Psycho Kids

DISCLAIMER : Nu deţin nici un personaj din animeul Naruto creat de Masashi Kishimoto şi nu fac profit de pe urma acestora.

Heiia! . Asta e prima mea incercare , deci primul meu fic, prima mea idee. Doar am scris ce mi-a trasnit prin minte. Nu plagiez . Nici sa nu va ganditi ca plagiez. Nu va abtineti sa comentati . Din comentarii si pareri fac totul de acum in colo. Sper sa va placa ! Inceppp:


Capitolul 1: Viata mea.


Ma numesc Hinata . Am 16 ani si locuiesc intr-un cartier de vile din Konoha. Am cel mai natural par de culoare mov spre albastru . Ochii mei sunt mereu de un gri spre mov ca de nestemate. Desigur, sunt o mica rasfatata a familiei . Parintii mei sunt mega bogati fiind pe locul 2 in Top Miliardari Konoha. Ma imbrac mereu de firma si alea alea ..Stiti voi “chestii” de bogati. Nu sunt cea mai inteligenta din clasa , dar nici batuta in cap nu sunt. Dau cele mai tari party-uri si am parintii plecati in Hawaii-ul Tarii de Foc. Asta e bine pentru ca eu si fratiorul meu Gaara , un roscat cu ochii verzi ca rubinele de iti vine sa-l pupi , suntem singuri singurei. Totusi , perfectiunea asta nu e chiar asa cum credeti din cauza…lui.!
-Nebunooo ! il aud tipand si facand ca toate alea.
Cum ziceam , el e vecinul de alaturi. El e mai bogat ca mine fiind locul 1 in topul ala de miliardari. E un tip putin inalt, brunet ca cioara , cu ochii negrii ca noaptea. Il cheama Sasuke. El e cel mai mare enervant si e cu vr-un an mai mare.
-Ce vrei retardule? Tip inapoi la el.
-Cum ai putut sa-mi intrerupi petrecerea, anuland-o? Zbiara nervos.
-Imi pare rauuu !. Zic eu sarcastica. Am scoala maine deci misca-ti duhoarea de corp de aici .
Nervos el pleaca alaturi, la casa lui. El are o sora pe nume Sakura care se cam da la el, dar au tot dreptu fiind totusi frati. Ea e o rozalie cu ochii verzi verzi . E cea mai buna prietena a mea. Mai e un tip , un adorabil blond , cu ochii cristalini albastrii care mi-a furat inima. Inca nu ma dau la el dar am de gand sa o fac maine la liceu . Trec a10-a . El e cu un an mai mare, fiind in clasa cu jigodia de Sasuke. Aaa, da. Numele lui e Naruto.
Incerc sa adorm fiind ora 23:30. Dar cum se poate sa adorm in harmalaia asta? Sasuke iar asculta muzica la maxim. Chiar am chef sa ma duc la el sa-l iau la rost si sa incepem dinnou san e certam . Deci, pornesc. Cand bat la usa disperata, fiind si in pijamale, imi raspunde Sasuke.
-Ce vrei? Si zi mai repede ca nu am chef de tine. A spus el pe un ton cu fite.
-Da muzica mai incet , copil scapat in cap. Am zis eu nervoasa.
-Nu vreau !
-Ba vrei daca ii sun pe parintii tai. Am spus eu provocandu-l.
-Ai zau? Nu mi-e frica de ei. Oricum, nu esti tu genul de paracioasa nesimtita.
-Luatear dracu sa te ia !.
Si tot asa ne-am certat eu si copilul ala pana la ora 00:30 deci cam 1 ora.
-Hai gata ! Ce e aici? Vine fratiorul meu, Gaara. Se aude in tot satul . Terminati-va odata. Tu , dai muzica mai incet. Tu , la culcare!.
Si asa ne-a despartit . A urmat o noapte plina de conversatii telefonice. Am vorbit cu Sakura numai despre “dragutul” ei Deidara. Deidara si cu ea sunt impreuna de 2 ani. Se iubesc si nici unu nu ar renunta la celalalt .Eu, fiind singura , am ascultat-o ore in sir vorbind de cat de minunata e viata ei.
-Fata, tu stii ca imi esti cea mai buna prietena. M-ai ascultat mereu. A spus cu sinceritate si o voce senina, Sakura. Maine cu ce o sa te imbraci la blestematu de liceu?
-Nu stiu. Cred ca vad maine. Va trebui sa ma scol mai de dimineata ca de obicei , asa ca mai bine m-asi culca. Ce zici? Am spus eu hotarata sa inchei mai repede discutia.
-Bine ,bine. Pai hai ca te las sa dormi . Pupici ! . A spus ea infiorator de dulce.
-Mm..Pa ! Am adaugat cu o voce calda.
<< S-a terminat cu muzica, cu vecinu ala enervant..liniste..si pace..>> Am gandit eu In timp ce cascam adanc. Maine imi voi intalni gasca de la liceu, vechii si bunii mei prieteni. Abia astept sa-I vad moaca disperata a pitipoancei de Karin cum se da la fratimiu , iar el o ignora repetandu-I sa-l lase in pace. Niciodata nu se schimba… Si fara sa imi dau seama, am adormit brusc pentru ca imi era foarte somn. Din cauza uraciosului de Sasuke nu dormisem cu o noapte in urma . In somnul meu adanc abia mai puteam sa visez de oboseala...

Şi uite că mai las puţin rezumatele pentru şcoală (ultimele ce-i drept) mai încolo şi, cred că o să-ţi citesc ficul şi-o să-mi zic părerea. Cred că mi-am răspuns singur la întrebarea pe care ţi-am adresat-o la topicul tău de introducere, adică cea referitoare la fan ficuri. So, shall I start?
Titlul fan ficton-ului mi se pare relativ interesant. Aş putea zice că e ceva mai îndrăzneţ, ceea ce mă face să mă gândesc că şi ficul e ceva mai deochiat. Nu e cine ştie ce, dar în general ok. Bine că n-ai ales ceva mai banal decât atât, lol.
Din ceea ce am citit, îmi pot confirma presupunerile de mai sus, acelea cu ficul mai îndrăzneţ. Am văzut c-ai folosit un limbaj mai brutal, ici, colo, dar să fim serioşi: cred că ficul ăsta reprezintă în totalitate societatea zilelor noastre. Cât despre idee, pot zice că mi se pare destul de interesantă. Am observat că ai modificat ceva gradele de rudenie. Măcar acum Sasuke şi Sakura nu mai pot fi împreună, din câte am văzut. Sau pot? ¤laughs¤ N-am mai citit ficuri asemănătoare, deci pentru mine ideea e originală. Mă bucur să văd asta.
La capitolul moduri de expunere şi folosirea lor, nu stai chiar rău. Ai îmbinat destul de frumos DND-ul (descriere, naraţiune, dialog). However, aş vrea să mai văd ceva conturare a sentimentelor folosind descrierea. Cred că asta nu ar strica. În rest, pentru primul tău fic cred că este ok. Şi sfat: asigură-te că mereu gravezi cum trebuie atât tabloul, cât şi sentimentele pentru ca cititorul să-şi creeze o imagine completă asupra a ceea ce ai vrut să zici.

Punct, spaţiu şi de la capăt. O să zic şi ceva de greşeli, diverse greşeli. În primul rând - ăsta ca un al doilea sfat - să ai grijă cum scri ficul. Să corectezi de câte ori e nevoie capitolul înainte de a-l posta şi să te asiguri că nu există greşeli de tastare, exprimare, punctuaţie şi aşa mai departe. Am observat multiple astfel de lucruri.
¤enervant si e cu vr-un an mai mare.¤ --- enervant şi e cu vreun
Asta vroiam să subliniez mai tare. În rest sunt greşeli de tastare cred. Apropo, nu lăsa spaţiu de genul " Şi am mâncat . După am..." Adică nu pune spaţiu şi înainte, dar şi după punct. Se pune doar după. Asta se aplică în cazul tuturor semnelor de punctuaţie.

Cam atât cred. Mult succes în continuare.

Păii. Nu sunt prea multe commz , dar pun nextul . :]

Capitolul 2: A inceput liceul !


S-a facut dimineata. Parca nu au trecut nici 2 ore de cand am adormit. Razele soarelui imi lumineaza intreaga camera. Incerc sa inchid ochii, dar ele tot ma orbesc. Ma intorc pe toate partile pana gasesc un loc umbros . Dar, somnul meu este distrus in intregime de ceva..ud .
-Apa ! Strig eu sarind din pat ca arsa si dand din picioare nervoasa .
Cine? Cine m-a trezit? Oare cine altcineva decat Sakura.
-Hai trezeste-te ! E 10:00 deja. O ora , doar o ora ai sa te pregatesti inainte sa pornim spre scoala.
Eu inca in soc dupa apa rece dintr-un vas umplut special sa-mi neutralizeze somnul, pornesc spre baie. M-am imbracat cu niste blugi pana negri , un tricou alb unpic *foarte putin* larg .Mi-am luat desigur si ghiozdanul cel nou si stilat cu aer de geanta *dar e ghiozdan* in care am pus cateva caiete si pix-uri . Parfumul BU negru care nu isi pierde mirosul foarte repede nu a lipsit de pe gatul meu , lafel ca noul lantisor cu initialele mele H.H. M-am machiat discret cu un rimel * care l-am gasit si eu pe acolo* , m-am dat cu luciu de buze, mi-am pus “miile” de bratari la mana si sunt gata. O , da . Nu trebuie sa uit ca bate vantul si e unpic racoare pentru ca abia a plouat ieri . Deci, mai adaug un hanorac pufos la garderoba mea.
Sakura, Gaara si nesuferitul Sasuke ma asteapta la usa pentru ca mergem toti cu limuzina familiei Uchiha deoarece a noastra e la reparat. Ies pe usa. Ma incalt cu tenesii mei verzi cu sireturi albastre si pornesc spre ei *Sakura, Sasuke si Gaara* . Cand ma vad Gaara si Sasuke raman inlemniti . Gaara m-ar saruta cred daca nu am fi rude, iar nesimtitul Sasuke stie deja ca sunt mai frumoasa ca parasutele cu care iese el .
-Haideti inainte sa inceapa sa saliveze Sasuke. Am spus eu pe un ton rautacios.
-E o diferenta mare de la vomitare pana la salivare. Mi-a intors el vorba.
- Da , da .Cum spui tu ! Am spus eu radicand degetul aratator si ducandu-l la frunte *looser _|m*.
Dupa enervanta noastra “discutie” am pornit toti spre limuzina. Se pare ca inca se vad petele de vopsea de cand m-am razbunat pe Sasuke patandu-I limuzina lui fitoasa. Ohohoo! Si ce m-am mai distrat, si ce ne-am mai certat si blestemat . Inca imi vin amintiri in minte de atunci . Suntem toti , plictisiti de aerul acesta , de drumul spre liceu, sau sa-I spun mai bine inchisoare. Eu si Sasuke continuam cearta noastra in limuzina si in curtea scolii , pana cand…Kiba cu Akamaru, Shikamaru, Ino, Naruto , Chouji, Neji , TenTen , Temari , Kankurou, Shino si Lee apar cu totii in fata noastra. Da, cu totii eram o gasca. Din pacate, eu si Sasuke suntem in aceeasi gasca. Ce cosmar , cu el in gasca nu e prea distractiv pentru ca ,de obicei, cand ne intalnim nu avem cum sa nu ne certam , dar ne descurcam noi. Deci, cu totii eram acum in curtea scolii si asteptam sa se sune pentru a ne duce in clase , alte alea , alte alea. Ino si Sakura se luau la cearta , eu si Sasuke mai aveam putin si ne bateam, cand apare Karin cu catelusele ei . Cand incepe sa se dea la fratimiu incep sa ma cert cu ea.
-Mars Karin ! Dute la poponarii tai si sa nu te mai atingi de fratimiu! Strig eu nervoasa, toti intorcand capul spre mine si Karin.
-Ce te bagi tu in seama, javra? Adauga Karin suparata ca planul ei seducator de pitipoanca a fost ruinat de interventia mea.
-Dute de aici ! A adaugat si Gaara.
Nervoasa pe mine si dezamagita a plecat impreuna cu cele doua prietene “servitoare” ale ei . Daca se mai atinge de fratele meu , jur ca o ciufulesc de nu se vede. Unde eram? Aa, da . Deci toti discutam ce am facut in vacanta * de parca nu ne mai vazusem de 9742862 de ani*, ne mai laudam, ne mai certam, mai faceam botic, dar totul era din nerabdarea de a ne distra dinnou cum numai noi stim .
Enervantul clopotel ne-a stricat tot cheful . Toti am pornit spre clase. Eu , Sakura, TenTen, Temari, Ino, Lee si Kiba cu Akamaru am pornit spre clasa a10a , iar Sasuke, Naruto, Gaara, Neji, Shikamaru, Chouji, Kankurou si Shino spre clasa a11a. Fiind prima zii , trebuia sa ne dea orarul si alte chestii, dar neaparat sa ne dea drumul mai devreme.
<<Cat de plictisitor>> Gandesc eu uitandu-ma la profa care nu mai termina de vorbit. Bine am spus: Inchisoare. Ce pacat ca nu suntem toti in aceeasi clasa. Trebuie sa fac ceva! Nu mai suport sa stau aici ! Ajutooor !!!

Yeah. Somehow interesting. Idee originala, 'alea alea', nu? Cateva greseli acolo de tastare, cred si...nu ai respectat intru totul sfatul lui Fiction pentru a pune space dupa punct, dar ai destul timp sa te perfectionezi, huh?
Eh...mi-a placut ideea si intr-un fel si gradele de rudenie. Ma intreb Temari si Kankuro mai sunt frati? asta e de la obsesia mea pentru Gaara. xD Si...Hinata o sa se transfere in clasa lui Naruto? Sau o sa dea scoala in judecata? something amusing. No offence! Poate o sa mai trec pe aici...*like a ghost, like a ghost*. Ok, sorry, nuprea am dormit, dar nu conteaza.
Astept continuarea, good luck sweety! <3

Sincer si mie-mi place Gaara, dar de la un timp il prefer mai mult pe Naruto :o. . Da, intradevar nu am fost atenta sa nu mai gresesc la faza cu space dupa punct. Tampita-tampita-tampita:)). Hmmm. Pai eu cred ca mai bine ar fi doar prieteni cei doi: Kankurou si Temari... In rest incerc sa fiu mai originala , etc etc. Continuarea cred ca o voi posta maine pentru ca mai trebuie putin verificata. xD.

Am trecut si eu pe aici sa vad ce se mai scrie si am nimerit la fic`ul tau. Sa vedem: Ideea mi se pare cat se poate de originala , nu te forta ca e bine atat. *smile* Hmm, ma uit la commentarii si vad ca e in mare atentie "faza cu space dupa punct".CUm spune DeadManiac ai timp sa perfectionezi chestia asta fiind abia la al2lea capitol. Ai grija cum il faci pe al3lea pentru ca sfarsitul celui de al 2 lea mi se pare interesant si ne tine in suspans . Gen: Oare ce o sa faca sa scape de la ore? . Abia astept sa vad continuarea. + ca mie nu mi se pare ca ai mai mult de 2-3 cel mult 4 greseli de scriere . Nextu rpd si succez la scris:*

Buna>:d<
Dupa un car de ani m-am gandit sa trec pe aici cu cel mai sec comm pe care il vei primi vreodata in viata:))
Sa incepem>:).Imi place titlul! Nu stiu de ce dar imi place, are ceva speciaaal:-?. De idee nu stiu ce sa zic pana acum, suna bine. Vom mai vedea si in celelalte capitole. La capitolul descriere stai bine,l a fel si naratiune si dialoog. Actiunea nu mi se pare grabita. Ceea ce mi se pare ca lipseste putin este descrierea sentimentelor. Ai putea accentua putin mai mult.
Anunta-ma cand pui nextu`

E timpul sa pun nextul !


Capitolul 3: I’m in love!

Eram absolut prinsa in marea plictiseala a scolii. Nu aveam scapare, cand deodata mi-a trasnit prin minte ceva absolut genial *sau, asa parea pe atunci*. Ridic doua degete si spun cu mult curaj:
-Doamna profesoara, *luatear dracu* pot sa ies pana afara? Imi e cam rau..Am spus eu cu o fata absolut adorabila de catelus bleg, cu buziţa ridicata si niste ochisori mari.
-Dute, dar nu sta mult. A spus profesoara cu un ton de sefa.
<< De parca m-as mai intoarce>> Am gandit eu. Si cu un zambet pervers ies din clasa multumita si prefacandu-ma ca ma doare burta.
Intre timp: Clasa a11a.
-Domnule profesor, pot sa ma duc la baie? Spune Naruto cu o moaca plictisita.
-Imi intrerupi tu ora? Iesi afara mai repede, nesimtitule. A spus nervos profesorul.
Cu acelasi zambet pervers a iesit dragul meu Naruto pe usa. Mai , mai ca era sa bufneasca in ras. Si cum spuneam, el iesise din clasa, eu iesisem deasemenea..
-Cine e o mica chiulitoaree? A spus el zambind.
- Cine vorbeste ! Am adaugat eu intrand in joc. Pur si simplu nu mai suportam sa mai stau acolo. Profa vorbea intruna de parca era un fel de robot si totul se invartea mai ales ca aproape adormisem. Daca e asa deabea din prima zi cand nu facem ore si mai e si putina galagie, atunci cum va fi in mijlocul anului cand toti tac si asculta, sunt ascultati, scriu, se gandesc si altele? O, vai! Am spus eu traumatizata de situatia care a devenit putin enervanta.
-Nu conteaza. Hai pe afara! Sa mergem la un suc, la o cafenea, la un party, orice, orice dar nu scoala sau shopping. Spune Naruto batand apropo sa ma invite la o intalnire.
-Da! Am raspuns eu bucuroasa, dar era totusi un raspuns fara sens la propunerea lui.
-Ăă…Ce…Da? A intrebat nedumerit.
-Da, ies cu tine! Am spus eu cu un aer smecher.
-A, ce bine. <<Nici macar nu am intrebat-o..Fetele! >>
Imi parea putin rau ca ceilalti nu erau cu noi, dar muream de fericire ca s-a intamplat. Eu si Naruto, Naruto si eu. Suna perfect! Totusi, visez. Lasati-mi visul asa cum e. Stiu ca nu exista perfectiune, dar lasati-o asa. *laughing*. Ne indreptam spre cafeneaua mea preferata. Cand am iesit din curtea scolii, el s-a uitat in toate partile pentru a se asigura ca nu suntem urmariti. Cand a confirmat ca totul e OK, m-a luat de mana. Nu pot descrie in cuvinte fericirea pe care o aveam in acel moment. Era ca un vis care trebuia sa se termine. Ma temeam ca in momentul urmator ma voi trezi adormita si sa nu mai zic plictisita, cu capul pe banca, cu profa langa mine urland si dand din maini sa-mi atraga atentia. El ma vazut fiind unpic ganditoare, dar m-a lasat in linistea mea. Se vedea pe fata amandurora ca eram fericiti. Intamplarea a facut ca eu sa ma impiedic si noi, tinandu-ne de mana l-am tras si pe el dupa mine. Si Poc! El a cazut chiar deasupra mea. Un gand fulgerator mi-a trecut prin minte. Care e acela, mai bine nu il spun * pentru ca pot fi copii si sub 13 care privesc asa ca..*. Asa, revenim: Amandoi cu putina roseata in obraji inghetaseram.
-Ă..ă..ă..Imi p-pare rau. Am spus eu rusinata de imi venea sa mor.
-E vina mea..Cumva. A spus el aparandu-ma.
-Dar eu am…
Si inainte sa termin, buzele lui adorabile mi-au atins gurita. Eram in al noualea cer. Un mic inceput a dus la un pasional sarut.
<<Nu stiam ca saruta asa bine>> Am gandit eu inca in stare de soc dupa cele intamplate.
El m-a ajutat sa ma ridic de jos si am pornit dinnou spre cafenea. De aici in colo nu mai trebuie sa dau detalii plictisitoare, deci grabesc putin si spun cam asa: Dupa ce am vorbit si am baut *am specificat ca suntem la cafenea deci altceva in loc de cafea nu aveam ce bea deci se subantelege* i-am dat numarul meu de telefon.
-Sa ma suni cat de curand diseara. *pervert smile*
El roseste si ma baga in lista telefonica.Poate a iesit cu mine din cauza hainelor mele, sau a bogatiei, sau a movaliului par pana la fund, sau a ochilor. Daca nu ma place? Off..
Nu ne-am mai dus la scoala pentru ca : Ce rost mai avea? Maine oricum o s-o incasam asa ca.. Si sarim peste detalii nesemnificative si trecem la inca un sarut . De data asta mai pasional *nu dau detalii* care m-a facut sa zambesc. Acest sarut era unul de despartire cu un mesaj special gen: “Pa-pa, ne vedem maine. Te iubesc”. Trebuie sa mentionez ca locatia acestui sarut era in curtea casei..nu. Vilei mele. Drumul a fost lung fiind fara masina, dar a meritat efortul pentru ca eram cu acel blond adorabil.
Ajunsa acasa, am fugit spre dormitorul meu, mi-am facut un dus, m-am schimbat in pijamale si : asteapta-asteapta-mai asteapta putin. Telefonul ala idiot inca nu suna. Bine ca am doua telefoane. Al doilea era special pentru cazuri de urgenta. Hai si apeleaza la Sakura. Suna-suna…A raspuns, dar cu un ton trist si mohorat.
-Alo! Spune ea printre lacrimi.
-Sakura! Ce e cu tine? Ce s-a intamplat?!Am strigat eu la ea.
-N-nu-I nimic...grav! A spus ea cat a putut de clar.
-Sakura! Te cunosc. Spune tot.
-Bine, dar te rog. Vino la mine si dormi tot la mine te rog.
-Bine ,Saku. Vin acum.
Am luat tot ce-mi trebuie si am pornit spre casa alaturata. Bat cu toata puterea la usa si ghici! Imi raspunde enervantul Sasuke.
-Scopul si durata vizitei, te rog! Zpune el pe un ton mai enervant ca el. Sigur ca m-am enervat.
-Lasa-ma sa intru! Sora ta ma chemat. E suparata! Macar ai vreo idee de ce?
-Cum? Sakura? Ce a patit?
-Daca asi fi stiut, asi fi mai fost eu aici? Misca-te!
-Sakura! Ce se intampla? Am spus noi amandoi.
Ea raspunde suparata ca Deidara a parasit-o sub conceptul ca au stat prea mult impreuna.
-S-a plictisit de mine. Asta e !
-Jur ca o sa-l strang de gat pe omul ala pana lesina apoi o sa-l pictez ca masina lui Sasuke. Am spus eu plina de nervi.
-Scuza-ma. Sunt si eu aici. Spune Sasuke.
-Atunci pleaca! Am strigat eu.
El pleaca nervos. Eu raman sa o consolez cum pot. Am vorbit toata noaptea despre Deidara si cum ne putem razbuna pe el. I-am spus si despre Naruto, dar mai bine asi fi tacut pentru ca ii face si mai rau. Cu toate astea, ea m-a felicitat si m-a incurajat sa nu-l pierd din ochi pentru ca nu vrea sa mi se intample ca ei cu Deidara. Ce prietena buna! L-am blestemat putin*mai mult* pe Deidara, iar apoi ea s-a simtit mai bine.
-Am multi prieteni..Ce imi trebuie mie Deidara? A spus ea cu mult curaj.
-Asa e . Ma ai pe mine, gasca, nu-mi vine sa cred ca o spun dar : il ai pe Sasuke..
-Mersi ca m-ai facut sa realizez toate chestiile astea.Ce m-asi face eu fara tine?
Si am tot vorbit pana la un momendat cand oboseala parca ne-ar fi injunghiat. Am adormit brusc. Eram niste ingerasi obositi. Luna stralucea pe cerul instelat. Era o seara minunata, iar noi dormeam bustean. Noapte Buna!

Buna:-w
Merci ca nu m-ai anuntat:-l. A fost ok acest capitol. Actiunea e cam grabita:-?. Puteai accentua sentimentele Hinatei in momentul in care a sarutat-o Naruto. Ai avut cam multicel dialog, dar nu exagerat. Descrierea a fost si ea pe acolo... Cam atat momentan.
Astept nextu

Scz scz scz kear am uitat de asta ca m-am trezit in graba sa postez si am si iesit k am fost plecata:| ..I'm so sorry . Da, am grabit si am si specificat ca grabesc mai pe acolo ca nu mai era cazul sa dau explicatii la : a sorbit din cafea, altele altele... Deasta am luat-o unpic mai repede dar nu cred ca merge:"> .

BrokenAngel a scris (04.09.2011 22:12) ↗:

Da, am grabit si am si specificat ca grabesc mai pe acolo ca nu mai era cazul sa dau explicatii la : a sorbit din cafea, altele altele... Deasta am luat-o unpic mai repede dar nu cred ca merge:"> .

Nu ma refeream la tipul asta de graba, ai grabit lucrurile intre Naruto si Hinata. Nu spun ca ei sa devina un cuplu in capitolul XII, insa puteai sa ii lasi sa se cunoasca mai bine. Dar bineinteles, asta e doar parerea mea.
Bafta la scris si te rog sa ma anunti data viitoare:-w.

Deci , Nextul!


Capitolul 4: Misteriosul atacator. Kiba e rapus!

Era deja dimineata. Am fost trezita brutal de idiotul ala de Sasuke sub conceptul sa ma misc ca e tarziu si trebuie sa plecam la scoala.
-Mai lasa-ma! Am zis eu adormita.
-Misca-te odata! Ai scoala. A spus el ingamfat dar totusi cu un strop de adevar.
Adormita am luat-o prin curtea din spate unde numai noi: cele doua familii avem permisiune. Curtea e facuta special pentru a merge de la unul la altul, fara sa o luam prin fata. Ajunsa in camera mea, am realizat ca mai aveam vreo trei ore pana sa fim la scoala. Am inceput sa zbier singura si sa il blestem pe nesimtitul ala brunet. Totusi, de ce sa nu ma imbrac acum, iar apoi sa ma duc in flacari sa-I trag vreo 15 palme. De ce 15? Pentru ca vreau sa ma razbun dupa faza cu paratul la Gaara ca ma duc prin cluburi. O, da! O sa si-o ia rau.
Cautand intr-una dupa niste haine, m-am gandit ca Naruto nu ma sunat aseara.
-O-ow-ooww...Firar! Poate nu ma mai place, poate nu ma suporta. Ce sa ma fac? Cand imi place un baiat numa pot opri fara sa-l am si nu sunt ca Karin sa-I schimb dupa o zi pe alta. Eu ii tin minim doi ani daca ar fi dupa mine. Ohh! Am spus eu si m-am suparat brusc.
Nu-mi mai ardea nici de Sasuke, nici de scoala, nici de nimic. Totusi, macar la scoala pot sa il vad, neci ma duc. Pentru chiulul de ieri, o sa mi-o iau rau de la profa, dar asta e viata. M-am imbracat cu o camasa in carouri de un mov sclipitor de deschis, mi-am pus o curea peste camasa, cam in zona blugilor, dar era peste camasa, ea fiind lunga. Blugisorii erau desigur, pana si gri. Bratarile nu au lipsit. Putin machiaj si sunt gata. Dar tot nu imi arde de nimic. Sunt gata inaintea celorlalti deci ma decide sa ma duc la ei sa le spun sa se grabeasca ca eu sunt deja gata. In timp ce Sakura, Gaara si Sasuke se imbracau, eu l-am sunat pe Neji. El era singurul care m-a intelegea. Nici chiar Sakura nu putea mai bine ca Neji. Mai fiind inca doua ore pana la scoala, m-am urcat in masina *da, carnetul mi l-am luat de la 15 deja* si am pornit sa il iau pe Neji la o plimbare. Mergeam spre el fara sa imi pese de cineva, cand l-am vazut pe Kiba cu Akamaru fugind.
<<Ce se intampla oare?>>-Hei, Kiba! Urca. Am strigat eu la el.
El a urcat in masina uitandu-se in toate partile.
-Ce se intampla, Kiba? Am spus eu uimita dupa ce vad marea lui rana la mana.
-Am fost urmarit de cineva, iar la un momendat el m-a atacat. A-au! A spus el vizibil speriat de acest “el”.
-Trebuie sa te duc la bunica Tsunade repede. Alo, Neji! Imi pare rau dar nu mai pot veni. L-am gasit pe Kiba ranit pe drum si ma duc repede cu el la spital. Ok, ok! Pa!
Mergeam cat se poate de repede. Saracul Akamaru! Daca Kiba era speriat, el oare ce sentiment avea in acel moment? Acum doarme. Bancheta mea din spate e foarte confortabila, mai ales pentru el. Spitalul Konohei era chiar peste doua strazi. Cand am ajuns, am lasat masina in voia ei si l-am luat pe Kiba repede si l-am dus la urgente unde Tsunade ne-a intampinat uimita de situatie si ea, deasemenea.
-L-ai vazut macar la fata? Am intrebat eu.
-Nu. Au ! Nu am putut sa il vad pentru ca nu m-am intors sa ma uit.Au, au! Rana mea era destul de agravata si atunci, de aceea nu am putu sa ma uit. Au! Bunica Tsunade, te rog, mai incet. Doare…Stai, Hinata!
-Da?
-Adul te rog pe Akamaru. Vreau sa vad daca el a patit ceva.A spus Kiba pe un ton dulce si protector.
-Bine.
Am iesit din spital si m-am indreptat spre masina mea. Akamaru inca dormea dus pe bancheta mea.
-Hai, Akamaru! Trezeste-te! Am sa te duc la Kiba.
-Ham! A spus el, confirmand ca vine.
Eu si Akamaru am urcat usurel. Se pare ca Akamaru nu e in forma astazi, sau oare e din vina atacatorului? Cine stie…
-L-am adus, Kiba.
-Multumesc. Multumesc foarte mult! A spus Kiba recunoscator ca I l-am adus pe dragul lui Akamaru.
M-a simteam mai bine acum ca eram mai active, ca l-am ajutat pe Kiba. Trecuse deja o ora, deci mai era o ora pana sa inceapa scoala. Totul a trecut asa de repede, ca nu-mi mai amintesc prea multe. M-am ridicat dupa banca de asteptare si am intrebat-o pe Tsunade:
-Bunica Tsunade, K-Kiba e bine?
-Se pare ca kunai-ul a fost otravit. Deasta nici el, nici Akamaru nu s-au simtit prea bine. Trebuie operat sa ii scot otrava. Trebuie sa ma duc sa ma pregatesc pentru operatie. Va dura ceva timp deci lasa-l in seama mea si dute la scoala.
-Multumesc Bunica Tsunade. La revedereee!
Am pornit cu masina mea neagra, aceeasi masina care mi se potriveste cu culoarea tenesilor. Deci, pornesc spre casa sa imi iau ghiozdanul si sa ii anunt pe copii ca ii iau eu cu masina daca tot am pornit-o. Toti erau gata. Eu am fugit sa-mi iau ghiozdanul si cateva caiete, pixuri, poate si carti. Toti s-au urcat in masina. Gaara a stat in dreapta mea, iar Sasuke si Sakura in spate.
-Ati auzit ce s-a intamplat cu Kiba? Am intrebat eu.
-Nu, ce ? Au spus ei curiosi.
-L-am gasit pe drum otravit in timp ce ma duceam spre Neji. L-am dus la spital si acum e in operatie. Il va mai tine o zi in spital pentru recuperare. Norocosul!
-Waw. Sper sa se faca bine cat mai repede. A spus Sakura.
Ajunsi la scoala, am parcat masina si m-am dus sa le spun tuturor ce s-a intamplat cu micutul Kiba si cu dragutul Akamaru. Toata scoala au aflat. Am propus ca eu si gasca sa ne ducem la spital, dupa scoala. Dar cum vor incape ei in micuta mea masina? Eh, vom vedea noi. Oricum, spitalul nu e departe de aici. Poate vom merge pe jos. Nu conteaza acum. Conteaza ca ne vom duce. Acum, se suna de intrare…

Buna>:D<
Un alt comm sec chiar -->aici<--
Sa incepem>:)

BrokenAngel a scris (05.09.2011 13:24) ↗:

Mai fiind inca doua ore pana la scoala, m-am urcat in masina[...]

Fraza asta a sunat putin ciudat, mai ales acel "mai fiind" , puteai sa scrii "ramanand doua ore". Dialogul a fost bunicel si multicel: )). Descrierea e fost okay, dar putea fi mult mai multa. Actiunea nu a fost asa grabita de data asta, sau cel putin asa cred eu. Capitolul in sine a fost bunicel, insa cam scurt. Cine vorbea:)). Cam atat, merci ca m-ai anuntat, sa iti faci un obicei din asta!
Astept nextu
:bye:

[edit]

Era sa uit:)), ideea a fost buna, abia astept sa aflu cine l-a atacat pe Kiba si de ce.

Pai ma gandesc ca va trebui sa mai astepti vreo 1-2 capitole pana afla "lumea" adica Hinata si ceilalti de acel om kre l-a atacat cu brutalitate pe saracutul kiba pentru ca nu spun mai mult de atat: in capitolul urmator va fi ceva mai multa tristete. Inca nu l-am scris , nu pot garanta ca va fi asa dar mie asa imi vine acum in minte:)).
A, da. Nu stiu ce mi-a venit cu atata dialog..incerk sa-l mai reduc:))

Paii, sa vedem ce am facut si pe aici xD.


Capitolul 5: Depresie!

Acum, se suna de intrare… Toti intram la clase, nimeni nu mai aude musca pe coridor. E asa liniste, parca ar fi mai rau ca o inchisoare. Cand mergi prin scoala singur, te apuca fiorii ca si cand ar fi ceva acolo care se uita la tine. Oricum, toata linistea e intrerupta de un mare val de galagie. De unde vine? De unde altundeva decat clasa a11a? Aici, cele doua clase : clasa a 10a si a 11a s-au adunat ca si cand ar fi o zi pana la vacanta. Dar, nu e. Si din pacate nu eram toti impreuna si nu faceam galagie. Dar, visul meu parea foarte real.
-Ce faci? Dormi la ora mea cumva, fetito? *profa*
-N-nu..Nu dormeam. Doar ascultam cu ochii inchisi…
Si asa am facut rost de o pedeapsa. Noroc ca parintii nu erau acasa si eram in grija fratelui meu. Directorul e mai de treaba decat profa de chimie. El mi-a mai scurtat pedeapsa la un avertisment. Dar, ce va intereseaza pe voi astea? Nici pe mine nu ma intereseaza. Actiunea nu e la scoala, ci dupa scoala.
Deci, dupa scoala. Toti ne-am dus la spital pentru a-l vedea pe Kiba. El si Akamaru se jucau plictisiti cu o minge in salonul lor. Au fost foarte fericiti sa ne vada. Eram multi cu totul si cu totul ca Temari, Kankuro si Gaara nu au venit pentru a se duce pana in satul nisip sa isi testeze noul avion. Deci, ramasesem cativa, dar nici prea multi, nici prea putini.
-Hei, Kiba. Cum te mai simti? Am spus eu cu un zambet pe fata.
-Umm, mult mai binee! A raspuns el plin de veselie in timp ce m-a luat in brate si m-a invartit de vreo 3 ori.
E un baiat bun. Suntem totusi o echipa. L-am ajutat cand avea nevoie. Adica oricum il ajutam, deci… Ce rost mai are. Se vedea pe fata lui ca e fericit cand e inconjurat de prieteni. Nu-l condemn, asa ma simt si eu. Am stat vreo ora la el si am vorbit toti. Naruto a plecat inainte cu zece minute. Parea putin grabit. Nu am apucat sa vorbesc cu el astazi. Eh, am destul timp. Trebuia sa aflam cine l-a atacat pe Kiba. Kakashi a pus deja cainii ninja sa cerceteze locul si sa incerce sa ia urma. Vom afla poate maine, daca avem noroc, cine e atacatorul. Pai, am plecat cu totii acasa. O, da! Ce uituca sunt. Masina mea era inca parcata la scoala. Trebuia sa ma duc sa o iau. Am pornit spre scoala. Era cam pustiu pe strada, dar nu-mi pasa. Nu era ca si cum ar veni cineva pe la spate sa ma atace. Nu, nu! Nu avea curaj. Ajung aproape de parcare. Imi las ghiozdanul jos sa caut cheile de la masina.
-Off, unde le-am mai pus ?
Cand le gasesc si imi indrept privirea spre masina, ce sa vad? Naruto si Karin se sarutau si se atingeau si...intelegeti voi. In momentul acela am simtit un impuls, iar apoi totul a inceput sa se cutremure. Simteam ca totul o ia razna, ca mi s-a oprit inima. Brusc, am inceput sa plang. Ca sa nu ma vada ei, am zbughit-o prin tufisuri, intr-un loc retras al orasului. Acolo erau toti aurolacii, traficantii de droguri, fumatorii, curvele. Avand banii la mine, am cumparat cateva droguri. Nu am mai asteptat pana acasa…
-C-ce? Ce se intampla? Ce e asta? Nu, lasa-ma. Pleaca, pleaca! Totul e luminos? E deja dimineata? E cald si bine. C-ce e asta? Mam, tat. A-ati venit deja? Gaara, unde-I Gaara? Ar fi foarte fericit sa va vada…Si toti, si ,si ,si…
Inainte sa termin de vorbit, mi se face frig. Totul e negru, defapt, e noapte. Vad usor, usor rasaritul. E asa de frumos. Ma simt adormita. Ce se..?
*Intre timp*
-Hei, Kiba. Stii ceva de sorumea? Nu? Oh, bine. Alo, Neji! E la tine sorumea? Nu, nu a venit aseara acasa si nu stiu pe unde umbla. Bine. Pa! Buna, Naruto. Stii tu cumva ceva de Hinata? Nu a venit acasa de aseara si nu stie nimeni nimic de ea. A, nu? Bine, multumesc. Nimeni nu stie nimic de ea. Oare unde e?Spune ingrijorat Gaara.
-O, doamne! Oare ce s-a intamplat cu ea. Nu a lipsit niciodata. Mi-ar fi spus. Adauga Sakura.
*Inapoi la mine*
-Aau! Ce e durerea asta de cap? Parca m-ar fi lovit cineva cu un fier in cap. Nu sangerez, e bine. V-vreau acasa. Am adormit aici, pe jos?
Ma duc la masina, descui usa si intru inauntru. Cu o durere naucitoare de cap, ajung acasa conducand alan-dala, dar ajung. Inca nu se facuse ora de scoala. Toti erau acasa. Intru pe usa si ii spun gardianului sa-mi parcheze masina. Incerc sa urc marile scari ale casei pentru a ajunge la camera mea, dar la a 7-a treapta ma impiedic si cad. De parca nu ma durea capul, acum ma doare si corpul.
-A-auu! Strig eu de durere.
Din fericire, Gaara a auzit strigatele mele de durere si a venit pe hol sa vada ce se intampla. Cand m-a vazut a fost uimit. A luat repede telefonul si a sunat la spital. Se pare ca misteriosul atacator a mai facut victime, deci nu erau ambulante disponibile. Nu a mai stat pe ganduri, m-a luat in brate si m-a dus la masina lui cea albastra. In timp ce ma cara, Sakura l-a vazut pe Gaara si a venit repede sa vada ce se intampla. S-a urcat si ea in masina si am pornit toti la spital. Doctorii m-au internat de urgenta. Mi-au pus perfuzii si mi-au dat tot felul de medicamente. Toti erau acolo, se agitau pentru-pentru mine…
-C-ce? Am spus eu incet.
Eram intr-un salon. Sakura era langa mine, lafel si fratimiu, Gaara.
-Oh, te-ai trezit. Slava Domnului. Ce s-a intamplat cu tine? Doctorii au spus ca ai luat droguri. E adevarat? Cum s-a putut asa ceva? Hinata! A spus panicata Sakura.
-N-nustiu. Gaara, poti te rog sa ne lasi sa vorbim ca intre fete? Am spus eu discret.
-Bine. Eu ma duc acasa sa ma pregatesc pentru scoala. Sakura, tu poti ramane. Ne vedem dupa scoala. Voi veni sa te vizitez, sormea.
-Esti un frate b-bun.
A iesit.
-Sakura, l-l-am vazut. Cu Karin. Ei-ei se sarutau.
-Cine? Spune Sakura nedumerita.
-Naruto! Am strigat eu printre lacrimi.
-Oh, ti-am zis ca…defapt nu ti-am zis nimic! Sunt o idioata, nu ! El e un idiot. Il urasc. Il urasc pentru ca ti-a facut asta. Toti baietii sunt niste porci! N-nu-mi vine sa cred ce ti-a facut! Incredibil. Ce copil ! Ohh, imi vine sa-l omor.
Si ea a continuat tot asa vreo cateva ore. Mai exact 30 de minute. Apoi, a plecat spre scoala. Eram singura acum. Ma puteam gandi la tot. Chiar ma gandeam, ma gandeam ca asta e sfarsitul. Ca numai pot iubi alt baiat, ca m-a durut, ca m-a folosit. Nu a fost nimic..nimic. N-nimic…Cand m-a gandeam, Kiba a intrat pe usa. Nu-I venea sa creada ce s-a intamplat. Nu m-a stia asa, dar iata-ma. Ce am facut am facut. Din vina ca am vazut acel…moment. Ca l-am iubit. Kiba a stat ceva timp cu mine, iar apoi a plecat acasa sa se recupereze. Fara prieteni nu stiu ce m-asi face. Ce m-asi f-a-c-e…
*Sakura*
-Naruto! Cum, cum ai putut sa faci asa ceva? Cum de esti asa de crud? Cum?!
-C-ce am facut acum? A spus el ca si cum nu ar sti.
-Ai inselat-o pe Hinata. Cu Karin! Tarfa aia!
-Ce?? Nu a fost asa. Jur! Karin m-a prins in timp ce vroiam sa-I las un bilet pe masina lui Hinata cum ca imi pare rau ca nu am sunat-o si sa ii cer inca o sansa. Karin m-a tras de tricou si a inceput sa ma sarute. Nu am vrut sa se intample asta. Ce s-a intamplat cu Hina?
-E in spital! S-a drogat. A spus Sakura cu un ton trist.
-Nu se poate! Acopera-ma te rog. Trebuie sa ajung la spital, repede. Paa!
*La mine, la spital*
-Ce asi p-putea face acum? Inima imi e franta..nu-mi vine sa cred ca s-a sarutat cu Karin! Nuuu!
Si fara sa realizez, am luat un pahar, l-am spart si mi-am taiat vena cu cioburile. Durea, nu mai vroiam sa traiesc. De ce asi fi mai trait fara el, fara Naruto!
-Acel blond cu ochii albastrii care mi-a furat i-ni-ma…
Si asa am lesinat, cu gandul la el.Vroiam sa ma omor mai repede. Am incercat odata, nu a mers. Incerc a doua oara si singur va merge. Vroiam cu disperare sa mor acolo, sa nu mai exist…

Va rog cat mai multe commz . Si nu am corectat nici un pic, deci poate mai sunt greseli. *nu imi sta in fire sa-l corectez*

Deci, dupa cum am zis iti las un comm:P.
Let's begin>:]
Imi place mult ideea si tie iti place, de asta te grabesti atat de mult, doar ca sa aflam repede ce se intampla. In acest capitol a fost megagraba[daca asta e un cuvant]. Adica atat de multe intamplari in unul singur. Puteai sa ne lasi in suspans la partea cu infidelitatea lui Naruto. Descriai mai mult si iesea un capitol. Apoi, faza cu "depresia" Hinatei, putea fi la fel de bine un alt capitol. Deci descrierea face minuni, crede-ma, am ajuns eu la concluzia asta:]]. Ideea e urmatoarea: lasa actiunea sa decurga normal. Daca o grabesti ai doar de pierdut, zic eu. Ca lungime capitolul a fost okay. Dialogul a fost bunicel. Ma repet: mai usor cu graba:P. In rest am vazut si greseli micute, nu stau sa le enumar pt ca e tarziu si mi-e somn si lene:))
Anunta-ma si data viitoare:*
:bye::bye::bye::bye::bye:

Mda, degeaba sa mai postez next... Hm...dar hai..ka ...totusi. poate or veni commz. xD.
Soo, next>:P.


Capitolul 6: Salvarea.

~Flashback~
-Ce asi p-putea face acum? Inima imi e franta..nu-mi vine sa cred ca s-a sarutat cu Karin! Nuuu!
Si fara sa realizez, am luat un pahar, l-am spart si mi-am taiat vena cu cioburile. Durea, nu mai vroiam sa traiesc. De ce asi fi mai trait fara el, fara Naruto!
-Acel blond cu ochii albastrii care mi-a furat i-ni-ma…
Si asa am lesinat, cu gandul la el.Vroiam sa ma omor mai repede. Am incercat odata, nu a mers. Incerc a doua oara si singur va merge. Vroiam cu disperare sa mor acolo, sa nu mai exist…
~End of Flashback~
Si in timp ce sangele curgea din ce in ce mai repede, ma simteam din ce in ce mai slabita. Simteam chiar ca voi muri acolo, ca nu voi mai apuca ziua de maine. Nici nu vroiam sa o mai apuc fara el s-a ma trezeasca de dimineata, sa-mi spuna noapte buna in fiecare noapte, s.a. Acum, visam. Visam ca sunt aproape de lumina, ca o vad, ca o simt…
-Hinata! Ce ai facut? Hinata! Te rog, spune ceva. Ajutor, Tsunadee! Hinata, trezeste-te. A spus Naruto intrand repede pe usa si apoi luandu-ma de mana incercand sa opreasca sangerarea.
Era prea tarziu. Asi fi vrut sa-I spun ultimele mele cuvinte, asi fi vrut, in acel moment in care l-am vazut, l-am auzit, sa mai traiesc pentru un minut. Apoi, chiar nu-l mai vedeam. Era ceata. Inchisesem ochii deja.
-Nu! Hinataaa…
-Chemati doctorii, intram in operatie. Acum! A strigat bunica Tsunade.
M-au dus in sala de operatie. Au incercat sa ma mai salveze, erau acolo. Bunica Tsunade se straduia cum putea, totul, totul pentru mine. Afara din sala astepta Naruto cu lacrimi in ochi, sperand ca eu sa mai traiesc, sa imi explice situatia, sa ma vada, sa imi vorbeasca… Sakura venise si ea, anuntata de Naruto prin celular. Au urmat sa vina si ceilalti prieteni, pana toata gasca s-a adunat la spital. Bunica Tsunade a iesit cu o fata trista din sala. Toti s-au speriat ingrozitor de expresia fetei ei.
-N-nu! Nu se poate. NU! Bunica Tsunade, nu spune. NU! Nuuuuuuuu! A strigat Naruto cat a putut de tare.
-Stai calm, Naruto! Revino-ti! Nu e moarta… Aparatele o tin inca in viata. A pierdut foarte foarte mult sange. Daca 10 secunde mai statea fara sa intervina Naruto sa-I opreasca sangerarea, ar fi murit. Acum, ii pompam sange in corp printr-o perfuzie. Sunt putine sanse ca ea sa mai traiasca, e foarte slabita, dar rugati-va la Dumnezeu sa o tina in viata.
Toti s-au mai linistit putin. Totul se intamplase prea repede. Lui Naruto nu ii venea sa creada de ce sunt in stare. A inceput sa lacrimeze, stiind ca e totul din vina lui. Nu putea schimba situatia si asta il deranja foarte mult.
-Scarba aia de Karin o sa plateasca scump pentru ce a putut face. A spus Naruto incurajat de Sakura.
Peste doua ore ei au putut intra. Eram la Reanimare. Eram intr-o stare deci, foarte proasta. Nu vedeam, nu constientizam, dar puteam auzi. Ei au stat acolo ca sa ma vada pe mine. Mai ales Naruto, el chiar plangea tinandu-ma de mana si rugandu-ma sa-l iert si sa-mi revin. Il stie toata lumea, el e mai sentimentalist. In momentul acela, o lacrima cristalina mi s-a scurs pe obraz. El stia ca il pot auzi. Era foarte tarziu si toti aveau scoala. Nici chiar Sakura nu a ramas. Toti l-au rugat sa plece pe Naruto, dar el nu se dezlipea de langa mine. Era constient ca era putin vina lui. Nu vroia sa ma vada asa, dar el credea ca daca pleaca, eu nu l-asi fi iertat. Nu era asa. Dupa cat a vorbit cu mine, mi-a spus adevarul : Ca Karin l-a tras sa-l sarute, dar el nu a vrut. Nu intelesasem. Eu eram responsabila. Nu trebuia sa reactionez asa. Nu imi era in fire, dar disperasem. Il iubeam asa de mult. V-am spus ca, cand mi se pune pata, nu pot da cu sufletul in apoi. Se vedea pe fata lui ca tine putin la mine. Eu inca nu stiam cat, dar imi era de ajuns.
<< Nu stiu cum sa-I spun ca o iubesc, ca nu asi vrea sa I se mai intample ceva din cauza mea. Ce sa fac? >> A gandit el uitandu-se fix la mine.
Stiam ca are ceva in gand. Usor, in timp, am deschis incetisor ochii. Cand a vazut ca deschid ochii, a tresarit. S-a aprpiat mult de mine. Vedea ca eu in acel moment plangeam. Nu ii placea sa ma vada asa.
-N-naruto…
-Nu vorbi te rog. Nu-ti consuma energia. A spus el grijuliu.
-Vreau..s-sa-ti spun.. Imi pare r-rau. Am spus eu printre lacrimi.
In acel moment el a inceput sa planga mai rau. Se vedea ca era planset de fericire, ca si cum stia ca sunt bine si ca voi fi in continuare bine. Stia ca sunt puternica. Aceste momente au trecut ca fulgerul pentru ca era noapte. El adormise usor pe scaun. Dormea asa de dulce. Pana la urma, obosita de toate cele intamplate am adormit uitandu-ma la luna. Eram doi ingerasi adormiti. Mi se parea o noapte magica, plina de iubire, chiar daca era la spital si daca abia ne-am vorbit. El era acolo, langa mine. Asta conta…

Nu e corectat, cred ca sunt greseli. Asta e:)) E cam mic, dar...urmatorul sper sa fie ceva mai bun:P

Ppai... nu prea snt komm-uri.. Dar, poate am noroc de data asta xD. L-am corectat, dar poate mai sunt greseli.


Capitolul 7: Revenim la realitate!

Dimineata, era deja dimineata. Cand am deschis ochii, satula de atata somn, am vazut tavanul alb al spitalului. M-am ridicat cu o usoara durere de cap. Stateam in sezut si ma uitam la scaunul de langa patul meu.
<<Oare a fost doar un vis? Nu! Am taietura, sunt in viata, e vizibil ca el m-a salvat>> Mi-am spus in gamd.
Acum, m-a gandeam ce s-a intamplat cu adevarat. Vedeam secvente sterse ale acelui moment tragic. Daca Dumnezeu a vrut sa ma lase in viata, trebuie sa fie cu un motiv. Inca nu stiu motivul. Nu sunt de prea mare folos oamenilor. Le provoc mai multa durere de cap. Cum ar fi, saptamana trecuta, eu si Sasuke am venit praf de beti de la acel club. Se vedea ca bauseram mult pentru ca abia ne mai tineam pe picioare. Da, am spus cu Sasuke. Nu stiu ce aveam in minte in seara aia fiind beata, deci nu ma judecati. Stiu ca am zis ca e un cosmar si am specificat destul de clar si abundent ca eram beata. Deci, ne intorceam si din greseala ne-am luat la cearta. De ce oi fi spus eu din greseala? Era normal ca ne vom certa. A sfarsit plin de luciul meu de buze, iar eu un pic sfasiata de situatie. Nu stiu ce s-a intamplat, dar a fost ceva tragic. Si mai am idei, dar nu imi vin acum in minte. Deci, sunt practic nefolositoare. Si in timp ce ma gandesc la toate chestiile astea, aud o voce la usa. Ma ridic usor ametita din pat si ma duc sa trag cu urechea. Am deschis usa salonului meu si chiar alaturi se auzeau tipete. Era biroul bunicii Tsunade. Ea si Shizune vorbeau unpic mai tare decat trebuia. M-am uitat sa vad daca nu e cineva prin jur ca sa ma vada. Nu era nimeni. Era cam pustiu intr-adevar. M-am miscat incet ca o pisicuta fiind desculta. Am pus urechea la usa si am inceput sa ascult…
-Shizune, daca Naruto o va face, cu siguranta nu se va termina bine pentru el! Gaseste pe cineva, oricine ca sa-l ajute!
-Da, Tsunade! Dar, nimeni nu vrea sa se bage…Nici chiar Kiba sau Sasuke.
-Off! A strigat Tsunade si a dat cu pumnul in birou.
Ma intrebam despre ce vorbesc ele acolo. Sa intru sa le intreb? Nu! Mai bine ma intorc in salonul meu. Fiind ametita, cand am incercat sa ma departez de usa, m-am invartit de cateva ori. Am ajuns totusi teafara in salonul meu. Ma gandeam daca acea poveste are legatura cu atacatorul lui Kiba. Si de ce Naruto era implicat? Off, nu stiam absolut nimic. M-am dus la fereastra si m-am asezat pe pervaz, uitandu-ma afara. Era putin innorat. Stiam ca va incepe sa ploua dupa culoarea cea neagra a norilor. Eram melancolica. Ma gandeam numai la chestii banale cum ar fi : “Oare de ce va ploua?”. Era efectul medicamentelor. Erau cam puternice, dar ma tineau in viata in situatii critice. Brusc, am inceput sa vars cateva lacrimi. Nu stiu de ce eram asa. Aveam milioane de motive enervante care ma calcau pe nervi, iar acum toate s-au dezlantuit in mintea mea. Eram speriata de moarte. De ce veneau toate? Oare era tot de la medicamente? Parca mi se infigeau cutite in corp. Era dureros chiar daca era in mintea mea. Am inceput sa tip…
-Nu! Terminati! Lasati-ma in pace! Nuu!
-Hinata, esti bine? Te-am auzit tipand. A intrat Shizune speriata in salonul meu crezand ca erau intrusi.
-Nu, nu sunt bine. Ma simt asa de rau. Toate amintirile neplacute si tot ce e rau imi vine in minte. Si tot felul de imagini ne clare… Sa le opreasca cineva! Am tipat eu mai tare.
Shizune mi-a dat repede un calmant care l-a gasit prin salon. Calmantul era un fel de somnifer, deci pentru a ma calma, am adormit. Nu stiam, chiar nu stiam ce se intampla. Am inghitit repede calmantul, iar peste 1-2 minute am inceput sa ametesc si am inchis ochii incet, adormind. Nici in somn viziunile nu incetau. Acum erau mai clare. Inca nu stiam ce inseamna, dar erau clare. Vedeam un baiat usor inalt, cu un par roscat, care se lupta cu …un blond. Oare ce putea sa insemne asta? Nu era logic. Poate era ceva trecator. Poate era ceva din subconstientul meu neinteles si ondulat in toate partile. Da, asta trebuia sa fie. In somnul meu adanc nu puteam gandi prea bine. Da, asta trebuia sa fie. A trecut o ora, doua, trei. Calmantul deja nu mai avea efect.
M-am trezit, deschizand ochii brusc. Nu mai aveam viziuni sau imagini sau ce erau alea, dar ma simteam tulburata de ceva.
-Ce e? Ce e cu mine? Ce tot am? Mi-am soptit eu.
Tot in spital eram. Nu plecasem toata ziua de aici. Oare cat o sa ma mai tina aici? Da, pana imi trece rana sau nebuneala din cap. Sper sa nu ma duca la psihopati ca nu stiu ce nu fac. Dar, de ce ma gandesc eu la asta? Am alte lucruri de facut. Cum ar fi, sa stau. Sakura, unde e Sakura oare? A uitat deja de mine? Cand m-a frustram incercand sa fac ceva, se aude usa deschizandu-se. Era Neji, cel mai bun var din lume.
-Ce cauti aici, Neji? Am strigat eu usor smechera.
-Am venit sa te vad, vazand ca Sakura e plecata. Stiam ca te vei plictisi si m-am gandit sa dau o fuga pe la tine. A spus el zambind.
-Oo, ce dragut din partea ta! Ia stai, plecata? Unde? Am intrebat eu nedumerita.
-Aa, tu nu ai auzit. A plecat sa-l conduca pe Naruto pana la granita Tarii de Foc. El s-a dus inafara tarii pentru a-l cauta pe atacatorul lui Kiba. Dupa cum spunea Itachi, fratele lui Sasuke si mafiot de profesie, atacatorul lui Kiba, numit Sasori este chiar in primul sat, chiar cum iese din Tara de Foc. A spus Neji.
-Esti bine informat. Cred ca toata lumea stie inafara de mine! Cand va gandeati sa-mi spuneti si mie? Naruto? Singur? O, doamne. Sunteti nebuni de legat! Cum ati putut face asta? Sunteti niste monstrii in frunte cu Tsunade care l-a lasat sa se duca singur… Am strigat eu nervoasa.
-Ce faci?
-Ma imbrac sa ma duc dupa Naruto, nu se vede?
-C-ce? Esti nebuna? Esti in spital! Esti ranita.
Nu il puteam asculta din cauza ca eram grabita sa ma duc dupa Naruto. Chiar facusera o mare greseala lasandu-l singur. Acest om necunoscut poate fi puternic si il poate rani pe Naruto. Nu asi putea trai fara Naruto al meu. Daca I se intampla ceva, nu mi-asi ierta-o niciodata. Si nici pe acel Sasori nu l-asi ierta daca se atinge de Naruto.
Imi fac un plan in minte: ma duc acasa sa ma imbrac si sa iau ce-mi trebuie, iau masina si ma indrept spre granita. Sa nu uit nimic important. Nu vreau sa trec ilegal.Deci, cam asta e planul meu stralucit. E stralucit pentru ca e singurul pe care il am. Acum, sa pornesc din jegul asta de spital…

NExt! Imi pare rau ca nu l-am pus mai devreme:| Si scz scz ca e cam scurt


Capitolul 8: Plecarea…

~Flashback~
Imi fac un plan in minte: ma duc acasa sa ma imbrac si sa iau ce-mi trebuie, iau masina si ma indrept spre granita. Sa nu uit nimic important. Nu vreau sa trec ilegal. Sa pornesc din jegul asta de spital…
~End of Flashback~
Deci, plec in fuga. In fata spitalului, ma opresc unpic derutata.
-Ah! Strig eu cat pot de tare in timp ce Neji ma ajunge din urma. Neji, Neji te rog du-ma acasa cu masina ta. Te rog, te implor!
-In niciun caz. Esti ranita grav de la acea taietura. Nu trebuie sa pleci din spital! Haide inapoi sus, te rog hai! A spus Neji cu o voce convingatoare.
-D-dar nu pot. Intelege-ma, Neji! Nu-l pot lasa asa! Am inceput eu sa ma cert cu el, plangand si incercand sa-l implor sa ma duca acasa.
-Off, bine! Haide.
Deci, m-am urcat repede in masina lui Neji. I-am spus imediat sa conduca cat de repede poate. El a apasat pe acceleratie si masina lui luxoasa si mov a pornit repede scartaind asfaltul. Casa mea era la putina distanta de spital, nefiind un sat foarte mare. Neji era dragut cu mine, chiar daca il bagam in belea de data asta. In masina, el a continuat sa ma roage sa raman si sa ma intorc la spital, dar nimic, nici chiar el nu ma putea oprii. A incercat cat a putut, dar eu am o incapatanare innascuta. Dupa cum spuneam, nu eram departe de casa deci, cu viteza aceea am ajuns in vreo 2-3 minute. Neji a oprit brusc chiar langa casa mea. Cand sa ies din masina, Neji m-a apucat brusc de mana...
-Daca tot te duci, lasa-ma sa vin cu tine! A strigat el cat se poate de hotarat.
Am dat din cap semnificand ca aprob, ca il las sa vina, iar apoi m-am dus sa deschid usa casei. Am deschis-o usor ca sa nu ma auda Gaara sau cine mai era prin casa si am urcat tiptil scarile. Eram putin ametita pentru ca nu imi trecuse efectul medicamentelor, dar eram cat se poate de atenta. Camera mea era chiar la sfarsitul coridorului. Am inceput sa alerg pana in camera, apoi am deschis brusc usa mea. Am inchis-o repede si am inceput sa caut. Am gasit cateva haine, cateva haine si de-ale lui Gaara pentru Neji si un rucsac in care sa le pun pe toate. Ce noroc! Am luat din barul meu si niste sticle cu apa minerala/suc si m-am gandit repede sa iau si mancare. Mi-am pus rucsacul in spate si m-am dus la bucatarie. Am luat ce am gasit mai bun prin frigider, iar apoi am zbughit-o spre garaj. Din pacate, usa era incuiata. Am luat repede ceva greu si am spart usa. Ma va costa asta, dar e pentru o fapta buna. Dupa ce am trecut prin toate astea, o singura masina mai era in garaj. O masina neagra, decapotabila. Nu-mi va fi prea de folos fiind sport, dar e totusi ceva. Norocul meu m-a lovit din plin. Masina avea rezervorul plin. Am luat cati bani am putut de prin casa si nu mi-am uitat actele de identitate, actele masinii, in caz ca granita costa. Am stat ceva timp sa gasesc toate astea. Neji ma astepta nerabdator. Am iesit repede cu masina din garaj fiind foarte grijulie sa nu-l uit deschis.
Cand sa ma dau jos din masina si sa ma duc la Neji, surpriza! Sasuke, Kiba si Gaara erau langa masina lui Neji. Ei vroiau sa vina cu noi pentru a afla ce se intampla. Kiba, mai ales, vroia sa-l prinda pe acel atacator. Ne-am urcat toti in masini. Gaara si Kiba s-au dus in masina lui Neji, fiind mai spatioasa si avand loc si pentru dragutul Akamaru. Sasuke, surpriza, a venit cu mine. Chiar? Ohh...Nu mai conteaza acum. Acum conteaza sa ne ducem dupa Naruto. C-ce-o face acolo singur? La acest gand am apasat cat am putut acceleratia si am pornit. Neji era in spatele meu, mergand repede, fara sa ma scape din ochi. Sasuke statea serios pe locul de langa sofer. Se gandea la ceva. Avea acea privire profunda. O, da! Pacat ca Sakura umbla aiurea si nu am putut lua-o cu mine...
*Intre timp...*
-Tsunade!
-Da, Shizune!
-A-au plecat. Neji, Hinata, Gaara, Sasuke si Kiba cu Akamaru au plecat dupa Naruto. Ce putem sa facem?
-P-poftim? A strigat Tsunade uimita. Shizune, dute si i-ai repede pe Ino, TenTen si Shikamaru! Spunele tot ce se intampla si sa plece imediat.
-D-da!
*Inapoi la noi*
Pentru a ajunge la granita avem nevoie de 2 zile. E cam mult. Mergeam deabia de cateva ore. Era seara deja. Nu credeam ca o sa ajungem la timp. Nici eu, nici Sasuke nu scoteam nici un cuvant. Eram ganditoare, dar trebuia sa fiu atenta si la drum. Ma gandeam ca nu-l voi mai gasi in viata, ca voi ajunge prea tarziu, că-că...ca nu-l voi mai vedea...
-Hinata, nu te ingrijora. Naruto e bun la bataie. Totul va fi bine.
Astea au fost cuvintele lui Sasuke? Nuu...Nu se poate. Dar, spune adevarul. Nu ar trebui sa ma ingrijorez, si totusi...Cand ma gandeam intr-una la asta, l-am vazut pe Suigetsu hoinarind pe strada. Am oprit brusc imediat ce l-am vazut.
-Hei, Suigetsu! Ce faci aici?
-Nu imi gasesc rostul in viata. Voi ce tot faceti? Curse cu masini sau ce? A spus el razand.
-Ne ducem dupa Naruto in afara granitei. Am spus eu serioasa.
-V-vin si eu! Luati-ma si pe mine! Oricum ii eram dator lui Naruto pentru ca ma ajutat cu...stie el. Va rog, luati-ma cu voi! Sunt destul de putrnic! A strigat el.
-B-bine. Haide, urca repede. Intarziem! Am spus eu.
Eu si Sasuke am facut schimb la condus pentru ca eu eram unpic “sifonata” de la pastile si nu mai vedeam bine sa conduc. M-am pus usor pe bancheta din spate. Suigetsu era tot in spate si imi tinea de urat in timp ce Sasuke conducea concentrat. Eu am inceput sa lacrimez usor, durandu-ma si gandindu-ma iarasi la ce se poate intampla. Nu-mi venea sa cred ca l-am pierdut asa usor. L-am scapat iar el si-a vazut de treaba. Nu trebuia sa se intample asa.
-O sa-l gasim. A spus Suigetsu zambind...

Am venit cu next-ul. xD


Capitolul 9: Te iubesc!
-O sa-l gasim. A spus Suigetsu zambind...
<< Sper! >> Am gandit eu fara sa spun cu voce tare pentru ca nu-i pune si pe ceilalti pe ganduri.
Gandindu-ma numai la acel vis in care blondul se lupta cu roscatul. Oare sa fi fost Naruto? Dar roscatul? Nu cunosc nici-un roscat inafara de Gaara. Poate nu trebuia sa-l rog pe Gaara sa vina. Cel mai important e deci sa-l gasim pe Naruto. Dupa cum conduce Sasuke, maine vom fi la granita. E bine ca macar avem destui oameni in cat sa il luam inapoi pe Naruto. Incapatanat baiat. Cum de am ajuns eu sa fug dupa el? Aa, da.
~Flashback~
Era o zi insorita de toamna. Incepeam clasa a7a. Naruto era evident in a8a. El se mutase anul asta la scoala noastra pentru ca parintii sai nu mai puteau plati scoala particulara pentru ca pierdusera o mare parte din averea lor pentru ca.. Nu ne intereseaza astea. Deci, se mutase la scoala un frumos blond cu ochii albastrii. Deci, sa incep cu inceputul. M-a aranjasem toata dimineata. M-a indreptasem la par, imi luasem tricoul alb cu imprimeu colorat, blugii pana negrii, putin sifonati, hanorac-ul portocaliu, in carouri si ghiozdanul albastru cu bulinute. De data aceea aveam adidasi. Niste adidasi joşi gen heeles *parca asa se scrie*, dar fara roti, desigur * am specificat un fel *. Acesti adidasi aveau sireturi care ieseau in evidenta prin combinatia portocaliu-alb. Deci, dupa ce m-am “gatit”, am rugat-o pe mama sa m-a duca pe mine si pe Gaara la scoala. Gaara era un scump cand era mic. El urma sa-si cunoasca noul coleg stresant de banca, blondul. Mama a acceptat, deci, sa ne duca la scoala. Ne-am dus amandoi, cat se poate de tacuti spre garaj. Mama se urcase deja in masina, o pornise, pana ne-am frichinit noi. Ne-am urcat in masina. Eu stateam in spate, iar Gaara in dreapta mamei, ea conducand. Eram amandoi atat de nerabdatori sa ne laudam la colegi ce am facut in marea vara. Era aproape lafel ca in toti anii. Ce sa mai spun? Trec deja la subiect. Am ajuns la scoala. Amandoi am coborat usor din masina si ne-am indreptat spre curtea scolii. Toti erau in grupuri. Clasele a7a, fiecare, a8a fiecare, etc. Eram pe grupuri, desi ne mai strecuram si imprastiam in multime. A7a si a8a ne intelegeam foarte bine. Vorbeam cu Ino si cu Sakura, cand, intorcand un moment capul, l-am vazut. Statea la umbra unui copac, separat de ceilalti. Dintr-o data, am vazut ca Gaara a inceput sa vorbeasca cu el, si dupa vreo 10 minute au venit catre noi.
-Hei, fetelor! El e Naruto. E noul coleg a8a, deci am vrut sa il stiti si voi. A spus Gaara aratand spre Naruto care era langa el.
-Da-da...Buna...Au spus ele, continuand discutia lor.
-Buna. Eu sunt Uzumaki Naruto. Pe tine cum te cheama? A spus Naruto uitandu-se la mine.
-B-buna, Naruto. Eu sunt Hinata. Incantata. Am spus eu amabila.
Abia puteam sa vorbesc cu el. Era asa dragut. Din momentul in care l-am vazut am stiut ca el e un tip aparte…
~End of Flashback~
Hah, ce vremuri. Nu-mi vine sa cred cum s-a intamplat. Si gandindu-ma insistenta pe acelasi si acelasi subiect, am adormit incet in bratele lui Suigetsu. Eram obosita dupa tot ce se intamplase. Sasuke a afisat un zambet smecher pe fata si a apasat cat a putut acceleratia, stiind ca eu vreau sa ajung cat mai repede la Naruto. De la un adormit, s-a ajuns la doi. Deci, Suigetsu a adormit. Trebuia sa doarma pentru a face schimb cu Sasuke mai pe dimineata pentru ca Sasuke sa doarma si el putin. Cat a fost drumul de lung numai Dumnezeu stie. Eu visam la lucruri intortocheate si nestiute...adanc in adancimea creierului meu imbarligat ca matele unui porc * scuzati expresia *. Ore in sir au trecut pe nesimtite pentru ca dormeam. Era asa cald si bine in bratele lui Suigetsu. Cred ca Sasuke era in momentul asta cam gelos. Ohh, saracul. Ha-ha! Ce tot spun? Eu dorm..si dorm...si dorm...si dorm-m-m...
In timp ce tot dormeam, m-am trezit. Uau, ce minunatie. Era deja dimineata. Sasuke facuse schimbul cu Suigetsu. Acum era randul lui Sasuke sa doarma. Ah, dar ce surpriza. Sasuke era chiar deasupra mea. Ce facea el acolo? Perversul! I-as fi dat un pumn, dar nu vroiam sa-l scol dupa tot ce facea pentru mine. M-am dat usor la o parte si m-am mutat in fata, lasandu-i toata bancheta din spate lui Sasuke perversul. Porecla noua? Ha! Mai aveam putin si ajungeam la granita. Neji era chiar in spatele nostru, in masina lui, impreuna desigur cu Kiba, Akamaru si Gaara.
-Suigetsu?! Am spus eu cu o voce calda.
-Da?
-Cat mai avem? Sunt putin ingrijorata deja pentru Naruto. A trecut mult timp de la plecarea lui si cred ca a ajuns cu mult inaintea noastra.
-Suntem la granita, Hinata.
-Aa...
Ne-am prezentat toti actele de identitate si am facut tot ce se poate face pentru a iesi mai repede din tara. Ne-am grabit cat am putut. Am avut noroc ca era devreme si nu era aglomeratie.
-Primul sat imediat ce iesim din Tara de Foc, Suigetsu. Chiar inspre nord. Asa i-a spus Itachi lui Neji. Te-as ruga sa calci acceleratia daca nu vrei sa o sfarsesti calcat de masina. Am spus eu ironica.
Suigetsu a dat din cap si a pornit spre acel sat. Autostrada era perfect libera, deci nu a trebuit sa depasim nici macar un om. Ingrijorarea mea crestea pe cat minutele treceau.
<< Unde esti tu, Naruto?>> Am gandit eu, lasand o lacrima sa imi atinga pielea cea alba a obrazului. Sufeream pentru acel blond, iar el nu stia ce simt pentru el. El habar n-avea. Imi doresc ca el sa fi stiut ce simteam in acel moment. Ma uitam ganditoare pe geam. Eram atenta la orice pas. Dintr-o data se aude:
-Uite-l!
Suigetsu a strigat, intorcand spre stanga. Naruto se lupta cu acel Sasori. Erau intr-o parcare a unei penzinarii parasite. Masina lui Naruto avea usa soferului deschisa. Se vedea ca coborase nerabdator si dupa cum e el de narod, a sarit la bataie. El si Sasori erau plini de sange, din priviri. Eram uimita. Ramasesem incremenita. Suigetsu a lasat masina langa parcare si toti am coborat repede. Le-am luat-o tuturor inainte, alergand spre Naruto.
Sasori, vazand ca lui Naruto i-au venit prietenii, a scos pistolul sau de firma si l-a indreptat spre Naruto. Toti au incremenit de frica si de uimire, inafara de mine. Naruto avea aceea privire. Stia ca se va intampla ceva. Ceva groaznic. Ceva care avea sa ma desparta de el pentru totdeauna. Uimita, am varsat doua lacrimi. Doua lacrimi decisive. Acele lacrimi care aveau sa fie ultimele. Acele momente care aveau sa se termine...

Pare rau. Nu e corectat, nu e prea lung:|. Sper ca nu am grabit dinnou actiunea, nu-mi prea dau seama ce fac, crezand ca fac bine. Lolz xD.
M-am uitat la vizualizari si mi se pare corect sa lasati comm-uri macar sa spuneti ca ati citit cat ati putut nu imi trebuie neaparat parere daca nu aveti timp. Plz .

Oh, Doamne? Ce are de gand sa faca prostul de Naruto? Dar Hinata? Vrei sa mooor? Si abia incepusem sa vorbim si noi....
Ok, revenind la fic, noul capitol este grozav... Si este posibil ca Sasuke sa o placa pe Hinata?
Imi place mult Flashback-ul... ce moment dragut... Hinata a fost singura care l-a bagat in seama...
Ai si dialog si naratiune si descriere... Numai eu nu le am T_T =.= Oricum buna treaba, imi place capitolul.... Sa ma anunti cand postezi.:bv:

NExt. Am muncit mult la el si sper sa fie cat se poate de bine <3. Nu stiu daca tuturor le va placea pentru ca e cel mai trist moment, momentul decisiv. O sa vedeti despre ce vorbesc eu acum daca cititi . Next:


Capitolul 10: Sfarsit tragic! Naruto sfasiat.

~Flashback~
Sasori, vazand ca lui Naruto i-au venit prietenii, a scos pistolul sau de firma si l-a indreptat spre Naruto. Toti au incremenit de frica si de uimire, inafara de mine. Naruto avea aceea privire. Stia ca se va intampla ceva. Ceva groaznic. Ceva care avea sa ma desparta de el pentru totdeauna. Uimita, am varsat doua lacrimi. Doua lacrimi decisive. Acele lacrimi care aveau sa fie ultimele. Acele momente care aveau sa se termine...
~End of Flashback~
Nu puteam sa stau asa sa vad cum Naruto isi pierde viata. Am alergat cu toata puterea spre el, plangand. Simteam ca nu voi mai apuca ziua de maine. Asa era? Ce faceam acum era pentru ca il iubeam. Am auzit, apasase pe tragaci...Glontul se indrepta spre mine. Ajunsesem la timp. Naruto nu va fi ranit. Ma bucur ca am facut ce trebuie, ca am ajuns sa il salvez in sfarsit. De data asta suntem chit, Naruto. M-ai salvat si eu,acum, ti-am intors fapta. Sper sa te bucuri. Glontul a intrat cu repeziciune in pieptul meu. Nu am simtit nimic. Se spune ca, cand faci ceva pentru dragostea ta, nu simti durerea. Asa este. E adevarat. Si mai e adevarat ca Naruto e...iubirea mea. L-am iubit de cand l-am vazut. As vrea ca el sa stie, sa-i fi spus cu putere clipele in care am plans pentru el, m-am bucurat alaturi de el. Am inceput sa sangerez si m-am lasat usor in jos…Mai de graba am cazut.
-Hinataaa…! A strigat Naruto cat a putut de tare.
Vazand asta, Sasori a fugit, vrand sa scape. L-au lasat sa plece. Nici nu l-au vazut. Toate privirile erau acum atintite spre Naruto care m-a strangea in brate si plangea din tot sufletul. Era un moment foarte trist. Gaara, Neji si Kiba au venit repede si au inceput sa ma strige si sa incerce sa ma trezeasca din “somnul meu adanc” in timp ce Suigetsu si Sasuke au ramas impietriti uitandu-se spre noi.
-Nu, Hinata! Te rog...Nuu...A strigat dinnou Naruto printre lacrimi.
E prea tarziu Naruto. Nu te forta, te rog. Stii ca mereu te-am iubit, asa-i? Da. Mereu am tinut la tine si mereu te-am sprijinit. Poate ca asta mi-e meritul, poate ca mai mult de atat nu am putut. Imi pare rau. Imi pare rau Gaara ca am fost o sora rea si te-am lasat pe tine sa faci toate treburile. Imi pare rau Neji pentru ca nu am stat mai mult sa ne plimbam. Imi pare rau Kiba ca nu te-am apreciat destul, pe tine si Akamaru. Imi pare rau Sasuke pentru tot ce ti-am facut si mai ales tot ce ti-am spus, esti un vecin bun. Imi pare rau Sakura ca nu am fost langa tine. Imi pare rau Naruto ca te-am facut sa suferi. Iertati-ma, va rog. Eu va voi veghea si va voi iubi mereu. Ati fost langa mine mereu si nu stiu cum sa ma revansez pentru tot ce ati facut, pentru ca mi-ati fost prieteni adevarati, fara prejudecati. As vrea sa fi avut putere sa spun tot ce am spus, dar voi o stiti deja si ar fi in zadar.
-I-iertati-ma...
Astea au fost ultimele mele cuvinte, ultimele mele clipe. Nu am trait destul pentru a realiza cat de importanta e viata. Acum, toata viata imi trece prin fata ochilor. Vad momente. Va vad. Vad cand v-am intalnit, cand am inceput liceul, cand l-am intalnit prima data pe Naruto, prima data pe voi. Vad cand am inceput scoala generala. Vad cand a fost una din cele mai minunate zile de nastere. Vad cand am inceput gimnaziul, cand am inceput scoala, cand am vazut-o pe Sakura pentru prima data, cand eram la gradinita cu Kiba, cand-cand m-am nascut… Totul e asa de repede. Nu am apucat sa imi amintesc bine acele clipe. Au fost multe, nu le-am mentionat pe toate. Au fost clipe cand am plans, cand am ras…Cand am fost fericita alaturi de voi. Povestea mea se incheie aici, deja? Asta a fost toata viata mea? Mult prea mica. Oare de ce m-am nascut? Oare de ce l-am intalnit? Oare de ce nu l-am iubit destul? Oare de ce nu v-am spus tot ce aveam in gand?.. O mai spun odata, va iubesc.
Cu aceste ganduri Dumnezeu m-a trecut. M-a dus in Rai. Raiul, Raiul unde totul e dulce si frumos, unde nu te plictisesti, unde iubesti si unde ii astepti pe cei dragi tie. Nu-i chema mai devreme de cat le e scris, totusi. Naruto, te voi astepta mult timp de aici in colo. Va voi astepta pe toti, rabdatoare.
-Nu se poate. D-de ce? Nu Hinata...Acela imi era destinat mie, nu ei. Gaara, Neji, iertati-ma. Iertati-ma va rog! A strigat Naruto plin de lacrimi pe toata fata lui firava.
-Nu e vina ta, Naruto...
Toti din Konoha au auzit de mine, de povestea mea, de moartea mea. Toti s-au adunat pentru a ma duce la locul de veci, acolo unde trupul meu e lasat sa putrezeasca si sa se descompuna pentru totdeauna. Acolo unde sufletul nu are ce cauta. Toate cunostiintele au venit si m-au plans, m-au condus in cimitir, apoi la locul facut special pentru a ma odihni in pace. Si cerul plangea plecarea mea, plangea lipsa mea, ma plangea. Toti aveau lacrimi in ochi, lacrimi de tristete. Imbracata intr-o rochie frumoasa, alba de matase “imperiala”, cu pantofi asortati si cu o funda mare in par. Eram asa de alba, nu respiram, eram rece. Naruto nu a plecat o clipa de langa cosciugul meu, pana cand groapa ne-a despartit. Atmosfera era apasatoare pentru ca dorul era prea mare. Cum spuneam, daca mai traiam, nu mi-ar fi pasat de nimic inafara sa fiu cu prietenii mei. Acum este numai tristete si suferinta. Totul doar pentru a ma avea inapoi, dar e in zadar. Am murit deja. Nu mai sunt in viata si Naruto ar trebui sa stie asta. Nu merita sa mai stea acolo, langa mine crezand ca voi reinvia. Stiu ca se simte vinovat. Nu ar trebui! Eu am ales aceasta cale pentru ca daca s-ar fi intamplat ca el sa fie in locul meu, nu mi-as fi iertat-o niciodata. Acum, nimeni nu poate da innapoi. Nu poate nimeni sa intoarca timpul.
Nu m-am gandit niciodata ca voi muri asa. Nu m-am gandit niciodata ca voi muri in acel moment, la acea varsta, in acel loc. Asa a lasat Dumnezeu si asa a fost. Cerul a vrut sa fiu sus, nu pe pamant. Regretele nu mai au niciun rost acum. Am mai spus-o si inca o mai spun:” Imi pare rau! “ Suntem si am fost o gasca pe cinste. Vor fi tot asa si fara mine. Vor invata sa reziste si fara prezenta mea. Vor uita toti de mine. Numai eu ii voi veghea mereu. Cel mai rau imi pare ca Naruto regreta, ca ma are pe constiinta. Gaara, voi fi mereu sora ta. Neji, voi fi mereu verisoara ta. Mama, tata, voi fi mereu fiica voastra. Sakura, Sasuke, Kiba, Shikamaru, Ino, Chouji, Sai, Konan, Deidara, Konohamaru, Pein si toti cei pe care i-am omis, voi fi mereu prietena voastra. In timp, veti invata si veti realiza ca a fost alegerea mea, alegere care unii ar numi-o greseala, dar eu asi numi-o destin...

Bonus: Hinata [ dupa ce a fost impuscata :| ].
Melodia capitolului.

Cam atat a fost tot fic-ul asta. Ohh, cam scurt? Nu stiu ce sa zic.. Poate voi continua cu un alt sezon. Poate xD... Nu promit nimic. Sper ca toata actiunea acestei povesti sa nu fi fost in zadar.
NaruHina forever! .
Astept pareri :]. Sinceri, da?

:99: :99: :cry:Nu pot sa cred... deci mintea mea nu poate concepe asa ceva. Pot sa-ti jur cu mana pe inima ca am lacrimi in ochi. A fost teribil, tragic, emotionant.... Hinata, scumpa Hinata, moarta.....:go:
Si l-a lasat pe Naruto singur, in lumea aia singura? Nu,nu,nu ... mi-ai oprit creierul....
Ai reusit sa-mi transmiti atatea sentimente, si melodia nu a facut decat sa le amplifice... Cum spune si titlul, a fost un sfarsit tragic... Sa moara pentru cel pe care-l iubeste cu adevarat! Oh, doamne... Abia scapasem si eu de ideile mele rupte din Romeo si Julieta, ca iar au revenit. Foarte emotionant capitolul, un sfarsit pe masura. Si da, fic-ul e cam scurt, intr-adevar... dar hei, tu esti scriitoarea aici... Si neaparat acel " poate" o sa se transforme intr-un " cu siguranta". Nu ma poti lasa asa... Acum o sa fiu trista tot restul zilei... Si, to end the comentary.... NaruHina forever!

Scuze, scuze, scuze, scuze, scuze. Scuze ca las comm asa tarziu. Sincer nu am avut timp.
Deci e timpul pentru comm`ul meu, care de data aceasta va avea o perspectiva mai critica.

Capitolul IX
Ideea capitolului a fost draguta, ca sa zic asa. Dar a fost prea dramatic si nu prea avea rost drama asta. Acel flashback a fost sec. Ma asteptam la ceva mai interesant, dar sau cunoscut in cel mai normal mod posibil. Sorry, dar incerc sa iti spun unde gresesti ca sa te perfectionezi. Momentan oscilezi de la bine la binisor, inca nu esti "stabila".

Descrierea putea fi mult mai multa. Ai descris mai mult imbracamintea Hinatei. Adica stiu ca pentru orice fata hainele sunt importante, dar trebuia sa accentuezi acele sentimente ale fetei. Adica ceva mai mult decat "Mi-e dor de Naruto, plang de dorul lui". Stiu ca e greu, pentru ca nici eu nu imi dau seama cum se descriu sentimentele, incerc ceva si daca imi iese sunt multumita si daca nu imi iese[ceea ce cred ca se intampla des:-j] ma chinui si mai incerc iar si iar pana stiu eu ca am facut tot posibilul si chiar nu mai am ce face. Tu cum ai reactiona daca iubitul tau ar fi departe de tine si ai si stii ca e posibil sa manance o bataie sora cu moartea? Pune-te in pielea personajului si transpune pe hartie[respectiv in Word:))] ceea ce ai simti.

Dialogul a fost bunicel, dar putea fi mai amplu, mai complez. Actiunea e grabita. Lasa lucrurile sa decurga mai lent, mai multa descriere egal actiune normala si bonus capitole mai lungi. Capitolul a fost scurtut si s-a terminat prea rapid. Si nu spun asta pentru ca nu ne-ai zis ce a patit Naruto, ci pentru ca maniera in care ai descris acel punct culminant a fost repezita. Am vazut si cateva greseli de tastare, dar sunt minore, nu e nimic grav.

Si am o problemuta: nu mai inteleg care e legatura titlului cu textul:|. Stiu ca sunt batuta in dovleac:]] si poate nu inteleg eu, dar lucrurile au devenit prea complicate intr-un timp brusc. Stiu ca Naruto mereu vrea sa faca pe eroul insa aici s-a grabit. Intradevar, Kiba este din Konoha, este un "camarad", cum ar zice Naruto, insa nu avea de ce sa mearga singur.

Astept urmatorul capitol, ca sa iti vad evolutia. Sper ca nu te-a suparat comm`ul meu. Am incercat sa fiu sincera, sa iti spun tot ce cred eu ca e gresit. Poate ma insel:].
Anunta-ma te rog si data viitoare, daca vrei bineinteles.

Capitolul X

Actiunea a decurs cum trebuie, nu ai grabit-o. Iar dialogul a fost okay, l-ai pus cand trebuia. Am vorbit mai intai despre asta deoarece sunt putine de spus. Acum trec la lucruri mai importante.

Wow O_o
M-ai lasat.... :O. Capiolul asta fost mult mai bun decat celelalte din toate punctele de vedere. Se vede ca te-ai straduit foarte mult. Chiar ma bucur ca critica mea a fost constructiva. Intr-adevar, s-a terminat scurt, dar pentru un ultim capitol a avut substanta, desi a avut putine randuri a fost lung. Pentru ca ai pus descriere. A fost sentiment aici. Imi pare rau pentru Hinata. Si totusi - asa moarta cum era - ne-a povestit frumos cum a fost sa traiesti si sa mori pentru persoana pe care o iubesti. La un moment dat chiar a zis ca a avut o viata scurta. Eu sunt de alta parere. A avut viata lunga, pentru ca a iubit si a fost la randul ei iubita de toti cei dragi si mai ales de Naruto. Sincer chiar m-ai surprins placut:bv:. Acum am teme
si mai am putin timp, deci ma duc sa le fac. Din nou iti spun ca ai avut o mica evolutie. Astept urmatorul tau fic nerabdatoare:*
:bye::bye::bye:

Paii, cam aici se incheie totul. ^.^
Ma bucur ca de-alungul fic-ului ati comentat cu critici si cateva laude . A fosst deci primul meu fic si pentru mine mi s-a parut un inceput bunicel, dar puteam si mai bine. Din cauza scolii nu prea am putut sa scriu mai mult, mai bine pentru ca ma grabeam, teme, somn x[. Scoala rea .
Deci, am citit toate comentariile si ma gandesc acum ca, chiar [ scuzatsi cacofonia] s-a terminat brusc si ca am dramatizat cam mult. Trebuia intradevar sa specific cum s-a razbunat Naruto. I-a cam ramas pe constiinta. =] Daca m-a intrebati daca vreau "sa o omor" pe Hinata in fic-ul asta, inainte sa-l fi scris, asi fi zis: Ati innebunit? O ador pe Hinata, nu i-asi face asemenea lucru! . Dar, pe parcurs, toate actiunile au dus aici si m-am gandit ca un sfarsit tragic nu ar strica. Cat despre razbunare sa zicem ca va las sa va imaginati singuri <3. Dupa cum il stie toata lumea pe Naruto el ar fi omorat tot Akatsuki daca ar fi putut, si cred ca ar fi putut . [ hah! ] .. Poate ca asta a si facut:-?. Ramane de imaginatia voastra sa gasiti raspunsul fiecare in mintea lui. .
Deci, dupa cum spuneam urmatorul fic va fi [sper] mult mai bun .
Terminat ! <3


Faceti ce trebuie cu el, e off :3.