AnimeZupCăutare

[Yaoi] Lacrimile petalelor de cires

Capitol nou...ce dor mi-a fost de cei doi.Mi-a placut mult de Masao,asa mod de a trezi pe cineva este destul de ingenios,merita toate laudele pentru atitudinea suparata dar foarte simpatica a lui Dai.Buna ideea de a le da celor doi o misiune,pun pariu ca Yuudai o sa "profite" de ocazia asta pentru a se apropia mai mult de Dai.Imi si imaginez cum il privea pe Dai.Debea astept capitolul urmator,bafta in continuare si spor la scris.P.S:Mi-a placut mult capitolul,nu cred ca va fi cineva nemultumit.
Uuu~ :> Vad ceva, ceva yaoi~ Ce se intampal oare in trip-ul asta? :>
Hmmm~ Tot ii vad codita roscata a lui Yuudai si presimt ca ori o sa incerce sa il asaineze pe Daisuke, ori o sa incerce sa-l violeze. :)) Oricum, nu poate ramane asa, stiu eu sigur~ Masato e inventiv. :)) Ma asteptam sa isi ia somn pentru galeata aia cu apa. Eu una nu m-as pune cu Daisuke. O.O * ha, haaa~ am retinut numele~ asta e numele, nu? :-? *
Hmm~ Ce mai am de spus? Yuudai, abia astept sa vad ce-ti poate blanita~ :> Spor la scris, scumpa mea. :* Si sa nu mai astepti pana esti amenintata cu delete-ul... -.-
Multumesc foarte mult pentru comentarii >:D< Si scuzati intarzierea mea la next, so... Sper sa va placa ^.^

Capitolul 12

Stropi de ploaie continuau sa ne loveasca violent, facand totul o perdea de apa inaintea noastra. Am avut marele ghinion sa fim prinsi de o vreme nefasta abia cu catea ore inainte de a ajunge la destinatie. In ciuda furtunii decisesem sa ne continuam drumul, nepermitandu-ne sa intarziem; insemna, cel mai probabil, sa il infuriem pe lordul ce ne astepta. Inca ma intrebam ce fel de persoana putea sa fie. Intalnisem cativa lorzi pana in prezent, dar toti aveau acel aer respingator in jurul lor si dadeau impresia ca-i considera pe ceilalti simple frunici bune de nimic. Probabil asa si era, dar le dadeam dreptate. Avand statutul lor social nu cred ca mai aveau griji importante. Intr-adevar, aveau obligatiile lor, totusi nu cred ca in cazul unei lupte ar fi simtit razboiul pe pielea lor. Imi dadeau, deseori, impresia unor lasi; speram sa ma insel.
Odata cu apunerea soarelui reusiseram sa ajungem la casa nobilului. Furtuna precedenta se transformase intr-o ploaie usoara, abia simtita. Resedinta acestuia era de dimensiunea unui templu, doar ca-mi parea lipsita de modestie in adevaratul sens al cuvantului. Cativa slujitori fusesera, se pare, instruiti sa aiba grija de caii nostrii cand ajungem. Nu ne-a luat mult pana sa fim ghidati catre locul unde trebuia sa-l intalnim pe Fukasaku-san- sau cel putin asta intelesesem ca ii e numele. Indata ce aparu in sala de oaspeti, unde am fost lasati sa asteptam, atat eu cat si Yuudai ne-am inclinat in fata acestuia in semn de respect.
Era un om mic de statura, dupa credinta mea, insa structura bine-definita ii conferea un avantaj in aceasta situatie. Parul brunet incadra un chip luminos, iar ochii, de asemenea negrii, pareau ca nu exprima aceeasi raceala obisnuita. Din cate observam parea sa fie undeva in jurul a cincizeci de ani.
- Fukasaku-san, va rog sa ne scuzati intarzierea. Suntem trimisi de Shinsengumi cu misiunea de a va excorta catre resedinta dorita de dumneavoastra.
- Are,are... Te rog, tinere, poti sa nu folosesti atata politete in preajma mea. Ar trebui chiar sa-mi cer scuze, am ales atat de prost ziua incat ati fost prinsi de furtuna.
- Va rog, nu este vina dumneavoastra... Am protestat, incercand, totusi, sa nu depasesc limita bunului simt.
- O sa las subiectul asta deoparte pentru un timp. Dupa cum probabil ati auzit, eu sunt lordul Fukasaku, iar voi...?
- Ah, ma scuzati. Numele meu este Daisuke Kotaro, iar camaradul meu este Yuudai Watanabe.
- Ei bine, Daisuke, Yuudai, vom pleca maine in zori. Pana atunci, va rog sa va considerati oaspetii mei. Servitorii mei va vor conduce la camerele voastre si de asemenea o sa va asigure un nou rand de haine. Nu mi-as permite sa va trimit inapoi imbolnaviti.
Ma surprindea felul lordului de actiona, avand in vedere ca noi eram simplii membrii Shinsengumi. Cu o alta plecaciune, eu si Yuudai am fost condusi la camerele noastre. Mi-am asezat sabiile langa futon, primind in scurt timp kimonoul de schimb. Am fost destul de uimit sa vad ca Fakusaku-san ordonase sa ne fie adusa si cina. Incepeam sa inteleg de ce servitorii sai vorbisera cu multa admiratie fata de el. Era, intr-adevar de o generozitate iesita din comun. Am crezut ca o sa ma duc la culcare in curand, insa vocea lui Yuudai ma facu sa imi regandesc planurile. Se pare ca mai trebuia sa port o discutie cu el si nu stiu de ce, o consideram necesara. L-am poftit in camera, lasandu-l sa se aseze ca mai apoi sa ocup locul din fata sa.
- Sper ca nu te-am deranjat. Am incercat sa vin inainte sa adormi. Vocea lui era la fel de calda, iar zambetul de pe fata nu ii disparea sub nicio forma. Eu, pe de alta parte, ma simteam cumva incoltit si total in afara teritoriului meu.
- Deci? Ce doreai? Am intrebat, incercand pe cat posibil sa pastrez calmul din voce. Inca simteam ca ma inrosesc prin preajma lui si nu imi convenea deloc.
- Vreau sa stiu de ce ma eviti.
Raspunsul sau fusese clar si calm, pentru moment aura lui devenind serioasa. Il evitasem? Da, bine, poate ca o facusem, dar nu era vina mea, era vina lui!
- N... Nu cred ca in... inteleg ce spui. E...Eu nu te-am evitat din cate stiu. Da sigur, ce frumos o sa ma creada daca ma balbai cand mint!
Zambetul sau amuzat isi facuse aparitia alaturi de un micut ras. Cu aceeasi calmitate iesita din comun, imi replicase:
- Stii ca esti mai rau ca un copil cand vine vorba de mintit? Stiu ca ma eviti pentru faptul ca ti-am spus ca te plac. Dar e real, Daisuke si nu am cum sa schimb asta. De ce m-ai evita? Te temi?
Am crezut ca o sa raman pe post de statuie in camera aia pe vecie. Intrebarile sale erau fara raspuns, pentru numele lui Budha! Pur si simplu am ramas inapt in a mai spune ceva. Imi simteam fata rosie si calda, fapt ce deja ma facea sa intru in pamant de rusine. Intr-o fractiune de secunda, Yuudai se apropiase periculos de mult, prinzandu-mi barbia si ridicandu-mi chipul la nivelul sau.
- Daca chiar vrei, ma poti indeparta.
Asta a fost tot ce a spus inainte sa-si contopeasca buzele cu ale mele. Am simtit fiori in tot corpul in momentul urmator, facandu-ma sa rosesc si mai tare. Limba sa facuse conturul buzelor mele inainte sa patrunda in lacasul meu umed si sa o caute disperata pe a mea. Nu stiu de ce, dar am raspuns. De parca mintea imi disparuse pe moment blocandu-mi orice fel de actiune, am raspuns lasandu-ma condus si dominat in jocul la care se parea ca se pricepe cel mai bine. Abia cand am simtit ca ramanem fara aer, dansul lubric al limbilor noastre luase sfarsit. Incepusem sa respir destul de greu, iar aerul din camera parca ma sufoca.
- Incearca sa te gandesti bine, caci data viitoare voi vrea un raspuns.
Yuudai se ridicase de la locul sau, plecand cu un simplu "Noapte buna" din camera. Zambetul ii era acelasi ca intotdeauna, atunci de ce? De ce am impresia unui nod in gat? De ce parca vreau sa-i spun ceva ce am uitat?
Yeee capitol nou, debea mai rezistam de atata curiozitate :D .Hmmm...Fukasaka pare de treaba,este foarte ospitalier,bravo lui .Ce politicos e Dai,se pricepe la cuvinte,ei bine...doar cand acestea nu sunt intreptate spre Yuudai,atunci e varza la capitolul asta! Apropo simpatica faza cu balbaitul cand minte,mi-l si imaginez :)) .Yuudai este un tip interesant,imi place la nebunie de el ,ma bucur ca insista si face primul pas si nu lasa totul pe mana lui Dai,care sunt sigura ca nu ar fi in stare sa isi recunoasca sentimentele nici amenintat cu sabia.Cei doi se potrivesc,astept totusi si momentul in care isi va da seama si Dai de asta :)) Debea astept capitolul viitor,spor la scris si bafta in continuare.P.S: Este ciudat ca Dai incepe sa semene din ce in ce mai mult cu mine =))
Vulpe ce esti.... Vulpe mica si sireata ce esti tu, Yuudai~ * giggle * L-ai facut pe saracutul de Daisuke sa se piarda rau. :)) Ce reactie de uke incoltit a avut... o.o Credeam ca va cadea mai greu, sincer~ Ma asteptam chiar sa il duca cu zaharelul pe Yuudai si sa il faca sa se chinuie mai mult. Insa si vulpea isi joaca jocurile bine~ Ce are de gand? De cine e trimis? Nu cred ca il place extraordinar de mult pe Daisuke; sau, daca il place, oricum nu e scopul principal sa il faca pe Dai sa se indragosteasca de el. E acolo cu o misiune, vrea sa obtina ceva. Nu e asa inofensiv si charming si dragut pe cat cred ceilalti. Asa ca, Diasuke, mai bine ti-ai pazi spatele - in ambele sensuri, daca intelegi.
Imi place lordul asta~ Sa stii. Dar ma asteptam sa ii puna in aceeasi camera. Eeeh~ Pacat, asa pacat. Am sa iau legatura cu domnu'.... T... Numele ala greu de pronuntat si o sa ii spun ca data viitoare sa pregateasca doar o camera~ * smirk *
Sunt curioasa de ceva, totusi. Ce trebuia sa ii spuna Daisuke lui Yuudai, he? Ce a uitat sa ii spuna? Daca imi spui ca se va confesa deja, atunci o sa imi pierd toata increderea in el ca si "tip dur". Sincer... Nu te lasa! Hai, Dai, jos cu vulpea Yuudai! * chanting *
Good~ Trebuie sa ma rog la toti zeii Olimpului sa aduci urmatorul next mai repede sau o vei face singura? O sa uit si ca exista personajele astea minunate - si nu vrei sa se intample asta, nu? * puppy eyes * doar stii cat de mult ador eu povestea asta~ Dar vreau si sange, apropo. Unde sunt luptele? Vreau LUPTE~ * crazy scary stare *
This is all, dear~ Take care si adu-ne repejor next-ul. ^^ Yuudai may bless you with his sexiness si o sa-ti trimit un pachet cu inspiratie cat de curand~ Sa fii atenta la postas. ^^ Saranghae~ * wave - wave *
Multumesc extraordinat de mult pentru comentarii, inseamna enorm pentru mine. Ma bucur ca va place acest fic si ca il cititi. Sper sa va bucurati de next. Inainte sa incep cu capitolul, vreau sa prezint un cover pe care my dear Klau l-a facut pentru mine. Here:
[imagine: http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/cov…Klau_zpsb55b5499.png]
Capitolul 13
Sabia mea ii strapunsese pielea, lasand suvoaiele lichidului rosu sa ii imbibe hainele- sau cel putin ce a mai ramas din ele in urma atacurilor disperate motivate de dorinta arzatoare de a-l ucide pe cel din spatele nostru. Nu am apucat sa ne departam cu mult de oras, caci roninii isi facusera aparitia dupa cum era de asteptat. Nu aveau o strategie buna, insa numarul ne depasea in mod evident, iar faptul ca eram inconjurati devenise cel mai mare dezavantaj. Totusi, Yuudai se descurca mai bine decat ma asteptasem, facandu-ma sa incep sa cred total in decizia comandantului nostru de a-l trimite in aceasta misiune alaturi de mine.
Nu am avut timp sa-mi analizez camaradul decat pentru cateva secunde, atentia fiindu-mi captata de un alt atacator. Ii prinsesem cu usurinta sabia cu metalul armei din mana mea, dezarmandu-l cand se astepta mai putin, facandu-l sa cada la pamant cu o simpla lovitura puternica, plasata unde trebuia.
Dupa ce masacrul din jurul nostru luase sfarsit, ne-am continuat drumul fara nici cea mai mica vorba rostita. Era oricum inutil sa incercam sa explicam ceva- lordul stia de ce alesese Shinsengumi sa-l protejeze, iar noi ne concentram asupra misiunii, pana la urma erau singurele elemente necesare ca totul sa ajunga la finalul destinat si fara sa ne pierdem in amanunte nenecesare.
Calatoria reusise sa ajunga la un sfarsit cand ora la care soarele disparuse de pe cer trecuse de ceva vreme, indicand miezul noptii sau cel putin o ora pe langa acest reper. Aveam un noroc imens, fiind atacati doar de cateva ori de grupuri dezorganizate ce pareau a nu sti cat d eimportant era lordul pe care noi incercam sa-l protejam. Reusiseram sa nu iesim in evidenta, caci si numarul conta intr-o anumita masura.
- Ar trebuii sa va platesc insutit pentru acest serviciu... Pana la urma va datorez viata. Se parea ca lordul era la fel de binedispus ca si inaintea plecarii noastre. Pana la urma caracterul acestui om cu siguranta imi va ramane un fel de mister... Nu puteam sa-mi dau seama daca ceea ce spunea sau mima era real ori juca un simplu rol. De un lucru eram, insa, mai mult decat sigur si anume ca nu era la fel de mandru precum ceilalti dimprejurul shogunului, ceea ce ma scutise de a accepta critica sa la adresa Shinsengumi sau a samurailor in general.
- Lord Fukasaku, va garantez ca nu am facut nimic special, ci doar datoria pentru care ne-ati solicitat.
Acesta oftase, putin deranjat- probabil- de faptul ca nu renuntasem la politete, desii imi solicitase clar acest lucru. Imi era insa imposibil sa fac asa ceva si nu doar pentru pozitia mea sociala, cat pentru invataturile ce propria-mi mama mi le imprimase bine in minte facandu-ma incapabil sa ma abat de la ele.
- Macar lasa-ti-ma sa va gazduiesc pentru aceasta noapte. M-as simti cu siguranta mai rau decat un gunoi al societatii stiind ca v-am lasat sa plecati acum. Aeti suficient timp daca plecati in zori si sunt sigur ca pana si comandantul vostru acru nu s-ar supara stiind ca vina imi apartine.
Intr-un fel sau altul dorisem sa chicotesc la micuta remarca la adresa celui ce ne conducea. Era adevarat faptul ca avea cele mai aspre feluri de a da ordine si de a mentine disciplina, insa pentru astea avea respectul meu- cu siguranta Shinsengumi nu erau la fel fara asemenea persoana.
- Din partea mea putem ramane, insa depinde ce spune si Daisuke.
Uitasem sa Yuudai mai era in incapere- iar acum se parea ca imi paseaza tot deznodamantul subiectului mie. Nu uitasem de micuta noastra discutie din noapte precedenta si gandul ca il mai aveam in preajma pentru inca o seara devenise usor incomod si intr-un fel ciudat de comfortabil. Nici eu nu imi intelegeam propriile ganduri, fapt pentru care decisesem sa ma axez doar pentru misiune... Insa acum era dusa la capat, iar singurele lucruri ce imi mai bantuiau cotloanele propriei constiinte erau cateva idei invalmasite la adresa camaradului meu, eu fiind incapabil de a spune daca ar trebui sa le iau in nume de rau sau de bine. Realizam poate, pentru prima data, cat de incurcata poate sa devina o minte omeneasca aruncata in prapastia confuziei.
- Voi accepta de asemenea oferta, fiind o mare lipsa de respect in cazul in care as refuza.
Se parea ca raspunsul meu il inviorase nu numai pe lord, ci si pe Yuudai, fapt ce imi provocase o confuzie usoara la reactia acestuia- desii discreta, vizibila pentru mine care se parea ca-l analizam de ceva vreme, asadar imi era imposibil sa scap un detaliu oricat de minor. Exista inca o intrebare la care am de raspuns... Insa nici curajul de a ma gandi la ea nu il am... Si o recunosc... Sunt un las...