Cine ar fi crezut, dar vad ca totul este posibil si sunt sincera mi-a aparut zambetul pe buze. Comportamentul lui Ken m-a atins la suflet si ma jur eu ca mi-au lacrimat ochii, poate si din cauza ca am stat putin departe de monitor, dar sunt sigura si de faptul ca - o schimbare neasteptata, o declaratie de iubire - atat de frumos. (ce 'frumos' m-am exprimat, pe naiba...)
Nu am cuvinte si totusi i-as aderesa cateva lui Isamu, dar stiu ca este baiat bun si nu cred eu ca se opreste totul aici, cateva lucruri bune sau rele tot au sa apara de la colt, de asta sa fim siguri.
Oricum... La naiba ca tot ce pot spune este ca imi place. Nu imi mai pasa acum de greseli, imi place si cu asta basta. The end, i can't wait to see the next chapter.
Grrrr... stiam eu ca e ceva in neregula cu Isa asta de prima data cand am dat de el. Adica, mult prea „indragostit” insa tuuu esti de vina ca l-ai facut asa furmos si a inceput sa-mi placa de el. Pe bitch aia blonda si la propriu si figurat nu o suport, de Ken m-am indragostit din prima chiar daca a fost asa violent si rau . Cand am citit scena aia de la spital credeam ca iau tastatura si-i dau in cap lui roscovanu ala. CUM INDRAZNESTI ??? - asa eram.
Ba da bum tssss- acum vine partea in care incpe sa ma miorlai sa se puna urmatorul capitol cat mai repede . Me likeyyyy......
Multumesc foarte mult pentru comentarii, uite ca am adus next-ul. So, enjoy!
Capitolul 16
Sunetul unui telefon m-a facut sa-mi deschid lenes ochii. Pentru cateva nanosecunde nu realizam unde ma aflu, dar apoi mi-am dat seama ca eram la Ken acasa, astfel amintindu-mi cele petrecute. Mi-am intins mana dupa telefon sa vad de ce sunase. Primisem un mesaj de la Isamu. Am simtit cum inima mi s-a strans, ce dorea sa-mi spuna? De ce imi trimisese doar un mesaj si nu apelase? Am deschis mesajul, iar mana mea s-a blocat pe telefon, ochii mei citind si recitind mesajul:
Akira, imi schimb numarul de telefon si te anunt ca am plecat din tara. Cam atat doream sa-ti spun, la revedere.
Nu puteam sa-mi cred ochilor. Am auzit usa de la camera, iar pe aceasta a intrat Ken care m-a privit ingrijorat. Probabil ca ochii mei doreau sa verse lacrimi din nou. S-a asezat pe pat si a cuprins mana cu mana lui palma in care tineam telefonul, astfel cerand permisiunea sa vada ce si cum. Nu stiu de ce dar am intors ecranul micutului aparat inspre el, lasandu-l sa vada ce si cum. Mi-a luat din mana celularul si l-a asezat pe noptiera, apoi m-a cuprins in brate vorbindu-mi:
-Nu iti face rau gandindu-te la el. Nu merita sa versi lacrimi pentru acel om.
Tonul sau era calm, dar profund cuvintele sale ajungandu-mi in suflet. Nu-mi venea sa cred ca imi este alaturi, dar imi placea si nu doream sa raman singur. Fara sa vreau lacrimile au inceput sa-mi curga pe obraji, iar Ken le-a sters cu mana sa, sarutandu-ma protectiv pe frunte. Am incercat sa-mi iau gandul de la roscat, poate asa o sa imi revin. Am auzit soneria, asa ca m-am uitat intrebator catre saten. Acesta mi-a zambit si m-a sarutat inca o data pe frunte, apoi s-a ridicat de langa mine.
-Vad cine este. Ciudat, nu asteptam musafiri.
Mi-a vorbit amuzat folosind tonul acela vesel pe care il avea si la orfelinat. M-am intins pe spate privind tavanul care devenise foarte interesant din nu stiu care motiv. Poate ca acea culoare alba exprima puritate si sinceritate...Alb, exact asa ma numise Isamu, imi spusese Shiro. Usa camerei s-a trantit la perete, iar eu am sarit ca ars din cauza sperieturii. In pragul intrarii statea Hitomi. Aceasta purta colanti roz, o fusta mini roz cu portocaliu si un top fara bretele avand aceleasi culori, iar ca accesoriu avea o geanta alba "asortata" oarecum cu pantofii cu toc. Fata ma privi strengareste, apoi a inceput sa vorbeasca pe o voce pitigaiata, intrand in camera si plimbandu-se de colo-colo.
-Ken, nu stiam ca ti l-ai luat ca accesoriu de pat pe Akira. Totusi cred ar fi cazul sa scapi de el din moment ce l-ai avut o data, de ce ti-ar mai trebui?
Ken a aparut imediat in camera extrem de furios, infigandu-si mana in parul ei blond ce acum arata asemeni unei capite de fan. Hitomi a inceput sa tipe, iar asta m-a facut sa-mi acopar urechile, dar Ken a gasit o solutie mult mai buna sa o faca sa taca: i-a dat un dos de palma, astfel fata cazand pe jos. Am ramas socat la cat de violent putea sa fie cu ea.
-Unu: Akira nu e o papusa sau un obiect cum desigur esti tu, doi: ti-am specificat clar ca nu ai ce cauta in camera asta si trei: te intorci la sediul meu in Germania, momentan nu mai am nevoie de tine aici asa ca iti poti face treaba acolo. Ti-e clar?
Hitomi s-a ridicat cu chiu, cu vai de jos, acoperindu-si vanataia de pe obraz si a dat afirmativ din cap, apoi a zbughit-o spre iesire. Fata recce si distanta a lui Ken a devenit zambitoare si calma atunci cand s-a uitat inspre mine:
-Scuze de deranj, unele sunt chiar idioate cu diploma.
Am chicotit usor la remarca facuta de el, apoi am coborat din pat, luandu-mi telefonul de pe noptiera.
-Multumesc ca m-ai lasat sa-mi revin. Cred... Ca voi fi bine.
Satenul s-a apropiat de mine, iar eu nu stiu de ce rosisem usor, dar mi-am intors chipul in alta parte. Mi-a ciufulit usor parul, iar eu am simtit cum obrajii mei luau foc mai tare, probabil din cauza ca gestul ala imi amintea de altcineva, dar... De cine? Aiurea, gandul tot la Ken imi era, el a fost singurul care obisnuieste si obisnuia sa-mi ciufuleasca parul.
-Cred... Ca ar trebui sa plec...
-Ce zici daca te duc eu acasa?
-Bine, nu vad o problema in asta.
I-am raspuns vesel apoi m-am indreptat catre iesire, incaltandu-ma. Ken a aparut si el in cateva secunde si am iesit din casa alaturi de el. Am admirat inca o data gradina lui, care imi inspira calm, liniste si oarecum regasire de sine.
-Iti place cum e aranjata gradina din cate vad...
-Cam asa ceva. E frumoasa, desi nu prea acord importanta florilor in principal
Ken imi zambi apoi mi-a facut semn sa mergem. L-am urmat fiind atent la oamenii din jur, la felul lor rapid de a se misca asemenea unuor furnici, iar apoi fara sa vrei esti prins in furnicar obligat fiind sa mergi la fel de repede. Ne-am oprit in fata casei mele, iar eu l-am poftit inauntru. Mama mea vitrega a aparut in hol, fiind mai mult decat incantata sa-l vada pe saten.
-Ken, ma bucur sa te revad!
-Si eu de asemenea, doamna Chiyo. Daca ne scuzati vom merge in camera lui Akira.
-Desigur, desigur, o sa va aduc sa serviti ceva.
Ken i-a zambit politicos apoi mi-a facut semn sa mergem in camera. M-am descaltat si am urcat la etaj, cu el pe urmele mele. A inchis usa in urma sa si s-a apropiat de mine. Fara sa-mi ofere dreptul la replica m-a lipit de zid si si-a lipit buzele de ale mele. Limba sa s-a strecurat in lacasul meu umed, provocandu-ma sa raspund la sarut. Nu stiu de ce, dar am facut-o. Probabil ca era un soc si pentru Ken, limbile noastre dansau acum impreuna intr-un joc ce devenise pervers. Am simtit cum obrajii imi iau foc, iar mie imi vine sa ma scurg pe perete in timp ce inima mea o luase la goana. Cand si-a desprins buzele de ale mele m-a privit in ochi si mi-a vorbit calm si bland:
-Akira, se vede clar ce sentimente ai, asta din comportament, dar te rog sa iti pui in ordine gandurile, nu vreau sa te ranesc.
M-a sarutat protectiv pe frunte, apoi a iesit din camera, lasandu-ma sa cad pur si simplu pe jos. Interesant, podeaua parea foarte confortabila. Sa-mi pun in ordine gandurile... Zice el. Asta asa este. Trebuia sa decid ce voi face, iar o mica pauza nu mi-ar strica.
*tssss* Deci inca nu am trecut peste comportamentul lu roscatu ala insa Ken ma face sa zambesc si oficial a devenit personajul meu preferat ( mai ales ca se comporta asa cu vaca aia care o urasc -si sunt curioasa de ce ii pupa picioarele lu Kei , sau ai zis si nu am fost eu atenta ? la cum devorez ficurile... )Oricum , mi-a placu si capitolul asta, in trei minute l-am terminat sistii ca eu de greseli ( de toate felurile ) nu ma iau pentru ca ..nu are rost atata timp cat ador scrierile tale si a altora
Mie greu sa las com, nu ma simt bine, dar am citit si mi-a placut.
Ken a devenit foarte bland, tandru si grijuliu cu Akira, ma intreb ce are sa se intample cu Isamu. Pleaca asa, pur si simplu din orasul acela, din viata lui Akira.... Imi e greu sa cred una ca asta si totusi am un presentiment interesant, nu stiu cum sau ce se va petrece in continuare, dar sunt cu inima intre dinti si sper ca totul are sa iasa la iveala cat mai curad posibil. Ken, Ken, Ken, numele sau imi aduce aminte de prietenul lui Barbie, oricum nu are nici o legatura si ca tot am tot adus vorba de el, deja incepe sa-mi fie drag de el. Doamne, ce schimbare brusc si ma bucur ca simte altceva acum pentru Akira, nu il mai vrea ca jucarie, ci ca un iubit - ceva de genul. Comportamentul sau e foarte bun acum, credeam ca rolul lui este a unui tip rau, dar acum felul in care s-au intors toate, nu mai e asa cum am crezut la inceput. E altfel, s-a schimbat.
Sarutul, uuuu~ a fost destul delung si emotionatn, sa spune, m-a pus pe ganduri.
Hey, mersi ca m-ai anuntat de next, nu mai stiu daca am lasat comentariu la capitolul anterior dar las la acesta. Mi-a placut acest capitol si adevarul este ca l-am asteptat cu sufletul la gura. Nu ma asteptam la o astfel de schimbare sin partea lui Ken deci am ramas practi masca la propriu. Mi s-a parut sec din partea lui Isamu sa ii trimita un sms prin care sa ii spuna capleaca dupa ce i-a trantit in fata ca s-a terminat si ca a fost doar un fel de papusa de care te plictisesti repede, dar mi-a placut ce a facut Ken, adica ca l-a luat in brate si l-a linistit. Pai cam atatm, mi-a placut acest capitol si il astept pe urmatorul. Spor la scris bye bye
Oh, Doamne! A fost.. n-am cuvinte, nu-mi vine sa cred ca, Ken l-a sarutat, ce dragut! Mi s-a parut c-a fost foarte ciudat cat de repede isi schimba starile, de la nervos cu Hitomi, la bland Akira, si tot asa. Sper doar ca nu se preface in fata lui Akira si sa-l faca sa sufere mai tarziu dupa ce va ajunge sa aibe incredere completa in el.. Ce a lipsit in acest capitol, hmm, cred ca au fost doar greselile, n-am observat nici macar una, de nici un fel, sau poate am fost eu neatenta.. In orice caz, felicitari, mi-a placut mult acest capitol si astept yaoiul! Tine-o tot asa si nu uita sa ma anunti cand postezi nextul. Spor la scris!
Multumesc enorm pentru comentarii. So, uite ca am venit cu next-ul.
Capitolul 17
Cateva saptamani... Doar de atat am avut nevoie sa-mi pun in ordine gandurile si totusi inca unele lucruri imi erau neclare, insa un lucru imi este cert- pentru mine Isamu e ca si mort.
Nici nu am apucat sa intru bine in casa caci soneria se auzise facandu-ma sa vreau sa il injur pe cel sau cea ce ma ridica de la masa. Cuvintele de ocara s-au oprit in gat cand am realizat ca dincolo de usa statea Ken. Fara sa mai am nevoie de vreun impuls trimis de creier mana mea a actionat inaintea oricarei ratiuni si a apasat clanta, permitandu-i satenului sa intre in casa.
- Hei salut! Greu mai da omul de tine prin scoala, se pare ca te gasesc acasa.
A inceput sa rada dupa propozitita rosita, apoi imi ciufuli parul si continua sa vorbeasca:
- Ce faci? Sa nu-mi spui ca te-ai si apucat de teme!
Nu stiam de ce, dar urechile mele percepeau doar cuvinte anapoda, creierul abia facand legatura intre ceea ce spune. Ochii mei nu doreau sa-l scape din priviri si imi fixasem fara sa vreau atentia asupra buzelor ce inca se miscau, insa refuzasem sa mai auda vreo silaba. Inima isi accentuase bataile, pompandu-mi sangele intr-un mod fulgerator, de parca toate celulele propriului meu trup au ramas fara oxigen, fara viata, dorind disperate cantitatea de sange.
- Ma asculti?
Intreba satenul chicotind cand a observat ca atentia mea este dusa de mult in alta parte. Mi-am scuturat usor capul si am spus:
- Da, scuze, ce spuneai?
- E clar ca visai cu ochii deschisi. Te intrebam daca ai vrea ca profesoara ta sa ma treaca pe mine ca elevul tau meditat in locul lui Isamu.
- Da, pe mine unul nu ma deranjeaza. Cum de m-ai intrebat?
- Nu cred ca-ti placeau surprizele neplacute... Si cred ca ar fi fost una sa te trezesti cu mine acolo in sala de meditatii.
- Nu ar fi fost neplacuta...
Am spus fara sa gandesc, lasand primul gand ce-mi trecea prin cap sa imi scape printre buzele ce nu mai puteau sa retraga ceea ce au spus in acest moment. Priveam dezorientat prin camera incerand disperat sa gasesc un punct fix pe care sa-l privesc si poate sa ma scape de aceasta situatie.
- Sa inteleg ca ti-ar fi facut ziua mai buna acea surpriza.
Ken se apropiase de mine si m-a cuprins in brate moment in care obrajii mei capatasera o altfel de culoare ce ma facea sa simt ca mi-am pus apa fiarta pe fata de la caldura. Nu intelegeam ce e cu mine, parca asta asteptasem, insa nu era totul bine. Simteam un fel de gol in inima, iar asta era de neconceput.
- Te-ai mai gandit la ceea ce ti-am zis acum cateva saptamani?
- La ce anume? Am intrebat derutat. Nu intelegeam la ce anume dorea sa ma fi gandit sau poate ca nu doream sa deschid acel subiect.
- La ce simti pentru mine.
Mi-a prins chipul, departandu-se de mine si ridicandu-mi privirea ca ochii lui sa se oglindeasca in ai mei parca cititnd dincolo de ei fiece coltisor al mintii mele inca nedeslusita de propria-mi persoana.
- Nu... Nu am gandit, nu stiu...
- Ma omori. Imi spuse scurt, iar capul sau se rezema pe umarul meu.
- Nici cand corpul iti ofera un raspuns nu esti capabil sa-l citesti? Asa o sa ajung la trei sute de ani cu tine. Stai putin si gandeste ce reactii ai cand sunt langa tine. De fapt, zi-le cu voce tare.
- Paaaaa...Pai... Incepusem ezitant, dar apoi am vorbit fulgerator:
- Imi bate inima aiurea, fixez chipul tau fara intentie si nu aud prea bine ce spui deoarece ochii mei iti fixeaza chipul tot timpul.
Cand am terminat am luat o gura mare de aer, deoarece ramasesem fara cand am vorbit, apoi mi-am intors chipul ca el sa nu vada cat de rac devenisem. Si-a ridicat capul de pe umarul meu si cu mana dreapta mi-a intors iar privirea spre el. Isi apropiase chipul de al meu, buzele noastre fiind la cativa milimetri distanta, inima mea simtind ca explodeaza.
-Si ce iti spun aceste lucruri?
Ochii sai aurii erau fix in ai mei, nasul sau presat de al meu, iar fruntile noastr lipite. Simteam ca nu mai am glas. Cu o ultima parte de putere am spus:
- Ca... Te plac...
Nu ma lasase sa mai respir nici o secunda in plus. Isi lipise buzele intr-un fel oarecum brutal de ale mele, cuprinzandu-ma in brate. Imi trecu peste buze cu limba sa cerand astfel permisiunea de a-l lasa sa puna stapanire asupra gurii mele. Mi-am intredeschis buzele, iar el nu asteptase o secunda in plus. Isi strecurase limba asemeni unui sarpe in gura mea, parca dorind sa ma lase fara aer. Acum amandoi participam la acest vals ce mie unul mi se parea prea pervers, era ceva total schimbat parca in actiunile lui si in felul in care ma atingea. Nu m-a lasat sa rup sarutul pentru a lua o gura de oxigen, ci imi acorda momente de respiro cand isi intorcea usor capul. Ma lipise de perete, piciorul sau strecurandu-se intre ale mele, fara ca sa rupa vreun moment sarutul. Mi-a prins cu mana sa dreapta stanga mea intretaindu-si degetele cu ale mele si strangandu-mi usor palma, iar cealalta mana a sa ma cuprinse in brate, lipindu-mi corpul de al sau. Mi-am pus mana libera in jurul gatului lui semanand cu o pisica ce sta agatata de stapanul ei, era ciudat din punctul meu de vedere si felul in care facusem comparatia. Isi desprinse buzele de ale mele intr-un final. Crezusem ca o sa le am vinete de la felul sau posesiv de a ma saruta, parca fiind dependent pana si de simpla atingere a buzelor noastre. Respiram inca sacadat plamanii mei dorind sa-si recapete aerul pierdut. Se indepartase incet de mine, parca miscandu-se in reluare, apoi imi prinse mana luandu-ma dupa el si m-a tras in camera mea, cuprinzandu-ma iar in brate.
- Nici nu stii de cand astept sa te aud spunand cuvintele alea. Cat de greu imi era sa nu te strang in brate imediat cum te vad si cu ce chin imi pastram calmul cand veneam pe un altul sau o alta atat de aproape de tine.
- Conteaza atat de tare fiece lucru facut sau spus de mine?
- Contezi tu, persoana ta si tot ce e legat de tine.
Isi lipi din nou buzele de ale mele, de data asta insa am simtit ca sunt ghidat spre pat. M-am intins pe suprafata alba si moale fara sa rupa sarutul, insa am facut-o eu schimbandu-mi rapid pozitia capului cand mana lui se strecurase pe sub tricoul ce-l purtam.
- Stai!
Am spus scurt si privindu-l oarecum speriat. nu sunt o marioneta, iar daca el crede asta se inseala amar...
Nextul! De cand asteptam, cu intarziere, dar merge, ma pot delecta in aceasta seara cu ceva chiar picant. Ca tot veni vorba de condimente, ai facut o treaba buna, un lucru este deranjant.
Ai incercat sa dezvolti propozitiile, ceea ce este foarte bine, dar ai cam exagerat in unele parti si anumite cuvinte erau in plus. Nu trebuie sa duci la extrem cu explicatiile, se intelege, chiar si propozitiile scurte au rolul lor. Si de multe ori, daca stii cand sa faci, fraze mai scurte, dar cu amanunte picante, poti aduce suspansul usor.
Hmmm... finalul ma lasa ingandurata, Ken la inceput a parut asa de dulce si acum pare, faza cu Isamu ma cam doare. A disparut din peisaj asa, deodata, deja stiu ce va urma, presimt. Sper totusi ca aceasta zi/seara in doi pe care Ken si cu Akira au sa o petreaca sa fie reusita, sper sa nu se ajunga la ceva rau... simturile mele indica prea multe. Raman sceptica.
Multumesc mult ca m-ai anuntat si scuze de intarziere. Capitolul a fost... surprinzator.
Desi vreau actiune cat mai repede, sunt de parere ca, Ken, al nostru, se cam grabeste, il ia cam tare pe micutul Akira, chiar daca asteapta asta de mult timp. Totusi, el a incercat de doua, trei (nu mai stiu sigur..) ori sa-l violeze.. lucru peste care eu n-as trece asa usor si cred, defapt sunt sigura, ca nici Akira n-o va face. Ne-a cam demonstrat asta si la finalul capitolului, cand il opreste pe Ken, pentru a nu ajunge prea departe..
Cat despre Isamu, mi-e dor de el, vreau sa aflu ce mai face, sunt prea curioasa. Poate vei scrie si un capitol din perspectiva lui, ce zici? Sunt sigura, pot jura, ca el se va intoarce la Akira, dar, probabil va fi cam tarziu.
Multa bafta in continuare si nu uita, te rog, sa ma anunti cand postezi urmatorul capitol!
Ochii sai caprui ma priveau putin curiosi, confuzi, nu intelegeau de ce am devenit speriat si de ce il oprisem.
- Nu vreau asta!
Am spus sincer. I-am luat mana de sub tricoul meu si l-am privit serios in ochi. Ken isi lasase capul pe umarul meu stang, apoi buzele sale au ajuns in dreptul urechii mele ce ii auzisera foarte bine cuvintele, aproape soptite:
- Akira, stiu ca ti-am facut rau, stiu ca nu ti-am demonstrat ca te iubesc, dar te rog lasa-ma sa-ti arat. Iti jur, va fi bine.
Am inceput sa tremur usor la spusele lui. Nu avea de gand sa renunte, iar asta era ca un fel de chin pentru mine. Fara sa-mi astepte raspunsul satenul isi strivise buzele de ale mele intr-un sarut brutal, strecurandu-si limba in gura mea fara pic de retinere, invintandu-ma sa particip la acel joc ce il stia preabine. Nu stiu daca am gandit prea mult, insa am raspuns sarutului sau lasandu-l sa se joace in ce mod doreste cu limba mea. Coborase cu buzele pe gatul meu, lingandu-mi pielea, muscand usor si sugand partile muscate ce deveneau rosii, lucruri ce ma faceau sa gem infundat si sa simt ca am ajuns sa fiu mai rosu decat o rodie. Isi strecurase din nou mana pe sub tricoul meu indreptandu-se spre unul dintre sfarcuri, strangandu-l usor moment in care am tresarit si mi-am pus mana la gura pentru a nu mai scoate altfel de sunete.
- Nu, lasa-ma sa te aud!
Imi prinse cu mana lui libera bratul ce se afla peste gura mea si mi-l indepartase inlocuindu-l pentru un scurt moment cu buzele sale. Imi ridicase tricoul incet, apoi m-a "cules" de pe suprafata moale doar pentru a scapa de materialul ce-l incomoda, apoi ma lasase sa ma scufund in asternuturi. Buzele sale coborasera pe piept unde incepuse sa imi prinda unul dintre sfarcuri intre dinti, sa-l suga si sa-l linga fara sa renunte pana acesta nu a fost intarit. A aplicat acelasi tratamet si celuilalt sfarc, lasandu-ma pe mine sa scot tot felul de sunete depravate. Jur ca acum doream sa intru in pamat! Limba lui incepuse sa-mi dezmierde fiece particica de piele pana ce ajuse la limita trasata de blugii mei. Reveni asupra gatului meu, mana sa masadu-mi zona sensibila prin materialul blugilor si al boxerilor. Scoteam gemete infundate datorita acestor atingeri si simteam cum acel loc raspunde de asemea atingerilor lui. Imi desfacuse nasturele blugilor si trase de fermoarul slitului pana ce reusise sa-l duca la capat, apoi imi daduse usor jos pantalonii de pe mine aruncandu-i naiba stie pe unde. Scapase si el de camasa jos, revenind asupra mea. Isi contopise buzele de ale mele, iar mana lui se intorsese in acel loc masandu-mi inca zona sensibila. Incepusem sa gem in sarut, fiindu-mi greu sa raspund la el. Buzele sale coborasera din nou pe gatul meu, repetand acele actiuni ce urmau sa-mi lase semne cu gramada, dar parea ca el are o pasiune imensa pentru acest lucru. Am simtit cum mainile lui ma cuprind si ma intorc pe burta, in timp ce buzele sale imi dezmierdau ceafa cu saruturi tandre. Gemetele mele infundate nu se opreau, trupul meu neimpotrivndu-se lui sub niciun chip. Incepuse sa coboare pe spatele meu cu buzele, limba lui trasad linii umede pe pielea mea, fiecare vertebra in parte fiind dezmierdata de ea, facandu-ma sa oftez usor de placere. Am simtit cum materialul boxerilor mei este tras de pe mine, fapt ce ma facuse sa fiu putin speriat. Mana lui imi prinse abdomenul, fortandu-ma oarecum sa stau in genunchi. Am simtit cum ceva umed si usor rece se strecura in locul stramt dintre fesele mele si am realizat ca era limba lui. Am simtit fiori ce ma strabateau pana in varful firului de par, ma faceau sa tremur usor si sa scot sunete mult mai intense.
- N... Nu! Nu mai fa asta, e ciudat! Am spus speriat de reactiile propriului meu trup, insa el parca nu dorea sa ma asculte.
- Nu este ciudat, este placut.
Continua sa-si miste limba in acel loc facandu-ma pe mine sa ma simt din ce in ce mai "placut". Intr-un final a hotarat sa isi desprinda buzele de acolo, ridicandu-se aspura mea. Ma musca usor de pavilionul urechii drepte, apoi am auzit cum orice fel de material era indepartat de pe trupul lui, in scurt timp o presiune uriasa facandu-si prezenta in acel loc stramt. L-am simtit cum inainta in carnea mea facandu-ma sa scot un geamat lung de durere. Il simteam mistuit de dorinta in interiorul meu, insa nu se misca. Buzele sale imi dezmierdau gatul cu saruturi scurte menite parca sa ma faca sa uit de inconvenientul provocat de durere.
- E in regula, nu ma doare asa de tare.
Am spus intorcandu-mi capul spre al sau si cautandu-i buzele pe care le-am gasit usor, contopindu-le cu ale mele pentru scurt timp. Incepuse sa se miste, facandu-ma sa simt pentru cateva momente ca nu am aer, insa durerea se diminua cu fiece miscare facuta, lasand in urma doar placerea ce ma facea sa scot gemete incontrolabile. Cand si-a marit viteza miscarilor am inceput sa tip de placere deoarece contactul cu realitatea era deja rupt. Imi prinse organul si incepuse sa-si miste mana pe lungimea acestuia facandu-ma sa simt si mai multa placere decat era posibil. Am stiut ca nu mai am mult pana la final, asa ca sub efectul placerii, gura mea incepuse sa vorbeasca fara mine:
- K.. Ken o sa...
Dar nu apucasem sa termin propozitia caci in urma unui urlet puternic de placere ma eliberasem odata cu satenul. Am cazut unul langa altul pe pat, iar eu am simtit ca sunt invelit de cearceaf, apoi prins in brate de catre el, acesta lipindu-si spatele de al meu, caldura corpului sau fiindu-mi alaturi pana ce adormisem.
Ah, ce putea fi mai perfect de citit inainte de somn decat putin yaoi in adevaratul sens al cuvantului? Mm, singurul lucru care nu prea mi-a placut, a fost ca Akira n-a fost prea sigur pe ceea ce se intampla, dar totusi l-a lasat sa continue. Mi-ar fi placut mai mult daca ar fi luat si el putina initiativa, sa porneasca un joculet pervers sau altceva...
Am observat o mica greseala, cel mai probabil din neatentie, sau poate din cauza oboselii. Ai spus ca l-a luat in brate, apoi ai pomenit ceva ca s-a lipit spatele de al lui, cand defapt ar fi trebuit sa fie vorba de abdomen sau piept. Sau poate n-am inteles eu bine ce ai incercat sa descri... la ora asta nu prea am logica, scuze. xD
Asa cum am mai mentionat si in trecut, eu inca astept ceva de la Isamu, asa ca vino repede cu nextul si lamureste-ma care-i treaba cu(,) Ken dupa cele intamplate, caci eu tot nu pot avea incredere in el, in ciuda comportamentului sau perfect. Bafta si nu uita sa ma anunti!
Uhuu! Cum sa ma exprim in cuvinte - am putut sa vad totul bine.
Ai descris destul de bine scena de amor dintre cei doi, chiar daca nesiguranta a pus stapanire pe Akira a reusit sa suporte pana ce totul s-a transformat in placere. Adorabil! xD
Totul s-a derulat in capul meu precum un film, nu pot spune ca mi s-a zburlit pielea dar am putut sa imi dau seama de anumite reactii si suntele pe care Akira le scotea/provoca. Da, sunt putin lasata fara cuvinte. Insa as dori sa-ti spun ca ar fi mai bine ca in loc de "fiece" sa scrii nomral "fiecare" nu spun ca nu ar fi bine, dar prea suna ciudat... Parerea mea, dar nu conteaza scrii cum doreste inimioara ta.
Ai avut si cateva greseli, dar nu sunt grave nici nu le mai enumar ca nu le mai gasesc. Oricum per total mi-a placut, a fost scrut insa, dar nu are nimica.
Vocile a doua persoane alaturi de usorul chicot ma facura sa-mi deschid incet ochii si sa ma frec putin pe ei privind in jur usor buimacit. Ken se afla langa mine in pat, stand in capul oaselor imbracat intr-un halat alb, privindu-ma zambitor. Ma ridicasem si eu in capul oaselor, cearceaful acoperindu-ma de la abdomen in jos. Satenul isi lipi buzele de ale mele intr-un sarut scurt, iar atunci un fel de tuse falsa imi atrase atentia realizand ca mama mea vitrega statea pe un scaun la biroul meu, cu fata indreptata spre noi. Am rosit instant si in acelasi timp ma blocasem nestiind cum sa reactionez. Vazandu-ma asa doamna Chiyo incepuse sa chicoteasca alaturi de ken, eu privindu-i ca pe omuletii verzi.
- Ti-am spus ca asa va reactiona, imi cunosc fiul mai bine ca oricine!
- Ai dreptate, Amelia.
Cei doi se pare ca au avut ceva de comentat pe seama mea si mai mult de atat... De cand devenise Ken atat de apropiat de mama mea vitrega incat sa-i spuna pe numele mic?! Prietenia celor doi ma socase de-a dreptul.
- Stiati? am spus confuz si total derutat spre femeia din camera.
- Uite-te si tu, Ken, oricat ii cer tot cu "dumneavoastra" ma ia. Akira, ti-am mai spus, vorbeste-mi la per-tu si da stiam. Era evident ca intre tine si Ken este ceva, mai ales la cum te privea el si sa nu mai spun de micile zambete pe care le afisa cand...
- Da, cred ca este suficient de clar, Amelia. Multumim de lamuriri.
Mi se parea mie sau Ken se simtea putin jenat din cauza afirmatiilor facute de mama mea? In orice caz reactia lui ce aducea a copil mic ma facuse sa chicotesc scurt pe moment, ceea ce e atrasese atentia baiatului.
- Si tu ce razi? spuse satenul asemeni unui copil bosumflat. Lasa ca te fac eu sa taci!
Nici nu apucasem sa dau replica caci buzele sale le acapasera din nou pe ale mele intr-un sarut fugitiv. Ma facusem si mai rosu ca la inceput, chipul meu gasindu-si ascunzis la pieptul lui Ken.
- Esti asa de dulce... A! Eu si mama ta am vorbit ceva anume si vreau sa fi atent la ce spun.
Mi-am ridicat chipul, departandu-ma putin si asezandu-ma in capul oaselor.
- Ascult. Am spucalm, privindu-i serios pe cei doi care se priveau de parca niciunul nu stia cum sa o spuna.
- Ei bine, din cate stii nu mai este mult pana la examenele finale si vei termina liceul, iar eu as fi avut o mica propunere pentru tine. Ai vrea sa mergi cu mine in Germania si sa iti faci facultatea acolo?
Mi-au trebuit cateva minute ca sa inteleg pe deplin ceea ce el imi spusese, deoarece veste sau mai bine spus intrebarea era ceva destul de important. Din formulare insa intelesesem si partea nerostita a micutei "intelegeri".
- Nu doar facultatea vrei sa o fac acolo. Vrei sa locuiesc cu tine in Germania.
Am concluzionat calm, iar chipul satenului exprima nesiguranta la decizia mea si puteam sa citesc si panica, teama, groaza de refuz. Mama mea vitrega ma privea zambind oarecum incurajator de parca isi arata acceptul in privinta deciziei baiatului, insa presiunea din camera dovedea clar ca totul parca atarna de un fir de panza al unui paianjen.
- Bine, am inteles, e prea brusc, nu...
- Voi veni. I-am taiat-o scurt si la obiect satenului care ma privea uimit de raspunsul acordat. Da, Ken, voi merge cu tine in Germania.
Baiatul nu mai scoase niciun cuvand doar isi lipi rapid buzele de ale mele, limba lui patrunzand rapid in gura mea jucandu-se cum dorea alaturi de a mea. Simteam bucuria baiatului, era imposibil sa nu o vezi. Sarutul a fost intrerupt de tusea falsa a doamnei Chiyo care ne anunta ca va pleca din camera deoarece se vede clar ca nu are ce cauta aici. Ken ma stranse in brate puternic eu aproape ramanand fara aer, insa nu am spus nimic deoarece chiar imi placea.
Uneori stau si ma intreb cum de timpul poate sa zboare atat de repede. Dupa ce am obtinut nota maxima la examene am intrat foarte usor la facultate, acum locuind alaturi de Ken in vila principala, celelalte prorpietati fiind folosite pentru "munca". Din pacate nu a dorit sa-mi asculte sfatul de a renunta la micile lui "afaceri", insa nu am ce sa-i fac, poate doar sa-mi fie mila de cele precum Hitomi deoarece ajung sa aibe asemenea viata, papusi in mainile unui "peste". Akemi si Yurni ne-au promis o vizita alaturi de doamna Chiyo cat mai repede posibil, probabil vor fi aici peste o saptamana, de Craciun.
Acum doua zile am dat si de cineva pe care nu credeam sa-l mai vad- Isamu. Era la brat cu un baiat, semn ca nu s-a oprit din a-si bate joc de cei din jur. Ne-am salutat reciproc si doar atat, nimic in plus fata de cuvinte formale adresate cunostintelor si chiar asta am ajuns sa simt. Daca la inceput ma durea amintirea si poate ca mai aveam ramasite de iubire, acum nu mai simt nimic pentru el ci parere de rau pentru cei ce ii vor pica in plasa.
- Vrei sa lasi putin jurnalul si sa ma ajuti, Akira? Decoratiunile pentru casa nu se pun singure, iar poimaine probabil ne vom ocupa si de brad.
- Vin acum, asteapta te rog putin.
Am lasat pixul pe suprafata caietului deschis, asezand semnul rosu si inchizand copertile. M-am indreptat catre hol, in timp ce in cap imi veneau cuvintele ce urma sa le astern pe foaie.
Un lucru ce se va adeveri mereu in legatura cu mine este faptul ca cu greu am inteles ce ar fi iubirea si poate ca nici acum nu am o definitie concreta. Daca stau sa ma gandesc asupra proprie-mi vieti voi considera iubirea o floare imbobocita, un trandafir, insa pentru a ajunge la ea trebuie sa treci de multe greutati, mai exact de spini. Corect! Pentru mine iubirea este un trandafir inecat in spini...
The end
Da, asa e am ajuns la final cu acest fic insa nu fiti tristi pentru ca poate asta seara sau poate maine voi aduce un alt fic
Cui i-ar fi trecut prin cap ca la asta s-ar putea referi titlul fictiunii tale? Eu, clar, nu! Mi-a placut mult ideea de a defini iubirea. Chiar daca ficul s-a terminat, ma bucur ca am avut dreptate. Isamu a reaparut in viata lui Akira, intr-o simpla revedere spontana, dar a reaparut! xD
Capitolul mi-a placut, desi, parca totul a trecut prea repede. A fost si ceva mai scurt decat de obicei, dar mi-a placut, chiar daca a fost finalul... Surprinzator fapul ca mama vitrega a lui Akira a acceptat asa usor totul, totusi, este singurul ei baiat si m-as fi asteptat la cu totul altceva din partea ei. Desi cred ca-i mult mai bine asa. Ce pot sa spun, regret ca s-a terminat, se mai putea macar o scena yaoi, dar e bine ca s-a terminat totul "roz" si ca vei posta alt fic. Astept!
Waa~ deci se pare ca ai ajuns la final. Bravo sunt fericita ca ai dus la capat un fic si chiar e reusit, parerea mea si stii de ce cred asta fiindca intr-un timp nu foarte lung ai evoluat destul de mult.
Ca sa ma leg mai mult de poveste am sa spun urmatorul lucru: plotul a fost genial conceput - faptul ca la inceput Akira era cu Isamu a fost un lucru care credeam ca va fi permantent si faptul ca a aparut Ken in peisaj avea sa fie trecator si ca Isamu era the lider. Insa m-am inselat si asta e bine, ai reusit sa creezi o intriga buna, plina de mister si de suspans, plus mi-a placut intorsatura cuplurilor, cine ar fi crezut (chiar daca si Yurni a spus) ca Isamu avea sa se joace cu Akira... Genial. Si Ken, cu toate ca la inceput nu l-am agreat acum a aratat o latura foarte sensibila, buna care m-a fermecat.
De greseli nu ma spus, fiindca ulterior au fost diminuate si asta este bine, descrierea ta se imbogateste, actiunea devine din ce in ce mai palpitanta, ideile sunt dragute ajung chiar la genialitate, ceea ce eu apreciez (oricum imi plac ideile tale) si tot asa mai departe.
Nu ma mai lungesc, a fost un fic pe cinste si mi-a facut o mare placere sa il citesc. *tighthug*
Succes in continuare cu viitoarele creatii!
.... deci nu am cuvinte!:o Sperb , genial, bne descris, final fericit, iubire, extaz, gelozie yaoi :perv : wow..nu pe bune, foarte frumos.. mai ales ultimu` capitol.. nu ma asteptam la o asca intorsatura de sentimente( altcv nu imi vine in minte) de la ura la dragoste...si invers ... hmm`.. am atat de multe de invatat Imaginatia ta este uimitoare:D mi-o imprumuti si mie?( glumesc) fiecare cuvant se potriveste perfect formand... nu stiu cum sa spun..ceva magnific. Jur ca esti un geniu:)))
M`a captivat destul de mult titlul`..cine sa-r fi gandit la un asemeea sfarsit..cu toate ca mi-a facut o foarte mare placere sa citesck aceasta kapodopera..dar pe alta parte imi pare foarte rau ca sa terminat stii?
Hugzz
. Me likeyyyy......
