AnimeZupCăutare

Suflet gol [16+].

Niska · #1
[imagine: http://img441.imageshack.us/img441/8720/sufletgol.jpg]


- Prolog -



Lacrimi amare ce-mi inunda ochii se scurg usor pe obrajii-mi fierbinti. Ma resemnasem: eu nu am dreptul la fericire! Liniste. Prea multa liniste! Era asurzitor. Singurul sunet ce se auzea era acela al unei fiare insetate, ce se inneca sorbindu-mi sangele. Cand mi-am dat seama de ce se intampla, era prea tarziu. Clipe amare se scurgeau odata cu veninul din mine. Nu mai exista o farama de speranta, doar dezamagire. Inspaimantata ma gandeam la viitor. Ce va urma, moarte sau eternitate?!..

Priveam confuza spre acei ochi odata aramii, de care ma indragostisem. Acum erau de un rosu intens. In spatele acelei priviri, nu reuseam sa deslusesc nimic. Era gol. Chipul lui atat de atragator era acum lipsit de expresie. Ma privea, dar nu era un sentiment de: „imi pare rau!". Eram scarbita. Ii se citea setea si disperarea pe fata lui alba, ceruita. Eram panicata. Corpul meu lipsit de vlaga nu mai avea forta sa se opuna. Nu-mi venea sa cred. Am iubit un monstru. O fiara insetata de sange. Ma zvacneam si incercam sa urlu, dar nu mai aveam glas, nici putere. Doream sa mai ingan un ultim „De ce?!".. dar nu am reusit.

Buzele-mi carnoase si persistent rosii erau acum decolorate si mute. Stateam cu capul plecat in bratele-i reci. Mainile lui sangerii imi frangeau trupul. Puteam sa-i simt dorinta de a ma sfasia, de a ma distruge. Era dependent de sangele meu. Oare de ce nu am putut intelege la ce se referea cand mi-a spus: „sangele tau miroase asa bine.." ?! Ma cuprinse si mai tare scotand un geamat puternic. Ma lasa apoi sa ma prabusesc pe gresia calda, in comparatie cu bratele sale reci. Picaturi de sange ii se scurgeau de pe coltii-i albi, ce acum erau foarte evidenti. Am aruncat o ultima privire in ochii celuia ce i-am dat viata. Parea prea seducator pentru un ucigas.
Ayumi Michaelis · #2
Wow o_o
Ai facut foarte bine ca m-ai anuntat si pe mine. Iti multumesc mult. Imi place ce am citit:>
Pai sa incepem cu comm`ul:))-->Titlul mi se pare destul de bun. Momentatn nu imi dau seama care este legatura lui cu textul, dar dupa cateva capitole totul va iesi la lumina:)). Ideea:-?hmm, nu ma pot pronunta inca. Este doar prologul. De actiune nu stiu ce sa spun. Nu cred ca e grabita. Dialog nu a existat, dar nici nu aveai unde sa-l pui. In sfarsit ajungem si la partea care imi place: Descrierea:X. A fost superba, m-a impresionat, pe bune. Ai descris profund sentimentele fetei. Pana acum e clar ca iubitul ei e vampir. Tema asta cu vampirii este deja folosita, dar sunt sigura ca vei aduce ceva nou;). Te-as ruga frumos sa ma anunti cand mai postezi. Astept cu nerabdare primul capitol
:love::bye::chuu:
Daria · #3
Deci chiar este un început foarte tare, prologul este foarte reușit, dar, dacă era mai lung cred că era și mai reușit, părerea mea. Nu prea am de ce să mă leg, de aceea spun că titlul fic-ului este unul bun, îmi exprimă multe și este în strânsă legătură chiar și cu prologul, deci ai făcut o treabă bună. O să fie cu vampiri ? Cred că da, oricum, baftă, data viitoare sper să fie un capitol și mai bun și mai lung :).
Mad Hatter · #4
Helăăău, diăr. >:d<
Well, trec şi eu pe aici, cu o părere, cu un sfat, cu ceva oricum. XDD

Sinceră să fiu, în mare parte, îmi place şi e O.K ce-ai scris, dar nu mă uimeşte sau ceva asemănător. Cred, de fapt sunt sigură, că ai fi putut să adaugi mai multă descriere sau poate să scri mai mult despre tânără. Nu ştiu, poate greşesc sau ceva, dar cred că ai fi putut face mai mult . XD Ai repetat sânge de câteva ori şi asta nu mi-a plăcut, iar din câte mi-am dat seama, povestea va fi cu vampiri, din păcate. De ce spun asta ? Toate poveştile 'supranaturale' sunt cu vampiri. T.T Dar aştept să văd ce-o să mai scri, cum o să mai scri şi toate astea, fiindcă don't know, e posibil să faci ceva interesant.
Eniuei, îmi cer scuze dacă te-a deranjat comentariul meu. >.<' Spor în continuare la scris !
* a lot of huggies, gurl :3 *

xoxo
Niska · #5
Capitolul I - Prezent
[imagine: http://2.bp.blogspot.com/-qUtZ1LaA0FU/Ti_9GYvqUNI/AAAAA…fxs_Y/s1600/cats.jpg]
[ Rossalie - 16 ani ]


Eram aproape orbita de atata lumina, iar gandul la ziua de azi ma determina sa tot privesc in gol. Soarele isi arunca agresiv razele-i de lumina prin fereasta mea, dealtfel mult prea mare. Nu mai dormeam de aproximativ o ora, dar ceva ma tintuise in pat, nu ma lasa sa ma ridic. Sa fie golul din stomac?!.. Priveam fara sa stiu de ce tavanul alb cu modele violete, un violet pal ca florile de liliac, ce se intindea gratios in niste linii serpuite. Tonul pal al acestora, se potrivea perfect cu peretii. De asta data movul era asemenea cu cel al unei flori de Iris. Patul meu probabil era facut varza. Lenjeria de pe pat, dealtfel si ea mov, era probabil mototolita de asta-noapte cat m-am foit. Eram mai mult ca sigura ca jumatate din lenjerie se afla pe jos, in ciuda faptului ca aveam un pat suficient de mare pentru 2 persoane. M-am sculat morocanoasa in fund si am privit pe fereastra, cu un gest adormit si parca plictisit. Gatul mi se rasuci usor iar parul imi mangaie spatele. Ochii imi erau plini de rugina. Pretutindeni un ros-aramiu iti capta privirea si nu stiai unde sa te uiti mai intai. Vedeam cum, incet si cu gratie, frunzele se desprindeau naive de crengile copacilor, purtate de amorul nestingherit al vantului. Ooo, perfect! Un astfel de peisaj melancolic nu ma ajuta cu nimic. Speram sa am parte de putin mai multa incurajare. Am inchis pentru cateva secunde ochii sa ma gandesc iar la peisajul de asta-vara ce-mi umplea inima de fericire. Indoielnica, i-am redeschis si am privit de aceasta data spre cerul cristalin pictat din acuarele. Mi-am aplecat iar pleoapele, caci cerul parea neschimbat, si ma cufunda in regret si dor.

Cu putina tragere de inima, dupa cateva minute motaind tot asa, m-am decis sa trag paturica mea pufoasa la o parte si sa ma ridic in picioare. Capul imi vajaia usor si ma simteam ametita, in ciuda faptului ca am dormit destul de mult. Cativa pasi si am ajuns la baie. Privesc in oglinda si vad acelasi chip luminos si rotund, doi ochi albastrii, cristalini si conturul rozaliu a doua buze unite intr-o linie fina mereu rasucita intr-un zambet. Nu eram tocmai multumita de ceea ce vedeam. Pleoapele imi cadeau ingreunate peste ochii parca putin umflati iar obrajii erau lipsiti de culoare. Am clatit cu putina apa rece si imediat m-am simtit mai vioaie. Imi simteam tot corpul adormit, asa cam am decis sa fac un dus nu prea caldut.. M-am intors in camera si mi-am uscat repede parul castaniu. Am probat cateva tinute, apoi m-am decis ca indiferent cum voi fi catalogata conta ceea ce imi placea mie sa port. Mi-am tras pe mine o pereche de jeansi negrii luciosi si un tricou sofisticat ceva mai lung, de un albastru ce-mi scotea ochii in evidenta si ce se potrivea cu bretarile impletite de la mana mea. Tricoul imi dezvelea intreg umarul stang si putin din sold. Mi-am aranjat parul acum voluminos si usor carliontat, tragandu-l usor pe partea stanga, fara a-l prinde. Acum eram mult mai bine, totusi.. ma gandeam ce parere vor avea colegii de la noua mea scoala. Sper ca voi fi in stare sa fac o impresie buna. Mereu am stiut sa-mi fac prieteni. Dar daca spun ceva gresit?! Daca face ceva gresit?! Daca lovesc din greseala pe cineva, sau daca imi scapa lucrurile din mana?! Of! La naiba.. Linisteste-te Rosse! Totul va fi bine!..

Dupa cateva clipe irosite in care imi spuneam cuvinte incurajatoare am decis sa merg spre bucatarie. Am lasat camera ordonata, apoi am deschis usa camerei ce scoase un inevitabil scartait. Holul era luminos iar perdelele portocalii dadeau senzatia ca soarele palea fix langa tine. Am coborat scarile albe si lucioase apoi, traversand living-ul imens de un ton inchis am ajuns in bucatarie. Sunetul televizorului nu a reusit sa ma impiedice din drum, nu vroiam sa mai ratez vreo clipa, stiam ca e posibil sa fie deja tarziu. Am sarit vioaie pe langa mama, apoi am pupat-o pe obraz, sperand in sinea mea sa nu-mi tina vreun discurs in care sa-mi explice cum ca n-ar trebuii sa imi fie teama de prima zi de liceu. Ea chicoti usor, apoi tacu, parca intelegand la ce ma gandeam. Mereu ma intrebam daca nu exista vre-o telepatie intre noi, in ciuda faptului ca nici macar nu sunt.. M-am asezat pe unul din scaunelele mele preferate, inalte din fier. In fata mea statea acum o un bol micut, rosu in ton cu masa scaunele, si restul bucatariei, in care se aflau cerealele mele preferate, iar langa un pahar transparent cu niste modele colorate, plin cu suc de portocale. Mi-am plimbat plictisita lingura in bolul plin cu lapte si fulgi, apoi am inceput sa mananc. Gustul lor era foarte bun, asa ca le-am terminat destul de repede.

- Iti era foame. Totusi nu e devreme?! E abia 7:45. Nu incepi orele la 9?
- Cum?! Nu e 8 si..?!
- Se pare ca cineva nu a mai avut rabdare sa inceapa ziua de azi, spuse ea zambind, apoi imi intinse o farfurie micuta, in care erau frumos impachetate 3 clatite pline cu finetty. Le-am mancat cu pofta, apoi, constienta ca totusi e devreme am mers la usa mi-am luat geanta de scoala, mi-am incaltat conversii mei albastri favoriti, inalti, cu paiete si lantisoare, si am fost pregatita sa ies pe usa.
- Nu e devreme, scumpa mea?
- Merg in parc.. e.. frumos afara. Pa! Te iubesc mama!

Am inchis usa in timp ce un „si eu te iubesc, scumpo" imi ajunse incet la ureche. De ce inca ii spuneam ei „mama"?!..
Aerith · #6
WOW~ Ce pot spune? Nimic. Asa e, nimic :o. M-ai lasat...cu gura cascata. Am vazut cateva greseli dar n-are rost sa le enumar. Sau poate da.
''Vre-o'' = Vreo
Ce cateva? Doar una, sau n-am fost eu atenta, ma rog. Revenim. Povestea este minunata, sincera sa fiu chiar m-ai facut curioasa, si nerabdatoare sa vad si al doilea capitol... Imi pare rau ca n-am trecut mai repede pe aici, doar ca nu ti-am vazut mesajul.
Sa ma anunti cand mai vi cu, capitole/ficuri noi <33. Take care~
Piersicuta · #7
So sorry ca nu am vazut acest fic >.> dar mai rugat frumos sa trec pe la el si uite-ma aici ^.^ so...despre Prolog :]]

Poi chiar m-a cam speriat, adica era o scena gen cea din filmele vechi cu vampiri >.> cum mai citeam un rand cum mi se ridica parul pe spate, cum se pomenea de sange cum ma invinete-am la fata =]] Eu numai cand aud de sange deja sunt terminata :-s daca nici la analize nu ma duc ca mor pe acolo ;]]
Părea prea seducător pentru un ucigaş.
:> Asta a fost ciresica care ma trezit <3 daca citesc asa printre randuri vad acolo o aura usor perversa si nebunatica care o sa iasa cat de curand la joaca, presimt eu asta =]] Oh stay, ficul este +16, sigur o sa iasa ^.^.

Capitolul 1 [banuiesc T_T]

Imi place de Rossa, ii ador ochii albastri precum marea, desi nu imi prea plac roscatele cu parul tuns scurt =]] macar ochii sunt frumosi ^.^. Vezi ca ai repetat ,,camera'' [mai sunt si altele dar asta mi-a atras atentia].
îmi întinse o farfurie micuţă, în care erau frumos împachetate 3 clătite pline cu finetty
Mor de fooame =p~ vreau si euuu!!

So ficul este foarte bun ^.^ mie una imi place, de aceea am lasat si comm =]], ti-am zis o ador pe Rossa pare o fire linistita si seamana putin cu Oksa Pollock :-s [daca ai citit sau auzit de carte ;x]. Fic bun cu detoate <3 astept next si daca vrei sa ma anunti ^.^. Zbye ;*
Miss M · #8
Fic nou, fic cu vampiri. Doua lucruri care ma atrag:)).
Din prolog n-am inteles mare lucru, bine, de fapt am inteles eu cate ceva, totul se va clarifica pe parcurs. Capitolul I e foarte frumos, actiunea nu e grabita, dialogul nu e in exces, totul e super. De-abia astept sa vad ce se intampla in prima zi de scoala, pe cine cunoaste... Va cunoaste pe cineva nou si interesant, asa-i?:))
Greseli nu am vazut, bravo:*.
Astept next-ul!>:D<(Daca nu te deranjeaza anunta-ma si pe mine cand il postezi)
Miky sweetie :3 · #9
Deci trec si eu pe aici si comentez, nu ca sa ma aflu in treaba, nu ca sa imi maresc posturile, nu ca sa iti raspund invitatiei tale. Sunt aici sa comentez un fic pe care am inceput sa`l savurez cu draga inima de cand am citit prologul si sa iti multumesc pentru ca mi`ai lasat linkul catre acest fic minunat la profil [Multumesc! :*]. Te anunt inca de pe acum ca nu am sa iti comentez fiecare capitol. Probabil ca nu voi mai comenta deloc. Nici eu nu stiu. Dar vreau sa imi trimiti in continuare linkul catre acest fic la fiecare capitol nou, pentru ca iti garantez ca il voi citi si voi devora pe nesaturate fiecare next :*

Sa trecem la lucrurile pentru care iti las post:
Descriere: Nu vreau sa fiu dura si nici n`am de gand sa fiu, pentru ca nu am motive. Probabil vor exista critici care sa sara cu gura pe tine. Sa nu`i asculti. Aminteste`ti mereu ceea ce iti spun acum: Descrierile tale transmit emotii. Sunt persoane care nu se multumesc doar cu emotiile pe care le transmiti tu, dar incearca sa iei in seama doar criticile constructive. Te`as sfatui sa lucrezi putin la personalitatea personajului pe care te axezi, pe viitor. Aminteste`ti ca nu doar sentimentele trebuie expuse, ci si un comportament anume fara de care nu exista acea emotie. Este normal sa nu o transpui chiar din primul capitol, desi sunt persoane care o fac. Depinde de stilul fiecaruia. Insa axeaza`te pe comportament. Introdu intamplari si reactii, diferite gesturi sau pareri fata de gesturile altor personaje din care sa reiasa un comportament. Este un sfat, si nu face parte din acea categorie "Ai gresit!". Incerc sa te ajut sa nu gresesti pe viitor :-?

Dialog:[/i] Nu este sec. Din punctul meu de vedere transmite un element al personalitatii lui Rosse. Trezitul de dimineata si plimbarile prin parc probabil fac [faceau] parte din obiceiul sau. Nu stiu cum il catalogheaza alte persoane, dar, sincer, de la mine ai un + pentru el.

Punctutatie:[/i] Imi place faptul ca scri cu diacritice, chiar daca le uiti uneori. Te`as sfatui totusi sa folosesti punctele de suspensie asa ... nu asa .. --> Executa corect punctuatia, iar totul va fi OK :D Am observat ca mai pui ?! acolo unde nu este nevoie:
FreeToLove a scris (05.10.2011 22:32) ↗:
- Cum?! Nu e 8 şi..?!

Este o greseala pe care am observat`o, insa asta este, toti gresim, nu e asa? :) Bun, trecem peste. Este o simpla greseala, n`a fost vina ta :-j

Parere personala:[/i] Imi place ideea pe care ai folosit`o. Imi place cum arata Rosse [Semanam :x] si, de asemenea, imi place ideea principala [fictiunea, vampirii, varcolacii in general]. Nu imi place faptul ca scri continutul capitolului cu . Acum depinde de tine daca vei scrie cu scris normal sau nu, insa din punctul meu de vedere este oarecum obositor :-? Ai putea pune un titlu de capitol, daca doresti, insa, din nou, depinde de tine ce doreste sa faci sau nu :)

Eu te pup dulce si astept sa ma anunti pentru urmatorul capitol :* zAmBeStE ^^ Miky te iubeste!
Zummy · #10
Hey !
merci mult ca mi-ai spus scumpo. criticile le-ai primit . mie imi ramane doar partea buna :)) titlul . imi place . este original si figurat . ideea este superba .estetica . imi place . ai aranjat foarte bine totul . la descriere nu am ce sa comentez . descri totul asa de complet ca nu am ce-ti cere. dialogul . nu prea l-am vazut . deci e bine ca nu-l utilizezi . actiunea . nu-i grabita . inca un lucru bun . ai un fic superb . nici nu am ce sa-ti mai zic . m-ai lasat fara cuvinte :)) astept nextul . si daca nu te superi anunta-ma ^^
Ja Na !
dot dot curve :) · #11
Heeei!>:D< Trec si eu pe aici, stiu ca ti-am “promis” ca iti voi citi ficul si ca iti voi da si o parere la el... Si scuze ca am intarziat atat, trebuia sa trec mai devreme, de citit am avut timp dar nimic mai mult.:D
Deci... fic-ul, mi sa parut destul de bun, dar parka a avut cam putina actiune, dar trec peste acest detaliu avand in vedere ca este primul capitol si ca esti la inceput de “cariete”.
De asemenea am vazut si cateva greseli, dare le nu-s importante...
Nu am prea multe ce sa comentez la acest capitol, fiind primul din acest fic, si inca o chestie a fost putin cam scurt – parerea mea -.
Multa bafta in continuare la scris si nu uita sa ma anunti cand postezi next-ul, te rog!:*

*hugzz!*
Niska · #12
Capitolul II - Domnul Schwarz


Picioarele mi se miscau intr-un ritm lent. In timp ce incercam parfumurile diferite ale florilor din gradina mi-am rupt un trandafir roz-lila si am inceput sa-i desfac spinii. Razele de soare sticleau usor in picaturile de roua de pe frumoasele petale ale trandafirului. Il rasuceam usor in mana, de codita fragila si verde. Apoi, inca o picatura de roua aluneca.. dar nu de pe una din petale, nu, si nici macar nu era roua aceea ce aluneca de undeva de sus. Brusc mi-am simtit obrajii umezi. Nu,.. cred ca astea se numesc lacrimi. Fara sa scot vrun sunet, fara sa suspin, nici sa gem, am sters lacrima ce-mi spinteca obrazul drept cu podul palmei, ca pe o mare rusine. Hei! Big girls don`t cry!!! Apoi am intors capul spre casa. M-am convins ca nici imaginea caminului oferit de persoana care ma crescut si ma iubit nu m-ar putea ajuta sa-mi opresc lacrimile. Nu le-am lasat sa curga. Imi simteam inima goala, si totusi simteam ca ceva bate mult prea puternic in pieptul meu. Am inceput sa merg apoi, putin mai rapid decat inainte. Cu toate astea, simteam ca merg usor involuntar. Era destul de devreme, puteam sa pierd timpul o ora in parc. Super, singura in parc. Eh.. asta-i viata, Rosey!
Frigul ma cuprindea, desi afara nu parea sa fie vreme ploioasa, nici sa fie rece. Soarele, insa, stralucea palid in ochii mei albastri. Deja nu mai eram constienta de miscarile pe care le fac. Brusc am fost inconjurata de rugina! Cerul insa era albastru si sticlea ca intr-un miraj. Zarea era usor cetoasa. Poteca parcului era presarata cu mii de frunzulite aramii ce alunecasera din copaci. Sau copacii nu le mai iubeau, si le aruncau, asa cum parinti mei.. O lacrima! Iar?! De unde atatea lacrimi?.. M-am asezat pe una din bancutele de pe marginea drumului din parc. Galbenul lor aprins se potrivea de minune cu anotimpul acesta. Mi-am plimbat degetele pe bucata de blana crestata usor intr-o margine. Acolo, se putea distinge cu usurinta un „R" de la „Rossalie", dar si un „S" de la „Schwarz". Numele astea doua se potriveau de minune, nu-i asa? Dar pe mine n-ar fi trebuit sa ma cheme „Schwarz". Nici macar nu stiu cum ar fi trebuit sa ma cheme! Si apoi, cuvantul „mama" imi veni iar in minte ca raspuns la: „Cui ii datorez totul?" Chiar daca nu era mama mea, pentru mine asta inseamna acel cuvant. Dragostea adevarata.

Sunt un copil singur, al nimanui..

Cu toate astea, pana la varsta de 10 ani am crezut ca am si eu o mama, asa cum au toti copii normali. O persoana care sa te stranga la piept, sa-ti ofere caldura, o persoana ce te leagana cand esti mic si iti sterge lacrimile de pe obraz, persoana accea cu voce cristalina fredonand un cantec de leagan pe care si azi mi-l amintesc. O persoana care pe langa lucrurile materiale pe care ti le ofera vine seara, langa patul tau si iti spunea vorbe dulci.. iti spune ca iti va fi etern alaturi si ca totul va fi bine. O astfel de persoana era ea. Si chiar credeam ca e mama mea. Pana intro zi cand am aflat ca ea.. de fapt mi-e un fel de dadaca.


[acum 6 ani]


Era o zi torida de august. Aerul conditionat era pornit la maxim iar in casa treceau de 35 de grade. Stateam cu ea la masa, luam pranzul. Eu, ma jucam absenta cu o felie de rosie pe care o rasuceam in farfurie
- Draga mea, nu ti-e foame? Sa intamplat ceva?.. intreba mama, suspicioasa ca intotdeauna.
- Nu, nu mama.. doar ma super plictisesc!
- A, pai.. ce zici apoi sa iesim?
- Cum, ai liber azi?
- Nu.. dar se poate rezolva!
- Mama, nu vreau sa iti iei liber doar ca sa te plictisesti cu mine! Dar ea, incapatanata, de parca am semana, lua telefonul in mana si suna la birou. Secretara, a carei voce se auzea prin telefon suna incantata de ideea ca sefa ei isi ia liber o zi sa iasa cu fata ei. Cine stie ce fericire pe lumea de acolo.. dupa o scurta conversatie despre nu stiu ce acte care trebuie aranjate in nu stiu ce fel, mama inchide.
- Mama! Am gesticulat eu usor enervata de lucrul pueril pe care-l facuse mama. Nu eram suparata ca petrece putin timp cu mine, si asa e mereu plecata, dar mi se parea stupid sa renunte la munca ei pentru mine.
- Hai draga, va fi amuzant, mergi si imbraca-te.
Mama parea sa sara in sus de bucurie, asa ca nu i-am stricat placerea. Am mers si mi-am luat rochita mea crem favorita. Avea un cusur frumos si era facuta dintr-un material fin si catifelat cu multa dantela. Am incaltat perechea de sandale ce ma astepta in coltul usii, mi-am rasucit parul pe o parte si am zbughit-o o pe scari. Eram incantata ca petrec o zi cu mama! Totusi ceva ma sperie cand am vazut un domn cu doar cativa ani mai mare ca ea, imbracat la costum sarutandu-i mana. Era clar. O intalnire de afaceri.
- Aaa, presupun ca plimbarea se amana, mama? E in regula.. daca ai treaba nu face nimic.
Persoana care statea acum in fata mea nu parea sa mai fie mama. Avea o figura complicata si parea incurcata. Se albi putin la fata apoi parca incepu sa dea usor intr-un galben-pal. Barbatul se apropie de mine si-mi rasuci o bucla ce atarna rebel. Parfumul lui scump imi inunda narile. Mama ar trebuii sa stea departe de astfel de barbati atragatori, daca nu vreau s-o pierd. Barbatul se ridica si puse mana pe soldul mamei, care acum parea a fi partenera lui de dans. O privi adanc in ochi, iar ea clipi. Buzele i se trasera intr-o linie fina, amutita


- Rossalie, el este tatal tau!
[/align][/b]
Miss M · #13
Am citit capitolul si pot afirma ca imi place.
Voi presupune ca sunt cateva amintiri din copilarie ale fetei. Nu am inteles foarte bine partea cu tatal, dar probabil totul va deveni mai clar pe parcurs. La fel si motivul pentru care plange, probabil pentru ca a aflat ca e adoptata...
Descrierea este frumoasa, nu am ce comenta la acest capitol, mi se pare interesant ca te-ai oprit fix in punctul culminant al capitolului. Inteleg ca vrei sa pastrezi suspansul, dar sunt curioasa daca acest flashback va continua si cu reactia lui Rosalie sau totul va reveni in prezent, lasand aura aceea misterioasa asupra continuarii.
Sunt cateva lucruri cu care nu sunt de acord, cum ar fi repetarea cuvantului "mama". Ai putea cauta niste inlocuitori, ceva. De asemenea, fontul face textul greu de citit, incearca sa scrii cu cel normal, cred ca e cel mai bine asa. Si, daca te-ai hotarat sa folosesti diacritice(frumoasa decizie, trebuie rabdare;)), foloseste-le peste tot. Am vazut si cateva greseli de tastare, nu le mai gasesc acum, reciteste capitolul si vei vedea, erau legate de niste timpuri verbale daca nu ma insel.
Povestea devine din ce in ce mai interesanta, sunt curioasa ce va urma. :D
Akane Hime · #14
Buna!
Mersi ca m-ai anuntat!
Totul este destul de bine. Sunt de acord cu Miss M, ai descris destul de frumos. Atat de bine, incat nu am inteles faza cu tatal ei...
Oricum, dragutza poza de la incetulul capitolului. Vrei sa cred ca asa arata ea cand era mica?
Daca da, eu spun doar atat...KAWAIII! Ceea ce inseamna in japoneza "dragutz".
Cam atat am avut de spus, deocamdata...
Bafta in continuare si sa ma anunti cand pui continuarea, ok?

Ciao
dot dot curve :) · #15
Heeei!>:D<
Mersi ca m-ai anuntat.
Capitolul a fost frumos, dar parca a avut prea putina actiune si a fost cam scurt [parerea mea]. Mi-sa parut ciudat cu cata usurinta a putut sa-i spuna femeia copilei ca acela e tatal ei, totusi era destul de mica si nu cred ca a procedat prea bine, doar sunt curioasa cum v-a reactiona fetita..
Cam atat am avut de spus, astept ca in urmatoarele capitole sa fie putin mai multa actiune.;))
Multa bafta in cintinuare si anunta-ma cand postezi next-ul, te rog!

*hugzz!*
Daria · #16
Fiindcă de două luni nu s-a mai postat next-ul, fic închis. Dacă autoarea va mai revenii, să-mi dea un PM și îl redeschid.

Fic redeschis, autoarea a revenit din hibernație * hugs *.
Niska · #17
* zilele astea am avut ceva timp liber, asa incat am venit cu next. xD merci Daniela, pentru ca mi-ai "inviat" topicul. :)) *hugs*

Capitolul III - Musafirul
[imagine: http://img827.imageshack.us/img827/9795/womand.jpg]


Vocea-i suna sparta. Aceste cuvinte alunecara fugitiv pe langa urechea mea, fara a le intelege pe moment. Nu imi venea sa cred! Zece ani si abia acum imi pot vedea tatal. Abia acum il pot strange in brate si ii pot spune ca il iubesc. Eram fericita. Eram un copil asa naiv atunci! Lacrimi nevinovate au inceput sa mi se scurga pe obraji. M-am eschivat ca un bebelus, apoi l-am prins de mana pe barbatul care zambea fin si dragastos. Acesta isi trase mana cat de repede cu putinta si o puse pe fruntea mea lasandu-se in jos, asa incat sa imi intalneasca privirea. Ochii lui albastrii nu-mi inspirau nimic. Nici cea mai mica particica de sentiment parintesc. Nici cel mai mic sentiment de mila. Nici ce-a mai mica farama de dragoste. Stiam si simteam acest lucru pentru ca fata de privirea mamei mele, expresia acestui om era lipsita de inteles.
Dupa cateva clipe in care am schimbat priviri neintelese, acesta se ridica si se alatura la bratul mamei. Chipul ei era la fel de crispat. In acel moment imi doream cu ardoare sa pot intelege ce dorea asa zisul meu tata sa-mi exprime din priviri. Iubire, mila, ura, dispret? Oare acest om ma iubea?!
- A crescut incredibil de mult, rosti acesta aproape soptit, langa urechea mamei.
Pentru cateva secunde se facu o liniste profunda. Mama inchise ochii, iar cand ii deschise parca isi mai venii in fire.
- Nu-i asa ca avem cel mai frumos copil?
Ochii mei se umplura de lacrimi, dar n-am putut sa le las sa curga sub ochii parintilor. Cu toate astea, ele disparura si lasara loc melancoliei, cand am zarit chipul dur al necunoscutului din casa noastra. Asa este. Il considerau un necunoscut. Oare greseam?
Imi amintesc ca intreaga zi am petrecut-o in tacere. Cuplul ce parea a fi fericit schimba doar priviri scurte de pe marginea canapelei. Eu, intre ei aveam senzatia ca nu-mi gasesc locul. Nici atunci cand mama aseza cina nu s-a schimbat nimic. Savurau cutotii mancarea pe care impreuna o pregatiseram dimineata. Numai eu inghiteam in sec si nu-mi mai ridicam privirea din farfurie. Era un sentiment bizar. Doream sa intreb atatea, doream sa aflu atatea. De ce tatal meu a aparut tocmai acum? Unde a fost plecat intreaga mea copilarie? O mai iubea pe mama? Pe mine ma iubea?
Clipele acelea au trecut nespus de greu. Seara a venit atat de neasteptata incat imi simteam pleoapele obosite, de parca nu dormisem intreaga noapte trecuta. M-am ridicat incet de pe canapea aranjandu-mi rochita dantelata, apoi mi-am dres putin vocea.
- Mama, eu ma simt obosita, cred ca ma duc la somn, am spus eu cu ochii intre deschisi.
- Bine draga mea, vin cu tine, raspunse ea calm, in urma unui schimb de prviri inre ea si tata.
Mama a avut grija ca in fiecare seara sa ma puna in pat, sa-mi ureze „noapte buna!" si sa imi dea un sarut pe frunte. Stinse lumina si apoi parasi incaperea. Stateam in pat ghemuita cu ochii inchisi. O lacrima aluneca usor pe obraz. Eram nelinistita. M-am ridicat in fund ametita, dorind sa merg jos sa-mi iau un pahar cu apa. Am dat deoparte ursuletul de plus din coltul patului, tragandu-l de mana pana la coltul usii. Am crapat putin usa fara a emite vreun sunet. Lumina ce iesea prin acea crapatura imi impiedica vederea. Am iesit buimaca din camera, incercand sa ma adaptez la lumina aceea patrunzatoare.
M-am frecat incet la ochi, apoi am coborat cateva trepte ce duceau spre sufragerie. Ochii mi se atintira asupra imaginii ce avea loc acolo. Musafirul nostru se pare ca privea adanc in ochii inlacrimati ai femeii cu chip fragil. Aceasta parca il implora din priviri sa o ierte. Dar pentru ce sa o ierte?! Barbatul isi intoarse chipul dur departe de privirea ei rugatoare si-si retrase mana de pe gatul acesteia.
- Am avut o intelegere, rosti barbatul furios scrasnind din dinti
- Asculta-ma doar! Am incercat! Am incercat! Dar intelege.. ne-am dorit atat de mult un copil! Primul nostru copil, sa dus, nu mai e printre noi, i-ar Dumnezeu ne-a oferit altul acum 10 ani, ca sa trecem peste! Intelege ca este o binecuvantare! Nu pot sa il parasesc acum.. este copilul meu!
- Inceteaza sa te smiorcai, rosti necunoscutul pe un ton dur si scarbit. Nici macar nu stim cine sunt parinti ei! Ai uitat?! Ai uitat ca acest copil ne-a distrus fericirea?! Uita de el.. vino cu mine! Hai sa fim fericiti!
- Dar..

Xpt1 · #18
Sentimentele sunt cuprinzatoare, iar greselile gramaticale... sa zicem ca sunt echivalente cu zero, dar nu egale. Daca imi permiti, incerc o completare (spontana)... (acelas capitol)


-Dar...
Privirea lui seaca umplu golul lasat de absenta sa... cu o suferinta si mai profunda! Ma intorsei, incet, spre camera.
-O lacrima? De ce acum? imi zisei in gand.
Lacrimile incepura sa-mi curga precum rauri de tristece ce-mi acopereau sufletul fragil precum un smarald ce cadea de la inaltime. Trantii usa cu putere si incepui sa plang. Rotind cheia in incuietoare, printre lacrimi, sufletu-mi se zvarcolea in linistea noptii Ma cuprinse o furie de nedescris.
-Tatal meu nu era tatal meu, mama... nu ma iubea! De ce? De ce? Cine sunt parintii mei? Cum aratu? Unde locuiau? De ce m-au abandonat? De ce? De ce?... De ce?... fusera ganduri ce-mi rasunau in sufletul adanc, ajungand pana si-n cele mai ascunse colturi. Retorica-ntrebare imi rasuna in cap. Cautand un motiv nu reusii decat sa ma intristez mai rau.
Printre lacrimile varsate si tristete, furia ce ma cuprinsese, iar, nu mai trecea cu un gand, ca odinioara! Doar glasul celei care m-a adoptat mai rasuna acum, in gandul meu. Sau nu e gandul meu?


Mda, pana acum doar atat... :D ar cam trebui continuat (daca continui cu paragraful meu) cu mama adoptiva care batea la usa... sau ceva de genul asta... sau cu sentimente si mai triste, care sa-i trezeasca "vampiritatea"... parerea mea.
Apropo, cand intrii, sa stii ca te asteapta un RPG... :D
Akane Hime · #19
Buna!

Am ajuns si eu pe aici. Xpt1 are ceva dreptate. Ar trebui sa faci sa nu para o fata atat de slaba, sa incerci sa o faci sa isi puna intrebari si sa afle adevarul. Asa mi s-a parut ceva mai trist, fata sa afle ca tatal ei e suparat si ca nu o vrea, in timp ce mama ei - asta daca e intr-adevar mama ei - il roaga sau il implora sa o "ierte". Ma rog. Incearca sa captivezi ceva mai mult cititorul. Nu numa cu tristetea si drama asta profunda. Nu zic ca in viata reala nu se poate intampla, dar na zic sa dezvolti putin. Cam atat pot spune. Sper ca data viitoare sa fie mult mai interesant. Si sa ma anunti cand pui continuarea.

Ciao
Me_Samy · #20
Buna! Hey, am mai vorbit si pe chat, acum vad ca ai si fic.
Este un fic frumos, imi place asezarea in pagina, unii spun ca[,] capitolele ar trebui sa fie lungi, dar eu consider ca[,] (sunt plina de cacofonii, dar desi e doar ora 21:19 sunt super obosita)daca un capitol cuprinde o idee care iese in evidenta, nu-mi trebuie 2000 de randuri sa o inteleg, imi plac fotografiile pe care le pui la inceputul capitolului si faptul ca dialogul nu este in exces si nici sec.

Acum, ar trebui sa incerci sa nu mai pui atatea semne de punctuatie, pentru ca uneori nu sunt necesare, mai exista si unele greseli gramaticale, dar se pot remedia, si am observat in capitolul anterior ca ai folosit si o replica in engleza "Big girls don`t cry!!!", puteai la fel de bine sa o incadrezi in romana. Nu prea arata frumos sa intercalezi engleza cu romana, cel putin dupa parerea mea.

Atat am avut de spus. Punct. ( :
La revedere si spor la scris!