AnimeZupCăutare

[Naruto] Jail is my home

Hello>:D<! Acesta nu este un fic SasuSaku, este unul KonanXPain :> si mentionez ca este primul meu fic! Deci mai usor cu critica :))

Disclaimer: Nu detin niciun personaj din anime-ul/ manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje.


Varsta minima: 18
Gen: Actiune, drama, romanta, psihologic
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Limbaj vulgar, scene de violenta
Tipul de comentariu solicitat: simpla sau avansata, cum doriti ^_^




Capitolul I: Nice to meet you, I'm insane
~Konan~






Este o dimineata frumoasa de vara , tocmai m-am trezit si ma indrept spre fereastra mea roz din camera mea roz. Privesc pe geam si vad unicorni mov care zboara , ponei roz care se joaca si brusc razele soarelui ma orbesc. Da’ de unde ? Nu sunt o printesa ca sa traiesc intr-o lume roz a unicornilor. Tot ce am povestit pana acum sunt doar halucinatii de la droguri , iar „soarele orbitor" este defapt lanterna gardianului care ma intreaba daca mai traiesc sau nu .

Din pacate traiesc-Dar sa revenim . Se pare ca astazi avem „prospatura" gardienii, pe care ii urasc profund, au adus un alt tip si il arunca tocmai langa celula mea? Nu pot sa cred! Speram ca macar in inchisoare pot avea si eu putina liniste, dar nu, se gandesc ei sa aduca pe cineva. Am decis sa il ignor pe tip momentan, pare destul de ciudat . In viata mea nu am vazut persoane cu un par atat de portocaliu, adica ce ? Se crede imparatul regatului portocalelor sau mai bine zis al citricelor, excluzand lamaia . Si are o gramada de piercing-uri, adica am si eu cateva dar el are prea multe in nas si urechi. Si ce e cu ochii aia mov? Sper ca poarta lentile, ca altfel ar fi prea ciudat, dar de ce il critic? Si eu sunt ciudata. Parul meu este albastrui iar ochii- nici nu stiu cum sa ii descriu , sunt un fel de portocaiu catre pfff-nu stiu, portocaliu! Avand in vedere ca amandoi suntem diferiti poate ar trebui sa il bag in seama, oricum ar fi prima persoana cu care incerc sa socializez. Se pare ca si el are de gand sa vorbim, se apropie lent de gratii si imi zice pe un ton foarte plictisit:

-Pisicuto, ce cauta o fata cu un chip atat de angelic la mititica?
Poftim? Eu, pisicuta? Daca indrazneste sa-mi mai spuna asa inca o data cred ca va trebui sa mi se prelungeasca perioada in care voi sta aici .
-Buna si tie, spun eu pe un ton batjocuritor, daca vrei sa vorbim ce-ar fi daca mai intai te-ai prezenta si tu. Eu sunt Konan, tu esti ?
-Sunt Pain, incantat de cunostinta. Deci de ce esti aici ?
De ce sunt eu aici. Nu e prima data cand mi se pune intrebarea asta si nu am nicio problema cu raspunsul .
-Pentru ca -
Dar nu apuc sa termin deoarece un gardian a venit sa ma duca la psihiatru. Off frate, nu iar! Dar nu aveam de ales, trebuia sa merg dupa el. Bineinteles ca dupa ce a intrat in celula mi-a pus catuse deoarece sunt prea „periculoasa" . M-a scos de acolo si paseam pe coridorul rece al acelui loc parca fara suflet.

Intr-un sfarsit am ajuns si la cabinet, unde mi-au fost inlaturate catusele. Pasesc oarecum sfios si o vad pe Yuki, psihiatrul care se ocupa de mine. Ea este singura persoana care s-a purtat frumos pe mine, singura care m-a tratat ca pe o fiinta umana. Nu stiu de ce, dar pur si simplu aceasta persoana ma facea sa ma simt bine, chiar daca sunt in inchisoare. Parul ei de un blond foarte deschis curgea pe umerii sai, ochii ei cenusii ma priveau mereu cu caldura, iar uneori mainile sale imi mangaiau parul. De multa vreme eram singura, dar ea oarecum tine la mine ca la o fiica si stiu asta sigur, simt asta. Poate ca sunt nebuna, avand in vedere ca sunt la psihiatrie sunt putin nebuna, dar stiu sigur ca femeia asta tine la mine.

Dupa ce ma asez imi da o hartia pe care era un model ciudat din cerneala. Ca deobicei m-a intrebat ce vad. M-am uitat atenta timp de doua minute si i-am spus:
-Tot ce vad eu este o plasa de paianjen in mijlocul careia este o insecta. Tu ce crezi ca e?
Oh nu! Avea o fata trista. Iar am dezamagit-o dar cu toate astea imi raspunde zambind :
-Ei bine Konan, eu vad o floare foarte frumoasa .
O floare? De ce nu m-am gandit si eu la asta? Eu una nu pot vedea partea buna a lucrurilor. Dupa alte intrebari mi-a spus ca pot pleca. Minunat! Iar gardian, iar catuse, iar celula! Dupa ce m-am asezat pe modestul pat incetul cu incetul pleoapele mi se impreuneaza si merg in lumea viselor.

____________________________________________________________________________________
Deci asta a fost primul capitol. Astept pareri, critici 8-| si sfaturi. Promit ca pun nextul cat de curand posibil daca primesc si eu macar un comentariu mic acolo ;;) .

Konan
Pain[ignorati-o pe Konan:D]
Yuki
Yo ! .4U is here .

Da mi-am dat seama că nu ai corectat.
Din moment ce ai spus să te luăm mai uşor cu critica, am să încerc să o echilibrez pentru tine. ;)

`Idea pare interesantă, nu am mai citit până acum un fic cu o temă ca asta. Se poate ca alţă să o mai fi abordat, însă eu nu am citit. :)) Deci cu asta eşti O.k.

` Începutul mă cam cutremură, sincer roz mereu tăinuie meleagrurile unui fic. :-l
Scuze nu prea mă dau eu în vânt după roz. Oricum din câte am citit, am înţeles că Konan era mai nebună, deci începutul se cam potriveşte, dar maniera în care l-ai scris pare copilăresc. Şi sincer cred că tânăra nu mai e un copil. Oricum eu acum mă refer la interpretarea halucinaţiilor pe care trebuie să le materializezi în cuvinte şi vorbe. Desigur că necesită şi volum de substanţă, adică să descri mai serios puţin. Bine .. nu mai cer imposibilul. Sorry. :))
Aţiunea are puţine idei, rare chiar şi ar trebui să nu o grăbeşti prea tare, că nu este bine.
În primul rând dacă analizezi mai bine textul vei vedea cât de repede se încheie.. dacă aş lua şi aş scrie mai puţin, fără să descriu amplu sau mai ştiu eu cum, ar ieşi câteva rânduri.
Oricum eu vreau să te fac să înţelegi că ai nevoie de multă descriere.
La dialog.. pute-ai să mai adaugi câte ceva, fiindcă şi el îşi are rostul.

`Greşelile, da au fost şi de exprimare nu doar de tastare.. oricum cel mai bine este să te corectezi după ce postezi. ;)
hello, un al doilea comentariu presupun ca nu te deranjeaza :P
titlul, suna bine, destul cat sa ma faca sa intru la fic-ul tau
cum a zis si .4U ai inceput intr-o maniera prea copilaroasa, adica cati ani are ca sa mai viseze inca 'paradisul poneilor in roz si mov' :))
adica m-a indoiesc ca daca ar fi atat de mica incat sa mai viseze de astea chiar ar baga-o la inchisoare
ai avut gresele, spatiu se pune dupa semnele de punctuatie, nu ininte, doar dupa obligatoriu, deci nu ar strica sa dai un space si dupa linile de dialog, o sa arate mai bina
ideea ma incanta, ceva diferit, adica un cuplu diferit :X:X :P
actiunea a fost buna pentru un prim capitol, nici nu ai intrat foarte mult in detali, deci nu ai grabit lucrurile nici nu a fost ceva sec, potrivit cum se spune
ok, atat pentru capitolul asta, pentru primul fic te-ai descurcat exemplar :D

bye bye
O da... ROZ =)).:dizzy:

Ma, ce sa-ti zic. Ideea in sine este originala. Sincer, nu cred ca am mai vazut pana acum o astfel de idee. Deci ai un bonus.
Vreau sa te atentionez la o chestie. Mi se pare ca ai cam grabit actiunea. Fi atenta. Nu cred ca trebuia sa-l bagi pe Pain din primul capitol. Adica, puteai sa descrii viata lui Konan din puscarie. Cum se simte ea. Puteai sa bagi mult mai mult sentiment. Trebuie sa bagi acel volum in descriere. Deci sunt de acord cu .4U. Deci mi s-a cam parut ca ai cam grabit actiunea. Vezi ce faci pe urmatorul capitol.

Ce as vrea eu sa faci in capitolul urmator. Sa povestesti cum a ajuns Konan acolo. Sa faci un "Flashback". Sa scrii amintirile ei. Asta vreau eu, dar tu faci cum vrei. Totusi, ti-am spus. Nu grabi actiunea cu Pain.

Greseli de tastare, da, am vazut. Si de exprimare la fel. Ai grija. Analizeaza-l macar o data sau de doua ori.

Profita de idee pentru ca, cum ti-am mai spus, este originala.

Bafta. Multa inpiratie. Sa ma anunti cand pui next-ul pentru ca vreau sa-ti vad evolutia.

Hugs :x:bv:
Domnişoarelor începutul poate pare copilăresc.. dar ea poate începe cum doreşte.
Search - fac o mică paranteză la ce ai spus, legat de faptul că nu trebuia să-l bage încă pe Pain în capitol.
Mă şti ea are dreptul să facă ce vrea.. poate să-l fi băgat pe el unde poftea inima ei.
Din moment ce ea este scriitoarea începe când doreşte, pentru că autorul are orizonturi nelimitate. Acum ea încă nu are foarte bine stilul, deci pentru început eu spun că a făcut mai binişor. Încă nu are noţiunea de a plasa lucrurile în lungimile lor.
Deci o să vi se pară la mulţi poate mai ne uniform. Însă răbdare.

Scuzaţi off topicul.
Nu am nimic cu nimeni, doar că doream să clarific ceva.
helooo
Sar si eu pe la ficul tau. Descrierea este buna, pentru o incepatoare sa sti ca esti foarte bine, ar mai trebui cateva lucruri pe la ea, dar merge si asa. Dialogul a fost bun... nu a fost lung, nici plictisitor... nu a fost sec, replicile au fost bune si gandite, chiar si faza cu "Pisicuta". Actiunea a fost grabita de doua ori... I: cand a fost dusa la Yuki, trebuia sa mai vorbesti putin si era mai bine... II: Cand a plecat de la ea si s-a culcat, ai spus despre gardieni si catuse ca si enumeratie, una scurta... trebuia sa spui mai multe. Cam atat.

:bye:
Hello >:D<
M-am obisnuit sa salut tot timpul si acum imi este greu sa ma dezvat, dar presupun ca nu-s multe probleme ;;)

Deci cum am mai zis sau am vrut sa zic, imi place cum ai inceput, ironica mai este Konan a noastra:> puteai sa descrii mai mult acest univers "pararel" al fetei, nu-ti cer imposibil, inteleg ca-i primul tau fic dar pe viitor, axeazate pe descrie, fie ea a sentimentelor sau a imprejurimilor, doar descriere sa fie. Defapt vorbesc prostii, putine doar, adica exagerez, cel mai bine este sa le combini si sa folosesti putin din toate, asa cred... in fine, pentru primul capitol al primului tau fic, te-ai descurcat binisor, bravo =D>

Nu cred ca am ce zice la dialog, in general e bun nu-mi pare sec si nici nu-i pus degeaba acolo. La capitolul actiune te-ai cam grabit, ti-am zis daca ai descrie a imprejurimilor sau altfel nu mai ai motive sa o grabesti. Puteai de exemplu sa ma descrii "casa ei" , nu ne-ar fi deranjat. Plus o inchisoare nu-i prea prietenoasa, puteai sa ne trasmiti si noua ce simte fata, dar pentru inceput e bine, nici al meu nu-i mai reusit, o sa acumulezi experienta pe parcurs :-)

" Poftim ? Eu ? Pisicuta ? " -aici ar fi venit mai bine "Poftim? Eu pisicuta? pentru ca pisicuta a fost folosit ca apelativ, ca un fel de adjectiv, iar ea se mira de adjectivul primit. Sper ca ai inteles ce-am vrut sa zic, si eu mai am probleme de genul...
Parca am mai vazut niste greseli pe acolo dar nu le mai caut acum, in general mai ai de lucrat dar cine nu are?
Dupa mine te-ai descurcat bine pentru "prima iesire in public" deci nu ti-a iesit foarte rau capitol acesta si nici n-a fost plictisitor, ai avut si parti amuzante. Parca il vad pe Pain Regele Citriciticelor :))

Te rog nu lua ce am zis ca pe un "puteai face asta" chiar daca asa suna ci ca pe un "poti face" pentru prezent sau viitor. Sper ca ai inteles ceva din toata cacealmaua mea de com :ask:

Spor la scris
Anuntama, daca poti, cand vine nextul

Bye Bye :bye:



V-am citit comentariile si vreau sa clarificam ceva: la inceputul primului capitol am repetat "roz" si "mov" si chestii "dulcegaroase"( asa le numesc eu) pt a evidentia ca spusele lui Konan sunt doar aberatii. Sa fim seriosi! Nicio persoana de peste 10 ani nu iubeste aceste culori. Se pare ca intentia mea nu a fost inteleasa:(, dar asta e vina mea. Si stiu ca nu m- am exprimat prea frumos, clar sau poetic dar sa fiu sincera nu ma prea pricep la discrieri. Acum ca ati citit asta o sa va intrebati "atunci ce cauti aici?" si uite raspunsul: chiar imi plac ficurile si cand am avut inspiratia pt a-l scrie pe acesta vroiam sa intelegi ideea, care pe parcurs sper ca vi se va parea interesanta chiar daca modalitatea in care relatez nu este atat de buna. Nu am mentionat de ce a ajuns Konan in puscarie din primul capitol pentru ca nu am vrut sa grabesc actiunea. Sper sa nu va dezamagesc cu acest capitol si va multumesc pentru critici(pe care chiar le meritam) si sfaturi(pe care incerc sa le urmez) .
Lectura placuta :)

Capitolul II: That's just the old me. I've changed a lot.
~Konan~





“ Konan! Konan! Tigroaico, trezeste-te” sunt cuvintele care m-au trezit din cosmar. Din nou am acel “ vis” in care imi aud tatal tipand. Usor incerc sa ma ridic din pat dar nu pot. Tot corpul imi tremura. M-a emotionat atat de mult cosmarul? Se pare ca totusi am suflet… As vrea sa nu am. Atunci viata ar fi mult mai usoara deoarece as putea putea sa trec peste alegerile mele, uneori proaste sau dureroase, fara sa imi mai pese. Oricum a inceput sa nu imi pese de multe lucruri deci am facut “ progrese”, dar nu termin sa imi fac oridine in ganduri pentru ca imi aud numele iar. Intorc capul in stanga si il vad pe Pain, el este cel care ma strigase. Imi dau doua palme ca sa imi revin, ma ridic din pat si chiar reusesc. Ma indrept catre el vrand sa ma scuz ca nu am raspuns mai devreme si wow chiar ma lasa sa vorbesc.

- Neata, scuze ca nu am zis nimic, dar...
- E ok, tu te simti bine? Pareai destul de ametita.
Baiatul asta iar ma intrerupe, a auzit de maniere? Nu cred. Deci nimic nou sub soare azi.
- Sunt bine si scuze ca ieri nu ti-am raspuns la intrebare.
Sa vedem. E deja a doua data cand imi cer scuze si nu vorbim nici de trei minute, e clar ca nu sunt bine!
- Nu-i nimic, imi poti raspunde azi.

Asta e tot ce imi zice? Nu ii pasa unde am fost ieri? Daca ma gandesc bine nici nu vad de ce i-ar pasa.
- Sunt aici pentru crima, spun eu cat de calm posibil. Dar tu? Ce infractiune ai comis?
“ Ce infractiune ai comis? ” Doamne! Ce-i cu exprimarea asta pompoasa? Trebuie sa imi revin urgent!
- Trafic de droguri. Dar nu iti fa griji, nu stau mult. Si pe cine ai ucis?
- Conteaza? Oricum nu ai intelege si doar m-ai critica ca si ceilalti.
- Priveste in jur, crezi ca am ce face? Zi-mi pe cine, de ce si poate as intelege.
- Aha deci. Baietelul se plictiseste? Lasa ca iti spune Konan o poveste, zic eu ca si cand as vorbi cu un copilas.

"Era o zi frumoasa de primavara. Defapt, nu era frumoasa deloc, dar asa incep "povestile", nu? Tocmai ma intosesem acasa. La cei 14 ani ai mei aveam o viata aproape perfecta as putea zice. Si chiar ar fi perfecta daca parintii mei ar avea mai mult timp si pentru mine. Toata ziua eram singura si uneori imi vinea sa le reprosez acest lucru dar nu puteam, nu ma lasa sufletul. Stiu ca toata ziua lucreaza pentru a-mi asigura un viitor mai bun. Si cred ca si ei ar vrea sa is petreaca mai mult timp cu mine, pana la urma sunt singurul lor copil, dar viata e complicata si trebuie sa faca sacrificii.

Era ora 18:00 si imi asteptam parintii. Si tot asteptam si… nimic. Cred ca iar lucrau pana tarziu. Nu avea rost sa mai zabovesc in sufragerie asa ca ma indreptam spre camera mea care era la etaj. Cat imi iubeam camera, era exact cum vroiam eu. Dupa ce treceai de usa din lemn de brad erai invaluit de un univers albastru. Stiu, ciudata nuanta, dar e culoarea mea favorita. Eu as fi vrut chiar si un perete negru dar ai mei ziceau ca totul are o limita. Dupa cum isi poate da oricine seama patul si draperiile sunt albastre si da, inca vrobim de camera unei fete. Cred ca singurul lucru care “ da de gol” camera mea este oglinda foarte mare care indica faptul ca aceasta chiar e camera unei fete.

Ma asezasem pe pat. Cautam telecomnda dar fara noroc, parca o inghitise patul. Sa stau singura in camera deja devenea plictisitor asa ca ies si dau nas in nas cu mama, in sfarsit a venit acasa mama! O iubesc atat de mult, nici nu stie cat de mult. Si totusi o invidiez pentru ca ea are niste ochi superbi de un negru intens ca cei mai negrii taciuni pe care i-ai vazut vreodata. As fi vrut sa seman cu ea din acest punct de vedere. Totusi nu regret ca nu am parul ca al ei, negru. Imi place si aceasta culoare dar mie imi convine un albastru ciudat. Cand ma uit la mama chiar ma intreb daca ea e mama mea. Nu am nicio trasatura fizica de a ei.

Brusc un sunet ciudat se aud, acel sunet vine din stomacul meu…
- Mi-e foame Hana. Hai sa mancam. Sau mai bine il asteptam si pe tati?
Eu nu ii spun mamei “ mama” , o strig pe nume si nu este deranjata deloc de acest lucru. Mama e cea mai tare, dar nu ii spun asta ca sa nu I se urce la cap.
- Takeshi intarzie draga, a spus sa nu il mai asteptam la cina.
- Iar? Chiar nu putem avea o cina normala in familia asta? Nu mai am pofta de mancare…
Trantesc usa si plec. Mama a strigat dupa mine, dar nu am vrut sa ii raspund. Si totusi, cand am auzit "Hai sa mergem sa il luam de la servici" mi-a tresarit inima de bucurie. Hana cauta cheile, iar eu nu mai suportam sa astept.

- Plecam azi mama?
Ii spun “ mama” doar cand ma supar pe ea, destul de ciudat, nu? Se supara putin cand ii spun asa pentru ca se simte batrana.
- Da draga, incuie casa, te astept la masina.
Am incuiat si m-am dus la masina. Hana o porneste si ne indreptam spre locul de munca al tatei. Dupa cateva minute ajungem.
- Ma duc sa vad daca e la birou, asteapta-ma in masina.
Si a plecat. Mie mi se parea ciudat ca tata intarzia destul de des dar era tata, aveam incredere in el.
In scurt timp s-a intors, fara tata. Am intrebat-o unde e.
- Seful lui mi-a zis ca a plecat de doua ore. Hai sa il cautam la restaurantul sau preferat, poate e acolo.
- Bine…Auzi, mai bine lasa-ma pe mine la restaurant si cauta-l tu in alta parte.

Hana incuviinteaza din cap si porneste masina. Traficul e groaznic, unde se indreapta toata lumea asta? Cand voi avea permis nu voi fi calma ca mama, ii voi injura pe toti cei care nu imi acorda prioritate. Cu toate ca Hana a prins de cateva ori semaforul rosu am ajuns destul de repede. Opreste masina si cobor, urma sa vina dupa mine in cateva minute.

Ma uit in stanga si in dreapta incercand sa imi dau seama unde e tata si la o masa de langa fereastra restaurantului il vad. L-as recunoaste oriunde dupa acel par ciudat ca si al meu. Se pare ca zambea, era chiar fericit. Vreau sa ma merg catre masa lui dar vad ca mai este cu o femeie, care se apropie de el si il… saruta. Ala e tatal meu? Nemernicul de acolo nu poate fi tata! Dar degeaba neg, el este, dar de ce? Eu si Hana nu il iubim suficient? Ce are blonda aia si nu are mama mea?

Simteam ca lumea mea se sfarseste, ca totul ingheata in jurul meu si mai ales ma simteam tradata de propriul tata. Lacrimile incepeau sa imi curga pe obraji. Eram un copil, care isi respecta tatal din tot sufletul. Nici cand am aflat ca Mos Craciun nu exista nu am fost atat de trista. Mama trebuia sa vina curand. Ea nu putea afla asta pentru ca pur si simplu i-ar distruge viata. Terbuia sa imi sterg lacrimile, dar nu puteam. Si o vad pe mama venind cu masina, o opreste si vrea sa coboare vazandu-ma in halul ala dar eu urc repede.

- Ce ai patit? De ce plangi? Unde e tatal tau?
Ce am patit? Terbuia sa inventez o scuza buna, dar la ce minte aveam am spus lucruri naive. Prima chestia chiar mi-a trecut prin cap a fost "Mi-am vazut iubitul inselandu-ma cu o colega". Reactia mamei a fost asteptata.
- Poftim? Tu ai un iubit? De ce nu mi-ai spus?
- Aveam… ii voi da papucii.
- Vom discuta despre asta acasa. L-ai vazut pe tata?
Iar a pronuntat cuvantul ala. Incep sa il urasc. I-am raspuns negativ.
- Nici eu si nici nu raspunde la telefon, vom astepta pana vine.

Si cam asta a fost discutia noastra. Legat de el. Nu vreau sa il mai vad niciodata. Cum a putut sa ii faca mamei mele asa ceva? Sa inseli o persoana e cel mai oribil lucru posibil. Brusc Hana pune frana. Am ajuns? Atat de repede? Nu imi pasa. Plec repede in casa si merg in camera mea. Nu il voi lasa pe ala sa scape asa usor, va plati pentru ce a facut. Dar aveam si alte lucruri la care sa ma gandesc de exemplu curand termin clasa a VIII-a si inca nu m-am hotarat la ce liceu ma voi inscrie. Imi va veni mie o idee.
- Konan, esti bine draga?
- Lasa-ma. Pleaca, mi-e somn!
- Bine, tata a venit dar te las sa dormi. Somn usor draga!
In sfarsit m-a lasat in pace. Chiar ma extenuase ziua asta asa ca decid sa ma culc. Imi zic “ Noapte buna Konan” si adorm.
~~~ Peste cateva luni ~~~

- Opreste-te !
Mai nou vorbesc cu obeicte, acum m-am adresat alarmei care suna de zor. Azi era ziua cea mare. Prima zi de scoala la liceul militar. Am decis sa ma inscriu aici pentru ca o iubesc pe Hana. Nu are rost sa mai spun si alte lucruri plictisitoare deci trec la partea interesanta. Dupa cateva luni de la inceputul scolii aveam voie sa folosim arme in sala de instructie si bineinteles ca nu aveam voie sa le luam inafara liceului dar unde ar mai fi distractia daca nu as incalca regula.

Era vineri si dupa o zi plictisitoare am reusit sa strecor un pistol in ghiozdanul meu. Daca nu o sa termini nicio faculatate cu siguranta pot incepe sa fur, se pare ca ma pricep de minune. Dupa mica mea infractiune ma indrept catre poarta liceului si o astept pe Hana sa vina sa ma ia. Ea apare imediat si impreuna mergem spre casa, daca ar sti ce ganduri am nu ar fi atat de fericita. Ajungem acasa si acea persoana care ar trebui sa se numeasca “ tata” era in sufragerie.
- Hei Hana, azi trebuia sa te intalnesti cu profa mea de mate, scuze ca am uitat sa iti zic la scoala.
- Nu-i nicio problema. Plec imediat.
A plecat. Era momentul sa imi aplic planul.

- Cum de esti acasa?
- Ce intrebare e asta? Vreau sa imi petrec timpul cu persoanele pe care le iubesc.
Se pare ca tata e inzestrat cu o minunata “ calitate” de a iubi mai multe personae in acelasi timp.
- Inteleg, atunci de ce nu esti cu blonda cu care erai primavara trecuta?
- De unde stii? zambetul ii dispare de pe buze.
- Deci recunosti, nu? Cum ai putut sa ne faci asta? Eram o familie, aveam incredere in tine. De ce ai facut asta?
Si iar am inceput sa plang. El ramasese blocat, nu mai stia ce sa imi zica.

- Te rog, nu ii spune mamei tale.
- Iti promit. Ea nu va afla niciodata tata, iti promit.
Si in momentul urmator scot pistolul. El ma privea socat.
- Ce faci Konan? Sunt tatal tau. Nu imi poti face asta! Gandeste-te la mama ta!
- Tu nu mai esti tatal meu. Tu te-ai gandit la mama cand ai inselat-o?
Dar nu a spus nimic, m-a lasat sa plang si sa vorbesc singura.
- Iti zic eu Takeshi tu ai inselat-o pe mama mea pentru ca te gandeai doar la tine, insa eu fac ce fac doar pentru ca ma gandesc la ea si pentru ca o iubesc.

Astea sunt ultimele vorbe pe care i le spun si apoi il impusc. Din nefericire nu ii lovisem un organ important asa ca inca traia, din balta de sange ma privea, nu putea sa vorbeasca, dar in ochii lui citeam “ Ajutor” dar nu aveam de gand sa il ajut. Daca as fi chemat salvarea sigur supravietuia dar nu vroiam sa fac asta. Picioarele incepusera sa ma lase si ajung pe podeaua rece pe care statea si el.

- Ce am facut? spun eu urland si plangand. Mama nu ma va ierta niciodata. Cum va trai ea fara sot si cu fiica in puscarie? Ea nu merita asta… Hana este o fiinta pura si iubitoare, trebuie sa fie acolo unde merita. Am lasat spusele si am trecut la fapte. Am cautat niste somnifere pe care le-am bagat intr-un pahar cu lapte. O aud pe mama parcand masina si ma indrept catre intrarea din fata a casei si o incui. Daca Hana ar intra pe acolo l-ar vedea pe tata si nu vreau sa se intample asta.
- Konan draga, unde esti?
- Sunt aici, hai in dormitorul tau, vreau sa vorbim.
- Bine, unde e tatal tau?
- A plecat la un vecin, a zis ca vine repede.
- Ce vroiai sa imi spui?
- Vroiam sa stii ca iti multumesc ca existi, ca esti Hana, ca mereu m-ai sustinut, chiar daca ce faceam era uneori gresit, iti multumesc ca nu m-ai judecat si iti multumesc ca esti mama mea.

Acestea fiind spuse ii vad ochii inlacrimati, ma imbratisaza si imi spune:
- Te iubesc ingerasule.
- Gata, ai niste ochi prea frumosi mami, nu mai plange. Uite bea paharul asta cu lapte si culca-te. Vine si tati imediat.
- Noapte buna ingerasul meu.
Astea sunt ultimele cuvinte pe care mi le-a spus. M-am asigurat ca a baut laptele cu somnifere si peste cateva minute am trimis-o acolo unde ii e locul - in rai. Nu vroiam ca fata ei angelica sa pateasca ceva, asa ca am impuscat- o in inima. Nu plangeam, eram fericita ca mama scapase de rautatea ce stapanea acest pamant. Acum era fericita.

Am iesit din camera ei si am inceput sa cobor scarile. La capatul lor era chiar tata, nu stiu cum ajunsese acolo, nu stiu de ce mai traia. Imaginea lui, plina de sange ma impietrise. Vazand ca vroia sa ajunga la mine am scos pistolul si i-am zis:
- Mori odata!
Si l-am impuscat in cap, acum sigur teminasem cu el. Ma simteam oarecum bine, insa nu apucasem sa ma bucur acea senzatie deoarece politia intrase in casa. Probabil ca vecinii au auzit impuscaturile si s-au speriat. Politistii m-au vazut cu pistolul in mana si imediat mi-au pus catusele. Nu regretam ce facusem. Nici macar o clipa. Nu regretam ca acum Hana era fericita, chiar daca nu mai era langa mine."


_______________________________________________________________
Cam atat pentru moment, sper ca am pus bine acel "Flashback". Scuze ca am adus acest capitol atat de tarziu dar ai meu nu mi-au dat pace 8-|.
Sper ca va place. :*
daca tot ti-ai vazut greselile de ce nu le-ai corectat??
poti da un edit capitolului, imediat dupa ce postezi apare la sfarsitul post-ului (sau cum s-o numi) un "edit" de acolo poti edita capitolul si sa-ti corectezi greselile :P

ai multe greseli de genu "s ail" nu e vina ta pentru ele, adica mie imi apare asa din cauza Word-ului chiar daca tastez corect mai apare uneori asa si trb corectat :)

acum, acest capitol a avut o droaie de dialog, adica cred ca 80% din capitol a fost dialog, ceea ce e exagerat dupa mine, nu zic ca a fost sec doar ca unele discutii parca sunt numai de forma, puteau fi inlocuite de naratiune
ai pus mult accent pe detalile acelei amintiri, inteleg ca-si amintea destul de bine dor totusi parca era mai bine ceva mai vag, nu chiar programu la care se uita la TV sau revelatia pe care a avut-o in legatura cu "talentele" romaniei

in rest, actiunea pare destul de interesanta, a fost un capitol luuung, poate prea lung pentru gustul meu...

ma bucur ca esti dornica sa asculti sfaturile si sa te imbunatatesti deci succes in continuare :P
Ai postat. Aleluia. Chiar am aşteptat. ;))

Măi, deci dacă ai greşeli nu le neglija. Când reciteşti trebuie şi să te corectezi.
Dacă te obişnuieşti prost şi le laşi aşa, îţi spun că după avem să-ţi sărim în cap cu ele. :))
Fiindcă există totuşi o limită, nu a noastră, ci a înţelesului.
Cu cât greşelile se înmulţesc cu atât textul se afundă în ceaţă şi devine neclar.
Aşa că de fiecare dată, chiar şi când scrii citeşte ce ai scris în urmă, iar la final reei din nou capitolul. ;)

Acum. Într-un fel a fost mai bun aceast capitol. pe lângă asta povestea ei mi s-a părut înteresantă. dar chiar şi aşa nu ai reuşit să conturezi îndeajuns de mult personalitatea fiecărui personaj. Nici măcar a lui Konan.
Un mic sfat: Încearcă să te pui în pielea personajului şi să trăieşti odată cu el/ea sentimentele, trăirile, zbuciumul sufletesc. Înfigete în esenţa lui şi descoperăl/o.
Sentimentele şi aici au fost puţin desfăşurate. Trebuia mai mult.
Acţiunea a fost ok. Chiar bine, zic eu.
De greşeli ţi-am spus sus. Deci aştept nextul.
Hello.
Trec si eu pe aici cu un comentariu nu rautacios dar constructiv, sper.
Ideea mi se pare destul de originala, nu am mai intalnit acest cuplu pana acum.
Te-ai descurcat mai bine in acest capitol, se vede ca ai mai evoluat.
Ma asteptam sa descri mai mult sentimentele fetei in unele situatii, ai avut cam mult dialog ceea ce mie nu prea imi place, data viitoare limiteaza-te doar la esential unele fraze nu isi au rostul. In rest actiunea e ok.
Astept next si sper ca nu te-am suparat.:-s
Bye.

Imi pare rau ca al doilea capitol a fost atat e lung, iar primul cam scurt. Pe asta am incercat sa il fac mai echilibrat.
Sper sa va placa. :)


Capitolul III: The savior is here
~Pain~




O priveam, era chiar in fata mea. Vedeam cum isi misca buzele. Cuvintele ei ajungeau la mine, le auzeam, dar nu le intelegeam, nu vroiam sa le inteleg. Ea parea umana, dar ochii, ochii ei reci, care nu exprimau niciun sentiment, o dadeau de gol. Ea nu era din lumea asta. Poate ca noi, pamantenii, aveam nevoie de un inger asa ca El a trimis-o pe Konan, insa sufletului ei pur nu a putut trece de ura ce ne inconjoara, ne domina, ne mistuie. Speram sa ma insel. Dar ma simteam oarecum vinovat. Din cauza celor ca mine, care ajutau ura sa apara, s-a nascut si ea. Un biet om care sufera pentru greselile altora, dar nu o puteam numi "om", as jigni-o. 

In timp ce eu o analizam ea ajunge la punctul culminant al povestii ei si descrie cum si-a ucis mama. Imi spune totul fara sa aiba vreo urma de remuscare pe chip, dimpotriva pare chiar putin multumita de ceea ce spune. Si din nou imi afirm: ea nu e umana. Nimeni nu ar face ceva pentru o alta persoana fiind constient si de consecintele grave. Ea chiar are dreptate. Daca mama ei era pura ca si ea chiar nu avea de ce sa se chinuie aici. Intr-un fel o respect pentru asta, eu nu as putea sa-mi sacrific libertatea pentru o persoana draga mie, sunt prea egoist.

O privesc iar, ochii ii sunt la fel de reci, chipul la fel de indiferent, iar buzele ii sunt nemiscate. Deci a terminat. As vrea ca tot ce am auzit sa fie rezumatul unui film, dar din pacate era trecutul ei. Imi e mila de Konan, dar nu vrea ca ea sa stie asta. In fata ei voi un simplu traficant insensibil ca si pana acum. Nu as vrea sa ma atasez de ea sau ea de mine. Ne e bine asa amandurora. Dar as vrea sa o ajut. Nu vreau sa putrezeasca aici. 
- Cat vei sta aici? o intreb calm, ca si cum nu mi-ar fi zis nimic.
- Mult si bine, dar de ce intrebi? Cumva iti pasa?
- Nu, dar prietenii mei ma vor scoate de aici cat de curand si noi avem nevoie de cineva care se poate ocupa de "treburile murdare". Te-ar incanta postul?

- Inteleg, tu crezi ca daca mi-am ucis familia pot ucide pe oricine, nu? Nu am facut-o din placerea de a-i vedea cum mor, tipetele si suspinele lor, rugamintile tatei de a ma opri, toate astea nu au fost muzica pentru urechile mele. Poate ca voi credeti asta, dar nu e adevarat. Prefer sa stau aici, nu voi singura. Atunci cand ma gandesc la Hana simt ca este aici, cu mine. Stiu ca ea nu m-a parasit, niciodata nu o va face pentru ca ea ma iubeste. Ea si Yuki sunt singurele carora le pasa de mine. Nu am de ce sa plec. Am tot ce imi trebuie chiar aici. Oricum, de ce-ti spun toate astea tie?
- Pentru ca sunt de incredere.

Pe coridoarele micului loc blestemat apare un gardian care se opreste la celula mea.
- Hei! Tu, jigodie portocalie, ai vizitatori.
Ce mod frumos de a ma anunta. Ma intreb cine a venit sa ma vada. Nu stau pe ganduri si ies. In drum spre vizitatorii mei nu schimb nicio vorba cu jigodia care m-a numit pe mine jigodie. Inca ma gandesc la ea. La suferinta ei. Oare e bine ca incerc sa o scot de aici? Va fi fericita altundeva? In ochii ei se va citi vreodata seninatate sau va ramane mereu in umbra? Nu imi pot raspunde inca. Nici nu stiu de ce as vrea sa aflu raspunsurile. Am vazut zeci de tineri deprimati carora le-am vandut droguri, dar ea, deprimata ca si ei, e diferita. Are ceva special ce ma face sa cred ca va reusi sa se elibereze din lanturile tristetii care o inconjoara. Si totusi de cand sunt eu atat de profund? Daca m-ar auzi gasca m-ar ucide. Si uite-i! Ei sunt vizitatorii mei. Ce repede am ajuns. Ma bucur sa ii vad pe ei.

_________________________________________________________________
Cam atat, suspans nu cred ca exista pentru ca nu e greu sa iti dai seama care sunt prietenii lui Pain. Capitolul acesta nu e nici scurt, nici lung. Sper ca are mai multa descriere. Astept criticile :))
Yoy prima?! Nu ma asteptam!
Am zis sa iti las si un comentariu inainte sa ma duc la somnic :zz:

Well imi place ideea, e draguta si interesanta, pe langa faptul ca Konan si Pein se afla printre cuplurile preferate ale mele. De la primul capitol si pana la asta exista o usoara evoluare si e chiar ok. Mi-a placut ca la inceputul capitolului ai avut o descriere putin diferita care a fost si pe parcurs. Imi place ca nu mai grabesti atat de mult actiunea, iar la dialogul e destul de ok. Nu ai mai pus in exces ca la capitolul doi si e bine.
Astept continuarea si te rog sa ma anunti de ea. Spor la scris!:bye:
Hello sweetie >:D<.
Inainte sa incep analiza textului as vrea sa fac o remarca la spusele amicei noastre .4U.
Sunt absolut de acord cu spusele tale insa, am remarcat faptul ca in primul capitol a grabit putin actiunea si de aceea am specificat ca nu trebuia sa-l bage pe Pain din primul capitol. A fost o parere pur-personala. Stiu ca trebuie sa respectam deciziile unui autor privind "soarta" creatiei sale, insa asta as fi vrut eu.

Revenind la cele doua capitole.
Cap. II
As putea spune cu indrazneala ca ai evoluat un pic de la primul capitol. Insa ce m-a deranjat foarte tare : Dialogul excesiv. Cum spunea si andrra puteai inlocuii o mare parte din dialog cu povestire. Da mult mai bine in ochii cititorului. La un moment dat deja ma plictisisem de acel dialog si saream peste liniutele de dialog considerabil. Vezi tu, atunci cand este fooarte mult dialog, devine sec si plictisitor, de aceea facem, in mod normal, aceasta inlocuire cu povestirea.

Descrierea a fost ceva mai dezvoltata, dar totusi, vroiam mult mai mult sentiment. Cum a spus si .4U, transpune-te in pielea personajului. Incearca sa simti toate acele feeling'uri ale personajului si sa le trasnpui pe foaie. Vreau sa zic ca te-ai axat mai mult pe descrierea camerei decat a sentimentelor lui Konan cand si-a omorat parintii. Asta facand o comparatie. Incearca sa bagi mai multe figuri de stil. Am inteles ca nu esti o persoana care sa scrie intr-un mod "pompos" [am vazut multe fic'uri prea pompoase, prea impopotonate si chiar nu dadeau bine in ochii mei, sincer], dar totusi, incearca sa folosesti cuvinte mai diferite, consuta un dictionar de sinonime sau de expresii lirice. Asa o sa inveti si noi expresii pe care le poti utiliza chiar si in viata de zi-cu-zi. Pe mine sincer, nu m-a deranjat ca a fost un capitol lung. Dar ti-am spus, fi atenta la dialog!

Cap. III

Imi place ca ai povestit din perspectiva lui Pain. Este foarte bine, te felicit pesntru asta. Imi place ca ai pus descriere. Ai evoluat de la capitolele precedente. O sa vezi ca pe parcurs o sa evoluezi si mai mult si totul va fi Ok.
Nu stiu ce sa-ti mai zic la acest capitol, pentru ca nu am observat foarte multe greseli... Sau poate ca nu am fost prea atenta ?".
In fine. Cert este ca trebuie sa muncesti mult, sa faci progrese, sa fi atenta, sa mai citesti si alte fic'uri, sa mai frecventezi si alte site'uri chiar si carti pentru a aduna cat mai multe cunostinte. O sa vezi ca o sa gasesti si expresii pe care poti sa le "imprumuti" si sa le folosesti.

Cam atat am de spus. Scuze ca nu am intrat din prima la cel de al doilea capitol, dar am avut ceva treaba zilele astea, sper ca intelegi.
Hugs, multa inspiratie si spor la treaba.
:x


P.S:Scuzati eventualele greseli de tastare sau exprimare, dar starea mea este din ce in ce mai "somnoroasa" x_x

Capitolul III nu are decat doua comentarii:=). Poate asta va avea mai multe:-<
Lectura placuta:)

Capitolul IV:"Questions, questions everywhere"
~Konan~





"Ar trebui sa plec de aici? " Aceasta intrebare ma bantuia, nu vroia sa ma lase in pace. Dar oare de ce? In inchisoare sau in alt loc va fi la fel pentru mine. Voi fi singura, mereu am fost. Nu are rost sa imi fac iluzii desarte. Hana m-a parasise acum mult timp in urma, stiu ca nu mai este langa mine, iar pentru Yuki sunt un simplu pacient. Nimeni nu are nevoie de mine. Nimanui nu ii pasa de mine. As vrea ca acest lucru sa ma doara, dar nu e asa. Imi e indiferent totul. Nu simt nimic. Nu pot sa simt nici macar durerea de a fi singur. As vrea sa plang dar nu pot, lacrimile inceteaza sa apara. As vrea sa zambesc dar nu am de ce. As vrea sa gasesc motivul pentru care mai traiesc. E oribil sa nu ai un tel in viata, asa mi s-a spus. Eu nu stiu pentru ca simt nimic...

Mereu am crezut ca voi avea un prieten vesnic- natura. Cand eram mica si vroiam sa ma joc mereu cerul era senin, iar razele soarelui imi ofereau imbratisari calde si iubitoare. Insa cand eram trista cerul plangea alaturi de mine. Asa am crezut ca exista o legatura stransa intre mine si natura, vedeam in ea un prieten. Dar prietenii devin dusmani, iar in fiecare zi nefericita a vietii mele afara e cald, e bine. Parca totul se intoarce impotriva mea, dar nu imi mai pasa.
M-am decis. Daca azi ploua voi accepta propunerea lui Pain de a pleca din locul asta straniu.

Viata e ciudata fara droguri. Le simt lipsa. De cand l-au mutat pe Peter de aici nu mai am de unde sa le iau. Peter era un tip cu un par auriu ca soarele si ochii erau stranii de un galbui deschis. El imi furniza droguri de fiecare data cand aveam nevoie. Nu sunt dependenta de ele, dar cand ma plictisesc le consum. Si nici nu ma costa ceva. La cati ani aveam de stat aici nu-si mai aducea nimeni aminte ca nu am platit niste droguri amarate.

Ziua asta era din ce in ce mai enervanta. Nu stiu de ce. Pur si simplu ma enerva. Din lipsa de ocupatie m-am decis sa dorm, insa patul era tare si cred ca podeaua era mai moale, deci adorm pe podeau. Defapt nu dormeam, speram sa ajung si acolo, dar pana atunci stateam cu ochii inchisi pe jos si ma gandesc la raspunsurile unor intrebari ciudate ca "Exista rai? Dar iad? " sau "Pisicile chiar au noua vieti? " . Da, sunt intrebari prostesti, dar nu am ce face si incerc sa le gasesc raspunsuri logice. Uite alta intrebare: ce face Pain?

"Foolish little friends"
~Pain~



Ma bucur sa ii vad pe Naruto si Itachi. Blondul ala hiperactiv deja se luase la cearta cu copoii, iar bunul meu amic Itachi, un tip cu parul negru si ochii parca mai negri, se apropia de mine.
- Buna omule! Ce faci? Ia zi, cum e viata de puscarias? zice el razand. Ce-i drept, imi place rasul lui, e plin de sarcasm.
- Nu e asa rau frate, dar nu vreau sa stau mult in locul asta mizer. Deci cand ma scoateti?
- Chiar azi daca Naruto nu se mai cearta cu jegosii astia.
- Cati bani aveti pentru cautiune?
- Eheeee, destul cat sa te scoatem de doua ori de aici.

Era perfect. Acum trebuia doar sa il conving pe Itachi sa plateasca si cautiunea lui Konan.
- Cum mai merg afacerile?
- E greu fara tine, sefu nici nu mai are bona pentru aia mica.
- Eu stiu o tipa care e dispusa sa aiba grija de un tanc, doar ca e si ea aici, dar daca o scoatem ne ajuta.
- Hmmm, il sun pe sefu si apoi mai vedem. Tu du-te inapoi in celula.
Sper ca bosorogul ala o va lua pe Konan de aici. Il astept pe gardian, dar acesta era ocupat, se certa cu Naruto:
- Pentru ultima data blondule: a trecut ora de vizita! Pleaca acasa!
- "Pentru ultima data" cretinule: nu ma intereseaza! Vrem sa il scoatem azi pe Pain de aici! Ce dracu nu intelegi? Of Doamne, tu esti mai blond decat mine.

Da, asta e Naruto. Se cearta cu toti, dar apreciez ca face atata tam-tam pentru mine. E un tip de treaba. Intotdeauna l-am respectat. Dupa minute bune de contrazicere vine si jigodia sa ma escorteze pana la "camera mea". Dupa ce ajungem acolo ma impinge inauntru si pleaca. Fraieru... o sa il invat sa ma respecte dupa ce plec. Priveam catre patul lui Konan, insa nu era acolo statea pe... podea? As trezi-o dar apoi ar crede ca imi pasa de ea, deci o las sa zaca acolo. Urat din partea mea, dar sigur pot trai cu "pacatul" asta.

_________________________________________________
Cam atat... Astept criticile :...:
Hello sweetie >:D<.

Here I am. Inainte sa incep sa "critic" acest capitol vreau sa-ti spun o chestie. Chiar daca nu ai avut decat doua com'uri la cel de-al doilea capitol, asta nu inseamna ca trebuie sa te culci pe o ureche si sa-ti spui ca daca nu ai avut com'uri clar nu le place. Gresit. Tu nu scrii pentru niste com'uri, tu trebuie sa scrii pentru placerea de a scrie. Si chiar daca au comentat doar doi utilizatori, asta nu inseamna ca altcineva nu a citit, dar poate ca nu a avut dispozitia necesara sa lase un com.

Revenind la acest capitol. Este bine ca vad ca ai incepus sa te mai acomodezi cu povestirea si sa mai reduci din dialog, dar totusi nu este de ajuns. Mi se pare ca faci capitole mult prea scurte. Mai ales ca povestesti din privinta a doua persoane. Poti s afaci un ditamai capitol fara sa grabesti actiunea, daca la asta te gandesti. Si aici intervine acea descriere a sentimentelor. M-as fi bucurat daca as fi vazut mai mult sentiment din partea lui Pain.

Sfat: Continua sa postezi indiferent de com'uri. Se prea poate sa nu primesti nici un com la vreun capitol. Se intampla. Sau daca primesti sa fie unu mare si plin de critici. Trebuie sa tratezi criticile si sfaturile ca atare. Trebuie sa ti cont de ele pentru ca daca cineva ti-a facut o critica mai mare decat capitolu tau, inseamna ca i-a pasat si ca vrea sa te ajute. Si nu trebuie sa fie un com fooarte mare si unul micut dar bun este esential pentru moralul tau cel putin. Incearca sa tio cont de critice pentru ca ele te ridica. Daca o sa le ignori pur si simplu nu o sa faci nimic.

Bafta la scris si multa inspiratie. Am uitat sa-ti spun sa ma anunti de fiecare daca cand postezi vre-un capitol nou.

Hugs!:chuu:
Buna scumpo>:D<

In primul rand vreau sa iti multumesc ca m-ai anuntat. In al doilea rand Search are perfecta dreptate. Nu trebuie sa te simti "descurajata" doar pentru ca nu ai primit atatea comm`uri la cate te asteptai, ci trebuie sa continui pentru satisfactia de a scrie.
Referitor la capitol... puteai sa accetuiezi mai bine acel sentiment al lui Pain fata de Konan si astfel mai incetineai actiunea, care mi s-a parut putin grabita la sfarsit. Dialogul mi se pare destul de ok, iar descrierea este, dar merge putin mai multa. Well, cam atat am avut de spus. Nu uita sa ma anunti si data viitoare:D

Spor la scris!:bye: Pupici!:*
heloo

Imi cer scuze ca nu am mai comentat. Sti ce am facut ? M-am apucat sa citesc, dar nu am terminat nici primele doua paragrafe, si am plecat urgent la o fata cu niste treaba persoanla, cand m-am intors am inchis calculatorul, iar acum am avut senzatia ca am citit si am comentat, dar nu a fost asa. Descrierea... imi place... poate ar fi trebuit mai multa. Dar daca ma gandesc mai bine, acel "poate" nu trebuie scos... multe momente trebuiau prezentate mai bine. Dialogul a fost bun... in ambele capitole :)) . Cam atat.

:bye:

Thanks Search[/i]. O sa continui sa pun capitole chiar daca nu am comm-uri sau nu se uita nimeni! :)) Nu prea am avut idei pentru acest capitol si sper ca ce scriu nu e prea neinspirat.

Capitolul V: "I missed you so much dad"
~Konan~




Dorm, dorm. Ce bine e. Dar stai putin... daca dorm de ce vorbesc? Oh nu, sunt treaza si un sunet enervant se tot aude. E sunetul ploii. Deci ploua, asta e un "semn" de la Domnu care imi zice sa plec. Da da, cum sa nu. Dar asta e, eu am zis. Voi pleca. Ce senzatie ciudata ma cuprinde, mi-e frig. Inteligenta mai sunt, normal ca mi-e frig! Doar stau pe jos. Chiar ma intreb: de ce sunt asa idioata? Nu cred ca imi voi raspunde prea curand.

Mai bine sa vorbesc cu Pain pana nu se razgandeste el. Si unde e Pain? Aaaaa, il vad. El e un om normal si sta in pat. De ce nu fac si eu acelasi lucru? Pai pentru ca sunt tampita! Ma ridic usor de pe podeaua rece si il strig, dar nu-mi raspunde. De ce nu imi raspunde? Continui sa il strig dar nimic. Se ridica si se uita la mine, dar nu e el, e Takeshi. Nu! Nu poate fi el! El e mort, el e mort. Continui sa zic asta si sa ma uit fix. Rupe gratiile ce ne despart si se apropie din ce in ce mai mult. Acum eram fericita pentru ca simteam frica. Nu era un sentiment placut, dar era un sentiment. Insa fericirea mea nu dura mult. Takeshi scoate un cutit si ma injughie chiar in inima, in inima mea rece.

Hainele mele gri erau pline de sange si el radea. Eu simteam durerea ce era din ce in ce mai puternica, mai adanca, durere ce parca ma trimetea mai aproape de moarte. Picioatele mele nu mai rezista si incep sa ma prabusesc. Incerc sa ma tin de ceva dar nu pot, mainile nu ma ajuta deloc. Puff. Am cazut. Stau intinsa pe jos si ma uit la tavan, care incepe sa se miste, focul apare si el si parca as fi untr-un film de groaza. Unul care nu se termina pana nu mor toti, dar tot ce mi se intampla e lipsit de sens. Am luat iar droguri si nu imi amintesc? Probabil. Acum auzeam ingeri cum ma striga. Sigur sunt halucinatii. Eu nu am ce cauta in rai. Uneori chiar mi se pare ca aud iadul strigandu-mi numele. Si iar aud sunetul ploii, e minunat.

- Ce ai patit Konan? asta e vocea lui Pain, se uita la mine si nu intelegeam ce am patit, nici eu nu stiam.

"I did it, I did it"
~Pain~



Fata asta sigur are probleme. A tot tipat. Nu stiu ce cosmar a avut sau de ce dormea pe jos, insa m-a speriat, rau de tot. Bine ca a venit blondina aia sa o calmeze putin. Dupa ce ia dat cateva palme si-a revenit. Pentru prima data vedeam in ochii ei durere, tristete si frica. Ma inspaimanta acea privire. Yuki asta chiar se pricepe, in sfarsit s-a calmat si Konan. Acum sta in pat si se uita in gol cu aceeasi privire ingrozita. Nu stiu de ce dar nu suport sa o vad asa.

Unde sunt Itachi si Naruto? De ce nu ma scot de aici? Nu suport locul asta si nici sa o vad pe ea suferind. Nu am sentimente pentru ea dar vreau sa o vad fericita. Pe cine incerc eu sa pacalesc? Nu vreau sa recunosc ca am sentimente pentru ea. Cine nu s-ar atasa de o persoana ca ea? Stiu ca o pot face fericita undeva departe de aici.

- Esti liber, poti pleca. Aceastea sunt cuvintele pe care le aud de la un gardian, cuvinte socante pentru mine.
- Stai! Cum adica pot sa plec? intreb eu la fel de socat.
- Doi domni v-au platit cautiunea. Va rog sa parasiti celula.
- Si ea? Ea nu e libera? intreb eu aratand catre Konan.
- Nu domnule, ea nu este.

De ce? Ii omor pe aia doi. De ce ea nu poate veni? Cum ies de aici il omor pe sefu si asa macar ma intorc aici sa o pot vedea. Dar momentan trebuie sa ajung la sefu. Parasesc locul asta de nimic fara sa privesc in urma, nu vreau sa o vad pe ea.

Priveam peretii astia pentru ultima data. Nu imi era deloc greu sa plec, chiar ma simteam bine. Abia asteptam sa merg din nou prin baruri, cluburi si bordeluri. Mie imi placea sa traiesc viata la intensitate maxima, insa cum am sa ma distrez eu stiind ca ea e inca aici? Nu o sa pot. E clar acum, am sa il omor pe Itachi. Daca el era suficient de convingator sigur ar fi plecat si ea.

Il vad, ma asteapta alaturi de fratele lui Sasuke de data asta. Sasuke e un tip inalt, dar totusi mai scund decat Itachi, cu parul negru cu reflexii albastre si ochii negri.Purta un tricou negru, o pereche de blugi gri si niste bascheti negri. Amandoi ma privesc bucurosi. Eu merg catre ei la fel de bucuros si ma infig in camasa lui Itachi:

- Idiot bun de nimic! De ce nu se bucura si ea de libertate alaturi de mine? Cretin ce esti!
- "De ce nu se bucura de libertate alaturi de mine" , ce ai patit frate? Ce a facut inchisoarea din tine? Te comporti ca o fetita! Ti-au tras-o astia sau ce-ai patit? Nu iti face griji, vine si ea dupa ce psihiatrul ii da o tampenie de fisa. Crizatule!
- Sunt intreg Itachi, dar daca mai face misto de mine ti-o trag eu tie si intregii tale familii, imbecile fara creier.
- Daca te mai legi de familia mea te ia dracu! imi spune Sasuke.
Gresala mea, nu trebuia sa zic nimic legat de "familie" in fata lui. De cand domnul Itachi a ucis intreaga lor familie Sasuke nu suporta sa se vrobeasca de rau despre ei.

- Voi sunteti adunatura de idioti despre care vorbea Yuki? vocea asta e a lui Konan, as recunoaste-o oriunde.
- Da! Noi suntem, zic eu si sincer suna stupid, cum am putut zice asta?
- Mda, deci de ce mi-ati platit cautiunea?
- Pai, Romeo aici de fata ne-a implorat in genunchi sa te luam cu noi si sefu nu a putut sa il refuse.
- Nu sunt "Romeo" , ii spun eu lui Itachi, si nu v-am implorat. Am spus doar ca ne-ar putea fi utila.
- "Utila"? Ce cuvant, si cum v-as putea fi utila?
- Pai sefu va decide asta, hai sa plecam de aici.

Astea sunt ultimele cuvinte pe care i le adresez si plecam. Uram inchisoarea insa era si locul meu favorit, locul unde am cunoscut-o pe Konan. Imi este rusine de felul in care gandesc, eu nu sunt asa.
In drum spre masina il intreb pe Itachi de ce nu a venit Naruto si raspunsul nu este neobisnuit: autoritatile au refuzat sa discute cu el. Tipic lui Naruto, se cearta cu toata lumea.

Dupa ce ne urcam in Dacia 1300 a lui Itachi toata lumea este tacuta. Itachi e atent la drum, Sasuke se gandeste la curvele lui si imi dau seama dupa zambetul pervers de pe fata sa, Konan sta pe bancheta din spate langa mine, cred ca se gandeste doar la slujba pe care o va primi de la sefu, iar eu ma gandesc la ce fac altii. Viata asta chiar e banala.
Dupa o jumatate de ora ajungem si noi la locuinta sefului. O vila mare, de doua etaje, foarte luxoasa ca doar e sefului. In ea locuiau seful, sotia lui, fiica lor si Naruto.

_____________________________________
Asta e tot, scuze ca am postat asa tarziu:(
Hello.
Pai m-am gandit ca ar trebui sa trec pe aici, vad ca esti nesigura pe tine din cauza ca nu ai primit prea multe comentarii. Nu-ti face griji nu conteaza chiar asa de mult daca primesti comuri pentru ca un lucru iti spun sigur, sunt pe aici multe persoane care iti citesc ficul.
Sa revenim... o sa incep cu lucrurile care nu mi-au placut. Ai lasat prea multe spatii intre, arata cam urat si ca sa fiu sincera cred ca spatiile astea lasate asa fac un ditamai capitolul.
Ar trebui sa descri mult mai bine sentimentele personajelor, sunt sigura ca poti mai mult, incearca sa intri in pielea lor si sa exprimi ce-ai simti tu daca ai fi in locul ei/lui.
In partea a doua a textului ai avut cam mult dialog iar unele replici erau cam plictisitoare, in loc de acele replici puteai sa pui accentul pe starea personajului, cum se simtea in acel moment.
Lucruri care mi-au placut: imi place foarte mult atitudinea lui Naruto, asta vroiam sa-ti zic din capitoul anterior chiar ma amuza, i-ai pastrat comportametul original si m-ai facut sa rad in hohote cand ai zis in ce masina s-a urcat, nu mi-l imaginez pe Itachi ca s-ar urca intr-o astfel de masina, nu e nevoie sa descri chiar totul:))
La capitolul actiune stai bine, deci nu cred ca am ceva de reprosat iar greseli de tastare nu prea am vazut.
Acum nu ma intelege gresit mai ai de lucru la descriere in rest esti ok. Sper ca nu te-am suparat de obicei nu las o astfel de critica nu stiu ce-i cu mine din ultima vreme.
Astept next si anunta-ma.
Bye:*
heloo

Imi pare rau ca a durat atat de mult de fic... este si vina ta, puteai sa ma anunti :p . Capitolul a fost buna... dar mai mergea descriere. Ca tot vorbeam de descriere, a fost cam seaca la Pein, la Konan a fost mai bine, chair daca a fost mai putina. Dialogul chiar daca a fost amuzant ( faza cu Romeo ) a fost cam mult, iar de multe ori mergea unul indirect. Naratiunea este buna. Actiunea nu a fost grabita. Cam atat momentan. :x:x:x

:bye:
Hey! xD


Finally .. un fic care nu este SasuSaku ( ca deja ma saturasem de ficurile alea). Ideea orginala , chiar geniala dupa parerea mea, foarte bine dezvoltata. As minti daca as spune ca nu esti o scriitoare desavarsita. Imi place cum povestesti din ambele perspective si mai ales ca adaugi faze funny . Cel putin eu l-a ultimul capitol am ras. Biata Konan , e inconjurata numai de ''idioti''.
Ce nu mi-a placut este ca ia ajuns prea repde la inima lui Pain... Parca el era un traficant de droguri fara inima, nu un inmuiat la vederea primei fete de pe strada. Oricum, compensezi asta prin descrierea detaliata a sentimentelor.

Nu ma pricem sa critic si nici nu este nevoie, deoarece scrii foarte bine si nu ai lipsuri. M-ai lasat in suspans deoarece nu imi trece prin cap nici o idee de cine ar putea fii marele ''sef''. Sa asteptam si sa vedem...

Astept cu nerabdare next!! :* Spor la scris!
Helau! Nu ma supar pentru comentariile mai dure asa ca nu va mai scuzati;).

Capitolul VI: Badass
~Konan~



Unde am ajuns noi? La casa unui tip? Puteam sa jur ca e pensiune sau hotel! Cui ii trebuie atata spatiu? Are zeci de copiii? Dar ce intreb eu aici? E seful unor traficanti de droguri, ii place luxul. Coboram toti patru din masina, ne indreptam spre casa si suntem intampinati de un tip blond care ne pofteste inauntru. Dragut tip dupa parerea mea, parul ciufulit, ochii albastrii, destul de inalt si bine facut. Parca ar fi Pain in varianta blonda, fara piercing-uri si cu zgarieturi pe fata.

Intram si eu sunt surprinsa cand vad pana unde poate merge egocentrismul unui om. Marele sef, un tip batran cu parul argintiu lung, prins in coada si in acelasi timp cu tepi, inalt si bine facut cu niste ochii negri, dar nu asa frumosi ca ai lui Itachi si doua dungi rosii pe fata, avea casa plina de tablouri cu el. Acest Jiraiya, asa mi-a zis Pain ca se numeste, este plin de el. Cine e nefericita care ii este sotie? O doamna blonda cu parul prins in doua codite isi face aparitia. Chipul ei emana blandete, ochii ei cafenii privesc pretutindeni cu dragoste. Este o femeie foarte frumoasa, cu sani enormi dar totusi pare o mamica draguta. Abia astept sa o intalnesc si pe fetita lor. Sotia sefului face cativa pasi spre mine si se prezinta:

- Buna scumpo! Sunt Tsunade, sotia lui Jiraiya. Tu trebuie sa fi Konan, sunt incantata sa te cunosc.
- Buna Tsunade si eu ma bucur sa te cunosc, spun eu zambind dar brusc se face liniste.
Nu inteleg, ce am zis? Stiu ca eu mereu fac gafe dar pe bune, cu ce am gresit acum?
- Stii, doar sefu ii spune pe nume, noi trebuie sa ii spunem "doamna", sefu crede ca e lipsa de respect ca noi, angajatii, sa ne permitem sa o strigam "Tsunade, imi sopteste Naruto . Mama, ce regula stupida. Dar ce sa fac, trebuie sa imi cer scuze.

- Scuze? zic eu nehotarita.
- Ai incurcat-o rau de tot papusa, imi zice Itachi ranjind.
- Taci Itachi! Eu decid daca a incurcat-o sau nu, zice Jiraiya pe un ton cam ridicat. Domnisoara, inteleg ca o puscariasa nu are maniere, insa as vrea sa faci efortul de a te adresa respectuos fata de scumpa mea sotie. Ii vei spune "doamna", nu este de varsta ta ca sa o strigi pe nume. Sper ca ne-am inteles.
- Am inteles, spun eu cu un zambet ironic pe fata, dar nu va faceti griji. Nu am intrat in puscarie din lipsa de maniere, domnule sef.
- Eu pariez ca ai fost acolo pentru prostitutie, la ce corp ai nu te mai vad virgina, imi zice Itachi.
- Pentru asta o sa intre mata desteptule si tu o sa treci pe acolo pentru ca te va aresta politia modei! Ce-i cu costumatia asta? Te crezi la vreun bal mascat? Pantaloni largi cu buline si camasa cu dungi? Arati ca un clown, doar ca nu ai si machiaj.
Si iar se presara linistea. Tsunade si Sasuke ma privesc amuzati, Jiraiya si Pain sunt indiferenti, Itachi e gata sa ma omoare, iar Naruto sparge linistea:
- Pai arata asa pentru ca e un clown! Curand va fi ziua fetitei sefului si Itachi a fost pedepsit sa fie clown de ziua ei.

Wow, asta da chestie tare. Nu ma mai pot abtine, mor de ras. Insa nu imi pot permite sa mai fac si alte tampenii in fata astora asa ca il rog pe Naruto sa imi arate unde e baie. Acesta aproba din cap, nu poate vorbi fiindca el chiar rade.
Nu inteleg de ce lui nu ii zice nimeni nimic. In drum spre baie ma simt urmarita. Tablourile cu Jiraiya ma privesc de pretutindeni! L-am intrebat pe Naruto de ce el are dreptul sa zica orice iar acesta imi spune ca seful este nasul lui. Naruto este chiar amuzant, am ras impreuna de Itachi. Se pare ca el a fost prins in "actiune" in timpul programului si din aceasta cauza trebuie sa fie clown. Si-a facut-o cu mana lui, nu chiar cu "mana", dar intelegeti ideea.

Intr-un sfarsit ajungem la destinatie si Naruto imi zice ca fumeaza o tigara pana ies eu. Bun, momentul “ adevarului” , voi vedea cum arata baia. Intru si nu imi vine sa cred. Sunt tablouri si aici cu Jiraiya. Omul asta sigur e bolnav! Cum a putut sa puna un tablou in care iti face cu ochiul pe un perete opus WC-ului? Cat de lipsit de gust sa fi ca sa pui tablouri peste faianta?

Casa asta e plina de cretini. Incerc sa fac lucrul pentru care venisem in toaleta dar nu pot, Jiraiya din tablou sa holbeaza la mine! O sa mor aici. Ma spal pe maini si ies. Naruto inca fuma. Ma intreaba daca vreau si eu, intinzand tigara spre mine. Nu il refuz, trag un fum si ne intoarcem la ceilalti. Imi fac curaj si il intreb pe Naruto de ce casa nasului sau e plina de el, iar raspunsul ma socheaza: "Pai nasu' zice ca atunci cand el nu e prin zona oaspetii pot avea onoarea de ai admira fizicul". Nici Naruto nu e prea mandru de sefu, lucru care e de inteles. Ma intreb cum il suporta "doamna".

Cand ne-am intors toti erau asezati pe canepele sau fotolii. Eu ma asez pe o canapea langa Sasuke si Pain. Toti se uita la mine, parca asteapta sa zic ceva. Imi fac curaj si ii intreb ce vor.
- Initial vroiam ca tu sa fi bona fiicei mele dar avand in vedere lipsa ta de educatie, ma voi gandi la alta sarcina.
- Vai, vai, cine vorbea. Educatu' lu peste! Asculta-ma bine sefule, eu sunt educata, dar ma comport frumos cu cine merita, egocentrist pervers!
- Nu pot sa cred! Daca nu ai fost la parnaie din lipsa de educatie atunci de ce te-au arestat?
- Pentru ca mi-am ucis parintii Itachi, de asta.
- Si eu i-am ucis pe ai mei iubito, noi doi suntem facuti unul pentru altul.
- Stii Itachi, spun eu jucandu-ma cu o suvita de par de a lui si privindu-l intens in ochi, tu esti bun, imi placi, dar din nefericire eu nu ma intalnesc cu clowni.
- Asculta-ma bine Konan, cand o sa te rogi de mine in genunchi sa ma culc cu tine iti va parea rau ca ai facut gluma asta buna.

Tac, nu mai spun nimic. Nu are rost sa mai vorbim despre asta pentru ca nu am ajunge nicaieri. Jiraiya se uita atent la mine, practic se holbeaza la mine. Dupa minute bune se ridica de pe fotoliu, se invarte putin prin camera si se opreste in fata lui Pain.
- Tu ai adus-o, tu se te ocupi de ea! Eu nu stiu ce slujba sa ii dau. Te gandesti, imi zici, discutam si vedem daca e bine. Sunteti liberi sa plecati.
- Stati putin, spun eu indignata. Unde sa plec? Nu am un loc caruia ii spun "acasa".
- Cum am mai spus, Pain se va ocupa de tine. Noapte buna!

Deci el va avea grija de mine, ce dragut. Ne ridicam si plecam. Le spunem sefului si "doamnei" noapte buna si ne indreptam spre o masina mult mai draguta decat a lui Itachi, masina ce este a lui Pain. El se urca la volan, iar pe mine ma invita sa stau in partea dreapta. Pe bancheta din spate se asaza Sasuke si fratele lui, domnul Clown.

Vroiam sa il intreb unde mergem insa Pain imi spune oricum ca mergem la casa famaliei Uchiha. Dupa douazeci de minute in care aproape ca am adormit in loc sa admir stazile frumosului oras Tokyo am ajuns. Itachi a coborat repede si s-a intors la fel de repede. Wow, zici ca e alt om. Poarta o camasa neagra, o pereche de blugi negri si o pereche de pantofi la fel. Arata foarte bine, acum chiar imi pare rau ca am ras de el mai devreme. Cum urca in masina Pain calca acceleratia si chiar ma intrebam unde mergem, pana cand “ soferul” opreste in fata unui club.

Habar nu aveam despre existenta acestuia. Pe astia trei o sa ii ucida inteligenta intr-o zi. Daca stiau ca mergem la un club puteau sa ma anunte si pe mine. Nu pot intra aratand asa, adica aveam pe mine o bluza si niste pantaloni de trening negri. Nici pe strada nu as iesi asa. Dar sa nu va ganditi ca mi-as lua o rochita scurta, mulata cu paiete de pitipoanca. Nu ma caracterizeaza, mai degraba as lua o pereche de jeansi mov, un maieu negru si niste sandale negre, nu ca imi place sa merg pe tocuri, dar nu ma pot duce in tenesi. Chiar vroiam sa ii injur putin pe baieti dar Pain deja era in drum spre club. Nu intelegeam nimic.

- Se duce sa lase niste droguri si sa ia niste bere, spune Sasuke indiferent.
- Aaaa... bine. Cat va sta? intreb curioasa.
- De obicei sta ceva timp, mereu e ocupat acolo: se imbata, f*te doua-trei c*rve, se mai ia la bataie si apoi poate vine. Daca nu, eu si Itachi trebuie sa mergem dupa el ca altfel il gasim ori mort de beat ori batut mar.

Nu mai zic nimic. Nu ma asteptam ca Pain sa fie chiar asa. Dar nu-mi pasa cum e. Ce liniste e in masina asta de doi bani, mult prea liniste. Brusc se aud o melodie enervanta: "I am perfection", sau ceva asemanator. Melodia vine de la telefonul lui Sasuke, wow, ce surpriza. Se scuza si iese din masina ca sa vorbeasca cu blonda lui. L-am intrebat pe Itachi cine e blonda lui.

- E Sakura, o tipa cu par roz.
- Si de ce ii spune blonda?
- Pentru ca e cam proasta.



Asta e tot :). Textul nu e corectat, sper ca nu am multe greseli.
Ce nu ar purta Konan: http://shopping.flu.ro/files/clients/3/3/p/23/rochie-club-fever-white-172430.jpg
http://www.allshops.ro/files/clients/67/1077/p/35/rochi…leosilver-276876.jpg

Hello Dear>:D< Doamne cat de tarziu am ajuns! Iarta-ma dar tocmai azi am venit de la bunica si am dat de net:?:
Mi-au placut mult capitolele. La primul descrierea a fost buna, s-a imbinat frumos cu naratiunea, iar dialogul a fost ok. Ai avut faze in care am ras cu pofta. La al doilea capitol actiunea mi s-a parut putin fugarita. Descrierea a fost destul e ok, iar dialogul in unele parti mergea sa il transformi in vorbire indirecta.
Well cam atat si sper ca nu te-am suparat. Astept nextu si sper sa ma anunti data viitore. Promit ca nu am sa lipsesc;) Pupici!:*
Love ya:X
^Ella^
Hey!

Am ajuns cam tarziu dar uite-ma aici. Apropo... multumesc ca m-ai anuntat!:*
Acest capitol a fost minunat! Am ras pe saturate mai ales la fazele cu Jiraya ( pe bune, nu ma asteptam ca el sa fie marele ''sef'' si cu atat mai putin ca Tsunade , pardon ''Lady'' Tsunade sa fie sotia lui''. Mi-a placut foarte mult caitolul si am observat ca l-ai facut pe Pain mai ''barbat'' :)) .
Ai descris foarte bine sentimentele, iar dialogul s-a imbinat perfect cu naratiunea si descrierea.

Mi-a placut foarte mult acest capitol si sper sa fie in continuare, capitole la fel de ''piperate'' :)) Astept next si spor la scris :*