recunoasca, ca-l cam mirase"-nu mai pune virgula ca sa eviti cacofonia pentru ca nu schimba cu nimic situatia , se citeste la fel. Ori lasi asa , ori reformulezi.
-"Miscarile de dute-vino"(du-te-vino)
-"agatandu-se de umeri lati a-i brunetului"(umerii , ai)
-"aceeleasi miscari"(aceleasi)-doar la feminin singular se scrie cu doi "e"(aceeasi).
-"cu obraji inrositi"(obrajii)
-"Caini astia"(cainii)
Vezi ca repeti unele greseli. A fost mai bine , dar se poate si mai bine , sunt sigura;).
Astept urmatorul capitol pentru ca sunt nerabdatoare sa vad ce se mai intampla. Bye!
Ultimul capitol a fost mortal. Imi place enorm ficul asta si trebuie sa-ti marturisesc...nu e prima data cand citesc un fic de al tau. Pot spune ca sunt fanul tau numarul 1.
Asa >< imi place la nebunie povestea dintre Ice si...barbatul misterios, nu i-ai dat un nume, ceea ce-l face si mai interesant. Ideea ficului, sadicismul...hm...imi place la nebunie. Nu mai am ce sa spun. Totul mi se pare perfect la tine. Spor la scris si Kissu
- Ce faci? il intrebase de indata ce se eliberase din stransoarea dulceaga ce i-o oferise.
Pentru un moment se gandise la intensitatea sentimentelor sale, ura, atractia si caldura bratelor lui. Caldura ce reusise sa-i trezeasca fiori pe sirea spinarii, fiori reci care cereau focul din oceanele albastre. Focul sau scanteia. Nici el nu era sigur de asta.
- Ce se vede, ii raspunse barbatul, prinzandu-i o suvita neagra intre degete mai apoi sarutand-o usor. Ce se vede, dragul meu Dean, reptase pe un ton scazut.
Tremura din toate incheieturile. Tremurase si tremura in continuare la vocea melodioasa a barbatului ce-l ghida prin intuneric. Ce-l ghida spre lumina mult dorita...
- Cum te mai simti? intrebase dandu-se un pas in spate.
De cum auzise intrebarea revenise cu picioarele pe pamant. Asa era. Nu trebuia sub nici un chip sa se lase prada sentimentelor trecatoare ce-l incercau. Nu! sub nici o forma nu. Avea o razbunare de indeplinit. O razbunare pe care-o va gusta din plin, urmand refugierea sa.
- Nu te intereseaza pe tine, ii spuse zambind smecher, daca ma vrei sti ce ai de facut.
Un zambet rece se asternu pe fata adultului. Un zambet ce putea cutremura orice om de pe pamant.
- Stiu, raspunse cautandu-se prin buzunarele pantalonilor, dar m-am cam saturat sa astept.
Isi aprinse o tigara tragand din ea cu putere, apoi expirand fumul cenusiu ce se imprastia prin tot holul. Era un barbat puternic, frumos, nerabdator si... il putea avea oricand pe adolescent, insa nu miscase nici un deget in privinta aceasta. De ce? din cauza unei femei irascibile, furioase, de neinduplecat pe care-o salvase mai demult. Da. O femeie incredibil de convingatoare ce detinea si niste informati vitale pentru o afacere importanta de a sa. Si totusi, nu din cauza ei nu-l atinsese pe tanar. Nu in totalitate. Avea o onoare! Un barbat adevarat nu ar obliga "printesa" la nimic, ci ar cuceri-o.
- Ghinion, caine!
- Cum adica "ghinion"? intreba acesta arcuindu-si o spranceana.
Brunetul se intoarse cu spatele.
- Cum ai auzit. Pisicul si-a scos ghearele, gandi Dante, urmarindu-l cum se indeparteaza.
***
Noaptea se apropie cu pasi repezi, invelind intreaga lume in functie de fusul orar. Dean se inchisese in propria cusca pentru restul zilei, lenevind. Uimitor, insa in afara de lenevit nu facuse mai nimic. Parea ca si gandurile il parasisera imprastiindu-se in lume.
Ofta.
Plictiseala se instala in corpu-i micut decorat cu muschi lungi, discreti, provocandu-i buzele sa se intredeschida usor de pe ele sarind in gol oftat dupa oftat. Se ridicase cu greu in sezut, parasind asternuturile moi si calde cu tragere de inima. Vroia sa priveasca cerul negru, stelele stralucitoare, luna... sa simta adierea vantului pe chipul sau, sa i se infioare pielea alba precum laptele la atingerea acestuia, sa se convinga ca nu este singur. Si exact asta facuse. Cu miscari lente deschise geamul sprijinindu-se de pervazul lui. Era liniste, ceasul batand ora 12 pm.
Frunzele copacilor se miscau in ritmul pe care vantul le-o oferea, neavand stare deloc. Nu aveau "somn" la fel ca el. Ele nu se odihneau, ele nu dormeau niciodata, ceea ce ii adusese aminte de o melodie tampita pe care-o auzise la radio.
"Eu vara nu dorm". Sa mori tu?!
Comentase o gramada pe seama piesei cat si a cantaretului. De indata ce revenise cu picioarele pe pamant, isi lasase privirea rosiatica sa cada pe peisajul dinaintea ochilor sai. Era frumos. Stateau la casa, deoarece Dante insistase sa ramana la casa. Da. Pentru prima oara i se paruse ca idiotul avusese dreptate in privinta asta. Era mult mai frumos decat la bloc, chiar daca nu locuise niciodata in vreunul. Era frumos... incredibil chiar. Fara sa-si dea seama, se lasase jos... tot mai jos... pana ajunsese sa isi sprijine capul de pervaz, lasandu-si pleoapele sa cada. Adormise acolo fara nici un advertisment.
***
Peste cateva minute se trezise in acelasi loc, mai mult fortat. Fortat din cauza unui obiect micut si solid ce facuse contact cu capul sau. Banuia ca idiotul de Dante se tinea de glume, ca-l palise din lipsa de ocupatie ca sa se razbune pentru faza cu supa, chiar daca trecuse ceva timp de atunci, insa nu. Nimeni nu se afla prin curte. Absolut nimeni. Cascase, zicandu-si ca este un accident dand sa se indeparteze.
- Hei, pustiule, auzi o soapta joasa din tufis.
- Da? intreba apropiindu-se.
- Locuieste vreo Agnes prin zona?
Intrebarea i se paru putin ciudata, neobisnuita, chiar daca nu era asa, insa gandindu-se ca era vreun posibil admirator ii raspunsese afirmativ.
- Ok
Nu era nimic rau nu? Somnoros se indeparta din nou, asezandu-se in asternuturile moi, verzi, adormind fara nici o grija. In fond, nici nu-si imagina ca defapt o trimisese pe propria sa mama la moarte fara sa vrea.
Hey!. Un nou capitol , deci. A fost un pic monoton , sincer. Dar probabil a fost o pregatire pentru un capitol mai extravagant , sa spunem asa , nu? Dar de unde si pana unde e Agnes mama lui Dean? Si , mai important , de ce vrea s-o omoare tipul ala sadic? Dar cred ca voi afla raspunsurile din urmatoarele capitole.
Acum greselile:
-"Nu trebuia sub nici un chip"(niciun)-nu a fost singurul caz in care ai scris asa , dar nu le-am mentionat pe toate.
-"sub nici o forma"(nicio)-din nou n-a fost singurul caz.
-"sti ce ai de facut"(stii)
-"detinea si niste informati vitale"(informatii)
-"Vroia sa priveasca cerul"(voia)
-"in ritmul pe care vantul le-o oferea"(li-l oferea)-li=frunzele , l=ritmul.
-"nu-si imagina ca defapt"(de fapt)
Au fost mai putine greseli ca de obicei , deci bravo;).
Te astept cu next , care stiu ca va fi interesant:). Pupici!
Lexuu ^^ Stii ca te ador? Ai adus inca un capitol minunat. Nu incetezi sa ma uimesti.
Desi, ce-i drept vreau mai mult IceXBarbatul misterios, *evil smile*. Mai mult sadicism si cel mai important mai mult yaoi.
Greselile de ortografie ti-au fost corectate de Funny. Ma mira faptul ca ai greseli o.O Am nimerit intr-un univers paralel? Eh, se mai intampla!
Cam atat am avut de spus.
Te pup dulce si hai cu nextul. Cat mode-ul meu nu asteapta. Si daca nu citesc ceva placut cat mai repede fac crize.