AnimeZupCăutare

[Naruto] Jail is my home

Ihii.
Pentru ca m-ai anuntat trec si eu pe aici cu un comentariu, desigur.
Sa vedem .
Momentul cu Itachi se poate spune ca a fost romantic daca nu se oprea prostu` in mijlocul drumului :]]. Aww, dar totusi a fost dragut ^.^
*unele faze au fost chiar funny! . :]]
Ador faza cu :" viitoarea Uzumaki" .. Aww, Hinata si Narutoo, Hinata si Narutoo!. Hihii.. ii ador ce pot sa zic.
Sasuke m-a surprins cu limbajul lui mega uaa!. :]] Dar, imi place. E si cuminte si si si.. De data asta imi place de Sasuke. Dar, in alte fic-uri.. Poate nu, poate da.
Mi-a placut foarte mult capitolul, ce pot sa zic.
Astept cu nerabdare next. :*
:bye:
Ooo dar vaai ce comoară! :]]
Hellăăău Ayumi. Mă bucur tare că ai adus nextu` care mi-a plăcut la nebunie. Aşa deci şi prin urmare lui Konan îi e dor de droguri. E clară treaba! :]] Şi Sasuke văd că tot îi spune că Pain merită o şansă. Haide mă Konan nu da acuma cu bâta-n baltă, merită băiatu` nu ca şi Itachi. Şiii apropo... unde e verdele-n cap? Pe bune că am să te sec la cap până ai să îl pui :]]
So aştept nextu nerăbdătoare, deci ţine minte! Verde în cap [glumesc doar:)] Pupici!*
hellooo
Sunt o arivista... Dar sa trecem... Cum e posibil sa intarzii atat de mult ? Eu nu am constinta ? Unde a zburat ea atata timp ? Doua capitole ma cereau, doreau sa vina sa scriu aici cate ceva, iar eu stateam bine mersi la mine in camera si invatam... Cate greseli facem in viata. Capitolul este bun, imi place cum decurge actiunea. Putin cam vulgar dupa mine, nu te supara, dar de fapt, este +18 si eu gresesc... Tin-o tot asa !

:bye:
Aha.. să încep cu începutul, adică titlul ficului. Îmi place cum sună şi este sugestiv, dar nu trebuia să pui punctele de suspensie. Ar fi arătat mai bine fără.

Capitolul unu: " ma indrept spre fereastra mea roz din camera mea roz. " - nu-mi place repetiţia cuvintelor, sună urât când le citeşti cu atenţie. Puteai modifica: mă întrept spre fereastra din camera mea roz.
" langa celula mea? " - nu cred că e întrebare; nu trebuia semnul întrebării ci punct.
" nuuu " - fără aşa ceva; adică nu mai "înmulţi" numărul vocalelor.
" portocaiu " - portocaliu
" sunt un fel de portocaiu catre pfff …nu stiu, portocaliu! " - sună mai bine până la "descriu", fără partea asta.
" al acelui loc parca fara suflet " - parcă neînsufleţit .-.
" s-a purtat frumos pe mine " - nu prea are cum să se poarte frumos "pe" tine, ci "cu" tine.
" deobicei " - de obicei

Capitolul doi: " si wow chiar ma lasa sa vorbesc. " - în locul lui "wow" puteai spune: şi spre surprinderea mea...
" intosesem " - întorsesem
" 14 " - litere, fără cifre.
" asa ca ma indreptam " - m-am îndreptat
" vrobim " - vorbim
" telecomnda " - telecomanda
" déjà " - de ce cu accente? nu ai zis " déjà vu"
" si dau nas in nas cu mama, in sfarsit a venit acasa mama! " - care în sfârşit ajunsese sau venise acasă
" de un negru intens ca cei mai negrii taciuni " - de un negru intens la fel ca sau asemănători tăciunilor ( se cam ştie că tăciunii sunt negri o.o )
" Imi place si aceasta culoare " - negru e nonculoare.
" Brusc un sunet ciudat se aude!,acel sunet vine din stomacul meu… " - venind dinspre stomacul meu
În dialogul cu mama sa, ai folosit de prea multe ori cuvântul " dragă ". Puteai să-l înlocuieşti cu " scumpo ".
" indreapta " - în dreapta
" trebuiasa " - trebuia să
" iar distruge " - i-ar
" faculatate " - facultate
" inselato " - înselat-o

Capitolul trei: " nicio vorba cu jigodia care m-a numit pe mine jigodie " - ăhm.. nu puteai găsi un adjectiv pentru "jigodie" în primul caz? de exemplu: nenorocitul. :- ??
" Ma bucur sa ii vad pe… " - chiar mă întreb pe cine; adică ştiu pe cine, dar mă întreb cum sunt; şi ca să nu fi lăsat propoziţia neterminată puteai adauga un pronume personal: " ei " la sfârşit scris cu italic.

Capitolul patru: " m-a parasise " - mă, nu m-ă
" lacrimile inceteaza sa apara. " - nu încetează să apară; dacă curgeau puteai spune că încetează să mai curgă; aici ar fi mers mai degrabă : lacrimile se sfiesc să apară
" podeaua era mai moale, deci adorm pe podeau. " - podea de două ori; adorm pe ea
" in locul asta mizer " - mizerabil era.

" -Pentru ultima data blondule: a trecut ora de vizita! Pleaca acasa!
-„ Pentru ultima data” cretinule: nu ma intereseaza! Vrem sa il scoatem azi pe Pain de aici! Ce dracu nu intelegi? Of Doamne, tu esti mai blond decat mine. "
Hahahaaa! : )))) Criminală faza!
" Fraieru… o " - fraierul şi fără punctele acelea.

Capitolul cinci: " untr-un " - într-un
" mainile nu ma ajuta deloc. Puff. Am cazut " - ai fi putut scăpa de puff ăla şi să legi propoziţiile.
" se uita la mine si nu intelegeam ce am patit, nici eu nu stiam. " - nu întelegea
"Nu stiu. Nu stiu. Nu stiu. Nu stiu." - puteai să scrii o singură dată şi să scrii după: am spus eu cu disperare sau disperată.
"sefu" - pe şeful meu; sefu aşa scris simplu sună urât.
" si ma infig " - defapt îţi înfigi degetele în cămaşă, nu pe tine.
" daca mai face " - dacă mai faci
"imbecile" - imbecilule
" sa se vrobeasca " - vorbească
" il refuse. " - refuze
" la curvele lui si imi dau seama dupa zambetul pervers " - fără "şi" nu mai are sens.
" luxoasa ca doar e sefului " - ca doar e a şefului sau că doar e şeful.

Capitolul şase: Wow, wow, stai ce? Jiraya şi Tsunade? : )) Bună idee.
" Omul asta sigur e bolnav! Cum a putut sa puna un tablou in care iti face cu ochiul pe un perete opus WC-ului? " - mor de râs.
" masina ce este a lui Pain " - maşina ce este: nu.. maşina care este: da
" famaliei " - familiei
" stazile " - străzile
" Brusc se aud o melodie enervanta: “ I am perfection” , sau ceva asemanator. Melodia vine de la telefonul lui Sasuke, “ wow” , ce surpriza. " - halal surpriză xD

Capitolul şapte: "
"Tricou decoltat alb, mai mult transparent ca sa se vada ca “ printesa” are sutien cu push-up, pantaloni scurti roz bine mulati si niste pantofi gri foarte inalti, prea inalti deci reformulez: niste picioroange gri " - deci faza asta e gen: wow. Epic!
" sarbatotiiiiim " - sărbătorim
" PLEACA " - fără caps. o_o
"doua pizde" - ăhm.. două organe sexuale mai bine.
" Ela " - el

Capitolul opt: " sa o fut " - să o pătrund, am, penetrez .. orice doar nu ăla, te rog.
" cat de curva" - cât este de curvă.
" sigur va intra cineva aici, sper. " - "sau aşa sper"
" in care am fiert de dracii ce-i aveam " - fiert? o_o poate murit de draci.. şi la tine în context e la plural.
" ma vreau la fel de mult " - mă vrea

Capitolul nouă: " pas ace " - pasă ce
" avertisez " - avertizez
" dun " - din
" Nopate " - noapte, şi eu mai scriu aşa când mă grăbesc. -.-
" parasite " - părăsit
" deschis " - deschid

Capitolul zece: " ma amagesc degeaba. Degeaba sper ca cine " - mă amăgesc singură; ca să nu se mai repete.
" pot fi curva de o noapte a lui Pain "
" spunundu-mi " - spunându-mi
" covintelor " - cuvintelor
" incepe sa rada, dar se abtine. " - nu are cum să şi râdă să se şi abţină, deci: îi vine să râdă, dar se abţine.

Capitolul unsprezece: " imbrate " - în braţe
" sa maid au " - să mai dau
" intrege " - întregi
" varianata " - variantă
" support " - suport
" Relatiile genu asta " - relaţiile de genul ăsta
" t@rfa " - fără @
" tonul pe care am zis-o este destul de iritat si iritant. " - tonul este iritant nu iritat.. în plus înseamnă aceleaşi lucru doar că sunt folosite în mai multe contexte asociate diverselor substantive.
" abitnem " - abţinem
" Semafarul " - semaforul
" masina cu viteza egal Pain .. " - maşina cu viteza mare

Capitolul doisprezece: " ceva ce cel putin ma .. " - "ce cel" sună puţin cam aiurea; "care cel"
" tine la Hinata daca tine atatea " - dacă are.
" Pain iubeste alcool " - alcool-ul
" porfiti " - profiţi
" Ar terbui " - ar trebui

Aşa; am început cu greşelile de tastare şi de exprimare căci m-am obişnuit să le spun primele. Cât despre naraţiune este bună, dar în câteva cazuri ( destul de puţine ) e fugărită de cai. Ar trebui să mai bagi puţină descriere în unele locuri, dar nu zic că acum nu ar fi bună. Am spus doar că o poţi îmbunătăţii.
Iar la dialog nu am ce comenta.
Îmi place povestea; nu am mai întâlnit-o până acum şi chiar e originală, deci aştept next-ul să văd ce vei mai face pe aici cu Pain şi Konan. Mă întreb cum a putut să se îndrăgostească de Itachi .-.
Sau în fine să-i placă; fă-i odată pe ăştia doi să fie împreună ( P şi K ); nu de alta, dar dupa cum l-ai descris tu pe el cu siguranţă poate fi schimbat, în bine logic.
Ah şi era să uit: nu pui toate virgulele. Fi mai atentă cu ele că le pierzi pe drum.
Succes cu următorul capitol.
Capitolul XIII

~Konan~





Arunc ce a mai ramas din tigara si ies din masina. Incerc sa pasesc lent si feminin asa cum m-a invatat Hinata si cred ca ma descurc destul de bine.
Discutia cu Sasuke m-a pus pe ganduri. Eu si Pain? Nu prea cred. Omul asta isi petrece jumatate din viata beat, iar in cealalta jumatate face si el ce poate. Si oricum, cine sunt eu sa ma gandesc ca as fi potrivita pentru el? Sunt un nimeni, sunt incapabila sa ii inteleg pe ceilalti sau pe mine insami. Si chiar daca cei din jurul meu incearca sa ma faca sa ma simt de-a lor eu tot cred ca sunt a nimanui, tot timpul singura. Si mereu ilogica si nesigura. De ce ma indoiesc de acesti oameni pe care ii pot numi prieteni? Pai nu stiu motivul, ma tem sa nu fiu dezamagita presupun. Dar nu conteaza. Acum trebuie sa fac ce a zis bossu’ nostru.

Un zgomot puternic sparge linistea care se asternuse. Cineva tocmai inchisese o usa cu putere. Apoi sunetul provocat de mersul rapid al unei persoane ce purta pantofi cu toc ma zgarie pe creier. Sasuke iese din masina si amandoi ne uitam spre curtea lui Orochimaru. Hinata alearga cu niste tocuri de 10 centimetri, nu stiu cum de nu cade. Rimmelul ei este intins pe toata fata, iar ochii ii sunt rosiatici de la prea mult plans. Ajunge la noi si sare in bratele lui brunetului continuand sa planga si sa suspine.

Eu si Sasuke ne priveam impacientati unul pe celalalt, amandoi incercam sa o linistim pe Hinata insa nimic nu mergea. Sasuke imi arunca telefonul lui si imi spune sa il sun pe Naruto si sa ii spun ca ne intalnim urgent la casa Hinatei. Il sun pe blond si ii comunic cele spuse de Sasuke. Naruto asculta cu atentie tot ce ii spun si brusc ma intreaba serios daca cea care se aude plangand e Hinata. Din pacate ii raspund afirmativ, apoi imi inchide.

Hinata este deja in masina iar Sasuke imi spune sa urc si eu repede. De data asta bruneta sta pe bancheta din spate alaturi de mine. Fratele lui Itachi conduce ca un nebun, cu siguranta s-a intamplat ceva grav cu Hinata. Eu o tin strans in brate si continui sa o intreb ce s-a intamplat insa nu reuseste sa imi spuna nimic. Se uita speriata la mine si varsa lacrimi din ce in se mai amare. Ochii mei sunt din ce in ce mai tristi. Nu pot ramane indiferenta cand vad ingerul asta pur si inocent plangand. Sasuke opreste masina si coboram toti trei repede. Masina blondului era deja parcata in fata casei. Imi dau pantofii jos ca sa pot merge si ii urmez pe cei doi. Deoarece Sasuke o tine pe Hinata in brate merg in fata lor ca sa le deschid usa. Naruto este inauntru, loveste obsesiv canapeaua cu piciorul pana cand ne vede intrand.

Cand vede in ce stare se afla Hinata arunca vaza care era langa mana lui, spargandu-se in mii de bucatele. Il lasa pe Sasuke sa o puna pe Hinata pe canapea apoi se repezeste la brunet.
- Unde dracu ati fost? De ce nu ai avut grija de ea?
- Calmeaza-te Naruto! Nu e vina mea. Scumpul tau nas a trimis-o la Orochimaru. Nu a stat nici 10 minute acolo si a iesit in starea in care este si acum. Nu avem idee ce s-a intamplat, insa daca satanistul ala a ranit-o cumva fii sigur ca va avea o moarte lenta si dureroasa.

Bruneta se linisteste putin apoi spune cu glasul tremurand: “Sunt bine.”. Apoi il roaga pe Naruto sa mearga langa ea. Blondul o imbratiseaza cu dragoste, fiind patruns de durere vazandu-si iubita asa.
- El e un mostru. Data trecuta cand a-am fost acolo avea doar, doar zece tablouri. Acum are treisprezece si doua poze. In prima e Sakura, iar in a doua e Konan.
La auzul ultimelor cuvinte Naruto si Sasuke m-au privit speriati si infricosati. Brunetul pune mana pe telefon si o suna pe Sakura.
- Esti acasa? Bine, stai acolo. Vin acum.

Nu mai inteleg nimic. Parca Sasuke nu mai vroiai sa o vada pe rozalie. Si care e treaba cu tabloul si poza? Ce e asa mare lucru ca un obsedat are o poza cu mine? Naruto suna si el pe cineva, spunandu-i sa vina urgent aici. Ce naiba se intampla?
- Naruto, spun eu incet, ce se intampla?
Nu mi-a spus nimic. Doar si-a lasat privirea in jos. Hinata se uita la mine cu mila si plange mai tare.

Din baie iese Pain cu parul complet ciufulit, avand in gura o periuta de dinti. Are pe el doar un prosop care defapt este in jurul taliei. Presupun ca pana acum a facut un dus. E prima data cand observ ce patratele are. Gandul asta m-a facut sa rosesc pentru o secunda dar mi-am revenit rapid. Mi-a ridicat privirea si am inceput sa il privesc in ochii. El face acelasi acelasi lucru, dar se uita la mine intr-un mod diferit.

Asteptam o explicatie legata de cele petrecuta, deci mulumesc Doamne ca Naruto sparge linistea:
- Se intampla ceva aici si nu stim noi?
Naruto si Hinata se uita unul la altul si incep sa rada. Sunt singura care nu se prinde? Totusi ma bucur ca bruneta e mai calma si fericita. Totusi, la auzul cuvintelor lui Naruto, Pain incepe sa rada nervos si sa il injure pe blond incet astfel incat eu sa nu aud. “Familia Uzumaki” se ridica de oe canapea si se indreapta spre usa.

- Eu si Hinata o sa plecam acum, va lasam singuri.
- Pai eu credeam ca aici locuieste Hinata.
De ce sunt singura persoana din incapere care rade? Adica Hinata este foarte amuzata, dar cei doi baietii sunt dezamagiti. Mereu spun lucruri stupide si nu imi dau eu seama?




~Pain~




Cei doi amorezi au plecat, casa Hinatei ramanand la dispozitia mea. As vrea sa ii spun lui Konan in seara asta, dar nu stiu daca pot. Dar ce e atat de greu pana la urma? Sunt doar cateva cuvinte, nici macar nu sunt lungi. Trebuie sa fiu incapabil ca sa dau gres astazi...
Cineva mic si dragut ma tine brusc de mana si ma priveste insistent, asteptand un raspuns de la mine. Nestiind la ce se refera o intreb ce vrea.

- Nu crezi ca eu sunt singura lasata pe dinafara? Singura care afla ultima? Pain, vreau si eu sa stiu adevarul! E timpul sa imi spui. Promit ca nu ma voi supara, indiferent ce va fi. Asa ca spune-mi.
In tot acest timp mi-a tinut mana strangand-o din ce in ce mai tare. Nu imi venea sa cred ce tocmai auzisem. Daca vroia sa ii spun inseamna ca si ea simte la fel. Ii iau si cealalta mana si pasesc mai aproape de ea, cu un zambet larg pe buze.
- Pai, nu stiu cum sa incep. Poate nu ne stim de foarte mult, dar in aceasta perioada in timp mi-ai fost alaturi. Iti amintesti ziua in care mi-ai salvat catelul?
- Nu! Despre ce tot vorbesti?

Asta e o zi importanta, prima mea zi libera. Nu pot sa cred ca Jiraiya ne-a lasat pe mine si Konan sa facem ce vrem. I-am promis micii mele protejate ca ii voi arata cel mai dragut lucru din lume. Chestia asta a cam lasat-o rece, dar sper ca atunci cand imi va vedea surpriza va fi mai fericita. Dupa ce am parasit vila sefului am condus cu 80 km/h.
Chiar vroiam sa il vada pe Akamaru, sa il stranga in brate si sa imi spuna: “Multumesc Pain”, cu zambetul pe buze.

Dupa 10 minute am ajuns. Amandoi ne-am indreptat spre curtea din spatele casei mele. Acolo era catelul, de asta Konan nu l-a vazut prima data cand a venit aici. Odata ajunsi acolo animalutul meu a venit spre noi alergand si latrand, dand din coada ca un tampit. Lucrul care m-a dezamagit este frica lui Konan pentru caini. Ea s-a ascuns practic in spatele meu. L-am luat pe Akamaru in brate si m-am dus sa ii pun zgarda si lesa. Aveam de gand sa facem o plimbare toti trei. Konan a spus ca e in regula cat timp “potaia” sta departe de ea. Am iesit din curte, urma sa mergem intr-un parc.

Am traversat strada cu grija, urmand sa trecem peste un pod. Telefonul meu a inceput sa sune haotic asa ca am rugat-o pe Konan sa tina putin lesa. M-am intors cu spatele pentru a discuta niste afaceri cu Gaara. Cred ca nu vorbeam de nici 5 minute, dar a trebuit sa inchid deoarece tipatul lui Konan ma speriase putin. M-am intors si am observat ca Akamaru disparuse. Am intrebat-o pe Konan ce s-a intamplat. Ea s-a uitat catre raul care trece pe sub pod cu subinteles. Nu imi venea sa cred ce se intamplase. Am inceput sa imi dau hainele jos fiind gata sa sar dupa catelus. Eram gata insa Konan m-a oprit. Mi-a spus ca stie ca eu nu stiu sa innot asa ca m-a impins inapoi si a sarit ea.


- Acum iti amintesti? L-ai salvat pe Akamaru in acea zi friguroasa, apoi ai racit.
- Da… imi amintesc. Ai avut grija de mine apoi. Te-am intrebat de ce ma ajuti, insa mi-ai spus ca ti-am salvat javra si imi esti recunoscator. Dar stai ce treaba are asta cu Orochimaru?
- Ce?
- Pai eu vorbesc despre Orochimaru si treaba cu poza si tabloul. Speram ca tu sa imi spui ce se intampla. Tu despre ce vorbesti?
Deci la asta se referea tot timpul. Si eu… Ce prost pot fi! Era clar vorbeam despre lucruri diferite. Acum ce ii pot spune? Ma simt ca un copil prost si penibil. Desi imi e cam rusine ma uit la ea. Sta cu privirea in jos si imi spune sa ii spun despre Orochimaru. Ce surprinzator, speram sa aud altceva.
- Pain, tu… ma placi?


______
Ha ha! Asta e tot. Imi pare rau ca nu am fost originala in ceea ce priveste numele cainelui, dar e tarziu si nu stiu ce sa mai scriu. Nextul o sa vina curand sper.
Capitol scurt si necorectat.
hellooooo

Masca. Asa am ramas, masca... Cand ma zis ca citesc aveam mici indoieli, este ora 3 si eu ar cam trebui sa fiu dusa in lata lume, dar fiind unul scurt am terminat. Faza cu tablourile nu am inteles-o... Ala a devenit obsedat de ele, le vrea la el in pat ? Sau care este ideea ? Vrea mai mult decat ar trebui ? Iar intrebarea de la final m-a lasat in aer.... Konan m-a socat pe mine, care nu simt nimic pentru ea :)) , dar cred ca Pein este mai masca ca mine. Ea intreaba din cauza discutiei cu Sasuke, nu ca l-ar placea, dar el asta crede si ii marturiseste. TE rog sa nu se faca de ras...
" in bratele lui brunetului "
" imi spune sa il sun pe Naruto si sa ii spun " - fără repetiţii de acest gen, în aceiaşi propoziţie : puteai spre exemplu să spui: să îi comunic.
" Il sun pe blond si ii comunic cele spuse de Sasuke. " - asta nu-şi prea are rostul o_o - puteai să schimbi cu: ceea ce am şi făcut.
" Hinata este deja in masina, iar "
" nu mai vroiai " - voia
" secunda, dar mi-am "
"petrecuta, deci mulumesc" - petrecute, mulţumesc
" perioada in timp " - de timp.

Cam atât la capitolul greşeli. Scuze, trebuia să le spun chiar dacă ai scris că nu ai corectat capitolul; unele nu erau doar de tastare.
Nu mi se pare un capitol chiar atât de scurt, dacă uneşti cele două părţi.
Cât despre numele câinelui, chiar dacă nu e original tot din Naruto e. Oricum e foarte drăguţ. xD
Descrierea mi-a plăcut, şi ştii să descrii sentimentele cel mai bine. Naraţiunea nu a fost grăbită, iar dialogul nu a fost sec. Tot tacâmul. Cât despre poveste, e din ce în ce mai interesantă. Mă întreb ce s-o întâmpla cu Konan şi acel tablou şi dacă Pain îi va spune că o place. :3

Dar cu ce nu sunt de acord, este acel rezumat de la început. Nu îşi are rostul, din moment ce o să citim capitolul. În plus, rezumatul ne poate face să nu mai vrem să citim, căci ştim deja pe scurt ( ziceam şi eu, nu înseamnă că se aplică şi la mine ). Nu ştiu de unde ţi-a venit ideea, dar sincer eu aş anula-o. : )

Spor la scris, dear. Şi inspiraţie multă.
Chuu. ;; ).
Buna ciresica, multumesc ca mi-ai spus de next.

Bun, deci chiar daca a fost un capitol scurt mi s-a parut ca si actiunea a fost cam fugarita dar cred ca e doar in imaginatia mea chestia asta o.o... in fine. Ideea e ca m-ai lasat de tot in dubii la faza cu tablourile si pozele. Chiar sunt curioasa sa vad despre ce e vorba si sper sa nu fie ceva de rau. Ce surprize ne pregatesti? In rest am ramas masca cand am vazut intrebarea lui Konan, pe bune ca ma asteptam sa spuna cu totul altceva, iar din nou abia astept sa vad ce reactie va avea Pain, cu toate ca si el se gandea ca i se va pune cu totul alta intrebare. Cum a spus si Miranda sper sa nu se faca de ras...
M-am conformat noilor reguli si am editat primul capitol:
No sugar ^_^ a scris (31.07.2011 22:15) ↗:

Varsta minima: 18
Gen: Drama, actiune, romanta
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Limbaj vulgar, scene de violenta
Tipul de comentariu solicitat: simpla sau avansata, cum doriti ^_^






Capitolul XIV
~Konan~






Dupa ce Pain si-a terminat povestea despre Akamaru ne-am contrazis putin, dar amandoi am cazut de acord ca vorbim despre acelasi lucru si i-am spus sa imi dea detalii. Insa nu a durat mult pana mi-am dorit sa stiu altceva. Asa ca am spus-o involuntar, fara sa ma gandesc la consecinte. Nici nu stiam ce sa astept ca raspuns. E un sentiment ciudat, as vrea ca raspunsul lui sa fie afirmativ, dar de ce? Si daca nu e, voi arata penibil, nu? De ce o simpla intrebare da atatea batai de cap? Si de ce Pain nu imi zice nimic? Prea multe intrebari consecutive...

Ma plictisisem de stransoarea asta inutila a mainilor noastre, asa ca am vrut sa ii dau drumul, insa Pain mi-a strans mana si mai tare, in timp ce privirea lui era atintita in podea. Dupa ce si-a dres putin glasul a inceput sa vorbeasca, in tonul vocii sale simtindu-se putina nesiguranta.
- Nu stiu daca te plac. Tot ce stiu e ca intotdeauna am fost mai bun decat Itachi, mai ales din punct de vedere moral. Si imi displace faptul ca el sa da la tine doar ca sa demonstreze ca imi este superior. Poate ca acum sunt doar stimulat de dorinta de a-l depasi, deci nu iti pot raspunde sincer la intrebare.
Am inteles, e un fel de concurs, numit “Cine o fraiereste primul pe Konan”. Pana acum Itachi a fost printre favoriti, dar se pare ca si Pain a recuperat destul de mult. Totusi eu nu vreau sa cred ca pentru el e un simplu joc. Si daca ar fi, as vrea sa piarda.

M-am asezat pe canapea si am inceput sa rad fara motiv, in timp ce el ma privea ciudat. Nu intelegeam multe si ma afecta acest lucru. “Nu stiu daca te plac”, ce vrea sa insemne asta? Daca nici el nu stie atunci cine? Nu stiu ce sa zic sau ce sa fac. Simt cum panica pune stapanire pe mine si as vrea sa o pot opri, insa ceva ma impiedica. Brusc mi-am amintit...
- Dar in ziua aia, cand stateam pe podea in camera ta si plangeam, nu era Itachi acolo. De ce ai vrut sa ma saruti? Si de ce m-ai ajutat sa plec din locul caruia obisnuiam sa ii spun “casa” ?
Am spus totul fara sa-l privesc in ochii, in timp ce vocea imi tremura. Linistea s-a asternut intre noi timp de cateva secunde. Il priveam cu speranta, asteptand sa zica ceva.

- Asculta Konan, nu vreau sa incep ceva ce ar putea sa se termine ranindu-ne pe amandoi.
“Dar tu nu o sa ma ranesti”, asta as fi vrut sa ii spun, dar nu am putut. Am simtit cum o durere sfasietoare imi invaluie sufletul si cum raman fara oxigen. M-am ridicat de pe canapea si am fugit catre usa fara sa ma uit inapoi. Nu stiam unde sa merg, sau ce sa fac. Voiam doar sa scap de atmosfera aia apasatoare care ma sufoca. Am trantit usa si am continuat sa alerg. Nici nu am apucat sa fac cativa pasi ca a inceput sa ploua. Am privit cerul innorat din care picaturile de ploaie veneau necontenit. Acum mult timp am spus “daca azi ploua voi accepta propunerea lui Pain de a pleca din locul asta”. Si astazi ploua… este timpul sa plec. Faceam pasi din ce in ce mai mici si abia mai puteam merge, desi inca nu ajunsesem la iesirea din curte. M-am impiedicat si am inceput sa plang. Mi-am pus mana pe genunchiul lovit si am inceput sa tremur. Imi era frig. Mi-am inchis ochii si am lasat cateva lacrimi sa curga. Nu cred ca era un lucru observabil, avand in vedere ca ploua.

In timp ce suspinam am auzit niste pasi zgomotosi ce alergau prin ploaie. Nu i-am bagat in seama. Dar cand ploaia s-a oprit, desi inca o auzeam, am deschis ochii si am vazut ca langa mine statea Pain cu o umbrela. Deci ii pasa, nu? Ce sentiment placut, cuiva chiar ii pasa de mine.
- Multumesc.
A urmat un moment de liniste intre noi doi dupa care m-am ridicat si i-am spus ca ar fi bine sa ne intoarcem in casa. Am inceput sa merg, dar Pain m-a tras de mana si a lasat umbrela jos. Ploaia ne-a lovit cu putere in timp ce ne uitam unul la altul. Apoi am ramas socata de gestul sau. Mi-a atins usor buzele, iar eu am facut ochii cat cepele. Chiar s-a intamplat? Pain m-a sarutat pe mine? Nu cred ca imi pot reveni din soc. Mi-a zambit apoi si am intrat in casa Hinatei. Eram atat de euforica, nici cand te imbeti nu simti asta.


__________________________________________________________
Don't kill me, ok? Stiu ca e scurt, dar cam atat a avut Konan de zis *laugh*. O sa incerc sa aduc capitolul urmator cat de repede pot. O sa fie din perspectiva lui Pain, dupa cum presupun ca va asteptati. Stiu ca nu s-au intamplat prea multe in capitolul asta, imi pare chiar rau. Nu l-am corectat. Sper sa va placa. Cred ca as avea mai multe de zis dar m-a grabesc >.<.
Iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma, te rog sa ma ierti [-o< Nu am mai intrat de ceva vreme pe zup [ recunosc asta cu rusine] si nu am mai citit capitolele tale care sunt absolut superbe, pline de amuzament, cu descriere ampla, sentimente profunde si toate cele. Chiar imi place acest fic. Iar ultimul capitol este cel mai emotionant, dupa mine. Mi-a placut momentul ^.^ Sarut in ploaie, superb. In rest ce sa mai spun ? Au fost si replici amuzante, la care nu am putut sa nu rad. Ai un fic, ce cuprinde tot: comedie, drama, actiune. Intr-un singur fic, le-ai pus pe toate. Chiar imi place. Nici nu pot sa-ti spun cat de mult imi place. Pot observa usor un progres. De la ultimul capitol citit de mine, pana la ultimul scris de tine, te-ai perfectionat. Felicitari ^.^

Si cam atat. Astept cu nerabdare nextul, sa ma anunti :*
Fic redeschis la cererea autoarei.
Long time, no see:[. Imi cer scuze pentru intarziere, am avut ceva probleme tehnice. Sper sa nu se mai intample.  Si as mai avea ceva de zis, este vorba despre ‘poza’ si ‘tablou’. Am avut ideea asta acum mult timp si pe moment chiar mi s-a parut una buna, insa acum nu mai am aceeasi parere. Totusi am sa incerc sa termin tot ce are legatura ca asta in acest capitol. Chiaar imi doresc sa nu iasa atat de ingrozitor. Imi cer scuze pentru ideea ciudata. Lectura placuta.

Aaa, da, era sa uit *laugh*. Acest capitol este pentru Zuki, careia va rog sa ii urati bun venit ^_^




Capitolul xv
~Pain~








Nu stiu cu ce sa incep. Stau pe canapea, langa fata de care imi place, pe care am sarutat-o acum cateva minute si zambesc ca un idiot. Ce e in neregula cu mine? Doamne, sa ma opreasca cineva. Frate, daca am ceva intre dinti? Sau daca dintii mei sunt urati? Sau daca sunt… retardat? De ce imi pun atatea intrebari? Toate gandurile care imi trec prin cap sunt legate de mine. Ce egoist pot fi. As vrea sa ma uit la Konan, as vrea sa ii vorbesc, dar nu imi gasesesc cuvintele. Oare si ea e la fel de nelinistita ca si mine? Sper ca da. Nu imi vine sa cred ca am reusit sa ii transmit cumva sentimentele mele. As fi vrut sa o pot face si prin cuvinte, dar momentan ma multumesc cu atat.

Tusitul lui Konan m-a trezit din visare. Am crezut ca se simte ignorata, asa ca am luat-o de mana si m-am apropiat de ea, vrand sa o sarut. Dandu-si seama de intentia mea si-a retras mana si s-a indepartat de mine. Ce naiba? Am privit-o confuz, nestiind ce se intampla. Ea ma privea incruntata, incercand sa spuna ceva. Apoi a inspirat adanc si a vorbit.
- Inainte de a incepe alta discutie, hai sa o terminam pe precedenta. Ai de dat o explicatie in legatura cu Orochimaru.
Da, mi se pare corect. Fata vrea sa stie, nu e ca si cum ar evita sa vorbeasca despre posibila noastra relatie. Cu siguranta nu e asta.
- Nu e un subiect prea placut, deci am sa incerc sa termin rapid. Pentru Orochimaru femeile sunt ca niste trofee, sa zicem. Desi momentan e un mafiot nemilos, in trecut a fost un disgner vestimentar. Mereu era tensionat in timpul prezentarilor noilor colectii. Tot timpul le spunea modelelor sale ca fie cu zambetul pe buze, dar in acelasi timp sa pastreze si o atitudine profesionista.

- Stai putin, zise Konan putin confuza, vorbim despre acelasi Orochimaru? Pare total diferit de cel din prezent.
Toti au reactia asta atunci cand incepem sa povestim. Si la inceput este interesant. Dar sfarsitul nu e atat de placut. In fine, sa continui.
- Cum spuneam, era pasionat de ce facea. Ca orice designer avea un manechin favorit. O tanara inalta, cu parul lung rosu-sangeriu, ochii de un albastru intens exprimand doar bunatate. Stiu ca nu am descris-o prea bine, dar nu ma pricep. Numele tipei era Kushina si trebuie sa recunosc, era foarte frumoasa. Insa amanuntul important pe care trebuie sa il reti este ca Orochimaru nu si-ar fi dorit o relatie strict profesionala, ar fi vrut mai mult, insa existau multi factori care le puneau bete in roate.
Am vrut sa trec mai departe insa Konan ma privea ciudat, asa ca m-am oprit si am ascultat ce avea de zis.

- Tu vrei sa zici ca aceasta Kushina chiar avea de gand sa fie cu Orochimaru? Avea probleme cu ochii saraca fata?
- Stiu ca acum amicul nostru veninos nu arata prea bine, dar in tinerete era ‘idolu’ la femei’, am spus chicotind. Acum lasa-ma sa termin. Desi o sa sune ciudat, cel care le impiedica foarte mult relatia era sotul Kushinei, apoi venea diferenta de varsta dintre cei doi. El era mai mare decat ea cu 10 ani. De asemenea Kushina nu ar fi putut divorta deoarece avea un baietel de 2 ani. Adica stai, nu intelege gresit, tipa isi iubea si sotul si copilul, insa nu o duceau prea bine. A crezut ca daca ar avea o relatie cu seful ei, acesta ar ajuta-o sa ajunga un fotomodel mai cunoscut si astfel ar fi facut rost de mai multi bani. La inceput a fost doar o joaca pentru ea, dar treptat a inceput sa aiba sentimente pentru Orichimaru, sentimente pe care nu a vrut sa le accepte, repetandu-si in minte ca Minato este si va ramane dragostea vietii ei. Si totusi, el era mereu ocupat cu slujba lui si rareori trecea pe acasa, iar cand ajungea avea grija de copil sau repara masina. Nu avea suficient timp si pentru Kushina. Ea se simtea neglijata si normal ca s-a aruncat in bratele lui Orochimaru, care ii acorda mult mai multa atentie.

Am obosit sa tot vorbesc si sa vorbesc . Ma doare gura si tot ce tine de ea. Cred ca am povestit in cea mai proasta maniera posibila. Nu puteam sa rog pe altcineva sa ii spuna? Dar nu cred ca as fi avut pe cine. Ma simt oarecum prost sa vorbesc despre aceste lucruri. Pana la urma este vorba de viata unor persoane reale, nu de un film sau o carte.
- Si de unde stii tu atatea detalii? Ma intreba Konan, privindu-ma suspicios.
- Poti sa fi sigura ca nu inventez. Lasa-ma sa termin, apoi iti raspund la ce intrebari vrei. In familia Uzumaki au aparut diverse certuri. Minato ii reprosa ca nu are suficient timp pentru fiul lor si ca a pus cariera mai presus de orice. Bineinteles ca nu e o idee buna sa te certi cu o femeie deoarece ea mai are tot timpul ceva de zis. Deci Kushina i-a spus la randul ei ca daca el ar fi avut o slujba mai buna nu ar fi fost nevoita sa lucreze in plus si ar fi avut suficient timp si pentru fiul lor. Dar pe masura ce ridica tonul si il jignea mai mult, a inceput sa se simta si ea foarte vinovata pentru ca il insela. Dar si relatia cu Orochimaru devenise destul de serioasa deoarece se implineau 3 ani de cand se iubeau. Iti poti imagina? Sa minti atatia oameni in tot acest timp, cred le-a fost greu amandurora. In fine, ca sa nu mai lungesc atat povestea am sa accelerez putin actiunea. Agentia de modelling din care facea parte Kushina organizeaza o petrecere cu ocazia faptului ca roscata fusese aleasa sa pozeze in revista Vogue. Toata lumea se distra, mai putin ‘sarbatorita’. De ce era trista doar ea stia.

- Scuze ca te intrerup, dar poti sa te grabesti? Nu am toata ziua la dispozitie sa aud povesti despre o persoana pe care nici macar nu o cunosc.
Serios? Eu imi bat aici capul sa povestesc, sa descriu, sa fiu coerent, si ea ce zice? Daca stiam ca o plictiseam nici macar nu mai incepeam. Bine, pai, daca vrea sa scurtez asta am sa fac.
- Bine! Cum vrei tu. Kushina a fost gasita moarta pe balcon. De atunci Orochimaru nu a mai fost la fel. A renuntat la lumea modei si s-a retras intr-un vechi conac de-al familiei sale. Stiu ca a inceput sa picteze portretul Kushinei. Cred ca are o camera plina cu tablouri de-ale ei.
- Stai putin, nu poti sa imi zici pur si simplu ca s-a sinucis, da-mi detalii.
- Nu am spus ca s-a sinucis, am zis ca a murit. Si nu iti zic nimic, tu ai vrut sa ma grabesc. Ideea e este urmatoarea: el nu i-a pictat niciodata ochii, deoarece cand a gasit-o pe balcon e doar zambea si normal ca avea ochii inchisi. A fost foarte socat si s-a blocat, nu putea sa isi aminteasca felul in care privea roscata. De atunci tot cauta o persoana care sa ii aminteasca de ea si astfel sa isi poate termina tablourile. Tu si Sakura ii amintiti de Kushina si la fel ca si celelate dupa ce va incerca sa va picteze si isi va da seama ca tot nu semanati cu roscata, o sa va omoare. Am fost suficient de rapid pentru tine?

Nu a raspuns. Se simte prost pentru ca si-a dat seama ca eu chiar imi dadeam sufletul sa ii povestesc si ea mi-a taiat tot cheful. S-a uitat la mine si pentru un moment a vurt sa isi ceara scuze, dar nu a facut-o. M-am ridicat de pe canapea si am luat o carte din dulapul de langa masa. I-am aruncat-o lui Konan, care a tresarit cand a prins-o. Era confuza si habar n-avea ce e cu cartea aia.

- M-ai intrebat de unde stiu atatea, am zis eu, uitandu-ma pe geam. Cineva a scris o carte dupa aceasta povestioara, care cred ca nu te-a impresionat. Da la pagina 243.
Avand in vedere ca nu ii place cum povestesc, sper ca o va incanta scrisul altcuiva. Pagina pe care i-am indicat-o contine ultima confesiune a Kushinei. Nu stiu de ce ii arat asta, dar cred ca daca i-as fi zis pur si simplu ca au existat o roscat si un tip ciudat care s-au indragostit unul de altul, apoi ea moare si el innebuneste nu ar fi inteles. Acum Konan citeste fragmentul asta:

‘Hei jurnalule, se pare ca ne intalnim iar. Ma bucur ca imi esti alaturi si acum, dupa ce le-am gresit tuturor. Vreau sa iti spun ca ceva ma macina pe dinauntru si nu ma refer la sentimentul de vina, e altceva. Oare e constiinta care ma mustra pentru ca nu i-am fost fidela lui Minato, pentru ca nu am fost o mama buna pentru Naruto si desigur nici un exemplu de urmat? Acum am ce imi doresc, sunt faimoasa si bogata, insa Minato nu a vrut sa isi paraseasca locul de munca. Dar ma bucur ca mi-am atins visul, sunt sigura ca micutul meu Naruto va creste intr-un mediu mai bun decat cel pe care l-am avut eu si isi va avea tot ce va dori. Si pentru toate astea trebuie sa ii multumesc lui, omului pe care am ajuns sa il iubesc. Dar oare pot iubi doi oameni in acelasi timp? Eu sper ca pot. Intr-un fel sunt fericita deoarece simt ca voi scapa de aceasta presiune foarte curand si totul va fi bine. Dar cand ma gandesc ca i-am promis lui Minato ca ne vom iubi mereu, ca vom fi doar noi doi si micutul nostru, chiar ma simt vinovata. Cred ca singurul meu regret e ca nu am fost o Uzumaki pana la capat…’

Cam asta a fost. Konan privea un punct fix undeva in fata ei. A urmat un moment de tacere care a fost totusi spart tot de ea.
- E vorba de mama lui Naruto… Sti, eu credeam ca pot spune ca am trecut prin suferinta pentru ca am renuntat la parintii mei. Si daca stau sa ma gandesc nici nu aveam dreptul sa fac acest lucru. Adica cine sunt eu sa decid cine traieste si cine moare? Eu mi-am ales singura calea pe care am decis sa merg. Dar aceasta Kushina e diferita, tot ce a vrut ea a fost sa iubeasca si sa fie iubita, dar nu cred ca s-a descurcat prea bine cand a trebuit sa se imparta mai multor persoane. Bineinteles ca ce a facut a fost gresit, dar cand stai sa te gandesti e trist… Tot timpul ne dorim ceva, ne straduim din rasputeri sa atingem acel ideal, iar cand in sfarsit visul nostru se implineste pierdem totul atat de usor. Mi se pare nedrept ca ei nu au avut de ales, totul s-a intamplat rapid si nu au mai avut ce face. Chiar ar trebui sa apreciem mai mult ce avem.

- Deci acum am terminat discutia asta, da? Vreau sa stii ca nu ai pentru ce sa iti faci griji deoarece n-am sa-l las pe Orochimaru sa iti faca vreun rau.
Dupa ce am terminat de zis asta am vrut sa o imbratisez, dar din nou m-a respins. M-a privit atent si mi-a spus ca nu are sens ce zic. A spus ca ea are ochii caramizii, nu albastrii ca si Kushina.
- Stiu, am zis eu zambind. Aici nu e vorba de culoare, ci de expresie. Iar tu poti avea cea mai induiosatoare privire atunci cand vrei.
De ce ma simt atat de ignorat? Vreau sa imi multumeasca pentru compliment, vreau sa vina langa mine si sa spuna ca se simte in siguranta in bratele mele si ca nu vrea sa mai plece vreodata de langa mine. Dar nu, Konan imi arunca o privire rece, care nu exprima prea multe, poate doar indiferenta. Sau poate asta e doar in mintea mea. Haide Konan, spune ceva...

Stiu, prea mult dialog. Dar nu prea am avut cum sa evit asta. Chiar imi pare rau. Sper ca v-a placut si ca nu vi s-a parut o pierdere de timp sa cititi asta. See you soon *hug*
P.S: Capitol necorectat
P.S2: Imi cer scuze daca am uitat sa anunt pe cineva :(
Ciresica la datorie, ca sa nu zici ca nu suntem chit ^^
Pai ce pot sa spun, e interesant capitolul, exista si un dar. E vorba de idee in sine, de cum anume ai legat-o si nu prea e bine. Vreau sa spun ca e un capitol frumos, ai conturat si mai profund sentimentele lui Pain, dar ar fi trebui sa pui accent pe faptul ca roscatul i-a spus lui Konan ca Orochimaru o va omora, adica nu e chiar orice chestie. Dupa ce ai spus asta, tu ai luat-o pe o alta directie, stiu ai vrut sa pui accent pe cat de mult suferea Kushina, insa puteai sa faci acest lucru [ma refer cand Konan a citit din jurnal] in timp ce povestea Pain, sa pui mai intai accent pe Kushina si Orochimaru, iar apoi sa revii usor cu o replica serioasa din partea lui Pain care o anunta pe Konan ca Orochimaru o va omora si cum am spus si mai sus sa pui accent pe acel sentiment de teama al lui Konan, chiar daca povesteai din perspectiva lui Pain. Cam asta a fost mica ta scapre sa ii zic asa, dupa replica lui Pain cu omoratu' ai luat-o pe aratura, dar nu'i nimic. Poti sa remediezi asta in capitolul viitor. In rest mie mi s-a parut toul ok.
Astept nextu` asa ca spor la scris Praji ^^
Hey^^
In ultimele doua luni nu am mai scris nimic la ficul asta pentru ca m-a cam lasat inspiratia, dar asta nu inseamna ca nu o sa pun alt capitol curand. Maine o sa incerc sa scriu ceva si daca am idei bune am sa incerc sa termin cat mai repede capitolul 16. In caz ca va place ficul asta si chiar va intereseaza cum se termina, sa nu va faceti griji din cauza faptului ca nu voi posta nextul atunci cand vedeti ca a trecut prea mult timp, ca de data asta. 'Jail is my home' e primul meu fic si vreau sa il duc la capat, chiar daca nu o sa mai citeasca nimeni. Dar daca totusi am si cititori e si mai bine. [P.S: scuze pentru greselile de orice fel, e cam tarziu si nu sunt tocmai atenta sau coernta.]
Have a nice day/night
Am dat intamplator peste ficul tau cand bantuiam prin ficuri. Si opa ma atras titlul, chit ca este in engleza.
A durat ceva sa citesc, desi nu sunt la curent cu toate capitolele. Nu pot decat sami spun o opinie generala de pana acum. Povestea imi place , chit ca este Naruto, dar nu mai este SasuSaku sau NaruHina sau NejiTen etc, e ceva mai aparte. Unele capitole au fost mai piperate, altele mai banale , monotone. Lipsa de inspiratie avem toti, dar mia placut foarte multe povestea si o urmaresc in continuare. De la mine ai numai stelute albe :* sau puncte albe :)) . Actiunea nu e fugarita de gaste =)) si astept urmatorul capitol. Muuuult succes si idei ! :*



Denissu was here XD
Buna!

Am dat din intamplare peste ficul tau si am doua cuvinte pentru tine: "Prea tare!".

Ideea este noua pentru mine, dar foarte interesanta si captivanta, iar umorul este foarte bun!
In ceea ce priveste actiunea: desi este putin cam grabita pe alocuri, e destul de ok (adica nu e nici ca un ferari ce merge cu 200 km/h, dar nici ca un trabant :)) ).
Greseli de tastare am mai vazut pe alocuri, dar nu sunt cine stie ce.
Singurul lucru care nu imi place este faptul ca am citit si deodata s-a terminat... :(.

Deci, imi place mult ficul tau si sper ca o sa pui next-ul curand.
Succes si spor la scris! :*
Fic-ul e absolut superb!
Titlul e intersant, atrage atentia si interesul, insa, nici fic-ul nu e mai prejos:)
Sper sa pui in curand continuarea:d
Hello! Ideile s-au intors:)). Nu stiu daca sunt mai bune decat cele dinainte sau nu, dar macar sunt acum.
Nu e cel mai bun capitol pe care l-am scris vreodata si are cam mult dialog. Scuze…


Capitolul XVI
“This is how I show my love, I made it in my mind because I blame it on my A.D.D. baby”

~Konan~



- Tu esti nebun, nu are pic de logica ce zici! Ochii meu nu sunt albastrii ca ai tipei roscate, sunt caramizii.
- Stiu, a zis Pain zambind. Aici nu e vorba de culoare, ci de expresie. Iar tu poti avea cea mai induiosatoare privire atunci cand vrei.
- Mai devreme mi-ai spus ca Orochimaru o sa ma omoare si acum nu ai nimic mai bun de facut decat sa imi spui ce ochi frumosi am? Ce dracu, trebuie sa plang ca sa vezi ca imi e frica? Nu e un lucru firesc sa te temi atunci cand aflii ca viata iti e in pericol? Zau asa Pain, tu auzi ce zici? Nu e momentul sa ma iei in brate, nici sa imi faci complimente! Nu incerca sa fii romantic cu mine! Arata-mi ca nu trebuie sa imi fie frica cand sunt cu tine, fii barbat!
Poate nu era necesar sa ridic tonul atat de mult? Dar cum sa fiu calma? Ma tem si nu e deloc un sentiment placut. In timp ce Pain spunea porcarii eu imi imaginam in ce feluri as putea fi omorata. Poate Pain nu e enervant de bun, poate asa e normal sa fie o fiinta umana care are sentimente. Eu sunt doar prea ciudata ca sa inteleg asta. Si totusi, in nepasarea mea, doare sa stiu ca nu ii pot intelege pe altii. Dintre toti oamenii, de ce trebuie ca eu sa fiu diferita? Nu merita sa fii special, nu merita! Daca asta e pretul pe care il platesti cand esti unic, atunci as prefera sa fiu normala si sa nu ma deranjeze fiecare gest al lui Pain. Dar cred ca deja e prea tarziu pentru asta.
- Stai putin, zise el pe un ton distant. Cum am ajuns noi la subiectul asta? Tu m-ai intrebat daca simt ceva pentru tine. Eu te-am sarutat si ti-am facut complimente, iar tu continui sa fii distanta… Ce ar trebui sa inteleg? Chiar conteaza ce a zis Oro? Crede-ma, barbatii spun multe si fac putine. Spune-mi ceva, astept o reactive din partea ta. Lasa pentru moment orice alt lucru care iti preocupa mintea, fii atenta doar la mine. Spune-mi ce simti.
- “Ce simt? Simt ca nu mai pot respira, pentru ca esti prea aproape de mine. Si da, ai dreptate, ar trebui sa uit de orice altceva si sa iti spun ca te vreau in toate felurile in care te poate dori cineva. Vreau sa fiu cu tine, sa ma strangi in brate, sa ma saruti, sa imi spui ca ma iubesti si sa nu ma lasi niciodata singura.” Te-ar multumi un raspuns de genu’? Daca da, atunci imi pare rau, nu sunt genul ala de fata.
Ce dracu’, sunt retardata? De ce i-am raspuns asa ironic cand el a fost doar sincer? Sunt atat de fraiera. Nici macar nu sunt in stare sa port o discutie. Cred ca dupa mine ar trebui sa spunem ceva de genu’: “Eu Konan, tu Pain, noi cuplu”. Ce minte primitiva am! Acum ce o sa ii spun? De-ar exista un mod prin care ii pot spune ce cred fara sa folosesc cuvinte sau sa fac ceva. Probabil i-am ranit sentimentele si ar trebui sa imi cer scuze.
- Nu, nu m-ar multumi. Te plac tocmai pentru ca nu esti genul ala, esti diferita. Asa ca spune-mi, tu de ce nu ma placi? Crezi ca sunt urat, nu? O, Doamne, zise Pain uitandu-se in oglinda, chiar sunt urat!
Problema lui nu are treaba cu aspectul fizic. Pain e fraier. Cum poate sa se considere urat? El este unul dintre putinii baieti despre care pot spune ca arata bine. Adica nu doar bine, Pain arata foarte bine. Daca tocmai el e urat, atunci ceilalti cum sunt?
Cineva a ciocanit puternic la usa. Un tanar roscat a intrat in camera. Tinea in mana flori, dulciuri, jucarii de plus si zambea ca un idiot. A incercat din rasputeri sa spuna ceva, dar nu isi mai gasea cuvintele. In timp ce venea in viteza catre Pain i-am observant pierce-ul din urechea stanga. Roscatul era putin nebarbierit si avea un costum impecabil negru, probabil venea de la serviciu. L-a luat pe Pain in brate, de parca nu s-ar mai fi vazut de mult, in timp ce zambetul nu i-a parasit buzele. Nu am vazut niciodata o persoana mai fericita.
Dupa ce i-a dat drumul lui Pain ne-a privit pe amandoi si si-a facut curaj sa vorbeasca.
- Sunt tatic, sunt tatic! a spus aproape nevenindu-i sa creada.
- Esti nebun omule? De cat timp?
- M-au sunat cei de la spital, Ino a nascut o fetita. Fetita mea, omule, copilul meu!
Pe bune? Tipul asta e casatorit si mai are si un copil? Nu pare atat de in varsta. Nu cred ca e mai mare decat mine sau Pain. Deci alti deja si-au gasit jumatatile si traiesc fericiti impreuna. “Jumatatea” mea imi sta in fata si eu nu ii pot spune nimic. Nu sunt buna de nimic, da’ chiar de nimic. Eu nu voi ajunge niciodata sa spun “da” in fata altaralui, de vreun copil nici nu se pune problema. De ce este atat de greu sa ii spun ce simt? Oricum, acum nu mai e momentul.
- Scuze ca ma bag, am zis pe un ton calm, dar nu ar trebui sa mergi la spital sa iti vezi sotia si copilul?
- Sotie? Dar nu suntem casatoriti. Si da, ar trebui sa mergem. De fapt de asta am venit aici. Masina mea a ramas fara benzina chiar in fata casei Hinatei. Si uite ca din nefericire am dat peste voi, a spus roscatul razand. Ai venit cu masina, nu?
- Nu am masina. Stai putin, o sa chem un taxi.
Doamne, stateam si priveam cel mai frumos lucru posibil. Iubita tipului a ramas gravida, a si nascut si el se bucura. Va dati seama? Si nici macar nu sunt casatoriti. Nu cred ca imi pot reveni din soc. Incerc sa imi imaginez doar cat de mult o iubeste si cat de fericit este. Dar nu pot, eu niciodata nu o sa fiu atat de fericita. E trist cand ma gandesc la asta, dar totusi ma bucur pentru roscat.

Cateva minute mai tarziu eram in lift, mergeam la etajul 5. Nu stiu de ce mergeam si eu cu ei, dar eram bucuroasa ca nu am ramas singura.
- Scuza-ma, acum imi dau seama ca nu m-am prezentat. Sunt Sasori, fostul coleg de liceu al lui Yahiko.
- Konan, am spus intinzand mana catre el. Incantata de cunostinta.
- Scuza-ma daca sunt prea indiscret, dar as vrea sa stiu daca esti prietena lui Yahiko.
Este o intrebare foarte buna. L-am privit pe Pain in ochi si el, ca un barbat curajos ce este, si-a mutat privirea in alta parte. Se inrosise tot la fata si cred ca abia astepta sa ajung la etajul respectiv. Ce las e. Si eu ce-ar trebui sa ii spun roscatului? Adica suntem si nu suntem impreuna. Sa o luam logic. Daca ii spun ca suntem doar prieteni am sa-l ranesc pe Pain. Daca ii spun ca suntem mai mult decat prieten o sa fiu eu confuza. Deci intrebarea este: il pun pe Pain pe primul loc sau pe mine? Mi-am dres putin vocea si am raspuns vag.
- Da, suntem prieteni.
- Am inteles. Now, a moment of silence for our brothers in the friendzone!
Amandoi au inceput sa rada. Roscatul chiar se credea amuzant, in timp ce Pian radea mai mult fortat. Intr-adevar, era destul de comic, dar chiar nu imi venea sa rad. Slava Domnului ca am ajuns la etajul respectiv si nimeni nu a mai spus ceva despre asta.
Toti trei am intrat intr-o camera luminoasa cu perdele verzi si draperii crem. Era extreme de primiotare. In pat statea o tipa frumoasa, cu un par blond foarte lung, care tinea in brate un copil cu ochi albastrii. Sasori s-a apropiat foarte emotionat de ele. A vrut sa o ia pe micuta in brate, dar a ezitat. Blonda l-a incurajat si in cele din urma a facut ce isi propusese. Isi privea cu atata dragoste fiica, incat a facut-o pe blondina sa planga. S-a apropiat si mai mult de ea, ia sters lacrimile si a sarutat-o pe obraz. Apoi s-a uitat la bebelus foarte emotionat.
- Nu-mi vine sa cred ca e fetita noastra. E atat de frumoasa si mica si fragila. Cum o sa reusesc eu sa am grija de ea cu mainile astea neindemanatice?
- O sa reusim, noi doi, impreuna.
Apoi s-au luat imbrate. Da, emotionanta scena, dar putin prea siropoasa pentru mine. Pain a zis si el ceva acolo, dupa care le-a spus celor doi indragostiti ca noi ii lasam singuri.
I-am spus lui Pain ca vreau sa iesim rapid din spital, nu imi plac spitalele, ma sperie. Bineinteles ca a facut cum i-am zis si in cateva minute au iesit din curtea spitalului. M-am uitat insistent la el, apoi l-am intrebat ce urmeaza sa facem.
- Pai nu cred ca Jiraiya are vreo treaba cu noi, deci facem ce vrei tu, amice.
- Amice? am repetat eu ca un copil prost care nu intelege semnificatia unui cuvant.
- Pai nu ai spus ca suntem prieteni? Cum ai vrea sa iti spun?
Desi incerca sa ascunda asta, era putin ranit. Ma simteam prost, dar nu aveam de gand sa imi cer scuze. Adica, nu imi gaseam cuvintele portrivite si decat sa zic ceva care suna ca o scuza penibila, ma bine tac de tot. Si totusi, ce zic eu aici? Cu omul asta trebuie sa stau zi de zi, sa il suport. Daca nu o sa vorbim unul cu altul o sa fie al naibii de ciudat. Doamne, ce e cu mine? Dar mai important, ce e cu Pain? Si el pare destul de nelinistit. Deci, avand in vedere ca nu stiu ce sa spun despre asta am sa schimb subiectul. M-am uitat la el si l-am intrebat de ce Sasori la strigat Yahiko. A ras putin, dupa care mi-a raspuns.
- Doar nu credeai ca ma cheama Pain, nu? E doar o porecla.
Nu imi dau seama ce e mai stupid, intrebarea mea sau raspunsul lui? Am trecut peste, apoi i-am zis ca ar fi bine sa mergem sa mancam ceva, muream de foame. A fost de acord. Nu aveam chef de un restaurant sau ceva pompos asa ca ne-am luat niste sanvisuri si am mers intr-un parc. Literalmente mancam ca boschetarii.
- Ai putin ketchup aici.
Da, eu am zis asta. Si aratam catre coltul gurii lui Pain. L-am sters cu degetul, apoi l-am privit in ochi, destul de mult timp, poate prea mult timp. Avea niste ochi albastri frumosi. Asta era un din zilele in care nu isi pusese lentilele de contact mov. Si el ma privea destul de cald. Si privindu-ne unu’ pe altu, am observant ca era din ce in ce mai aproape.
- Ce faci?
- Ce ti se pare ca vreau sa fac?
El m-a sarutat data trecuta. Si vrea sa o faca din nou. Da’ ce crede el, ca eu fac tot timpul ce vrea? Nu si de data asta. Am inchis ochii si l-am sarutat. Da. Eu pe el, nu invers. Avea niste buze atat de moi si catifelate, nu m-as mai fi dezlipit de ele. Eram atat de emotionata, incat nu-mi venea sa cred ca sunt eu. Pain a rupt sarutul si a inceput sa rada. Eu m-am inrosit putin si l-am intrbat ce e atat de amuzant.
- Femeile in general sunt amuzante.
Asta a fost vag. Nu am inteles ce a vrut sa zica si l-am rugat sa imi explice.
- Stiam ca daca incerc sa te sarut iar nu o sa ma lasi si o sa ma saruti tu. Adica orgoliul femeilor e atat de mare.
Dupa care a zambit ca un idiot, adica ce zambet? A ranjit. Se credea foarte intelligent. Pai chiar era, spre deosebire de mine, care am facut exact ce a vrut. Nu imi place sa fiu manipulata. Poate sa fie sigur, o sa ma razbun.
_____________________________________________________________________________
Asta a fost. Sper ca v-a placut. Nu am stat sa il corectez, pentru ca de cateva saptamani tot scriu la capitolul asta si abia asteptam sa il termin si sa postez. O sa il mai citesc peste cateva zile si am sa corectez atunci greselile. Multumesc ca v-ati pierdut vremea citindu-mi ficul ^_^
Ayumi, mama cand ai de gand sa ne spui concret ca sunt impreuna? Sau asta era ideea de final de capitol? Mah, sincer e destul de seara, imi e foarte somn, asa ca eu o spun direct. In sfarsit dupa... sapte pagini te-ai decis sa ii aduci oficial impreuna. "Now, a moment of silence for our brothers in the friendzone!" Ok, replica asta a fost geniala. <3 M-a bufnit rasu. :)) Stii ce imi place la tine? Faptul ca tu nu i-ai bagat direct intr-o relatie, adica ai stat cateva capitole bune, ne-ai facut o imagine, o iluzie, ai conturat-o, ne sperii pentru un moment cand ei se cearta, apoi revii din nou la "dulcegerii". Asta imi place, ca i-ai facut sa nu fie siguri pe ei. ^^
In general mi-a placut, insa mi se pare ca grabesti prea repede actiunea. Mi-a placut ca ai conturat sentimentele lui Konan cand se uita la Ino si Sasori, ai spus cum se simtea, cum nu facea fata lucrurilor, cum ea nu va fi niciodata atat de fericita. [si va muri singura si trista -replica mea] Totusi dupa ce au iesit din spital si s-au dus in parc, ai putut sa incepi sa descrii... de la tineriii indragostiti care se plimbau pe acolo, la parintii veseli care isi plimbau bebelusii, sfarsind la cuplurile de batrani care inca se iubesc, si sa faci acolo o nostalgie a lui Konan. [deja cred ca ma injuri.] Ideea e ca in parc puteai sa dezvolti mai bine sentimentele ca reactie dupa scena din spital. Dar te inteleg, dupa ce mi-ai spus pe mess motivu`. Abia astept urmatoru capitol, am sa te sacai, nu uita asta. :-"
Cam atat am avut de zic, chiar nu mai stiu ce sa scriu, asa ca noapte buna. ^^
bunn am ocazia sa las un comm desi scriu greu la tastatura virtuala. mi sa stricat tastatura :(
tiam citit capitolul, mia placut estetica foarte mult intai de toate :x in cap asta ai bagat un pic cam mul dialog,dar nu conteaza :-j
Povestea ma atras,adica e u adevarat joc de roluri aici, Pain si Konan sa nu ''realizeze'' ca sunt impreuna, adica sa nege tot.. e impresionant. Ma atras foarte mult asta :x
Altceva nu mai am ce zice, bravo ptr acest capitol. Iti urez spor cu nextul si te rog sami ierti intarzerea ^_^
Buna dragi prieteni! As dori sa fac un mic anunt neinsemnat. Pentru cei care se intreaba daca voi mai continua ficul acesta, raspunsul este da. Singura mea problema este ca nu am mai scris de mult timp si nu prea am idei pentru urmatorul capitol si n-am de gand sa scriu ceva doar de dragul de a scrie. Dupa ce voi avea o idee mai clara o sa postez cat de curand.
Have a nice day^^
Capitolul 17
“Don't touch me, please, I cannot stand
the way you tease
”


-part one-

Pain


În sfârşit am întâlnit dragostea şi e exact aşa cum mi-am imaginat-o. Caldă, plăcută, mă face fericit. E ca atunci când fumezi ceva, ai senzaţia că nu poate fi mai bine de atât. Nu e ca şi cum poţi descrie prea bine sentimentul ăsta, dar ştii că e acolo, îl trăieşti. Mă bucur că simt asta atunci când sunt alături de Konan. E o stare puţin ciudată pentru că mă face să zâmbesc ca un idiot, dar îmi place. Vreau să am parte de acest sentiment divin cât mai mult posibil. Vreau să îmi fie ca un drog, să ajung să fiu dependent de el. Dacă sunt atât de îndrăgostit, atunci de ce nu mă simt pregătit să o spun cu voce tare? Nu e atât de greu şi nici nu mă tem. Konan doar m-a sărutat mai devreme, deci şi ea mă place. Ce mai aştept? Păi, în primul rând, ar trebui să alerg după ea. Cum nu m-am putut abţine şi am făcut comentariul ăla referitor la faptul că femeile ar fi orgolioase, am primit exact ce meritam. Tot sucul ăla delicios de fructe de pădure a ajuns pe faţa mea şi inevitabil a curs şi pe cămaşă. Îmi plăcea cămaşa asta, nu era specială, dar îmi venea să o port fără să vreau să o arunc de pe mine. Îmi venea să o strâng de gât pe albăstruie. Şi ar face bine să se vopsească, derivata de la culoarea părului ei nu sună prea drăguţ. Nu putea fi şi ea brunetă, blondă sau roşcată? Dar pe cine păcălesc? Nu aş fi îndrăgit-o aşa cum o fac acum dacă ar fi fost altfel. Am lăsat un oftat să iasă printre buzele puţin crăpate. O să mă duc la ea şi o să o strâng de gât. Adică în braţe, am vrut să spun că o să o strâng în braţe, o să îi mărturiesc că sunt înnebunit după ea, apoi ă voi trimite să îmi spele cămaşa. Da, pare un plan bun, dar ca să îl duc la capăt trebuie să mă ridic de pe banca asta lipicioasă, din cauza sucului, şi să o prind din urmă pe Konan. Şi chiar asta am făcut, deşi mă simţeam umilit să alerg printre atâţia oameni arătând atât de caragios cu tot sucul ăsta pe mine. Aşa că, hai să nu mai fiu singurul care se simte prost. Mi-am dres puţin vocea şi am strigat-o pe nemernică, i-am spus să mă aştepte. Ea s-a oprit, s-a întors - mai roşie decât un rac fiert mult prea mult, şi m-a întrebat ce vreau, abia rostind cuvintele de nervi. Uită-te la faţa ei, uită-te la ea, e aşa drăguţă. Vreau doar să o strâng la piept, în timp ce stăm în pat, după ce am făcut dragoste. Stai, stai, stai. Ce spun eu aici? E diferit cu Konan, nu vreau doar să o facem şi gata, îmi trece pasiunea pentru ea. Eu chiar simt ceva faţă de ea, ceva mai mult decât dorianţa de a petrece o noapte împreună. “O, Doamne!” mi-am spus punându-mi mâinele în cap, chiar sunt îndrăgostit. Sunt bărbat şi pot să o fac. Trebuie doar să deschid gura şi să par puţin serios. Inspir, apoi expir, lent, cu calm. Pot să o fac. Konan deja îmi aşteaptă răspunsul de ceva vreme. Gata, acum chiar îi spun.
- Uite, îmi pare rău pentru ce am zis. Doar că mă bucurasem atât de mult că m-ai sărutat încât am spus ce mi-a trecut prin cap, fără să gândesc.
Ce dracu’ fac? Am zis că am să îi spun ce simt pentru ea, nu că o să îmi cer scuze. Sunt aşa un idiot.
- Bine, spuse Konan puţin emoţionată. O să o spun o singură dată, aşa că fii atent la mine.
A făcut câţiva paşi către mine şi m-a luat în braţe.

__________________________________________________________________________________
Am făcut partea asta mică doar că să nu spuneţi că am uitat de tot. După cum am menţionat, e doar prima parte a capitolului, mai urmează suficient de mult. Sper că v-a plăcut. E şi necorectat, deci scuze pentru greşeli. Mulţumesc mult pentru comentarii şi pentru faptul că încă îmi citiţi povestea. Pe data viitoare! :*
Capitolul 17
“Don't touch me, please, I cannot stand
the way you tease”[/size]


-partea a doua-

Pain



Mă strângea în braţe şi mie nu-mi venea să cred. A spus că îmi va spune ceva şi pare a fi important. O, Doamne! Spune-mi că se întâmplă! Spune-mi că ea vrea să spună prima că mă place! Dar ce fel de bărbat sunt eu dacă o las pe ea să fac primul pas? Nu pot tolera aşa ceva. Acum sau niciodată! Nu-mi vine să cred. Am luat o hotărâre atât de bună. Abia aştept să audă şi ea. Dar până să îmi încep confesarea, Konan mi-am luat-o înainte.
- Şi mie îmi pare rău de cămaşa ta. Mi-am dat seama că nu trebuia să vărs tot sucul ăla pe tine. Dar suntem chit acum. Vezi, spuse aceasta dându-se câţiva paşi înapoi. Şi tricoul meu e murdar.
Deci m-a îmbrăţişat doar pentru asta? Ca să fim chit? Am avut atâtea emoţii pentru câteva secunde doar pentru nimic? Ăsta e lucrul pe care nu putea ea să îl spună de mai multe ori? Doamne, ia-mă acum. Sunt dezamăgit. De ce îmi face asta? Şi serios acum, cum poate sta lângă o sexoşenie ca mine fără să aibă niciun gând năstruşnic? Dacă nu mă place pentru ceea ce sunt, ar putea măcar să fie atrasă de fizicul meu. Dar de unde? Doar în mintea mea sunt arătos? Sunt aproape sigur că există femei, şi poate chiar şi bărbaţi, care îmi împărtăşesc părerea. Arăt bine! Şi Konan va trebui să accepte asta fie că îi place, fie că nu. Dar ce sunt eu? Un barbar? Nu vreau să-i impun nimic. M-am săturat de atâtea întrebări şi atâta confunzie. Vreau să merg acasă şi să mă uit la nişte filme porno cu blonde sau nu ştiu, găsesc eu ceva. Orice îmi poate distrage atenţia de la Konan, e bine venit. Totuşi, mai merita să încerc măcar o dată. M-am uitat către posibila fostă viitoare iubită şi mi-am dres glasul, apoi am întrebat-o dacă asta era tot ce voia să îmi zică.
Şi-a lăsat privirea în jos şi şi-a muşcat buza inferioară, în semn de regret. Greşeam cu ceva?
- Crezi că ar mai fi ceva de spus?
Ok. Cred că am înţeles mesajul. Dacă nu mai are nimic de spus, înseamnă că asta a fost. Două săruturi din întâmplare nici nu contează, nu? Cred că au fost doar nişte greşeli. Pe moment chiar nu credeam că le voi regreta, dar se pare că m-am înşelat. E un sentiment ciudat. Îmi doresc atât de tare ca lui Konan să îi fi păsat mai mult de mine, încât, încât nu ştiu de ce aş fi în stare ca să o pot face să mă iubească. Mă cuprinde disperarea şi simt că înnebunesc. Sunt chiar aşa rău? Cred că dacă în momentele astea aş fi fată, aş plânge. Păi, cred că asta e. A venit momentul să mă resemnez. Mi-am plecat şi eu capul şi mi-am încleştat pumnul. Chiar se termină aşa? Se pare că da. Nu vedeam de ce ar trebui să mai stau aici, aşa că i-am întors spatele şi am plecat. Am făcut primul pas, al doilea, al treilea, chiar şi al patrulea şi nu am auzit niciun „Stai!”. Ar fi fost atât de greu să întrebe măcar unde plec? Încă nu aud nimic din ce ar putea semăna cu glasul ei. Doar paşi, voci necunoscute ciripit de rândunele şi alte zgomote nesemnificative. Dacă n-aş fi atât de departe de copaci, m-aş duce la unul dintre ei şi l-aş lovi în mor repetat, până mi-ar curge sânge din urechi. De ce tocmai din urechi? Habar n-am! Şi totuşi, copacii nu sunt atât de departe şi chestia asta devine din ce în ce mai tentantă. Doamne, ce tot vorbesc aici? Nici măcar nu mai gândesc normal. Cred că ăsta e efectul pe care îl are Konan asuprea mea. Gândindu-mă din nou la ea, s-a făcut brusc linişte în jurul meu. Era ca şi cum lumea ar fi îngheţat. Îmi mai auzeam doar bătăile inimii mele şi nişte paşi care loveau pământul cu putere. Sunetul produs de ei era mai mult liniştitor decât deranjant. Să mă întorc? Voi fi dezamăgit de ce voi vedea? Timpul pentru întrebări a expirat acum mult timp. Mi-am închis ochii, ca şi cum mă temeam de ce urma să văd, apoi i-am deschis, plin de speranţă. Paşii se opriseră la o distanţă destul de mică de mine. Totuşi, lipsa de curaj interveni din nou. Dacă era altcineva şi nu Konan? Am inspirat adânc, apoi am expirat puternic. Întâlnirea aceasta a privirilor noastre ar putea însemna totul. Ok, nu mai am nimic de pierdut. M-am întors. Imaginile ajungeau la mine în fragmente amestecate. Degetele lungi şi subţiri, părul albăstrui, picioarele lungi, tricoul negru şi larg, zâmbetul şters şi ochii... înlăcrimaţi? Mi-a apucat partea de jos a cămăşii cu ambele mâini şi strâns-o cu putere.
- De ce ai plecat?
Vocea ei era mai stinsă ca niciodată. Credeam că trebuie să plec, asta mi-a dat de înţeles.
- Dacă tu crezi că eu sărut orice tip cu care stau, atunci ai o părere foarte proastă despre mine.
Stai puţin. Încotro se îndreaptă discuţia asta? De fapt, ce discuţie? Doar ea a vorbit până acum. Iar eu stau încă înmărmurit. De ce e gata să plângă? Şi ce ar trebui să fac în momentele ca acesta? Am văzut că îmbrăţişările nu ajută cu nimic. De asta uneori prefer să nu stau în preajma femeilor. Se comportă ciudat din motive necunoscute şi nici măcar nu îţi dau explicaţii. Cu ce o pot ajuta?
- Vezi cuplurile astea din jurul nostru? Tineri, bătrâni, nu contează vârsta, toţi sunt la fel! Sunt atât de îndrăgostiţi şi bucuroşi încât îmi vine să vomit. Toată fericirea lor pare atât de ireală. Eu nu aş putea să pretind că totul e bine, când de fapt nu este; nu aş putea să te susţin mereu şi nici nu ţi-aş arată vreodată că te iubesc, chiar dacă aş simţi asta. Nu aş mai fi eu, dacă aş încerca să pretind că sunt ca ei. Îmi pare rău.
- Bun, sunt total confuz şi mă doare capul. Deci mă săruţi fiindcă îţi place de mine, dar nu vrei să fii cu mine pentru că ar fi prea complicat?
Nu a răspuns la asta. Cred că nici ea nu se mai înţelege. Eu ce aş mai putea să îi spun? Cred că am să las şi ocazia asta să îmi scape şi am să îi fac o mică vizită lui Karin. Şi aşa viaţa va merge mai departe. Sau aş putea să fiu şi eu bărbat şi să îi arăt că merită să încerce măcar să fie cu mine. E o simplă alegere. Nu-mi mai scapă. Nu şi de data asta. Cuvintele nu sunt niciodată suficient de bune când vine vorba de o femeie, deci trec la fapte de data asta. Dar stai, mai am o variantă. O să mă prefac că nu îmi pasă. De obicei ţine. Când te văd făcând pe indiferentul, fetele aleargă imediat în braţele tale.
- Ştii ce, nici măcar nu îmi mai pasă. Dacă te hotărăşti, ştii unde să mă găseşti.
Ha, i-am spus-o. Şi m-am simţit atât de bine. În sfârşit mă simt stăpân pe situaţie. Sentimentul ăsta era chiar plăcut, până când Konan mi-a dat o replică şi mai dură.
- Sper că îţi dai seama ca asta nu o să ţină, nu?
Şi m-am întors cu picioarele pe pământ. Ce păcat. Era aşa plăcut să plutesc pe un norişor pufos. Dar vântul Konan a trecut şi m-a dat jos de pe el. Ce fel de comparaţii sunt astea, Doamne? Sunt idiot? Cred că asta e o întrebare al cărei răspuns e mai mult decât evident. Ce mă fac acum? E vina mea că am transformat o discuţie serioasă în una stupidă. Ah, cât mă pot urî uneori. Eu şi simţul umorului – proastă combinaţie. Acum am dat-o în bară, rău de tot. Nu am ce să îi mai spun, ea nu o să cedeze şi totul o să se termine prost. Se pare că ultimul neuron nu m-a părăsit, încă. O idee destul de bună mi-a trecut prin cap. Dar a trecut atât de repede încât nu am fost în stare să o reţin. Cred că am ajuns la ultima soluţie, şi anume umilinţa. O, da. Mă voi umili atât de rău încât o să îmi fie ruşine să mă uit în oglindă. Inspir, expir, totul o să fie bine. Sunt doar nişte cuvinte.
- Uite, Konan eu te...
Dar nu am putut să continui, ar fi fost prea greu. Eu nu le spun fetelor că le iubesc. Şi nu, nu am nicio povesete dramatică prin care să îmi scuz acţiunile. Niciodată nu am fost genul ăla de persoană care spune uşor ceea ce simte. Dar cred, sau cel puţin credeam, că aşa e şi Konan. Atunci mi-am dat seama că degeaba încerc să o impresionez, dacă nu sunt eu. Gata, de data asta nu o mai dau în bară.
- Sunt de acord cu felul în care priveşti cuplurile în general. Sunt enervante. Dar noi nu o să fim niciodată genul ăla de cuplu. Eu nu o să te ţin niciodată în braţe în public în timp ce am sta pe vreo bancă, dând de mâncare la porumbei; nu am să îţi spun că te iubesc, fiindcă nu pot şi nici nu am să te scot la plimbări romantice sub clar de lună. Putem să fim împreună în felul ăsta. Tu şi eu. Restul lumii nu contează.
După micul meu discurs privirile ni s-au întâlnit rapid. Avea acea scânteie în ochi, care te făcea să speri la ziua de mâine şi la chestii drăguţe, cred. Ne-am apropiat unul de altul şi ne-am luat în braţe. O îmbrăţişare mult mai importantă şi mai puternică decât un sărut.
- Promite-mă că orice s-ar întâmplă, nu îmi vei da niciodată drumul.
- Promit, a spus nesigură.S
Deci asta e? Se întâmplă? Eu şi Konan suntem împreună? Nu pot să cred. Trebuie să îmi afirme asta, din nou. Cuvânt cu cuvânt, ca şi cum ar explica ceva unui om prost, foarte prost.

____________________________________________________________________________________________________
Bam! Sfârşitul capitolui 17. Da, oameni buni. După atât de mult timp se întâmplă. Cel puţin aşa crede Pain. Sper că vă place. Dacă vi se pare că le-am schimbat cumva personalităţile celor doi sau comportamentul, vă rog să îmi spuneţi. Eu am încercat să nu îi schimb pe parcursul ficului, dar dacă am mai făcut greşeli chiar aş aprecia dacă mi-aţi atrage atenţia.
Capitolul ăsta e necorectat fiindcă acum l-am terminat şi moooor dacă nu îl postez. Am să îl corectez multe. Sper să nu aibe prea multe greşeli. Păi, mulţumesc mult că îmi sunteţi alături şi de data asta, ne vedem data viitoare!