AnimeZupCăutare

[Yaoi] Impresarul mortii

Mi-am zis sa fac un fic nou, ceva mai sadic... nustiu daca o sa-mi iasa asa cum vreau, dar incerc. Sper sa va placa. So':



Varsta minima: + 18
Gen: Yaoi
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: scene sadice, relati intime, limbaj vulgar(doar in unele capitole).
Tipul de comentariu solicitat: cum doreste cititorul.





Capitolul 1.



"Am petrecut prea mult timp gandindu-ma cum sa ajung acasa, dar acum m-am gandit mai bine. Nu mai am la ce sa ma intorc. Vechiul "eu" e mort..."


- Pleaca sau mori. Spusese cu un aer superior in voce, intorcandu-se cu spatele la tanarul blond.
Baiatul protesta, prinzandu-l de mana patata de sange, tragandu-l de ea cu toata forta ramasa.
- Te r-r-og... mama mea, inca nu e moarta... cheama salvarea...! spuse baietelul de numai 10 ani printre scancete.
Dintr-o miscare, brunetul se afla peste copilas, la podea privindu-l cu ura si o sete nebuna de sange.
- Te-am avertizat, pustiule, spusese pe un ton rece apasand tragaciul pistolului ce-l tinea in mana dreapta. Sangele din capul copilului ii invadase fata, insa nu-l prea interesa.
- Odihneste-te in pace daca poti. Isi trecuse mana peste pleoapele lui, lasandu-le sa acopere ochisori albastri din care se scurse o ultima lacrima.
Se ridicase in picioare intorcandu-i spatele trupului neinsufletit. Nu facuse nici doi pasi, caci se auzise un scancet urmat de niste urlete pitigaiate. Ridicase spranceana stanga, arcuind-o frumos.
Din nou, se intoarse si zarise o silueta subtire, ce incerca sa se tarasca pana la copil.
"Credeam ca te-am omorat!" gandise el, impreunandu-si palmele deasupra capului.
Femeia ajunse in dreptul blondului, incepand sa-i mangaie chipul angelic. Siroaie de lacrimi curgeau din ochi acesteia precum doua cascade. Isi lasase capul sa se odihneasca putin pe pieptul lui, continuand sa se descarce.
- De ce?! A fost... mereu, un copil bun. De ce... a trebuit sa mi-l iei?! De ce?! spuse printre lacrimi.
Isi indreptase privirea spre' brunet, urmarindu-i fiecare miscare, care de fapt nu exista. Nescapandu-l din ochi, incercase sa se ridice de pe jos, cu toate ca durerea o inebunea, ii daduse un plus de curaj si unul de adrenalina ce reusise s-o ajute. Statea in picioare... apropiindu-se incet de brunet. Parul ei blond, cei curgea in valuri pana sub sani, era foarte murdar, in timp ce ochi ei albastri nu reflectau decat durerea de a-ti pierde copilul si, ura pentru cel care ii luase viata.
- Tu... spuse, indreptandu-si degetul in directia lui. Tu... nu esti decat un pui de catea! Un criminal! Te... urasc. Ii daduse o palma brunetului, astfel ca, capul acestuia se intoarse putin spre' dreapta.
El, nu facea decat s-o urmareasca pe femeie, amuzandu-se cumplit pe seama ei. Batuse din palme, razand ironic.
O luase de par, ridicandu-i chipul la inaltimea sa, din cauza staturei mici a acesteia.
- Oameni ca tine ma dezgusta. Defapt toti oameni ma dezgusta. Pretinzi ca ti la copilul ala, cand nici macar nu e al tau?! uitandu-se in gol, un zambet ii rasarise in coltul guri. O impinse, scotand pistolul si indreptandu-l catre ea. Ar fi prea usor sa te omor asa, nu? Mai bine ne-am bucura de... ultimele tale clipe de viata! rostise demonic, apropiindu-se de ea, rupandu-i toate hainele...
Brunetul se descheiase la pantaloni, scotand la iveala barbatia sa.
- Stai! tipase femeia speriata, insa nu mai apucase sa zica si altceva, caci in lacasul sau se afla fructul barbatului.
- Da-i drumul. Vreau sa vad ce poti... si poate o sa te las in viata.
Blonda incurajata de cuvintele acestuia, incepuse sa faca miscari sus-jos, facandu-l pe brunet sa strambe din nas. Ii daduse o palma.
- Nici macar de asta nu esti buna. Poate o sa inveti sa faci un oral in viata de apoi, in iad... o sa te testez, cand ajung si eu acolo. Spuse afisandu-si setea de sange in privire si-n zambetul diabolic, ce se afla pe fata sa. Isi scoase cutitul din spatele pantalonilor, punandui-l la gatlej. Mori, catea! fusesera ultimele cuvinte pe care blonda le auzise, inainte de moartea sa.
Brunetul, linse cutitul de sange, trecandu-si limba peste buze.
"Sange... dulce?! Mmmm... macar cu atat mi-ai facut pe plac."
Se intoarse cu spatele, incercand sa plece pentru a 3a oara din locul ala, ce acum era patat de infractiunile lui.

*

Se afla pe balcon, sorbiind linistit dintr-o cana plina cu, caffea. Privea cerul gandindu-se la ce victima o sa urmeze pe lista sa. Avea deja o lunga lista pe care erau trecute numele a nu mai mult sau mai putin de 300, de persoane. Oftase prelung, atintindu-si privirea la o pisica ce sedea linistita intr-un copac. Se gandise sa exerseze un pic, asa ca-si scoase pistolul si o ochise. Direct la tinta. Animalul cazuse pe sol, putand sa observe ca-i lipseste viata.
Niciodata nu se intamplase sa se plictiseasca din ceea ce facea. Nu astepta bani niciodata de la nimeni, nu ucidea pentru nimeni ci pentru pura sa placere. Adora sa-i vada pe ei cum tanjesc dupa viata lor scumpa si pretioasa. Cum cer indurare sau cum incerc sa-si apere fiintele dragi lor. Se amuza mult pe seama lor.
Considerase oameni gunoaie, in tot acest timp si asta vor ramane pentru el. Niste simple gunoaie umblatoare. Nici mai mult nici mai putin.
Se hotarase intr-un final sa iasa afara si sa se plimbe. Cu putin noroc poate va da de o victima care sa-i potoleasca setea de sange.
Inaintase in camera sa, alegandu-si o pereche de pantaloni negri, o camasa neagra si o geaca de piele. Se imbracase destul de rapid, neuitand totusi sa se incalte si parasise apartamentul, inchizandu-l.
Isi bagase mainile in buzunar, pentru a-si cauta pachetul de tigari si o bricheta. Le gasise. Isi aprinse o tigara, tragand in piept fumul cu nesat si eliberandu-l. Ritualul tot continuase, si cand o tigara se termina isi aprindea alta. Considera acest viciu util. Ii placuse dintotdeauna sa fumeze mai ales din copilarie... de la acel incident. Cazuse adanc pe ganduri, insa cand auzise strigatul revenise cu picioarele pe pamant.
- Stai! Politia! Nu te misca sau te... incremenise cand vazuse chipul demonic al brunetului. Parul albastru ce-i intra in ochi, fusese dat laoparte de celalat barbat, atunci cand acesta facuse distanta la care se aflau inexistenta. Ii atinse buzele cu un deget si-si lasase capul la nivelul sau, langa ureche.
- Shh... somn usor. Spuse dandu-i o dreapta dupa ceafa, lasandu-l inconstient. Pe moment nu avea de gand sa-l omoare... sau da? Ranjise usor, iar in urmatoarea clipa se auzise un foc de arma. Politistul murise. Brunetul isi stinse tigara de capul victimei, indepartandu-se.
"Prostul... stie ca nu iert pe nimeni. Trebuia sa fie mai atent, cu mine." isi spuse in intimitatea gandurilor sale oprindu-se pentru al mai privii odata. Zambi, insa sincer de data asta.
- Ai pierdut, camarade. Am castigat... soptise.
Incepuse sa ploua puternic, insa brunetul pasind inainte fara nicio grija, purtandu-se de parca nu s-ar fi intamplat nimic, reusise sa se faca pierdut printre umbrele nopti...
Intr-un fel caracterul sau e destul de interesant si sadiic ~ cum imi place mie <3 La inceput am crezut ca va fi uke baietelul de 10 ani, dupa credeam ca va veni fantoma lui sa-l bantuie pe tip sau ceva de genu :)) Acum ramane de vazut oare cine va fi micutu dracusor ce va ajunge la inima diavolului >:) Aa, ma gandesc, daca esti infractor si reusesti sa iti acoperi asa bine urmele trebuie sa fii aproape un geniu :-?
Oricum abia astept urmatorul capitol ^^ si multumesc pentru acesta, mi se pare un inceput reusit.
Ceau, Alex! Un nou fic, vad ca ideile te bantuie foarte mult si asta pe mine ma incanta. <3
Incep prin ati marturisii ca imi place foarte mult titlul, e chiar interesant si ma pune pe ganduri. Pentru mine are foarte multe sensuri, deci voi vedea pe parcurs care din ele le vei ochi.
Imi place acel rand de la inceput cu italics, cat si felul in care ai dat replicile, bine alese si puse la punct, deloc banal, deloc simplu, foarte bine.
A fost mult dialog cei drept, dar chiar si asa scenele s-au derulat precum un film in capul meu si am putut sa simt asa si asa cum se simtea acea femeie, durerea ei era mare si patrunzatoare. A fost trist.
Deci sa inteleg ca are o lista - 300 de insi e cam mult, ma intreb cum ii va omora pe toti si cine are sa-l prinda, daca il va prinde. Am asa impresii, dar ma las in voia 'vantului' si o sa parcurg cu tine fiecare capitol in parte. Am impresia ca are sa fie ceva bun.
Nu pream am foarte multe de spus dupa cum observi, greseli chiar nu am vazut, ai lucrat impecabil... totusi ai omis o virgula inainte de "ci", doar sa fi atenta.
Succes in continuare si multa inspiratie! *hug*
Multumesc de comentari, dragele mele. Ma bucur ca va place:*! Kissez. So' next:





Capitolul 2.




Copaci il inconjurau, ferindu-l de privirile celorlalti oameni. In momentul de fata se plictisea de moarte, insa nu avea niciun chef sa ucida pe nimeni, plus de asta era zi. Doar un idiot sau un incepator lipsit de minte si strategie ar ucide pe cineva ziua si intr-un loc public. Oftase prelung, amintindu-si de ghinionul politistului de aseara. Zambise. Politia continua sa-l subestimeze, pierzandu-si tot mai mult camarazi din cauza sa. Isi alungase toate gandurile ce aveau politia in prim plan, insa cazuse intr-o "capcana", intr-o amintire din copilarie...
"Inapoi in trecut...
- Unde pleci, frate? Ce le-ai facut parintilor?! intrebase albastrelul, tinandu-si cu greu lacrimile in frau. Brunetul ii intorsese spatele, pasiind inainte incercand sa lase intrebarea in aer. Celalalt baiat, fugise in directia sa, atingandu-i umeri cu mainile, oprindu-l.
- I-am ucis. Rostise brunetul, pe un ton de gheata care il infiorase pe Kei. Bietul Kei, scapase paharul din mana. La contactul cu solul, cioburile de sticla se imprastiasera pe jos la fel cum cioburile din inima lui se pierdusera pentru totdeauna. Ramasese asa, parand ca un nebun, privind in gol reusind sa ingane un "de ce".
Brunetul se indepartase, intorcandu-i spatele. Privise in gol, apoi pornind inainte pe propriul drum ii spusese celuilalt:
- Pentru ca vechiul "eu" e mort... "

Clipise des. Credea ca avea sa uite momentele acelea ale trecutului sau in care traise in minciuna. Ramasese asa, blocat pe acea amintire, pana cand simtise o miscare brusca langa corpul sau ceea ce il facuse sa-si revina. Privise cu, coada ochiului cateva clipe baiatul ce se afla langa el, insa fusese de ajuns pentru a-i ramane in minte imaginea lui. Parul alb, ajungea undeva pana la baza gatului in timp ce isi odihnea ochii albastri metalizati intr-o carte lipsita de importanta. Trupul slab, ce semana usor cu al unei femei putea atrage pe oricine. Pe mana sa insa, observase un tatuaj care-i atrasese atentia. Un tigru alb ce avea gura intredeschisa pentru a-i observa colti, ochii albastri spre gri, iar la baza labelor sale se afla un cap de mort plin cu sange. Semana mult prea mult cu tatuajul sau de pe bratul drept, insa al sau avea la baza labelor 3 capete de morti. Din cate isi aducea aminte din povestirile batranului pe care-l numise tata atata amar de vreme, un om care avea un asemenea tatuaj putea fi intitulat asasin sau un simplu singuratic, a carei privire te ingheata pe loc, a carei raceala te cutremura...
Cand el insusi isi facuse tatuajul fusese destul de evitat de oameni, astfel ca nu-si putu reprima un zambet.
„Cine mai e si tipul asta?” se intrebase in intimitatea gandurilor sale in timp ce privea absent cerul.
- De ce nu fugi?
Isi indreptase privirea spre' tanarul ce-si gasise odihna fix pe banca unde sedea si el, ridicandu-si o spranceana, arcuind-o frumos.
- Deci? intrebase, oprindu-si privirea in a sa, aruncandu-i sageti de gheata, testandu-l. Brunetul nu fugea, ci la randul sau il privise profund pe baiatul de langa el, incercand sa-si dea seama ce e el si care e povestea lui. Isi daduse jos geaca, descoperindu-si tatuajul in fata celuilalt.
Acesta dadu din umeri nepasator.
- Inteleg. Fusese tot ce mai rostise.
Brunetul isi imbraca geaca, asezandu-se la locul sau, scotandu-si pistolul din buzunarul drept, jucandu-se cu el. Se gandea la un mod prin care sa-l abordeze pe celalalt. De data asta nu avea sa ucida, ci sa afle. De data asta era cu adevarat interesat de persoana cuiva, era cu adevarat... curios.
„Ce se ascunde in ochii tai? Care e povestea ta?” Se intrebase pe el, incercand sa inteleaga raceala din privirea celuilalt, insa fara rezultat. Daca nu-l intreba, nu avea cum si, nu prea era dispus sa faca vreo conversatie. Nu era genul lui sa vorbeasca, cu nimeni...
- Spune-mi, Ice. Spuse tanarul, inchizandu-si cartea si intinzandu-si mana spre' celalat.
Brunetul nu schitase nici un gest. Nici macar nu avea de gand sa se prezinte celuilalt. Numele lui avea sa ramana un mister, pe care il va lua cu el in mormant... pe care, il va sti doar el. Ice, ramasese asa cu mana suspendata in aer, asteptand-o pe a sa. Nu stiuse pana acum ca exista vreun om mai rece decat el sau mai indiferent. Era ceva nou pentru el...
- Si eu sunt singur. Soptise Ice, lasandu-si mana sa se odihneasca pe genunchiul sau. Acele cuvinte il facusera pe brunet sa tresara, sa simta un fior neplacut de rece, cum ii traversa toata sirea spinarii. Nu mai am la ce sa ma intorc. Continua el, privindu-l pe celalalt.
Cu fiecare cuvant pronuntat de Ice, curiozitatea brunetului crestea mult prea mult pentru a putea fi ignorata. Intr-un final, acesta se intoarse si rostise absent:
- Spune-mi, povestea ta. Vocea sa rece si joasa rasuna in mintea baiatului, obsedandu-l. Nu mai intalnise pana acum un asa om, poate ca el merita mai mult porecla de 'Ice' decat el insusi. Isi scosese o tigara din pachet, servindu-l si pe brunet, aprinzand-o. Trasese in piept fumul cu nesat, tinandu-l captiv cateva secunde si-l eliberase.
- Mai demult, aveam si eu o familie. Tatal meu era politist, iar mama o tarfa oarecare. -facuse o pauza- Intr-o seara, a fost prinsa cu altul. Lasul acela l-a omorat pe tata si-n momentul ala, femeia aia care mi-a dat viata si-a strans lucrurile, si, lasandu-ma in grija bunici imi promisese ca se va intoarce. -Isi aruncase tigarea pe jos- Cum tatal meu a era politist m-a invatat cum sa ma joc, cu pistolul, cum sa ma apar daca era nevoie. -Isi impreunase mainile, lasandu-si capul sa se odihneasca pe ele- I-am spus tarfei ca vreau sa-i dau ceva inainte sa plece si, scotandu-mi pistolul din buzunar am apasat tragaciul fara sa mai stau pe ganduri. I-am ucis pe amandoi, inclusiv pe bunica, ca sa nu anunte politia. Uitandu-se la cer, oftase prelung, amintirile trecandu-i prin fata ochilor precum un film.
- Am petrecut prea mult timp gandindu-ma cum sa ajung acasa, dar m-am gandit mai bine. Nu mai am la ce sa ma intorc. Vechiul „eu” e mort...
Brunetul tresarise la auzul ultimelor cuvinte, cascandu-si ochii indeajuns incat sa vada si celalalt uimirea din privirea sa.
„Cuvintele astea...” reusise sa-si spuna in minte.
Se ridicase destul de rapid, uitandu-se absent in gol. Povestea lui fusese destul de trista incat sa-si dea seama ca-i semana mult lui. Gandindu-se mai bine, punandu-si mana pe unul din umeri baiatului 'Ice' rostise:
- Hei, pustiule, vrei sa fi de ajutor cuiva?
Ochii baiatului de un albastru metalizat se facusera mari, si brusc puterea sa de a grai se duse pe apa sambetei. Intrebarea brunetului fusese lasata in aer, insa, vazand ca vrea sa plece ii urmarise urmele intocmai, prinzandu-l din urma, soptindu-i:
- Da.
Din acel moment devenisera o echipa, o masinarie noua de ucis, insa nu aveau de unde sti ce le rezervase viitorul...
Scrisesem mai mult inainte la comul precedent, dar am inchis repede eu ca idioata pagina. :( Asa ca am sa fiu mai directa - Me like it! De ce? Fiindca: ai construit destul de interesant personajele, insa deja lucrurile acestea sunt la ordinea zilei si deja devin obisnuite, insa sunt sigura ca pe parcurs totul are sa faca o schimbare evolutiva.
Se pare ca acest Ice, foarte rece si misterios, face parteneriat cu protagonistul nostru sadic si smexy, o da , are sa se lase cu multe nabadai violente si fierbinti (sper si cred).
Nu mai stiu daca ai avut greseli si altele... fiindca am citit mai pe la ora la care ai si postat, intr-un fel sau altul. oricum consider ca ai facut o treba buna, totusi nu s-au petrecut foarte multe.

Astept nextul, succes in continuare si multa inspiratie! *hug*
Frumos titlu, frumoasa poveste si dragut conturate personaje. Cel din perspectiva a cui vorbesti este chiar o masina de ucis, iar acum, cu ajutorul lui Ice cred ca vor forma o echipa de neoprit. Multa crima, scene sadice, chiar de asta aveam chef intr-un fic. Pun pariu ca va ajunge intr-un final pe lista mea de preferate, pentru ca deja are un bun inceput ce ma atrage.
Vreau sa aflu mai multe despre trecutul amandurora, sa le aflu misterele si sa vad cum ucid si tortureaza gunoaiele umblatoarea, adica oamenii. Astept urmatorul capitol si felicitari pentru inceperea unui nou fic. ^^

PS: Nix, imi place semnatura ta.
Alexxxxxxxxx, buna draga mea ! <3 Stii cat de mult iti iubesc mintea nebuna si perversa la fel ca a mea ? Ti-am mai spus eu tie, o forta malefica, poate chiar extraterestra, a facut ca noi doua sa ne intalnim si sa complotam impotriva omenirii cu mintile noastre extraordinar de perverse. Am dreptate ? ;))
Asa, sa revenim pe pamant. Povestea, ei bine... Cum sa-ti spun eu sa nu te superi pe mine... Pai... O absolut mega ador ! Esti geniala, scumpo. Personajul misterios, al carui nume nu il stim, are un caracter foarte interesant si niste conceptii nebune despre viata si oameni. E pornit pe fapte mari cu cei 300 de oameni de pe lista pe care planuieste sa-i ucida. Si banuiesc ca micutul Ice cel bun il va ajuta sa isi duca la indeplinire planul si sa conduca lumea ! Muhahahaha ! Sau doar sa isi indeplineasca misiunea. Siiiiiiii bineinteles, presimt multe scene incendiare intre cei doi. :> Am dreptate ? Um ? Am, am ?
Mult succes la scris si la cat mai multe ideiiiiiiiiii !
[ Hugs ]
Multumesc mult de comentari fetelor si ma bucur ca va place. Mmm, poate o sa va induca in eroare capitolul asta, dar toate se vor lega pe parcurs. Fara s-o mai lungesc atata, va prezint nextu':


Capitolul 3



O zi noua se asternuse peste Tokyo. O pereche de pleoape grele se ridicasera usor, lasand la iveala doi ochii rosi, calzi. Baiatul isi ferise bretonul de pe frunte, apoi privise pe fereastra. De cum il zarise pe fratele lui, sarise din pat, incepand sa se imbrace in graba.
Isi alesese o pereche de pantaloni scurti negri si un tricou rosu care se potrivea perfect cu privirea sa. Caracterul copilaros pe care-l detinea baiatul, iesise la iveala cand incepuse sa fuga prin casa, dar mai ales atunci, cand sarise pe fratele lui daramandu-l la pamant.
- Dean, da-te jos de pe mine! Imi furi tot aerul. Spuse barbatul de sub el, privindu-l cald.
Ochi acestuia de asemenea erau de aceeasi culoare cu a baiatului in varsta de 16 ani, doar ca, culoarea lui era mult mai vie. De obicei in familia lor asa era. Ochii se mosteneau mereu si, desi pareau niste ciudati fusesera acceptati de toti oameni, ei fiind onesti si buni. Brunetul se daduse jos de pe trupul slab al fratelui sau, lasandu-i un pic de spatiu pentru a putea respira linistit. Se intrebase mereu ce manca, deoarece de fiecare data cand il vizita era tot mai slab. Isi pierduse pana si zambetul de alta data, ramanandu-i doar o urma de bucurie, vazandu-l pe Dean crescand sub ochii sai. Tot ce-l mai tinea in viata si motivul pentru care se zbatea sa munceasca precum un sclav era; fratele sau Dean.
- Ti-am adus un cadou. Spuse roscatul pe un ton cald, soptit, privindu-l pe Dean.
Mititelul se trezise din visare, intelegand intr-un final vorbele fratelui sau mai mare, Ken. Ridicase o spranceana, parca intrebandu-l de ce un cadou si pentru ce ocazie.
- Astazi e ziua ta prostutule, ai insfarsit 16 ani. -facuse o pauza, dar apoi continuase pe aceelasi ton bland- Vrei sa vezi ce ti-am cumparat?
Dean cazuse adanc intr-o prapastie, in amintirile sale, intrebandu-se cum dracu' uitase de propria sa zi de nastere si, gasise raspunsul; din cauza tatalui sau. Din omul acela nu mai ramasese decat o ura adanca. Isi urase copii inca de la moartea mamei lor. Daduse vina pe ei, si incerca de fiecare data sa-i raneasca prin cuvinte, iar pe Dean chiar si prin bataie. Tresarise atunci, cand isi amintise de trupul sau ce era acoperit de vanatai, insa nu indraznise sa-i spuna nimic lui Ken. El mereu se zbatuse pentru ca el sa aiba o soarta diferita de a lui, si reusise. Atata timp cat nu-si deschidea gura Ken, nu avea sa mai sufere si el putea sa-l minta in continuare pentru ca ultimul dram de fericire al fratelui sau sa nu se spulbere. Trebuia sa se prefaca, sa fie „fericit”.
Printr-o simpla inclinatie a capului, Ken il prinsese de mana dreapta pe Dean, cu cealalta astupandu-i ochii. La urma urmei trebuia sa fie o surpriza. Il conducea usor, cu grija, ca sa nu se impiedice. Ajunsi in fata masinii roscatului, acesta isi indepartase mainile, lasandu-l liber pe brunet, pentru a putea vedea. Ken deschise portbagajul, scotand de acolo o bicicleta draguta, ultimul model aparut pe piata. Cum spuneau cei tineri „ultimul ragnet”, spunand:
- La multi ani, fratioare! il stransese in brate, sarutandu-l pe frunte.
Brunetul il luase si el in brate la randul sau, multumindu-i din toata inima. Isi dorise de mult o bicicleta noua, ca sa se deplaseze cu ea la liceu, caci cea veche nu mai era buna.
- Multumesc mult! Esti cel mai tare frate! spusese pe un ton plin de entuziasm, sarutandu-i obraji roscatului.
Singura persoana pe care-o iubea brunetul fusese dintotdeauna fratele sau, caci pe mama sa nu o cunoscuse niciodata, iar tatal sau era un ticalos de prima mana. Se prefacea de fiecare data un om bun cand era roscatul acasa, ca sa nu-i fie luata „jucaria sexuala”.
- Incearc-o! Eu ma duc pana in casa ca sa discut cu tata. Spuse pe un ton cald, indreptandu-si pasi spre intrare.
Brunetul aprobase, dand din cap, zambiind trist. „Nu sti tu ce poama ti-e tatal, dar prefer sa nu afli. E spre binele tau...” rostise in gandul sau.
Bicicleta daruita de fratele sau avea culoarea cerului, iar mirosul de nou se raspandea in aer. Fara sa mai astepte vreo invitatie speciala, Dean se suise pe ea incepand sa pedaleze, sa se indeparteze tot mai mult de casa.
Era o zi destul de frumoasa. Razele soarelui mangaiau pamantul, incalzindu-l. Pasarelele zburau pe cer, incantandu-i pe toti cu, cantul lor Dumnezeiesc. Oameni pareau mai zambareti ca oricand, in aceasta zi in care, era ziua baiatului. „Poate ca astazi o sa fie altfel” isi spusese in gand, fiind atent la drum.
Fara sa isi dea seama, ajunsese intr-un cartier strain ghidat de curiozitatea sa. Auzise niste strigate pline de spaima, si, fara frica picioarele il purtasera acolo. Inainta din ce in ce mai mult, lasandu-si sentimentele inspaimantatoare deoaprte, caci, curiozitatea il acaparase in totalitate nedandu-i ocazia sa se indeparteze de acel loc. In fond, ce avea sa pateasca?
Isi ridicase privirea si, zarind o placuta incepuse sa tremure. Acesta era cartierul de care ii spusese Ken. Ii repetase intr-una sa nu paseasca in acest loc mizerabil orice ar fi, insa inconstient pe-o parte ajunsese aici, dar totusi constient pe alta. Nu stiuse ca acesta era acel cartier, dar stiuse ca exista totusi un pericol din pricina acelor strigate indurerate. Locul era destul de mizerabil. Cladirile gri lipsite de locuitori, erau pline de geamuri sparte si „tatuate” cu grafiti. Praful domnea in aer, si, aproape peste tot unde ar fi trebuit sa fie gradini erau doar buruieni inalte, urate. Tot inaintand asa, suntele deveneau din ce in ce mai proeminente.
Perechea rosie pe care-o detinea descoperise un baiat saten, cu niste zdremte pe el, tot ravasit si plangand. Din posteriorul baiatului curgea sange incontinuu ceea ce-l dusese pe brunet cu gandul la un singur lucru. „Si el a patit acel...lucru.”
Se daduse jos de pe bicicleta, luand corpul baiatului in brate. Fara sa-si dea seama il cuprinse o stare de ura pentru tatal sau si, pentru cel care-i facuse acel lucru ingrozitor.
- Pleaca! rostise celalalt baiat pe un ton speriat insa jos. Siroaiele de lacrimi nu incetau sa ii curga pe obrajii murdari.
Acea priveliste era dea dreptul ingrozitoare, iar din aceasta cauza brunetului ii se facuse mila...
- Nu vreau sa-ti fac rau. Am venit sa te ajut. Spuse calm, ridicandu-l pe baiat de pe jos.
- Pleaca sau o sa patesti la fel! Pleaca odata! Rostise celalalt, impingandu-l si cazand pe jos. Satenul isi cascase ochii, in ei putandu-se citi teama, insa inainte ca brunetul sa-si intoarca privirea, o lovitura in ceafa il adusese in pragul de inconstienta, iar strigatul cuiva il inspaimantase.

*


- Si, ce facem cu el?
- Mmm, dupa parerea mea arata destul de bine. Hai sa-l incercam si sa-l trimitem pe centura. Ce zici?
Celalat barbat aprobase, strigandu-l pe un tip Shin, pentru a participa si el la partida.
Brunetul isi deschise ochi cand primise o palma peste fata, insa imaginea il inspaimantase de-a dreptul. Era tinut captiv intr-un camion, impreuna cu inca 7 baieti, ce aveau pe ei doar zdremte.
- Te-ai trezit? O tu, micuta adormita, avem chef de sex. Dezbraca-te!
Cum el era singurul care nu fusese legat, avea cum sa se miste, insa nu dorea nici un moment sa fie violat de 3 tipi. Defapt nu dorea sa mai fie violat de nimeni in viata lui.
- Nu. Rostise tare pe un ton ca de gheata, ceea ce pe ceilalti ii facuse sa rada.
Un tip se apropiase de el, ridicandu-i chipul cu doua degete. Il scuipase in fata, apoi ii rasese direct in fata.
- Pustiule, daca ai impresia ca te joci, cu noi gresesti. Aici eu fac regulile, si tu le respecti. Spuse pe un ton jos, rupandu-i pantaloni si tricoul cu o singura mana.
In ochii rosi ai lui Dean nu se observa teama sau supunere. Nu, nicidecum. Trecuse prin asta inca de la 14 ani si, nu se gandise nici un moment ca avea sa mai treaca si de acum inainte. Tipul pe nume Shin, se descheiase la pantaloni scotandu-si barbatia, patrunzandu-l fortat. In loc sa zbiere Dean inghitea fiecare geamat de durere, fiecare tipat, lasandu-si pe chip masca indiferentei pentru a-i enerva pe ceilalti.
Toti cei tinuti captivi il priveau pe brunet, incercand sa inteleaga puterea lui. De unde atata forta intr-un corp asa de mic? Se intrebau toti, in timp ce uni din ei mai susoteau cuvinte batjocoritoare, iar alti puneau pariu ca nu rezista la bataia ce urma s-o primeasca.
Dean fusese violat de fiecare in parte, insa cei 3 parca nu erau satisfacuti doar cu atat.
- Sugemi-o. Rostise Shin, pe un ton glaciar si superior.
Brunetul se ridicase in picioare, ignorand durerea ce pusese stapanire pe trupul sau, incruntandu-se la blond.
- Sa ti-o suga mata! spusese revoltat, insa imediat isi inghitise cuvintele, din cauza palmei pe care-o primise.
Baiatul acela o daduse cu atata ura si putere incat bietul Dean, cazuse la pamant, in acel camion mizer, observand doar in acel moment ca autovehicolul e pus in miscare.
- Pentru greseala asta o sa te pedepsesc. Rostise blondul, scotandu-si din pantaloni un bici din piele.
Imediat incepuse a-l bate pe brunet, insa acesta doar scancea usor, ceea ce-l facea pe Shin sa-l loveasca si mai tare. Nimeni nu intelegea de ce nu tipa, de ce are un plisc asa de mare in ciuda faptului ca se afla la ananghie. De ce el avea puterea sa se opuna si ei nu?
Cand barbatul terminase cu el, se alaturase amicilor lui, insa nu inainte de a-i adresa niste cuvinte;
- Asta sa-ti fie invatatura de minte, tarfa. Spuse, incepand sa rada, insa Dean nu-l bagase in seama. Nu de data asta.
Trupul brunetului fusese acoperit de un strat subtire de sange. In unele locuri era uscat, iar in altele inca nu se oprise sangerarea din pricina ca unele rani erau mai adanci si deschise. In timp ce sedea pe jos, se gandea acum la fratele lui, la cadoul pe care i-l daruise si la clipele fericite petrecute alaturi de el. „Acum... cine o sa-ti mai aduca fericirea frate?” se intrebase pe sine, o lacrima evadandu-i din ochiul drept. Pana si-n acele momente critice pentru el se gandea la fratele lui cu durere in suflet. Defapt de corpul sau nici nu-i pasa, ci mai mult ii pasa de fratele lui si de fericirea sa.
Un tip scund si blond se apropiase de el. Probabil, mai mult din curiozitate, incepand sa-i curete ranile cu vata si spirt.
- De ce esti asa? intrebase tanarul intr-un final.
Brunetul privise in gol cateva minute, apoi fara tragere de inima rostise destul de tare pentru a auzi si ceilalti „detinuti”, pentru a nu-l asalta si ei cu aceeasi intrebare.
- Pentru ca... vechiul „eu” e mort. Spusese inchizand ochii, alunecand din nou intr-o lume sumbra, in care doar ura domneste, dar totusi pastrandu-si speranta ca, intr-o zi va reusi sa ajunga din noua acasa.
Hmmm ! Sunt prima se pare. >:D<
Deci asa incepea povestea lui Dean, personajul misterios din celelalte capitole. Brunet cu ochii rosii, interesanta descriere. Ce pot sa mai spun ? Mi-e placut capitolul, toate creatiile tale sunt magnifice si lucrezi imecabil, am de luat lectii de la tine. O singura chestie am de obiectat, virgulele. Pui multe si undeva unde nu ar cam trebui. In rest totul este perfect !
Sa ma anunti si pe mine cand pui nextul, este un fic ce merita urmarit.
Astept urmatorul capitol, spor la scris. * hugs *
Va anunt de pe acum, acest capitol e naspa. L-am scris de curand si nu mi se pare cine stie ce. Am decis sa-l postez fiindca o sa fiu plecata cateva zile si nu doresc sa va fac sa mai asteptati. Pai, next:


Capitolul 4.




Vantul ii atinsese fata fina, dandu-i de inteles ca astazi avea sa ploua. Cu miscari lente isi introduse mana in buzunarul pantalonilor cautandu-si pachetul de tigari, gasindu-l. Isi scosese o tigara pozitionand-o intre buzele apentisante si carnoase, aprinzand-o. Tragea cu nesat din ea, lasand fumul cenusiu sa-i invadeze plamani pentru a-i cufunda si pe ei in intuneric, ca mai apoi sa-l lase liber sa zburde prin aer.
Privirea sa rece si intunecata atintise cerul albastriu. „Astazi o sa fie luna plina”. Isi spusese in intimitatea gandurilor sale, nedorind sa isi faca vocea auzita.
Isi intinsese picioarele pe un scaun mic, trosnindu-si oasele. Era incredibil de obosit si deja asteptase o ora intoarcerea tanarului Ice. Medita la anumite lucruri pe care doar el le stia. Oricum oboseala nu fusese niciodata un obstacol pentru a ucide. Simtea cum sangele incepuse a-i circula mai repede prin vene la amintirea cuvantului „ucide”. Era un sadic si jumatate. Un om care nu avea pic de mila pentru nimeni si nimic. Defapt, nu. El nu se putea asemana cu fiintele acelea menite sa minta si sa fure. El era el si se putea considera un simplu asasin, neplatit.
Sunetul facut de usa il trezise la realitate. Se parea ca Ice se intorsese acasa cu urmatoare victima. Se ridicase de pe scaun, inaintand cu pasi mici. Ajuns in hol il surprinse pe Ice sarutand-o pe bruneta apasat si violent in timp ce-si plimba mainile pe corpul sau destul de dotat. Privirea sa il studiase pe tanar rapid, apoi picioarele sale il facusera sa ajunga in camera sa. Imaginea lui era destul de hot si din pacate asta il facuse pe brunet sa-si simta amicul trezit din hibernare. Nu intalnea destul de des persoane care sa-l trezeasca pe 'Bush' si sa-l faca dornic de joaca. Dar,nu. Nu avea de gand sa-l bage pe Ice in asternuturile sale sau in jocurile lui dominante si demonice. Nu voia sa-l atinga fiindca el ii era coechipier nu vre-o fufa sau ceva de genul. Cand ii propusese sa-l insoteasca si sa se mute la el, nu facuse asta cu gandul sa-l arda la fund sau chesti asemanatoare. Il chemase din pricina asemanarii intamplarilor din trecutul lor murdar, patat de sange si fiindca, chiar daca nu admitea se simtise singur prea mult timp pentru a mai indura acel infern in continuare.
Gemetele femeii rasunau puternic in toata casa, facandu-l pe el sa zambeasca. In gandurile sale toate sunt tarfe dornice de placeri. Se intinsese pe pat, punandu-si mainile sub cap. Privirea sa atintise tavanul de un alb imaculat. Chipul fratelui sau ii fusese afisat pe bucata aceea de perete, facandu-l sa zambeasca trist. El nu avusese nici o vina in tot ce se intamplase, insa nu putuse sa treaca, cu vederea.
Trasaturile lui fine si ochii mari, zambetul sincer si inocent, ii facusera inima sa tresara si... fara nici un semnal, acesta adormise pe asternuturile reci.


*


O bataie in usa il trezise din visare.
Se ridicase in sezut incercand sa-si aminteasca, ce visase insa in zadar. Analizase camera sa dintr-o privirea, apoi spusese un „intra” pe aceelasi ton jos si rece pe care-l detinuse intotdeauna. Defapt, nu. El nu avusese aceelasi ton dintotdeauna ci il castigase pe parcursul trecerii anilor.
Usa se deschise lent iar pe ea isi facuse aparitia Ice, gol.
Pe trupul sau bine lucrat, printre patratele se scurgeau picaturi de sudoare luandu-le forma. Ochii albastri metalizati il piveau pe brunet. Parul sau alb parea ud, din cauza partidei fierbinti pe care Ice o avusese cu acea bruneta bomba.
Brunetul isi trecuse privirea peste tot corpul tanarului, observandu-i unealta inca tare. Zambise amuzat. Era pentru prima data cand era amuzat. Dupa atata timp cineva reusise sa-i aduca acest sentiment in inima sa plina de ura si intuneric.
- Tampita aia e prea larga! Si-n fund! Spuse tanarul incruntandu-se.
Era destul de indignat de aceasta mica-mare defectiune a corpului fetei. In schimb brunetul mai avea putin si izbucnea intr-un ras isteric. Cand il intalnise pe Ice era un singuratic, care avea ochii reci si goi, insa acum. Acum era cu totul alta persoana. Dupa cate observase brunetul, pustiul chiar se simtea in largul sau cu el si de cand se mutase in locuinta sa devenise mult mai deschis si ba mai mult. Amandoi simteau. Amandoi aveau sentimente, dar asta nu schimbase nevoia de sange. Ice indeplinea orice ordin care venea de la brunet fara comentarii. Pustiul voia sa-l satisfaca pe 'salvatorul' sau din toate punctele de vedere. Caci da, in gandurile sale, Ice il vedea pe el ca pe un salvator. Il salvase din iadul acela si ii impartasise arta ucisului, sadismului si chiar ii placea.
- Ce ai facut cu ea? tonul sau jos si cutremurator ii transmise lui Ice un fior placut pe sirea spinarii.
- Am legat-o de pat. A raspuns prompt, zambiindu-i.
Brunetul se ridicase in picioare, indreptandu-se spre camera tanarului. Chiar daca nu-i spusese niciodata era multumit de munca depusa si de indeplinirea ordinelor. Inainte obisnuia sa ucida singur, dar acum, acum nu mai era singur. In momentul de fata avea cu cine sa lupte, avea o echipa. Ce-i drept formata din doua persoane, dar tot echipa e.
Ajunsi in camera pustiului, privise trupul femei timp de cateva secunde. Darele de transpiratie ii se scurgeau pe corp lent ajungandu-i cateva si pe sfarcuri. Talia subtire si pielea alba il faceau pe brunet sa-si doreasca mai repede s-o chinuie, sa vada cum ii tasneste sangele pe aceea bucata de 'nor' pur. Picioarele lungi si perfecte erau legate de lemnul din fata lor si mainile la fel cu hainele fetei.
Imediat ce aceasta simtise inca o prezenta in camera isi lasase ochii verzi liberi. Privise pret de cateva secunde brunetul, apoi isi linse buzele lasciv.
- Ce ziceti de o partida in trei? Intrebase pe un ton lipsit de orice principiu.
Brunetul se napustise asupra 'pradei', lasandu-si buzele sa-i muste lobul urechii agresiv.
- Daca asta e ultima ta dorinta, fie. Soptise, facand-o pe fata sa-si mareasca privirea, insa penetrarea lui o facuse sa uite de acele cuvinte aparent ingrozitoare.
Facea miscari de dute-vino, impingandu-se violent inauntrul femeii, facand-o sa tipe si sa se zbata. Ea ii rugase sa inceteze, caci si Ice o patrunse insa anal. Nu avea nici o scapare...
Nu-si dorise niciodata sa fie asa de rau. Nu-si imaginase doi tipi asa de rai si totusi asa de buni in aceelasi timp.
In timp ce Ice isi afundase dinti pe gatul fetei, brunetul ii prinsese sfarcurile in gura, muscandu-le, facandu-le sa sangereze. Cand lichidul metalic ajunsese pe limba lui se gandise la o moarte cat mai sadica posibila pentru tarfa pe care-o satisfacea. Pe naiba. Mai mult o ranea, fiindca nebuna tipa si plangea, lasandu-si perlele infecte sa sfarseasca la contactul lor cu pielea brunetului.
Miscarile celor doi se marira si tanara se simtise groaznic de rau. Tipase cerandu-le sa termine, insa fara rost. Nu crezuse niciodata ca un act de sex avea s-o raneasca atat de tare. Se simtea rupta-n doua, ba nu, rupta-n patru. Dupa ce amandoi se eliberasera inauntrul ei, se ridicasera si o privisera.
- Ai dreptate, e larga. Spusese brunetul incruntandu-se si el, scuipand-o pe tanara fix intre ochii.
Voia sa spuna ceva, sa-i insulte dar avea sa-si faca si mai mult rau decat facuse pana acum cu decizia de a venii aici.
- Si, ce-o sa facem cu ea? Spusese Ice lingandu-si buzele si afisandu-si privirea insetata, ba chiar demonica.
- O sa-i taiem un san sau poate doi. Spusese brunetul incepand sa rada demonic, parand posedat de cineva.





Ps; necorectat.
Multumesc de comentari fetelor. Apreciez ca va-ti facut timp sa treceti pe aici. So' next:


Capitolul 5





Isi lasase trupul sa cada fara nici o avertizare, inchizandu-si ochii, acoperindu-si acele doua bile sangeri. Totusi, nu se lasase infrant inca. Nu avea sa devina un prostituat lipsit de principi. Nu voia sa ajunga o tarfa de pe care sa castige alti multi, multi bani. Strambase din nas apoi scancise usor. Ranile il dureau, insa nu asa mult cum il durea sufletul. Se gandise tot acest timp la fratele sau care probabil il cautase disperat pretutindeni. Oftase prelung.
- Sti, ar fi mult mai bine pentru tine daca ai avea pliscu' un pic mai mic. Lui Shin nu-i convine sa ii se intoarca cuvintele. Spuse tot aceelasi blond, privindu-l prin margelele albastre, sterse.
Dean zambise in coltul gurii. El nu era genul de persoana care sa taca si sa inghita, decat in fata tatalui sau... Clipise des atunci cand mana blondului se asezase bland pe umarul sau.
- Ar fi mai bine daca...
- Taci! I-o taiase repede. Daca tu crezi c-o sa-mi accept soarta de "tarfulita" visezi! O sa scap de aici intr-un fel sau altul... o sa vezi. Rostise destul de tare incat sa auda toti.
Ceilalti ramasesera asa, nereusind sa-i spulbere visele spunandu-i ca "nu are rost", si altele. Aveau de gand sa-l lase asa, sa nu-l deziluzioneze cu ceva. Aveau sa-l lase... sa-si dea seama singur ca odata capturat de oamenii lui Dante, nu mai exista nicio cale de intoarcere.
Brunetul se ridicase in sezut atintindu-i cu privirea pe toti. Nu-si putea inchipui ceva mai trist decat sa accepte o soarta atat de cruda si rea. Strambase din nas cand incercase sa se ridice, insa nu renuntase. Reusise. Se afla in picioare chiar daca ranile si fata-i suferinda anuntau ca avea sa se prabuseasca din nou. Lui nu-i pasa cat de mult trebuia sa se sacrifice, ca sa scape din infernul acela. Avea sa evadeze cu orice pret si sa le demonstreze tuturor ca nu exista "nu pot" ci doar "nu vreau". Isi indreptase pasi spre usita din spate a camionului.
- Stai! Ce vrei sa...?
- Plec. Daca voi fricosilor o vreti la fund asa mult, eu nu o vreau.
Ajuns la usita isi pusese palmele pe deschizatoare, insa si de data aceasta fusese oprit de aceelasi blond ce-i curatase ranile.
- Imi pare rau. Soptise el, intepandu-l cu un ac in umarul drept, prinzandu-i corpul inainte ca acesta sa faca, contact cu podeaua rece. Sti, imi amintesti de fratiorul meu. Rostise incet doar pentru el. Dean il putea auzi insa din cauza tranchilizantului ce-i circula prin corp ii era aproape imposibil sa-i raspunda asa ca inganase un "Ih", in timp ce se lasa tarat in locul din care plecase. Odata asezat pe o patura jegoasa de pe jos, blondul incepuse a-i bandaja abdomenul, din cauza unei rani pe care-o ratase si care nu dadea inca semne ca avea sa se opreasca din sangerare.
- De acea trebuie sa renunti, altfel o sa ajungi mort din cauza incapatanarii tale. Spuse blondul in timp ce se ingrijea de el. Numele meu e Clay... Il anuntase pe Dean, ferindu-i parul de pe frunte. Apoi apropiindu-se de urechea sa ii soptise bland:
- Nu cara tu singur o cruce atat de grea... Eu, o sa te ajut.
Brunetul zambise sincer lasandu-se a luneca intr-o lume a viselor.


Trezit de oprirea camionului se ridicase in sezut cu ajutorul baiatului Clay. Privise in jur buimac. Era intr-o ceata densa inca din cauza 'medicamentului' oferit de blond lui, pentru a-l readuce la locul sau. Se incruntase dorind sa-i spuna cateva de noroc, ba chiar sa-l loveasca, dar isi readuse aminte de cuvintele sale blande, pline cu bunatate si renuntase la idee. Nu avea de gand sa-si imparta durerea cu nimeni, cu atat mai putin sa marturiseasca unui strain ce are el pe suflet.
Usa camionului se trantise puternic pe-o parte facandu-i pe toti sa tresara. Se parea ca ajunsesera la 'destinatie'. Brunetul strambase din nas.
- Unde am ajuns? Il intrebase pe Clay soptit.
Acesta ezitase putin in a-i raspunde dar totusi o facuse. Mai devreme sau mai tarziu tot avea sa afle, deci preferase sa stie din gura lui.
- Ne-au adus la seful lor numit 'Dante'. Am inteles de la ceilalti ca tipul asta o sa ne 'testeze' sa vada daca suntem buni pentru afacerea lui. Facuse o pauza scurta inainte de a continua. Totusi, doar doi pot sa scape din asta.
- Cum adica sa 'scape'? Intrebase brunetul, o sclipire ciudata aflandu-se in privirea rosiatica.
- Adica sa devina 'animale' de companie pentru el. Vazand ca brunetul avea de gand sa protesteze continuase pe un ton grav. Ai grija, nu oricine are norocul sa-l incante pe omul ala. Daca te alege ai scapat de la multe, multe chinuri sau preferi ca mai multi sa-ti invadeze intimitatea?
- Nu. Rostise plecandu-si capul si gandindu-se ca blondul avea dreptate. Oricum, nu avea de gand sa taca totusi. Nu-i statea in fire si daca avea sa fie acceptat de tipul ala care mai mult ca sigur era vreun bosorog, il va duce de nas si va evada cumva.
- Iesiti afara, viermilor! Se auzise vocea barbatului numit Shin, apoi toti se indreptara spre iesire, mai putin blondul si Dean.
Cand acestia vazura cum reactioneaza cei doi se indreptasera spre ei, intrebandu-i ce-s cu figurile astea de doi bani.
- Sunt dezbracat! Urlase brunetul imediat ce facuse acea descoperire.
- Ai aici haine curate, tarfa. Imbraca-te. Spuse Shin pe un ton glaciar apoi il impinse pe blond afara.
Brunetul nu avea de ce protesta. Nu voia sa-si faca aparitia in fata bosorogului in fundu' gol. Isi trase tricoul negru pe el, apoi imbracase si pantaloni de culoare crem si iesise. De cum pasise afara aerul rece ii lovise chipul frumos, iar acesta inspirase si expirase de cateva ori. Se bucura ca insfarsit nu mai simtea acel miros inecacios de sange si putregai din camion. Inaintase usor in timp ce analiza locul in care se afla. Era o cabana aflata in munti, departe de civilizatie. Nu degeaba se simtise asa de bine cand iesise, adora sa mearga la munte, cu fratele sau...
Cabana era mult prea mare ca sa locuiasca un singur om in ea, cugetase brunetul in timp ce trecea in rand cu ceilalti. Bineinteles se asezase langa Clay, nedorind sa-si paraseasca 'asistenta'.
Multi brazi se aflau de jur imprejur, incantandu-i privirea sangerie. De asemenea se afla si un raulet putin mai departe de cabana, niste pietris ce se asemana cu un drum, desigur construit doar pentru oameni bogati. Shin ii atrasese atentia sa faca liniste si sa-si plece, capul atunci cand soseste stapanul, insa ca de obicei Dean avea obiecti. 'Cica stapan... Sa-si plece el capul in fata unui idiot, ca eu nu fac asa ceva!'. Isi spuse in intimitatea gandurilor sale evitand sa comenteze din nou, nedorind sa mai primeasca tratamentul acela de 'bun venit' pe care-l experimentase. Imediat se auzisera pasi grei pe acele pietricele, indemnandu-l pe brunet sa-si indrepte privirea acolo. Observase un barbat cu parul lung, brunet, prins intr-o coada la spate, inaintand in fata lor doar intr-un prosop.'Omul asta nu are pic de rusine! Circula dezbracat in fata altora! Ce idiot.' Isi spusese in mintea lui, dar parca aceasta nu-l auzise caci era mult mai atenta la detaliile barbatului. Ochii albastri atat de reci si trupul bine sculptat ii adusesera cativa fiori placuti pe sirea spinarii. In ciuda apelativelor pe care i le adresase doar in mintea lui, il considera cu adevarat...frumos. Privirea sa rosie, il studie din cap pana in picioare iar intr-un moment de perversitate ramasese atintita pe barbatia lui. Din cauza prosopului mai mult transparent isi simtise obraji fierbinti, astfel ca isi inchise ochii strangandu-i puternic. 'De ce dracu' ma uit la asa ceva?!' Se intrebase insa bineinteles raspunsul nu venise.
- Deci ei sunt noile jucari. Spuse brunetul pe un ton jos, insa placut.
Simtise cum vocea lui ii mangaiase auzul si cum corpul lui ii incantase vazul. Nu se mai gandise niciodata la un barbat in felul ala, dar cum se spune toate au un inceput. Trezit din visare incepuse a se agita si enerva, intelegand ce voia sa spuna cu acele cuvinte barbatul.
- Jucarii?! Jucarie e mata, nu eu! Zbierase din toata puterea sa, indreptandu-se inspre el, privindu-l incruntat.
Ajuns in dreptul barbatului incercase sa-l loveasca, dar esuase lamentabil, bratulu fiindu-i prins de Dante.
- Idiotule! O sa te pedepsesc mai rau decat data trecuta. Spuse Shin, cerandu-si scuze pentru comportamentul lui.
- Nu e nevoie sa te atingi de el. Vreau sa-l pastrez pe acest pisicut. Spuse brunetul facandu-l pe Dean sa-si caste ochii de uimire si de nervi din cauza apelativului aluia.
- Pe cine faci tu pisicut, caine?!
Ca si cum nu l-ar fi bagat in seama, Dante il chemase si pe Clay, anuntandu-l ca si el avea sa ramana, apoi il trimisese pe Shin inapoi de unde venise.
Dante il alesese pe Dean din cauza temperamentului sau vulcanic si fiindca fusese impresionat de cum ii vorbise, de cum incerca sa-si apere onoarea. Il incantase de asemenea si aspectul sau, era frumos, dar privirea aceea ce putea baga in boala pe oricine era 'acesoriul' perfect in mintea lui. Isi pusese un servitor sa-l conduca pe Clay intr-o camera, apoi dupa ce blondul disparuse din peisaj rostise:
- Ce spui daca ne jucam un pic, pisicut?
Il mangaiase pe crestetul capului bland.
- Tu sa te duci la dracu, caine, cu tot cu jocurile tale! Tipase pe el, insa nu-l luase in seama.
- Ham-ham. Imitase un caine doar pentru a-l vedea pe brunetul din bratele sale cum se enerveaza si mai mult. Se indreptase cu el inauntrul cabanei. Acolo totul parea de vis, de la covoare la tablouri, de la decoratiuni pana la piese mobiliere. Ajunsi intr-o camera, Dante il trantise pe pat pe micutul Dean.
Ce avea sa se intample in continuare cu el?




Ps; necorectat.
Ps 2; stiu ca-i cam mult dialogul dar asa trebuie in acest capitol. Sper sa va placa <3.
@ Ai_4ever: Ma bucur ca-ti place. Etto, aia cu pisicut si caine mi-a venit ca asa ma purtam eu si un prieten, ca pisica si cainele. So; sper sa-ti placa si nextu' asta.


Capitolul 6.



- O sa-i taiem un san sau poate doi. Spusese brunetul incepand sa rada demonic, parand posedat de cineva.

Cuvintele brunetului rasunau puternic in mintea femei, parca lovind-o direct in moalele capului. Se intrebase pe sine de multe ori unde nimerise si de ce voiau cei doi sa-si bata joc de ea insa, nu gasise nici un raspuns. Speriata si nervoasa isi lasase glasul ragusit si tremurand sa rasune in intreaga incapere.
- De ce faceti asta? Ce aveti de castigat daca eu mor? Intrebase ridicandu-si privirea si luandu-i pe cei doi in aria sa vizuala. Incepuse a-i studia pe cei doi din nou. Daca ei aveau sa fie cei care o sa-i faca cunoscut sfarsitul, voia sa tina minte chipurile celor doi.
Parul lui alb ajungea pana la baza gatului si-n mare parte era lipit de pielea sa, acoperita cu un strat subtire de sudoare. Trupul frumos al tanarului era o ispita mortala, iar ochii aceia... albastri metalizati, transmiteau prin fiecare privire sageti de gheata care in cea mai mare parte incantau inimile tinere ale adolescentelor. Femeia isi daduse seama cat de prostesc se comportase si cat de naiva fusese cand acceptase sa plece de la cafenea cu acest, Ice. In acele minute in care ea se simtea plutind deasupra tuturor, zburand pe aripile pasiuni, putea fi confundata cu o adolescenta prostuta si indragostita. Cat de mult gresise ca ajunsese prada pentru un pradator. Inainte de a-l cunoaste pe acest tanar ea avea rolul de pradatoare si nu invers, dar acum... cand rolurile se schimbasera si situatia luase o intorsatura urata pentru viata ei, regreta neatentia sa. Se gandise la acest baiat precum se gandea mereu la barbati, doar jucari sexuale. Meniti sa satisfaca placerile femeilor de pretutindeni. Gresise. Se inselase amarnic in privinta lui. Il crezuse asa de inocent insa, cand il vazuse in pat si-i descoperise vocabularul jegos, acompaniat de acea dorinta de varsarea sangelui ei, se infricosase groaznic. Se gandea ca acum ii erau intoarse toate favorurile. Caci, daca ucizi platesti mai devreme sau mai tarziu. Asta gandea femeia in momentul de fata dar, nu ii parea rau in nici un fel ca scapase lumea de niste barbati, neputinciosi, meniti doar sa raneasca inimile speciei de sex opus lor. Ii ucisese fara pic de mila si nu-i paruse rau deloc. Nici acum nu simtea remuscari in privinta acelor acte, ci se bucura.
Privirea verzuie atintise celalalt barbat, al carui nume nu-l aflase inca. Parul brunet si acesta lipit de pielea sa acoperita cu sudoare se asemana cu taciunea. Trupul perfect, frumos sculptat putea fura orice privire. Totul parea frumos la cei doi, la asemanare, caci la comportament... Ii cautase privirea barbatului brunet si o intalnise. In acel moment respiratia ii se intretaiase, inspaimantand-o puternic. Nu mai vazuse o asemenea dorinta si tristete in aceelasi timp. Dorinta sau setea de sange probabil era pentru ea, insa celalalt sentiment cu siguranta nu ii era menit ei. Oftase prelung, atragandu-le atentia celor doi.
Ice dorise sa spuna ceva, insa un simplu gest din partea brunetului il readuse la tacere. Se apropiase de femeie, lasandu-si chipul la nivelul ei.
- Ce esti tu...? Rostise aceasta pe un ton lipsit de putere, simtindu-si inima cum mai avea putin si exploda precum o bomba atomica.
El zambise usor, prizandu-i lobul urechii intre buzele sale carnoase, delicioase, soptindu-i pe un ton senzual :
- Cosmarul tau.
La auzul cuvintelor femeia zambise si ea. Isi daduse seama de cand pusese mana pe trupul sau ca el este cosmarul sau, dulce-acrisor. Isi simtea sfarsitul aproape. Putea sa-si dea seama usor ca avea sa inoate in acel lichid rosiatic in curand, pentru a-i satisface brunetului pofta. De ce renunta? Caci nu mai avea ce sa faca... se simtea neputincioasa. Daduse la oparte obtiunea de a evada din infernul pe care cei doi i-l creasera. Isi acceptase cruda soarta, asteptandu-si sfarsitul. Avea sa paraseasca pamantul, iar cu acest fapt se simtea implinita. Putea insfarsit sa-si gaseasca odihna eterna, chiar daca nu intr-un sicriu asezat in pamant. Brunetul avea sa-i indeplineasca dorinta fara sa-si dea seama. Sa o elibereze de catusele ce o tineau ostatica pe aceasta lume, avea sa-i redea libertatea...
- Macar pot sa-ti aflu numele? Spuse resemnata.
- Nu.
Acel "nu", rasunase in toata incaperea, invadand chiar si mintea femei.
Dupa acea scurta conversatie barbatul scoase un cutit din pantaloni, apropiindu-se de gatul femei. Voia sa vada in acei ochii verzui, frica de moarte, incercarea de a scapa, sa auda cuvintele care-i faceau stomacul sa se intoarca pe jos, sa cerseasca pentru viata ei, insa toate acelea...lipseau.
Cea ce observase in privirea verzuie a femei fusese resemnare. Pana in momentul acela nu mai intalnise nici un om care sa fie resemnat. Ce se intamplase cu spaima? cu frica? Se intrebase, insa raspunsurile lipseau cu desavarsire.
- Prea bine atunci. Rostise brunetul, infingandu-i cutitul in piept.
Asezandu-se pe pat, urmari fiecare miscare a femei, in timp ce-i dezlega membrele. Tusea sange. Ohh, culoarea acea si caldura lichidului rosiatic, invaluia camera incet, incet... invadand narile brunetului. Ii placea acel lichid dulce, uneori amarui. Dorise sa-si intinda mana si sa guste din el insa, isi simtise mana atinsa. Indreptandu-si privirea la faptas, observase ca era de fapt femeia, cea care-l indemna sa se apropie de chipul ei. Ascultase de acel indemn, inconstient, si auzise.
- Sa o salut din partea ta pe... Agnes? Intrebase, tusind sange in continuare.
Acea soapta parca menita sa-i fure mintile barbatului il socase de-a dreptul. Cum de stia una ca ea de Agnes? Si cum isi permisese sa-i rosteasca numele pe buzele sale murdare, patate? Se intrebase, cascandu-si privirea atunci, cand aceasta terminase.
- Multumesc...
Acela fusese ultimul cuvant rostit de femeie caci apoi se stinsese. Parasise acea lume pe care ura si crima domina, neuitandu-se inapoi. In fond, isi dorise acest lucru de cand se nascuse, deci fara parere de rau... plecase. Acum avea dreptul la o viata eterna si libera in iad, evident.
Ice privise toata scena neluandu-si o clipa privirea de la brunet. Pentru prima data ii observase o privire ce diferentia mult fata de celelalte. Parea ca ducea o povara mult prea mare si pe care nu voia s-o imparta cu nimeni. Observase durere, dragoste, ura... toate incalcite, iar peste ele pus un fel de lacat ce nu le dadea voie sa iasa la suprafata. Vazandu-si salvatorul in acea stare se apropiase de el, punandu-si o mana pe umarul sau. Atingerea il facuse pe brunet sa tresara si sa-si puna la loc masca ce cu cateva clipe inainte fusese indepartata de catre o femeie oarecare.
- Esti bine?
- Da.
Raspunsul sec pe care i-l oferise, nu-l multumise in niciun chip. Cand dorise sa-i mai spuna si altceva, acesta deja parasise incaperea lasandu-l pe Ice singur.
Brunetul se simtea mai confuz ca niciodata. Se tot intreba intr-una de unde stia o fufa de Agnes si de... moartea ei. Bineinteles ca nimeni nu avea sa-i raspunda insa, nu parea a se fi plictisit de aceleasi intrebari.
Isi scosese pachetul din buzunar impreuna cu o bricheta neagra, servindu-se cu o tigara din el si asezandu-se mai bine la masa, trasese scrumiera in fata sa.
- Mie nu-mi dai? Intrebase pe un ton copilaros, Ice.
Strambase din nas, si-i oferise cea ce dorea. Dupa ce isi aprinsese tigarea, trasese din ea cu nesat, lasand fumul sa-i invadeze plamani, insa nu pentru mult caci il eliberase lasandu-l liber.
- Deci, care e urmatoarea tinta? Spuse Ice pe un ton jucaus.
Brunetul se ridicase in picioare si dintr-un sertar scoase un dosar. Ice, curios din fire i-l smulse din mana, deschizandu-l si cotrobaind prin el. Fluierase in batjocura, apoi dupa ce memorase informatiile utile i-l inapoise.
- O sa ti-l aduc pe tava, doar sa-mi spui cand. Apropo, ce-ai patit azi? Nu e stilul tau sa nu-ti chinui victima.
Dupa ce-si lasase capul pe-o parte, brunetul il luase pe Ice in aria sa vizuala.
- Sa zicem ca mi-a spus...ceva.
- Ceva? Important?
- Poate ca... da. Rostise, aprinzandu-si alta tigara. Avea impresia ca noaptea aceasta va fi mai lunga decat celelalte.




~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Oke, oke. Poate v-am bagat un pic in ceata. Dupa cum a-ti observat sunt: Ice, brunetul(al carui nume nu o sa vi-l dezvalui inca), Dean, Dante, Clay si Shin. Ei bine initial ma gandeam sa fac 3 cupluri (excludem Shin), insa ma mai gandesc. Oricum Dean si Dante o sa se intalneasca, cu brunetu' si Ice. (de aceea scriu povestirea si din partea celor doi). Dar, ce-o sa se intample atunci? >:).

ps; e necorectat.
ps2; sper sa va placa :3
Mi-a placut. totusi, din cauza ta nu imi ies din cap doua intrebari! :@ (aceleasi care il obsedeaza si pe brunet) Oricum... m-ai surprins. Pana inainte sa citesc acest capitol credeam ca brunetul e Dean si a reusit sa scape cumva de la Dante, dar se pare ca m-am inselat. Dar nicio problema. Asa e mult mai intresant. *perv smile*
Well, abia astept sa citesc urmatorul capitol!
P.s.: sa inteleg din ce ai scris dupa capitol ca urmatorul va fi cu Dean si Dante?
P.s.2: sa stii ca si mie imi place numele de Dante.
Capitolul III:
Greşeli: incepand cu “tot ce mai…” pana la “fratele sau Dean”, ai repetat de trei ori numele Dean, la inceput a fost ok, dupa sa spunem ca mai mergea, dar cand ai ajuns la dialog din nou acel nume, odata ce inca de doua ori a aparut inaintea acelei propozitii, deja suna urat. Nu ca ar fi rau, poti repeat din cand in cand daca stii ca e nevoie, insa aici nu a sunat foarte bine.
La celalat dialog, urmat dupa asta cu cadoul, ai pus punct si dupa liniuta, iar cand ai incheiat propozitia ai inceput cu litera mare. Era mai bine daca puneai pur si simplu liniute si continuai cu litere mici. Asta sigur din neatentie s-a intamplat. Si totusi putea oricand sa fie inlocuita cu o virgule, de ce, fiindca era chiar mai usor sa descrii ceea ce facea Ken cand vorbea cu fratele sau.
“Printr-o simpla inclinatie a capului, Ken il prinsese de mana dreapta pe Dean, cu cealalta astupandu-i ochii” - cuvantul acela boldat mie mi se pare prea tras de par, adica nu suna atat de bine, mai bine spuneai ca ii acopera/invaluie. Asa zici ca ar avea gropi in loc de ochii.
„Cum spuneau cei tineri „ultimul ragnet”, spunand” - repetitie, puteai sa nu mai scrii inca odata verbul a spune si puneai direct cele doua puncte.
Zdremte - zdrente.
Pe langa cele spuse de sus, mai sunt cateva virgule puse anapoda, in locuri in care nu trebuiau, incearca sa fi doar mai atenta.
Descrierea & Actiune:
Cred ca ai avut din plin aici sau poate se putea si mai bine. Imi place faptul ca ai dedaliat catusi de putin temperamentul lui Dean, plus cred ca a fost de ajuns fiindca din moment ce el nu parea sa ii pese de trupul sau sau de animalele alea, totul a fost bine pus la punct. Cu toate ca parca a lipsit ceva, dar nu-mi dau seama ce...
De asemenea sentimentul care ii pulsa cu foc - fericirea fratelui sau - a fost si el bine descris, chiar mai bine as putea spune. Nu te-ai complicat cu nu stiu cate aberatii si dramatisme, ceea ce apreciez, ai un mod simplu de a descrie, dar cred ca ii lipseste volumul de impact, la fel ca si actiunea.
Ca tot am adus vorba si de actiune, nu a fost grabita, totul a decurs lin, incet si chiar a fost dinamica la final, dar... deci exista si un „dar” putea fi mai intensa, fiindca tipi aia nu te lasa cu una si cu alta nici in realitate, cred... insa pot spune ca a completat foarte mult scena cu biciul si intrebarile tipilor. Ideea cred ca ar fii sa incerci sa dedaliezi mai mult reactiile ce se declanseaza in jurul protagonistului.
In final mi-a placut cum ai facut, de asta sa fi sigura.
Dialogul: de loc sec, foarte bine pus la punct, interesant si foarte delicios as putea spune, in sensul ca nu m-a plicitsit, am savurat pe deplin replicile date.
** Ti-as sugera sa pui cu italics toate propozitiile sau cuvintele care se afla in ghilimele cu italics, deci nu doar gandurile.

Capitolul IV:
Greseli:
Nu ca ar fi greseala ceva, dar o pun aici - „Privirea sa rece si intunecata atintise cerul albastriu. „Astazi o sa fie luna plina”. Isi spusese in intimitatea gandurilor sale, nedorind sa isi faca vocea auzita.” - e uite aici dupa ce ai incheiat prima propozitie puteai pune liniuta, apoi gandul intre ghilimele si dupa cand terminai puneai virgula si incepeai cu „isi”.
De asemenea doresc sa-ti spun ca prea fragmentezi propozitiile, mai pune virgule fiindca in unele locuri nu era necesar punct.
Cred ca ti-am mai spus asta - inainte de „ci” se pune virgula si la fel si in cazul lui „iar” si „dar”, de ce le enumar pe toate, fiindca ai mancat virgulele cand le-a venit randul.
Descrierea & Actiune:
Finalul nu pot spune ca ma dat pe spate, totusi ai scos destul de bine in evidenta sadismul celor doi. Faza cu sanii a fost intepatoare pentru mine, doar imaginandu-mi mi s-a zgribulit pielea, ceea ce e bine, fiindca ai descris cum trebuie partea aceea.
Hmm, am impresia ca stiu ce lipseste, totusi nu stiu cum sa explic - descrii ok si bine, insa parca ar mai trebui putin volum de substanta si actiunea de asemenea este rupta brusc cateodata, apoi intervine o noua idee care da peste cap totul. Asa vad eu, cel putin. Oricum te descurci bine si ai resit sa conturezi interesant personalitatile celor doi.
Dialogul: e bun, nu am ce comenta la el, dar poate ca ar trebui sa-l dinamizezi si pe el putin.
Iar in cadrul acestei categorii vreau sa spun ca am ras foarte tare la replica lui Ice cand a venit gol pusca in camera lui Dean, nu stiu cum a reusit, dar ma ras cu pofta - faza cum ca tipa e larga...

Capitolul V:
Greseli:
Sti - stii.
„Avea sa evadeze cu orice pret si sa le demonstreze tuturor ca nu exista "nu pot" ci doar "nu vreau” - din nou o virgula mancata inaintea lui „ci”.
Descrierea & Actiune:
Hmm... nu stiu ce sa spun amandoua au fost ok, mi-a placut cum ai descris de data aceasta.
Observ ca iar ai sapat in trecut, un lucru foarte interesant, deci pot spune ca acest capitol m-a incatat si am zambit pana la urechi. De data asta no comment aici.
Dialogul:
Dialogul l-am adorat, mai ales finalul si faza cu „Ham-ham”, da, deci mi-ai facut ziua asa de frumoasa.
Chiar daca e mult e bun, adica nu e nici sec in reactii, emotii si alea, alea, are sens, are un scop, dinamizeaza si e bine ticluit. Imi place, e foarte bine, sincer nu trebuie sa-ti faci griji daca pui mult dialog, fiindca are si el rolul sau si da volum in tot. Oricum tu nu exagerezi cu el, adica capitolul e bine pus la punct nu strica cu nimic dialogul tau.

Capitolul VI
De data asta nu o sa o mai iau cu categoriile de sus, ci pe scurt am sa-ti spun: normal ca esti toate personajele, intr-un fel sau altul, scrii la persoana a-III-a deci ai posibilitatea sa povestesti din toate unghiurile posibile.
Deci sa inteleg ca vor intervenii si persoanele din trecutul lui Dean, foarte interesant si mai facut curioasa rau de tot.
Sa fiu sincera greseli nu stiu daca am vazut, nu prea am fost atenta m-a fermecat idea capitolului.
Cine e Agnes? Cine era aia? Ce se va intampla? Da, acestea sunt intrebarile mele.
Oricum capitolul a fost destul de bun, mi s-a parut incitant sa intru si mai mult in mister.
---

Ok, nu stiu cat de mult ai priceput, dar sper ca te-a ajutat cumva....
Acum o iau pe sleau: descrii simplu, dragut, insa parca lipseste dinamismul de orice fel si nu ma refer doar la actiunea propriu-zisa, ma refer si la descriere, dialogul deja joaca bine rolul sau.
Ma refer ca ar trebui sa detaliezi mai in amanunt anumite reactii, emotii ale personajelor, cat si ale celor din jur, sa nu uiti sa te joci si cu propozitiile, cuvintele, expresiile, au si ele un rol, plus asa imbogatesti povestea.
Nu iti cer sa dramatizezi, din contra nu o faci, daca o faceai incepeai asa: "O ce agonie, nu mai sunt langa fratele meu, nu imi vad viata mergand mai departe fara el. Acum ucid si iar ucid, oare care e rostul..." - zmiorcaieli, nu tu nu ai asa si se vede de la o posta ca ai evoluat de mult de la etapa aia, ca sa spun asa.
Totusi trebuie sa-ti corectezi mai amanuntit capitolele, nu pui cum trebuie virgulele. De multe ori le pui unde nu trebuie si nu numai fragmentezi ideile secundare in prea multe porpozitii. Oricum stai calma ca si eu, ca si tine, ca si restul fac greseli, pun anapoda virgule, nu ma corectez de 10 ori si tot asa mai departe. Insa sa nu faci ca mine, asta e chestia, sau ca altii, tu sa te corectezi. <3 Si de asemenea incearca sa combini mai multe idei ca sa scrii capitolele mai lungi, sincer mie nu-mi ajunge si cred ca nici celorlalti. *giggle*

O sa trec mai des pe la fic si o sa mai vin cu cate un comentariu fiindca am citit primele doua capitole, iar acum pe restul si nu doar din cauza ca ai cerut tu critica, ci pentru ca imi place si ficul.
Eu spun ca e bun, e interesant chiar, trebuie doar sa faci lucrurile mai vitale, mai reale.
The end. Succes in continuare si multa inspiratie!! *tighthug*


Edit: E grele, stiu, deci nu Dean este tipul smexy si brunet care ucide fara pic de mila... who the hell is then? Im waiting for the answer. (mersii ca mai lamurit ceva ceva Lexxu)
Nix: Mersi mult de critica! Ma bucur ca-ti place si te mai astept pe aici. Hmp, chiar am o problema mare cu virgulele sa stii:)).

Ai_4ever: Ma bucur ca ti-a placut. Eu cel putin am o obsesie pentru numele asta: Dante. Duuh, imi pare un nume de lider inascut, de un domn cu clasa. Heh, sa stii ca nu esti singura ca a crezut ca Dean e brunetul cu intentii criminale, dar, e gresit! Sper sa-ti placa si capitolul asta^^.

Mmmm, pai fara alte palavrageli va prezint nextul.

Capitolul 7




Ce avea sa se intample in continuare cu el?

Vazandu-se trantit in pat cu "stapanul" sau deasupra sa, scosese din gat un fel de marait cu intentia de a-l indeparta. Pacat ca nu avusese niciun efect caci, sarutarile frumosului brunet ii napadira trupul micut si pentru un moment uitase sa mai respire. Cu toate ca experimentase inainte sexul dintre el si alt barbat, nici unul nu il abordase atat de diferit precum o facuse Dante. Corpul sau tremura din toate punctele de vedere si oricum ar privi o asemenea situatie chiar daca nu avea s-o recunoasca nici daca ar fi fost nevoit sa fie umilit intr-un ultim hal, ii placea. De aceea nu ridicase nici un deget sa-l indeparteze. Se vedea neputincios atingerilor barbatului de deasupra lui. Oftase prelung folosindu-si coatele pentru a se sprijini, tragandu-l mai aproape de el, si soptindu-i pe un ton diferit de celelalte pe care le utiliza de obicei.
- Chiar daca o sa ma ai, facuse o pauza in timp ce-si trecea mainile prin paru-i negru apoi continuase pe un ton grav, nu e decat sex. Eu nu te iubesc, si nici tu pe mine.
Se oprise dintr-o data. Dante se ridicase in sezut, brunetul urmandu-i exemplul. Se simtea foarte ciudat auzind asemenea lucruri din gura unui pusti al naibi de frumos, si totusi, un pusti. Privirea-i rece si albastra ii se odihnea undeva pe-o mobila. Nu intelegea de ce copilul de langa el se dadea dur chiar daca suferea. De ce nu ii se facuse frica atunci, cand il atinsese, chiar daca doar pentru cateva momente... de ce?
- Poti sa pleci. Rostise mai mult soptit, apoi continuase. O servitoare o sa-ti arate camera in care o sa stai, si... cheama-l pe Clay.
Brunetul isi mai atintise odata privirea sangerie asupra barbatului din fata sa, incercand sa-l inteleaga pentru un moment, insa renuntase. Se ridicase si disparuse din aceea camera dandu-i ascultare brunetului. In fond, chiar nu voia sa faca sex cu un om pe care nu-l iubeste. Fusese violat de multe ori si chiar si-asa tot avea principile sale. Inaintand pe holurile spatioase din cabana care semana mai mult cu o vila, se lovise de o femeie facand-o sa se dezechilibreze si sa faca un contact nu prea placut cu poadeaua. Isi dusese mana la cap frecandu-si usor portiunea 'vatamata' in timp ce-o analiza pe femeie. Paru-i albastru curgea in valuri pana sub sani dezvolati, ochii de un gri cu o noanta slaba de rosu rar emanau o caldura ce reusise sa-l induplece si s-o ajute. Imbracamintea era una simpla de servitoare, dar in mintea sa trebuia sa recunoasca, ca ii statea bine cu ea. Zambise nevinovat catre femeie.
- Ai grija pe unde mergi data viitoare. Spuse pe un ton superior.
- Scuzati-ma. Raspunse aceasta plecandu-si capul in pamant. Dumneavoastra sunteti tanarul Dean? Intrebase mai apoi, nerenuntand la pozitia initiala.
- Da, eu sunt. Si tu esti?
- Agnes. Raspunse simplu, oferindu-i mai apoi un zambet sincer.
Amandoi vorbisera vrute si nevrute in timp ce femeia de o frumusete rara il condusese pe baiat in camera unde avea sa stea. Observand-o fluierase apreciativ, vazand ca exista chiar si un televizor cu plasma. Un lucru era clar. Nu avea sa se plictiseasca atata timp cat va ramane aici. Inainte de a pleca Dean ii ceruse femei sa-l timita pe Clay la stapanul sau idiot. Auzind apelativul folosit de catre baiat incepuse sa rada, facandu-l pe brunet sa zambeasca in coltul gurii. Lasandu-l singur, acesta se trantise pe asternuturile moi cazand intr-un somn adanc... cu gandul la fratele sau...


Intr-o alta incapere blondul si Dante se priveau intens de cateva minute, nici unul nereusind sa rupa tacerea. Brunetul se gandea cum sa-l traga de limba pe Clay, iar bietul baiat se intrista la gandul ca intimitatea lui avea sa fie expusa din nou in fata unui strain. O tornada de sentimente se aflau in interiorul sau, facandu-i inima sa tresara dureros la fiecare gand ce-l avea.
- Ce sti despre Dean? Intrebase barbatul serios, impreunandu-si mainile si sprijinindu-si barbia pe ele.
Baiatul nu reusise sa opreasca un oftat prelung ce-si gasise scapare printre buzele usor intredeschise. Ce putea sa-i spuna? Nici macar el nu stia atat de multe despre misteriosul adolescent care reusise sa-l fascineze prin puterea si caracterul sau. Decizand totusi, ca s-ar putea enerva celalalt daca mai continua mult cu aceea tacere infernala, raspunse.
- Nu stiu nici eu prea multe.
Si asa incepuse totul. Ii povestise de replicile taioase ce-i fusesera adresate de catre Shin, dar ii spusese si despre el cum nu se lasa mai prejos. Ii explicase amanuntit violul de care avusese parte si durerea ce nu dorea s-o impartaseasca cu absolut nimeni, nici macar cu el insusi. In ochii sai Dean era un baiat puternic, cu un caracter la fel de tare. Il fascinase din prima clipa in care-l vazuse, si nu ii era rusine sa recunoasca. Nu-si dorea deloc, ca brunetul cu privirea sangerie sa sufere. Desi il cunoscuse doar cu putin timp in urma, dorea sa-l protejeze de toti si toate. Totusi, cand povestise cu el despre prietenul sau Dean, omisese un lucru destul de important. Nu il anuntase de gandurile sale cu privire la evadarea lui. Nu dorea in nici un chip sa-si dea de gol camaradul. Ba mai mult, avea sa-l ajute, chiar daca asta insemna sa ramana el in urma in locul acesta.
- Interesant pusti. Spuse Dante facandu-l pe Clay sa se trezeasca din visare.
Aprobase spusele barbatului si ceruse sa plece insa, fusese oprit de mana lui care-i strangea incheietura.
- Sigur nu omiti vreun detaliu? Intrebase privindu-l suspicios cu privirea-i de gheata.
- Nu. Negatia lui fusese mai mult o soapta, insa scapase. Asta era important. Nu-l daduse de gol pe Dean si scapase de interogatoriu si de eventuala partida cu stainul. Spera sa-si ajute prietenul sa scape din iad cat mai repede.


Zilele trecusera repede nelasand in urma lor decat amintiri. Unele placute altele mai putin placute, si totusi, tot amintiri erau. Dean se atasase mult de servitoarea cu chip de inger, Agnes. Ii placea s-o ajute cu treburile casei chiar daca nu era asta treaba lui. Asa trecea mai repede vremea si putea sa-si puna planul in aplicare. Sa plece. Voia sa scape de aici, cu toate ca-l durea inima ca avea sa-l lase in urma pe prietenul sau Clay si pe femeia ce o considera ca o mama.
Avusese si clipe amuzante, placute, prin aceste imprejurimi. Oricum, tot nu prinsese vreo simpatie pentru Dante si in continuare il striga pe aceelasi apelativ, caine. Asta nu-l deranja deloc pe barbat, ba chiar il amuza fiindca asa se purtau ei doi. Exact ca un caine si-o pisicuta. In timp ce pisica incerca sa-si arate colti si ghiarele sau sa se ascunda, cainele o provoca din ce in ce mai mult, se juca. In tot acest timp Dean fusese lasat in pace intr-un fel. Dante nu mai insistase deloc in privinta sexului si asta il bagase un pic la dubi. Se intreba daca era din cauza cuvintelor acelea.
Chiar daca o sa ma ai, nu e decat sex. Eu nu te iubesc, si nici tu pe mine.
Cuvintele ce iesisera printre buzele sale carnoase, delicioase, atunci fusesera spuse fara sa fie gandite. Oricum, avea dreptate. Nu ar fi insemnat nimic o partida fara un pic de iubire, o scanteie ceva, nu doar dorinta. Daca se gandea mai bine, el nici macar nu-l dorea pe Dante. Nu. Nu-l voia deloc.
Nutrea sentimente de iubire doar pentru o singura persoana, de care fusese despartit cu o cruzime de nedescris. Pe fratele sau. Ba mai nou, simtea un fel de iubire si pentru femeia aceea, Agnes. Cum dusese o viata fara o mama care sa aiba grija de el si sa-l fereasca de abuzurile tatalui sau, suferise. Ascusese adevarul de fratele lui doar pentru a-l feri de o eventuala suferinta. Era in stare sa se lupte cu o lume intreaga doar pentru ca el sa nu fie atins. Dar acum avea parte de iubirea unei femei, pe care-o considera mama. Si totusi, se va intoarce la fratele sau mai devreme sau mai tarziu. Oftase prelung, ridicandu-se din pat si trosnindu-si oasele.
Pasea alene pe hol, indreptandu-se afara. Avea nevoie de aer curat. Voia putina galagie care sa-i duca gandurile undeva departe, doar pentru un moment.
Odata ajuns afara o briza usoara ii mangaiase fata de copil, facandu-i un zambet sa rasara pe chipu-i. Se simtea bine in munti, trebuia sa recunoasca, chiar daca... nu era cu cine voia el. Se simtea cat de cat bine.
Doua brate puternice il cuprinsera de la spate, luandu-l prin surprindere, apoi o voce bine cunoscuta de el se facuse auzita.
- Ce faci, pisicut?
Daduse sa se intoarca, insa nu reusise decat sa-l darame pe barbat, facandu-l sa faca un contact nu prea placut cu pietricelele de pe jos si cu el deasupra lui. Dar asta nu era tot. Ca sa nu fie de ajuns, buzele sale le atinsesera pe ale celuilalt formand un pupic, copilaresc. Realizand ce se petrece, Dean se indepartase imediat, neajutandu-l pe brunet sa se ridice si injurand printre dinti.
- Perversu' naibi! Din cauza lui tot timpul ajung in situati jenante! Duca-se la dracu'! Futui!! Il auzise Dante in timp ce se indepartase de el.
In tot acest timp in care brunetul ajunsese sa locuiasca la el in casa mai mult fortat, prinsese drag de el si de atitudinea sa. Era diferit de ceilalti, carora daca le zicea sa se puna capra faceau in tocmai. Era altfel si probabil asta il facea sa-l doreasca atat de mult, dar odata ce avea o persoana o trimitea departe... fara sa-i mai pese de soarta pe care-o va indura. De aceea tragea de timp si nu-l obliga la nimic.
Isi dusese mana la buzele sale, atingandu-le usor.
- Asta va fi interesant. Intr-adevar interesant.
Me here, hi,hi!
Va fi intradevar interesant, adica uite cat mister si uite ca am gasit-o si pe tipa cu numele Agnes. Ce chestie, dar acum vine intrebarea - ce legatura are aia cu protagonistul misterios al carui nume nici acum nu il stiu, hmmm? Oricum sunt sigura ca pe parcurs vom afla.
Alex, sa fiu sincera nu stiu ce sa-ti spun, mi-a placut asa capitolul cu toate ca nu s-au petrecut prea multe, dar am avut parte de niste detalii pretioase ce imi vor ramane intiparite in mine pana la final.
Sincer chiar daca mai trebuie sa lucrezi la dinamica actiunii (ai pus mai bine acum virgulele), asa sa stii ca misterul e in toc, a luat foc, e super si bine pus la punct.
Ficul asta are un atuu si datorita ideilor tale foarte interesante, deci cu toate ca mai ai greselute minore, totul se compenseaza cu misterul, cu abisul asta ce nu are capat. Sper sa ajungem la lumina in curand, defapt sa mai stam in intuneric, ca sa spun asa. :))

Nu mai am ce spune, gata, a fost interesant. Me like ti. Astept nextul, succes in continuare, draguta mea.
Allex , Witty-i aici.
N-am mai comentat de mult un fanfic şi nici nu prea am experienţă aşa că nu voi scrie un comentariu plin de critică , voi spune ce mi-a plăcut şi la ce ar mai trebuii să lucrezi.
Ideea e super duper mortală.Deci , crede-mă că o astfel de idee n-am mai întâlnit never. D: Un plus pentru originalitate. Apoi , descrierea e prezentă în cantităţi foarte bune şi pe mine mă mulţumeşte.Naraţiunea şi dialogu' îmi plac o grămadă * smile *
E o mică chestie , miculuţă : virgula. O foloseşti prea mult şi câteodată unde nu trebuie. În rest , totu' mi se pare okay.
Acum ..personajele...sunt pur şi simplu , mortale ! Dean şi Dante sunt preferaţii mei :]] Îmi place cum povestea lor ,încet ,încetişor capătă contur. Ice şi tipul-fără-nume îmi plac şi ei mult,mult ,da câteodată îmi vine să le tai eu capu' =]] Oricum , îmi place că sunt foarte sadici. Oare...cum vor fii în timpul unui act sexual ? :]] Asta doar Allex şi mintea ei perversă ştie.
Ufgggh...şi ca de sfârşit ..n-am mai întâlnit în viaţa mea un asemenea fic care să aibă atâtea violuri , atâta mister şi sadism. =]]]] Da'mi place ,aşa că aştept nextu'. Vreau să mă anunţi , femeie nebună da' genială !
Kisses.
Capitol foarte interesant!
Yey! Daca si aici si in capitolul anterior a aparut Agnes inseamna ca cele 2 cuplui se vor intalni peste cateva capitole???
Sa stii ca desi cainele si pisicutul ma amuza si ma fascineaza, personajele mele preferate sunt Ice si Mr. Sadism. Sincer imi este cam dor de ei, deci abia astept urmatorul capitol! Succes in continuare si spor la scris!
Nix - Iti multumesc mult ca ai trecut pe aici, si de asemenea ma bucur ca-ti place. Stai linistita, o sa mai stai mult in ceata. :)) Te mai astept pe aici.

+Witty - Eh ma bucur ca-ti place, piticanie pufoasa! Ma bucur ca-ti place ideea. Si erm, stiu de problema mea cu virgula. Doamne, deci... chiar nu ma pot obisnui! Desi, o sa incerc, si poate treptat o s-o pun mult mai bine. Inca nu e sigur daca Ice si brunetul sadic si smexy o sa aiba parte de o partida impreuna. hehe. Cat ce tine de violuri si sadism, m-am gandit sa schimb un pic placa. Sa fie ceva nou. Si apropo o sa mai ai parte de asa ceva de-a lungul ficului. Te mai astept pe aici!

Ai_4ever - Agnes, etto, o sa mai pastrez misterul asupra ei. O sa fie ceva ce o sa va surprinda mai multe nu pot sa spun despre ea. Erm, toti patru se vor intalni, desi asta o sa mai dureze ceva. Acum daca tot ai spus ca ti-e cam dor de ei, iata-i!

– Etto, lectura placuta! –



Capitolul 8



- Sa zicem ca mi-a spus...ceva.
- Ceva? Important?
- Poate ca... da. Rostise, aprinzandu-si alta tigara. Avea impresia ca noaptea aceasta va fi mai lunga decat celelalte.

Dupa ce-si potolise setea de nicotina ce-i era mai mult decat necesara, se ridicase in picioare parasind incaperea fara a-i mai adresa partenerului sau niciun cuvant in plus. Se simtea oarecum confuz din cauza acelei femei. Oarecum... se simtea trantit inapoi in trecut, incatusat de lanturile ruginite ale acestuia. Oftase prelung, trecandu-si o mana printre suvitele negre. Avea un oarecare sentiment straniu. Se simtea impins de la spate, de doua maini imaginare, ce-l indemnau... defapt, nu. Ce ii porunceau sa mearga afara.
Ajuns in camera sa luminata doar de razele luni isi alesese din dulap o tinuta noua, destul de comoda. Un trening negru de firma, putin mulat pe dosul sau apetisant. In picioare isi alesese o pereche de adidasi apoi plecase. Iesise precum un taifun pe usa apartamentului, evitand din toate puterile sale intrebarile ce cu siguranta avea sa apara, din partea pustiului, Ice. Isi azvarlise mainile in buzunarele pantalonilor si pasise alene pe coridorul blocului in care locuia. O briza usoara se strecurase inauntru atingandu-i pielea fina. – Probabil cineva a uitat sa inchida geamurile. De fapt, la ce ma astept din partea unor bucati de carne cu un creier minuscul, si ala pus acolo doar de forma – gandise brunetul, stramband din gura dezgustat. Nu putea inghiti oameni sub nici un chip si din cand in cand se intreba de ce nu le daruieste moartea tuturor, dar raspunsul era simplu. El nu era doar un amator, ci un expert in arta ucisului. Si-n plus si-ar fi cauzat numai probleme daca ar fi omorat toti locuitori din acel bloc. Niciodata nu fusese de ajuns pentru un criminal doar mintea lui sau dependenta de sange. Trebuiau mai multe pentru a-si potoli setea si in aceelasi timp pentru a scapa basma curata.
Ajuns afara aerul rece il lovise din plin, insa ii placea. Ii aducea aminte vag de serile in care iesea afara pe fereastra din casa oamenilor ce-l crescusera, si cum pleca intotdeauna intr-un parc din apropiere doar pentru a simti raceala de afara si ca sa observe stele de pe cer. Privirea-i neagra si lipsita de mila se oprise asupra unui barbat cersetor. Fiinta aceea sedea pe asfaltul gri, cu privirea-i pierduta pe undeva. Barba argintie si murdara ii ajungea aproape pana la piept, iar capul ii era acoperit cu o palarie rupta pe alocuri. Hainele-i la fel de jegoase si rupte ii acopereau doar unele parti din trupul suferind pe care-l detinea. Brunetul citise in ochii indurerati si verzui a-i barbatului doar durere, vina si alte sentimente coplesitoare. Dorise sa plece, insa atunci ii auzise vocea.
- Domnule, domnule...
Il privise intrebator, ridicand o spranceana si arcuind-o frumos. De obicei nu era sociabil cu nimeni, insa de data aceasta raspunse, chiar daca era dezgustat pana peste limita.
- Da?
Vocea ii fusese joasa, nemiloasa si in aceelasi timp rece. Cand o auzise cersetorul ii inghetase sangele in vene. Nu mai daduse niciodata peste un astfel de barbat precum acest brunet. In ochii sai parea periculos, dar bland. Era de parere ca si el avusese o soarta nu tocmai buna, ceea ce il transformase in ce era acum. Dar nu-si mai daduse cu parerea despre nimic, in fond nu-l cunostea. Amintindu-si totusi despre ce voia sa-l intrebe isi drese glasul si privindu-l disperat intrebase.
- Domnule, nu mi-ati vazut fata? Isi facuse vocea auzita, apoi ii inmanase brunetului o poza cu o copila in ea.
Barbatul o luase fara nicio ezitare, privind bucata de hartie. In ea se afla o fata blonda cu parul incarliontat si cu ochii de culoarea marii nelinistite. Zambetu-i de un alb imaculat parea a radia de bunatate si fericire, iar hainele ce le purta ii daduse brunetului impresia ca nu era tocmai saraca. De asemenea, purta la gat un lantisor de care atarna o cruciulita sclipitoare. Isi asezase o mana in cap, ciufulindu-si usor parul negru.
- Nu mai e de aceeasi varsta ca in poza. Ba chiar, are si un copilas asemanator ei.
Brunetul continua sa se uite la poza, parandu-i-se oarecum cunoscuta persoana ce era in ea. Astfel ca, continuand conversatia cu barbatul cersetor isi daduse seama ca fata ce era pe bucata aceea de hartie, era nimeni alta decat blonda pe care-o omorase mai demult. Chiar inainte de a-l omora pe acel politist. Da, era sigur ca persoana aceea era femeia blonda caruia ii oferise moartea in dar. Zambise usor in coltul gurii. Imaginile de atunci ii se derulasera prin fata ochilor sai, aducandu-i aminte de faptele sale sangeroase.
- Si... ai vrea s-o intalnesti? Intrebase pe un ton jos.
Cersetorului ii aparuse dintr-o data un zambet fericit pe chipu-i batran, apoi se rugase de brunetul ce statea in fata sa, sa il ajute s-o intalneasca.
- Esti sigur ca asta vrei? Il intrebase a treia oara, raspunsul celuilalt fiind afirmativ si de aceasta data.
Ducandu-se in spatele sau si lasandu-se jos, ii prinsese gatul cersetorului cu ambele brate si-l stransese, incercand sa-i fure aerul necesar supravietuirii pe Pamant.
- Stai! Ce... c... ce faci?! Se panicase omul, ducandu-si mainile si asezandu-si-le pe bratele celuilalt, insa in zadar. In comparatie cu brunetul el parea o insecta fara apararea ce era amenintata cu moartea.
- Ai spus ca vrei s-o intalnesti. Isi lasase barbatul vocea auzita din nou, facand o scurta pauza, apoi continua. Am omorat-o acum ceva timp.
Cuvintele sale ajunsesera adanc in mintea celuilalt, provocandu-i o durere de nedescris sufletului sau de tata. Perlele fierbiti incepusera sa curga pe chipu-i imbatranit, spargandu-se odata ce ajungea pe bluza brunetului. Furia si durerea batranului se imbinau perfect, astfel nascandu-se ura. Durerea probabil era cea mai puternica. Din momentul in care aflase vestea aceea nenorocita, pieptul ii salta dureros, in fiecare secunda si nu din cauza ca aerul necesar lui disparea, incetul cu incetul. Moartea fiicei lui... nu putea sa fie acceptata de insusi sufletul sau paternal. Vestea mortii copilului sau il facuse sa-si doreasca moartea, chiar daca pentru el asta insemna un pacat mare in fata lui Dumnezeu.
- Crimi...nalule... Soptise batranul intr-un final, dandu-si pana si ultima suflare.
Murise. Parasise acest Pamant pacatos, plin de suflete rele si multe altele.
Brunetul se ridicase de jos, aruncandu-i o ultima privire impreuna cu cateva vorbe.
- Chiar daca ai murit, nu o s-o mai vezi pentru ca ea ma asteapta in Iad. Rostise apoi zambise diavoleste, gandindu-se la ultimele cuvinte pe care i le adresase femei pe atunci. Asa e. Nu avea nici o cale prin care putea sa revina la normal. Fusese consumat de ura prea mult timp. – Asa e. Poate a invatat insfarsit sa faca un oral cum trebuie. - gandise brunetul in timp ce se indeparta de trupul neinsufletit a-l batranului. Nu era tocmai metoda sa preferata de a fura viata unei fiinte, insa cum nu avusese nicio arma la el pentru a varsa niste sange, aceea fusese singura cale. Nu dorise ca sa iroseasca o astfel de sansa. Avusese destul noroc, ca-l intalnise pe acel om, astfel ca-si alungase gandurile pentru o vreme si se distrase putin depanand amintiri. Sangele femei aleia fusese destul de bun pentru o tarfa lipsita de valoare. Totusi, inca nu avea chef sa plece inapoi spre' apartamentul sau. Voia totusi sa se mai plimbe putin inainte de a face acel lucru.
Pasii ii erau apasati si rasunau pe asfaltul gri si rece. Doar sunetul facut de miscarea membrelor sale se auzeau, iar vantul ce inca nu parea a se linisti, rasuna intr-un fel infricosator. Pareau a fi vocile celor pe care ii omorase pentru pura placere sau pentru ca asa planificase. Pareau a fi multe suflete ratacinde, ce nu se puteau odihni in pace din cauza sa. Zambise din nou la acest gand. Intotdeauna fusese de parere ca daca el suferea, trebuiau sa sufere si ceilalti. Daca el nu era fericit, nici alti sa nu fie. Poate ca si gandirea sa egoista il transformasera in ceea ce era astazi, insa nu-i pasa. El oricum nu avea sa guste din nou fericirea. Isi ridicase privirea-i neagra pe cer, observand stelele incredibil de frumoase. Mereu il fascinasera, desi nu confirmase asta nimanui.
Cu toate ca-i placeau doar una dintre ele ii atrasese atentia. O stea rosie, diferita de celelalte si putin mai retrasa, singuratica. Totusi, isi continuase plimbarea pana intr-un parc, asa cum facea in copilarie si se asezase pe iarba moale si ingrijita ce avea sa fie acoperita cu roua. Isi dusese mainile sub cap, apoi simtise cum se relaxase din toate punctele de vedere. Era putin ciudat ca nici el nu-si observase incordarea trupului sau. Vazandu-se singur in acel spatiu public isi lasase pleoapele sa-i acopere bilele negre, apoi... imagini ale trecutului ii invadasera mintea. Asa facea mereu cand era doar el, se exterioriza, fara sa caute mila si intelegerea altcuiva, in fond ura oameni. Erau doar niste bucati de carne cu un creer minuscul si nefolosit, cu o gura de pe care ieseau la lumina numai minciuni, un trup pus la vanzare pentru bacnotele Diavolului care cica le aduceau fericirea si nu in ultimul rand un suflet patat cu sentimente intunecate, rele. Cu ultima parte nu acuza pe nimeni, fiindca si el le detinea, insa era asa doar din cauza unor mincinosi care-l schimbasera. Din copilul acela inocent nu ramasese absolut nimic. Pur si simplu murise sau se pierduse. Asta credea brunetul. Il inchisese undeva in amintiri pentru a fi uitat.
Din intunericul dens aparuse un chip de copil ce avea un zambet imens pe fata, tinand de mana un altul mai scund decat el. Paru-i brunet era destul de lungut, iar ochii negri exprimau dragostea sa fata de celalalt si bucurie. Imaginea celuilalt insa era incetosata, neputand sa observe cine este. Amandoi radeau fericiti, parand a se simti atat de bine impreuna...
- Eu...? Ala sunt... eu? Intrebase brunetul cu vocea-i tremuranda, emotionat pentru prima data dupa atata timp. Intinsese mana pentru a-l ajunge pe acel copilas, insa amandoi disparusera. Clipise de mai multe ori pana cand o alta imagine ii se infatisase inaintea ochilor.
Era aceelasi baiat de dinainte, leganandu-se pe o hinta ruginita, stand singur si uitandu-se la stele. Dintr-un anumit motiv, plangea si suspina puternic. Mainile aflandu-i-se pe fata.
– Ala sunt... chiar eu... – gandise brunetul, apropiindu-se usor de copilasul care era nimeni altul decat el, in varianta mult mai mica. Aceea imagine din copilarie, si-o amintise perfect. Fusese cand aflase adevarul crud si pe atunci preferase sa taca, sa nu spuna nimanui, sa urasca in tacere si... mai tarziu sa se razbune.
Ajuns in dreptul baiatului brunetul ii pusese o mana pe cap, mangaindu-l bland. De data aceasta nu mai trecuse prin el, ci fusese instare sa-l atinga, deoarece acum nu incercase sa prinda fericirea din urma, ci ura. Atunci cand vrusese sa atinga baiatul ce tinea strans mana unui alt copil, era fericit, si fiindca nu mai credea in acel sentiment nu reusise sa-l atinga. De aceea bratul sau trecuse prin imagine. Acum era diferit. Ochii baiatului se facusera mari dintr-o data, privindu-l pe cel care il atinsese. Se oprisera chiar si lacrimile ce-i inundasera chipul pe atunci angelic.
- Ia-ti labele de pe mine nene! Du-te dracului de aici si lasa-ma in pace! Strigase catre brunet, facandu-l pe barbat sa rada usor. Se apropiase mai tare de el, insa isi indepartase mana introducandu-si-o in propriul buzunar si scotandu-si o tigara o aprinsese. Trasese fumul in plamani apoi il eliberase, in aer tronand un miros vag de tutun. Suspinele copilului insa ii atrasese atentia din nou si vorbele lui il socasera pentru un moment.
- O sa... sa ma razbun. O sa-i inec in propriul sange pe acei nenorociti, mincinosi! O sa-i distrug si o sa ma bucur pana si de ultimul lor strigat de durere. Sper sa arda in Iad pentru ce mi-au facut...
Fiecare cuvant rasuna tare si clar, mangaindu-i oarecum auzul brunetului, iar privirea ucigasa mangaindu-i vazul. Se trezise din uimirea temporara prin care trecuse, oferindu-i pustiului un zambet. Aruncase tigarea in gol, cuprinzandu-l intr-o imbratisare stransa.
- Ce nai...
- Te-am razbunat deja. Defapt, am facut asta pentru amandoi. Tu esti eu, iar eu sunt tu. Draga mea ura sper sa nu mori si deasemenea spune-mi ca nu o sa ma lasi singur niciodata, fiindca eu chiar am nevoie de tine.
Ochii duri si insetati de sange a-i pustiului se inseninasera, cuprinzandu-l la randu-i in imbratisare, si luminandu-i-se intreg trupul. O ultima lacrima se scursese pe obrazul drept, apoi soptise:
- Asa am sa fac. Mul...tumesc.
Auzind soaptele micutului, brunetul isi ridicase pleoapele descoperindu-si ochii negri. Se ridicase incet in picioare aruncandu-i cerului o ultima privire si zambind multumit. Pasea alene pe drum, gandindu-se inca odata la el tanar.
– "Cand ura te consuma nu mai ai sanse de scapare, eh?". Mda, tind sa cred ca ai spus si tu un lucru adevarat pana la urma. Dar mi-e bine asa si sper sa arzi in cele mai nemiloase flacari ale Iadului pentru minciunile in care m-ai facut sa cred. Nu-ti face griji, daca te simti rau acolo in momentul asta, asteapta si-o sa vezi ce bine o sa fiu eu cand o sa am placerea de a te chinui din nou. – gandise brunetul, afisandu-si vesnicul zambet diavolesc si continuandu-si drumul.



_________________________________
Etto stiu, stiu, e luuung de tot ^_^ si nu prea imi sta in fire sa scriu atat, dar era necesar in capitolul asta. Meh, astept parerile voastre si criticile de asemenea. Pana atunci va las inca un mister, in legatura cu persoana despre care vorbea brunetul la sfarsit>:). Ps; nu e corectat ca mi-e lene. Pai lectura placuta! *_*
Hellooooooo ! Ok,ok,capitolu' ăsta mi se pare muuult mai blând decât anterioarele.Numai atâtea violuri,sadism ala-bala-portocala.:))
Adică l-o omorât pe bătrânelu' ăla ,da în rest..capitolu' a fost plin de sentimente.Mi-a plăcut foarte mult cum ai descris totul,capitolul ăsta m-a acaparat complet.Parcă era un film,iar eu eram acolo,privind.:]] Anw,acum avem de descoperit un alt mister.La cine se gândea brunetul cu atâta ură? (brunetul a cărui nume nu-l ştim,şi ăsta fiind un mister:))) Awh,şi ce legătura are brunetul cu Agnes?Şi încă zece mii de întrebări.Cred că avem nevoie de Scooby Doo şi echipa misterelor aici *laughs*
ufgh,Alex,cam atât.Mă grăbesc,tre' să fac curăţenie ( mama :-@ )
Oricum,îţi mulţumesc că m-ai anunţat,şi te rog s-o faci în continuare! Multă imaginaţie şi spor la scris!
Chiar daca am intarziat putin, a fost asa de bine sa citesc din nou despre Mr Sadism! Multumesc mult pentru acest capitol! Aia chiar era ura lui? Ura plange? :-? In timp ce citeam, dupa ce l-a intrebat pe batran daca vrea sa-si intalneasca fiica pana cand l-a omorat, am gandit ceva de genul: "Aaaaaaand...... his dead". Macar am aflat ca nu e asa cum pare, ci are si ceva bunatate si durere in el, nu doar sadism, rautate si ura.
Astept cu nerabdara nextu'!
@ Cami: multumesc de comentariu scumpa. Ma bucur mult ca-ti place.

@ Ai_4ever: Nu e nimic, ca ai intarziat, e bine ca ai ajuns totusi pe aici:D. Ura lui a plans pentru ca a fost acceptata si nu izgonita asa cum e de obicei. Da. Si el simte, dar pe parcurs ai sa vezi ca acele sentimente or sa se transforme. Mai mult nu pot sa-ti spun.

Pai, cu acestea zise, va prezint nextul. Lectura placuta!

Ah da, uitasem sa va zic: In acest capitol e mult dialog, dar e necesar.



Capitolul 9



- De ce naiba nu ma accepti?! Te-am tratat diferit, te-am tinut in puf. Spusese brunetul intorcandu-si privirea inspre geam linistea asternandu-se in camera, insa fusese sparta la scurt timp de glasul impunator al lui Dante. Nici macar nu m-am atins de tine! Nu te-am fortat la nimic si totusi, tu continui sa ma respingi de parca sunt un nimeni. M-am saturat de comportamentul tau, de zidurile pe care le ridici intre noi, de vesnicul ton glacial pe care-l utilizezi doar cu mine. Spune-mi...
- Taci! Vocea tanarului Dean ii taiase replica barbatului din prima. Te intrebi de ce ma comport asa?! cand ai raspunsul chiar in fata ochilor tai... Cum... cum poti fi asa de orb?! Strigase pe el, indreptandu-si spatele si prinzandu-i camasa in pumni. Multe sentimente ce fusesera incuiate iesira la suprafata in acel moment. Nervi il ajunsesera din urma si nu mai putuse sa le tina pe toate pentru el, izbucnise, intr-un exces de furie izbucnise.
- Ce vrei sa spui? Cuvintele celuilalt fusesera mai mult o soapta, insa el il auzise. Il auzise perfect.
- Oameni tai m-au rapit, m-au violat apoi m-au adus aici. M-au indepartat de singura fiinta pe care-o iubesc din tot sufletul! Ca sa ce?... iti spun eu! Ca sa stau toata ziua aici, izolat de lume, departe de el si... sa-ti tin tie companie. Te intrebi mereu de ce te resping, nu? Hai sa-ti spun de ce! Spuse dandu-i drumul la camasa si intorcandu-se cu spatele pentru o clipa. Te tot plangi intr-una ca m-ai tinut in puf. Eu nici macar nu ti-am cerut asta. Din partea mea as fi mult mai fericit ca cersetor aproape de fratele meu decat aici cu tine inconjurat de plasme si luxuri. Te resping pentru ca... te urasc! Iti urasc expresia fetei, comportamentul si mai ales persoana ta! Nu sti aprecia nimic si mi-ai furat libertatea. De asta... te urasc, Dante! Te urasc mai mult ca orice pe lume si-ti doresc o viata plina de chinuri!! Cuvintele pustiului reusisera sa-l raneasca profund pe Dante. Isi plecase capul in pamant, asezandu-si mainile in cap si lasandu-se pe podea.
- Esti un gunoi si asta vei ramane! Se auzisera ultimele cuvinte din gura pustiului, apoi un sunet ce anuntase ca fusese lasat singur.


Trecusera cateva zile iar Dean refuza sa iasa din camera. Insa Agnes il servea mereu la pat ca sa nu indure foamea. Bineinteles, femeia nici nu asteptase ordinele stapanului sau ci actionase precum o mama, din instinct. Baiatul arata din ce in ce mai rau pe zi ce trecea. Parea ca tristetea il consuma incontinuu. Ingrijorata de starea tanarului incercase de mai multe ori sa-l inveseleasca, sa-l faca sa rada ca sa uite ceea ce-l deranja, insa in zadar. Parca fiecare strop de bucurie, fericire, disparuse din el. Parea mai mult o papusa in viata. Femeia zambise trist imediat ce privirea sa intalnise bilele rosiatice, atat de rare. Se apropiase incet de pat cerandu-i sa se aseze in sezut si punandu-i tava pe picioare.
- Nu mi-e foame, Agnes. Spuse brunetul, mai mult soptit, intorcandu-si capul in partea cealalta pentru a evita privirea femei. Era constient ca va ceda in fata rugamintilor sale si privirilor ingrijoratoare pe care i le aruncase pentru a se alimenta si zilele trecute.
- Dar...!
- Nu mi-e foame, pleaca.
Agnes se incruntase apoi se pusese in fata baiatului. Privirea sa era de-a dreptul demna de mila. Parca persoana care era cand pasise in aceea casa, murise. Isi pusese mainile pe chipu-i alb, inuman, apoi isi lasase glasul sa se faca auzit in intreaga incapere.
- Nu puteti continua asa! O sa muriti amandoi in felul asta din lipsa de hrana si apa!
O privise surprins pentru o clipa, apoi isi intredeschise buzele, soptind:
- Puteti?
- Da! Voi sunteti niste incapatanati!
- Stai asa, cum adica "voi"? Intrebase scuturandu-si capul.
- Adica tu si stapanul Dante. Spuse femeia clipind des.
Pe chipul baiatului rasarise un zambet. Insfarsit un zambet, dupa atatea zile iesise la iveala. Dean se bucura enorm de suferinta barbatului, desi fratele sau il invatase ca nu e bine sa faca asta.
- Adica nenorocitul sufera? Sunt mai fericit ca niciodata! Spuse rapid, apucand tava cu mancare si incepand sa infulece.
Femeia nu intelegea ce facuse, insa se bucura. Il convinsese pe tanar sa manance si il facuse sa zambeasca. Se simtea bine insfarsit.
- Pai, eu mai am niste treburi. Pofta buna!
- Mersi, Agnes!
Dupa ce-l anuntase, isi luase taplasita din camera lui.
Dupa ce plecase, brunetul se ridica in picioare atintindu-si privirea pe geam. Chiar daca vestea pe care-o primise il facuse fericit, mancase doar ca sa scape de femeie. Luase tava in maini indreptandu-se spre geam si deschizandu-l. Daca tot nu ii era lui foame macar sa manance animalele ce dadeau tarcoale vilei. Fara nici un avertisment aruncase mancarea afara uitand sa verifice daca nu era cineva jos, apoi se asezase din nou pe asternuturile moi, punandu-si mainile sub cap. – Daca am lovit pe cineva? Eh, nu mai conteaza... – . Gandurile ii zburasera la fratele sau din nou. Ii simtea lipsa mult prea mult ca sa mai ascunda asta, si ar fi facut orice ca sa-l revada din nou, fie si cinci minute amarate. Defapt nu. Nu ar fi posibil asa ceva. Era mai mult decat constient ca de l-ar fi vazut nu ar mai fi plecat de langa el. Ken. Fratele lui mereu il aparase de tot si toate, inafara de tatal. Oricum nici nu avea cum caci Dean refuzase sa-i marturiseasca violurile si scarboseniile la care fusese supus. Ken il iubea pe barbatul acela, iar fratele sau nu avea de gand sa-i distruga imaginea in fata lui, chiar daca nu era decat o fosila scarboasa. Brusc mintea sa zburase in alta parte. In acel moment uitase de fratele sau si de oricine altcineva. Cuvintele sale pline de ura rasunau in mintea sa, facandu-l sa se incrunte.De asta... te urasc, Dante! Te urasc mai mult ca orice pe lume si-ti doresc o viata plina de chinuri!! Scuturandu-si capul reusise cumva sa alunge acele cuvinte. Din partea lui demonul brunet putea sa moara in chinuri ca tot nu-i pasa. De fapt ba da. Ar fi dat o petrecere pentru moartea barbatului. Ce se intamplase cu acel copil fericit? Raspunsul e simplu. A ramas alaturi de fratele sau, astfel ca ii ramasese doar ura. O ura imensa care nu ierta nimic si pe nimeni. O ura care avea sa iasa la suprafata de tot si sa faca ravagi. Da. Voia sa-l ucida pe Dante, din tot sufletul isi dorea asta. Vorbise despre asta cu prietenul sau Clay, insa el nu fusese de acord. Incercase sa-i deschida ochii si sa-l faca sa inteleaga ca nu este cea mai buna metoda de a pleca. Bineinteles ca nu-l ascultase. Il voia mort. Fusese trezit din gandurile sale ucigase de o bataie in usa, la care raspunse cu un "intra" obosit.
- Vrei sa nu mai arunci mancarea pe geam? Intrebase brunetul, pe fata scurgandu-i-se cateva picaturi de supa iar din par cazand o conopida.
Dean isi oprise privirea in primul rand pe hainele barbatului pline cu mancare, apoi cand ajunsese la chipul sau zambise amuzat, abtinandu-se sa nu rada. Era destul de haios doar sa-i privesti fata lui Dante si sa analizezi tonul calm pe care-l folosise. Incercase sa para calm si dragut doar ca sa nu-i mareasca ura baiatului pentru el. Se simtise oribil in decursul zilelor in care nu-si mai vorbisera, iar cuvintele acelea il tot bantuisera.
- Du-te si fa un dus pana nu ajungi mancare pentru lupi, caine. Ah, si in legatura cu supa. Am aruncat-o fiindca nu o voiam. Nu stiam ca esti acolo, dar sti ce? Ma bucur! Sunt mai bun decat credeam. Spuse rautacios, incepand sa rada.
Tonul pe care-l folosise Dean il facuse pe brunet sa-si stranga pumni si sa-si coboare privirea in pamant. Era adevarat ca nu voia sa-l mai supere in continuare pe baiat, dar nici nu se putea lasa calcat in picioare de el. De cand cu aceea intamplare sau mai bine spus discutie, devenise si mai arogant, mai rautacios. Isi ridicase cristalele albastre, privindu-l. Era asa frumos, asa de... sexy. Ravasit tot si obosit. Purta doar o pereche de boxeri negri expunandu-si trupul privirilor sale insistente. Fara sa realizeze ajunsese langa el, atingandu-i pieptul. Pielea alba si ochii rosi il faceau sa para aproape inuman, aproape un...demon. Si cu acel comportament "dragut" era complet. Observandu-i roseata din obraji zambise. Brunetul isi intredeschise buzele pentru a spune ceva dar nu iesea nici un cuvant. – Calm Dante, nu te lasa dus de val! – isi spuse in intimitatea gandurilor sale, incercand cu greu sa se abtina, insa in zadar. Ii cuprinse buzele intre ale sale introducandu-si limba in lacasul umed si delicios. Baiatul incercase sa-l indeparteze la inceput, dar, incetul cu incetul se lasase luat de val. Raspunse si el. In timp ce barbatul isi introduse mainile in parul negru si lungut, el isi dusese mana intre picioarele acestuia. Gemuse scurt in gura lui cand atingerea aceea ii oferise trecere unui fior pe sirea spinarii. Il indepartase usor.
- Ai vrea dar nu poti! Spuse Dean victorios ridicandu-se si luandu-si un tricou alb din dulap.
- Tu chiar ma urasti mult, nu-i asa? Intrebase apropiindu-se de tanar si cuprinzandu-l in brate de la spate. Sti care-i cea mai amuzanta parte in toata povestea asta? Continuase mai mult soptit, asezandu-si barbia pe umarul baiatului.
- Care?
- Ca eu te iubesc. Rostise mai apoi pe un ton cald.
Il eliberase din "inchisoarea" creata de el, apoi parasise incaperea. Nici macar nu stia de ce ii spusese asa ceva, nici macar nu mai arata ca... el. Se simtea mult prea ciudat asa ca mersese in camera lui unde adormise aproape imediat cum se asezase pe asternuturile moi si proaspete. In alta incapere unde linistea trona in aer, Dean se uita la usa cu aceeasi uimire pe chip, nereusind sa se trezeasca la realitate. Se intreba cum se poate asa ceva? si de ce-i spusese asta cand el se purtase ingrozitor? cand el il uraste asa de mult? O gramada de intrebari avea in minte in acel moment, apoi zambise diavoleste.
- O sa profit de asta stai linistit.




________________________________________
Oke oke. Sa lamurim ceva. Chiar daca Dante i-a spus lui Dean ca il iubeste, nu o sa-l "inmoi" deloc. Asa ca stati linistite, nu l-am facut un mielusel. :))). Cat despre ura lui Dean. E adevarata, nu-l suporta deloc pe Dante si vrea sa-l omoare. Clay o sa dispara din peisaj o vreme, dar o sa reapara cand o sa-i vina randul. Atatea va zic acum *_* sper sa mai cititi in continuare si multumesc<3 celor care treceti pe aici!.
Hm... Ai avut 3 cuvinte scrise cu un"i" in loc de doi.
Dante il iubeste pe Dean? Asta suna interesant! Sincer cand Dean a aruncat mancarea pe geam deja stiam (sau macar banuiam) ca ii va cadea la Dante in cap. Era sa ma apuc sa rad ca o idioata cand a intrat Dante pe usa :))
Spor la capitolul urmator! Abia astept sa citesc ce mai fac Mr Sadism si Ice!
Am lipsit ceva vreme de pe Zup. Ma bucur ca nu mi-ati inchis ficul :o3. Scuzati-mi intarzierea, dragi cititori. Sper ca... acest capitol un picut diferit sa va potoleasca setea. (macar putin). Fara alte palavrageli va prezint nextul:





Capitolul 10




- Uite cine are nevoie de mine!
Cuvintele iesite printre buzele rozali rasunau tare si clar in urechile barbatului ce sedea in umbra. Oamenii incearca din greu sa se tina departe de lucruri ilegale, rele si aducatoare de zile negre, insa in ciuda acestui fapt se tin scai de probleme si invers. Statea ascuns in umbra privind persoana din fata sa. La vederea baiatului uni ar fi ras iar alti ar fi plans.
- Nu primesc nici o imbratisare? Nu inteleg cum poti fi asa rece in fata stapanului tau. Ne, ne, ne. Spuse pustiul pe-un ton copilaros, mai apoi trecandu-si degetele subtiri si lungi prin parul auriu.
Brunetul nu miscase nici un deget, nu scosese nici o vorba si nici nu clipise. Ascultase cu atentie fiecare cuvintel iesit din gura lui. Singurul noroc al lui era rabdarea de otel, altfel putea de mult sa-si salute propriul sicriu si bineinteles puterea pe care-o detine ta-su. Un gunoi influent in lumea parlamentului si cea interlopa. Un mafiot viclean de prima mana pe care-l intalnesti rar si cand o faci e de rau.
- Bine, lasa! O sa vorbim altadata despre comportamentul tau. De ce ai nevoie dragule?
Privise inca odata talia de viespe, chipul albicios si privirea albastrie atintita asupra sa. Ii facuse o analiza rapid. Corpul i se parea apetisant, atitudinea enervanta si sentimentele... lipsa. Nu avea nici o idee despre nici un sentiment si nici macar nu-i pasa. Pur si simplu din cauza pauzei prin care trecea membrul si cel mai bun prieten al sau avea de suferit.
- De cateva informati.
- Ce fel de informati? Intrebase blondul ridicandu-si si arcuindu-si frumos o spranceana.
Inspirase aer apoi il expirase zgomotos, pasiind in lumina slaba a becului. Bilele negre s-au intalnit aproape imediat cu lagunele albastre dandu-i voie unui fior rece sa strabata sirea spinarii baiatului, Joe. Amandoi ramasesera asa, uitandu-se unul la altul pentru cateva minute. In fond cine nu ar fi fost fascinat de frumosul brunet? Fie el de partea opusa sau nu.
- Am nevoie sa aflu despre toate tipele Agnes inregistrate in New York. Crezi ca te descurci cu asta, pustiule? Spuse barbatul tare si clar cu un aer de superioritate.
Blondul scuturase de vreo 3 ori din cap revenindu-si intr-un sfarsit si raspunzandu-i sincer, ii zambise.
- Omule, nu am mai vazut nici un barbat ca tine si crede-ma, am intalnit destui. De fiecare data cand ne intalnim am de suferit. Esti al dracului de frumos! Rostise studiindu-l din nou. Totusi, o sa te coste ceva... adaugase mai apoi apropiindu-se lent ca o felina de "prada". Ce nu stia el insa, era ca barbatul frumos ce sedea in fata sa, nu era prada ci pradator si risca sa se cam arda. Ajuns in fata lui ii atinsese chipul cu o palma, insa ii fusese indepartata imediat.
- Asculta pustiu' eu nu-s cum ma crezi. Daca e vorba de bani se rezolva si daca e vorba de altceva... Spuse prinzandu-i barbia si strangand-o puternic, mori! Continuase infiorandu-l pe celalalt.
Joe ridicase mainile in semn de predare, apoi se departase de brunet incet. Venise de mai multe ori la el acasa, in depozit si-n locul de "intalnire", dar niciodata nu reactionase in halul acesta. Oricum ce era drept era drept. Obsesia blondului pentru barbatul din fata sa crestea din ce in ce mai mult, iar asta il inebunea de-a dreptul. Daca se atingea de el dupa cum vazuse si-n ochii lui moartea e asigurata si daca-l ignora... eh' imposibil.
- Bine, fie. In 72 de ore ne intalnim aici.
Vazand ca nici nu-l saluta, ca vrea sa plece asa... il prinsese de mana.
- Pai si...
Nu apucase sa termine propozitia caci brunetul il trasese inspre' el si-i pecetluise buzele cu un sarut violent. Ii dezmierda lacasul umed cu atingeri diferite fata de cum isi imaginase el. Oricum nu parea el tipul bland. Mana ii ajunsese intre picioare masand si atingand in speranta de mai mult, dar atunci fusese indepartat imediat.
- Ar trebui sa te multumesti cu putin, pustiule. Asta cred ca a ajuns pentru informatii.


****


Ajuns in fata blocului isi bagase mainile in buzunar cautandu-si pachetul de tigari, apoi isi aprinsese una dupa ce-o asezase intre buzele carnoase. Parea al naibii de relaxat dupa discutia pe care o avusese cu Joe. Avea s-o gaseasca insfarsit, daca nu cumva tarfa pe care o ucisese in acea noapte mintise, iar Agnes zace la 10 metri sub pamant. Se simtea oarecum entuziasmat si din nou un morman de intrebari il inconjurau. Si da, orice s-ar fi intamplat nu i-ar fi pasat prea mult, insa venind vorba de Agnes... oarecum conteaza, putin. De traia sau nu, inca tot nu era sigur de ceea ce avea sa faca sau...nu. Era confuz, mult prea confuz, asa ca ajunsese sa-si dea dreptate singur. Nu putea sa-si abandoneze sentimentele incarcate cu rautate. Avea atata nevoie de ele ca sa poata trai in continuare... Avea atata nevoie de ele incat intr-un fel sau altul durea...
Tragea cu nesat din tigare lasand fumul sa-i umple plamani, apoi il expira. In mintea sa existau o gramada de intrebari fara raspuns, insa pe moment se lasase pagubas. Pe moment avea de gand sa lase lucrurile asa si sa continue sa-si devoreze prazile pana la ultimul strop de sange.
Privirea-i neagra si fioroasa analiza "terenul" in cautarea unei posibile tinte miscatoare. Totusi, fara rost. Era mult prea tarziu pentru dorinta lui. Gunoaiele sedeau in paturile calduroase ale caselor, lor, iar pofta brunetului era pusa in cui si de data aceasta.
Uneori se intreba cum ar fi fost lumea fara oameni ca el, uneori se intreba cum ar fi fost Pamantul fara suflete intunecate si mincinosi corupti, dar nu gasisea raspuns nici pentru aceasta.
Cu bielele intunecate si ratacinde, privea balconul. Terminandu-i-se tigarea, hotarase ca e timpul sa se intoarca in cuibusorul sau si sa isi odihneasca trupul care din pacate era si este uman. Intrebari peste intrebari ii invadau mintea sadica si bolnava la fiecare pas facut. Si pana la urma de ce trebuia lui sa-i pese de chesti lipsite de importanta? Raspunsul era destul de simplu. Asa cum corpul sau era uman si ani treceau peste el, asa era si mintea, inima. Poate ca nu putea fi un robot lipsit de sentimente caci, ura il stapanea in totalitate, dar... daca ar fi intalnit dragostea? Atunci ce s-ar fi intamplat? Daca Agnes traieste? Atunci...
Fara sa-si dea seama ajunsese in dreptul usi, privind in gol si gandindu-se la ceea ce se putea intampla. Un fior rece ii traversase sirea spinarii pentru o secunda, facandu-l sa se cutremure." De ce ma gandesc eu la asa ceva? E... stupid, dar sunt in necunostinta de cauza. Totul e posibil, dar mai bine nu." Scuturand din cap alungase acele ganduri si apasase usor clanta. Patrunse inauntru, fiind atent si ascultand orice fel de zgomot putea iesi din dormitorul frumosului Ice. Se parea ca de data aceasta partenerul sau nu adusese pe nimeni. Atunci cand avea pofta mai mare de o crima, Ice dormea linistit pe undeva sau cine stie ce facea. Oricum totul era destul de clar: fara victime. Isi daduse ochii peste cap, apoi isi indepartase incaltarile si pornise in cautarea lui. Dormitoarele, livingul si bucataria era la fel de goale ca inima lui, mai ramanea balconul...
Privirea-i rece isi gasise odihna pe corpul tanarului ce zacea intins pe jos. Mainile-i inuman de albe tineau strans la piept o carte paru-i alb fiindu-i imprastiat pe podeaua rece. Brunetul zambise in coltul gurii, apoi il ridicase si-l purtase pe bratele mari pana in dormitorul sau. Parea atat de inocent cand dormea incat si el se mirase de tovarasul sau, Ice. Singuratatea si ochii lui reci, puteau cutremura pe oricine, insa atunci cand erau inchisi... rautatea disparea, facandu-si loc inocenta si nevinovatia. Poate daca s-ar fi intalnit in alte circumstante si mai important, intr-o alta lume s-ar fi putut indragosti de el extrem de usor. Nu numai ca arata bine, ci atunci cand dormea emana o bunatate nemaintalnita. Asezandu-l pe asternuturile reci si invelindu-l cu patura, il mai privise odata si inca odata, dorind mai apoi sa plece... mana ii fusese prinsa neputand sa evadeze. Isi intorsese capul observandu-i gestul inconstient si atat de copilaros si dulce... Pentru o secunda colturile gurii sale se ridicasera singure si formasera un zambet sincer. Pentru o singura secunda simtise ceva ciudat, dureros si placut, insa doar atat. In urmatorul moment isi trasese mana ridicandu-se in picioare, doriind sa paraseasca incaperea. Tot ceea ce se intampla era strain pentru el.
- Nu...nu pleca.
Soaptele oferite lui il facusera incapabil de a-si misca membrele. Nici macar corpul nu-i mai reactiona in niciun fel, ramasese blocat.
- Esti destul de mare sa dormi singur.
Buimac, Ice se ridicase in sezut privindu-l pe frumosul brunet intrebator. Fiind in lumea viselor inca, pe jumatate nu intelegea la ce se referise. Isi frecase usor cu podul palmelor pleoapele somnoroase lasandu-si margelele la vedere. Pana si tanarul adolescent ce sedea in asternuturile brunetului se gandise la anumite sentimente. Nu doar la cele de admiratie, caci da. Ice inca de cand il intalnise pe brunet nutrise pentru acesta acele sentimente pentru o persoana care o admiri. Dar nu! El se simtea ciudat de fiecare data cand il atingea, de fiecare data cand vorbeau amandoi in bucatarie si se priveau intens, mai mai sa se manance din privirile flamande ce si le aruncau in fiecare dimineata si de ce nu, si seara uneori. Simtise dorinta cum il arde pe dinauntru... dorinta de a-l atinge pe celalalt si in cele mai intime locuri, dar... stiuse si stia ca ceea ce-si imagina mintea sa era imposibil de realizat. Coechipierul sau care-l primise in propria-i casa ii marturisise intr-o zi ca nu-l adusese pentru alte treburi, ci doar pentru simplul fapt ca povestea li se aseamana. Duruse intr-un fel ciudat si totusi nu se putea impaca cu ideea ca nu-l putea atinge mai mult decat o strangere de mana banala. Totul era ciudat si absurd. Nici macar numele nu i-l stia!! si... misterul ce-l invaluia pe acel brunet, pe frumosul brunet il atragea ca un magnet. Il facea dornic sa afle orice despre persoana lui... orice! Il facea sa para un caine flamand, flamand dupa atentia lui.
- Si daca... nu sunt? Intrebase repezindu-se asupra lui si intorcandu-l cu fata spre' el. Nici un cuvant nu iesea dintre buzele carnoase ale brunetului ce parca cereau sa fie sarutate. In mintea bietului Ice se auzeau tot felul de soapte, tot felul de ganduri si... clacase. Cu mana libera ii trasese capul si-i cuprinsese buzele intr-un sarut apasat, pasional. Se simtea arzand din toate punctele de vedere, doritor si... mult prea inflacarat.

Ce avea sa se intample in continuare?



________________________

OK OK mi-am cam iesit din mana, insa nu am mai scris de ceva (multa) vreme si... sper sa ma intelegeti si sa va placa. Daca au fost repetitii scuziii. Inca odata lectura placuta^^ astept pareri. Ja ne!
Un fic foarte interesant. N-am ce zice, foarte frumoasa ideea. Mi se pare complicat si greu pentru tine sa mergi cu doua povesti diferite, care deja au un element comun: Agnes si care la un moment dat se vor intersecta si vor forma una. Ideea este foarte originala. Nu am mai citit fic care sa inceapa cu acesta idee. Deci foarte frumos, te felicit. Nu grabesti actiunea si asta imi place foarte mult. Am observat ca te axezi mai mult pe descriere(sentimentelor, locurilor, personajelor) , iar asta este ok. Te descurci foarte bine. Imi place mult si abia astep sa pui next!
Gambate! Nyaaa~.~