Am revenit...tin sa precizez ca aceasta poveste nu e partea a doua de la "I just wanna love u"...sper sa reusesc sa postez si acolo in curand. In rest ce pot sa va spun decat: sper sa va placa si bafta la citit
Prolog
Realitate si iluzie...
Ce este viata? Un sir nesfarsit de evenimente legate intre ele, care iti marcheaza existenta. Sau, mai bine zis, ele sunt insasi existenta ta. Conform lor iti creezi propriul sistem de valori pe care il urmezi cu strictete toata viata si astfel incepi sa existi cu adevarat...In fata ta se deschide un drum pe care vrei sa-l urmezi...calea ta si numai a ta care te va duce undeva.Unde? Nimeni nu stie inca Iar cand vei afla ,va fi prea tarziu ca sa mai spui cuiva,caci atunci va fi finalul...al drumului si al tau.
Dar ce faci cand realitatea si iluzia se contopesc? Cand tu te pierzi in evenimente ce nu ar fi trebuit niciodata sa aiba loc?
Ce faci cand intreaga ta viata este data peste cap? Cand sistemul de valori iti este naruit si calcat in picioare pana ce nu mai ramane nimic din el?
Retaliezi!
Te trezesti la o rascruce de drumuri sigur,infrigurat si pierdut...lipsit de speranta si fara puterea de a continua.Calea ta iti este blocata,asa ca, singurul mod de a supravietui este sa alegi o alta.
Privesti drumul intunecat care se profileaza inaintea ta,un drum obscur,plin de urcusuri si coborasuri,un drum care nu este al tau...dar il urmezi, fara a privii in urma,fara a regreta, fara a incerca sa schimbi ceva.
Te pierzi in intunericul sau pana devi o biata umbra...
Cand viata iti inchide o usa...o alta se deschide.
Capitolul 1
Nu am avut o viata usoara, dar daca stau sa ma gandesc mai bine, cine a avut? Toti am fost nevoiti la un moment dat sa infruntam realitatea si greutatile care vin o data cu ea.
Mai devreme sau mai tarziu ne trezim din acel vis inocent numit copilarie, fiind nevoiti sa ne gasim un rost, un motiv de a merge mai departe, un motiv de a trai.
Pentru mine aceasta perioada a venit mai devreme, nu mai tarziu.
In unele nopti, cand nu am somn ,imi aduc vag aminte de viata mea trecuta...de bucuria de a traii alaturi de familia mea, de siguranta pe care o simteam cand eram alaturi de tatal meu sau de caldura ce-mi invada fiinta cand mama ma lua in brate si ma saruta usor pe frunte,inainte sa plec la scoala.
Imi aduc aminte de lucruile marunte, pe care atunci nu le bagam in seama: mirosul clatitelor dimineata, cafeaua cu lapte pe care ma obliga mama sa o beau, felul in care obisnuia tata sa citeasca ziarul, diminetile de duminica pe care le petreceam in parc,serile in care inchiriam filme vechi si adormeam pe canapea...
Viata era simpla, placuta, fara griji si suferinte...
Asta pana cand am pierdut...totul
Intr-o fractiune de secunda lumea mea perfecta s-a naruit...tot ce iubeam a fost luat de langa mine, iar pana sa constientizez ce s-a intamplat defapt, ramasesem singur.
In acea noapte...in acea noapte am vrut sa mor mai mult decat orice altceva.
Nu mai aveam motive sa traiesc,dar, in acelasi timp, nu puteam sa am detasez de tot de aceasta viata. Simteam ca daca eu voi murii, toate amintirile pe care le aveam cu ei vor disparea deasemenea.Nu vroiam asta, ei meritau sa traiasca,chiar daca o faceau doar in mintea mea. Macar atat le puteam oferi...
Drumul meu a fost blocat...destinul modificat sau, poate, acesta era adevaratul meu destin.Am fost nevoit sa ma ridic de la pamant, sa lupt sa-mi gasesc un nou rost in viata, un motiv sa ma trezesc dimineata.
Poate, in acea noapte am murit si eu...acel eu care era conditionat de lucruri marunte,acel eu care se bucura de viata,acel eu care credea in viitor.
Acum sunt altul...
Plimbandu-ma prin marea de oameni care populeaza orasul mi-am dat seama ca eu nu sunt ca ei. Printre atatea umbre fara forma si culoare,eu ies in evidenta...Sunt altceva, sunt diferit...
Un singur lucru imi doream: razbunare
Parea o zi ca oricare alta...soarele si-a facut simtita prezenta, ca de obicei, din est, parand a se naste din oceanul fara de sfarsit, briza usor sarata si racoroasa intra pe usa de sticla lasata intredeschisa, de afara se auzeau glasurile pline de bucurie a turistilor ce venisera aici in vacanta de primavara.Da, totul era ca de obicei,dar, in acelasi timp, diferit.
Astazi era Alfa...ziua creatiei, ziua in care eu imi voi infrunta destinul, ziua in care voi avea posibilitatea de a-l privi pe el in ochi. Astazi era ziua mea, momentul pe care l-am asteptat de atatia ani sosise insfarsit.
Simteam cum adrenalina imi joaca prin vene un dans nebun, neinteles decat de mine.
Am zambit reflexiei mele din oglinda, care imi copie miscarea.
Mi-am aranjat parul de culoarea caramelului, astfel incat sa nu-mi mai cada pe ochii, apoi m-am privit intorcandu-ma in toate partile ca sa ma asigur ca totul era la locul lui.Hainele aratau de parca fusesera croite special pentru mine, mulandu-se pe corpul meu destul de slab si inaltut. Culoarea lor intunecata imi punea in evidenta pielea alba ,in ciuda atator zile petrecute la plaja, si ochii verzi, reci. Am zambint din nou, constientizand cat de aproape sunt acum de ceea ce mi-am propus in urma cu 5 ani. Eram atat de aproape incat puteam simtii gustul victoriei.
Asta asteptam! MUHAHA!
Opera de citit! Multumi
Incep cu inceputul? Prologul e genial. Pe bune! Imi place la nebunie, e viata spusa asa de frumos, incat tre sa recitesc:]
Ficul incepe cu o fraza pe care o apreciez, e spusa parca din inima! Si e plina de adevar!
Ce pot spune despre intaiul capitol? Personal, mi se pare genial. Descris in detaliu, pe mine, personal, ma face sa traiesc parca o data cu personajul. Poate mi se pare, dar am impresia ca mi-a intrat si mie o parte din sufeinta sa.
CE e mai mult de-atat? Sa faci cititorul sa traiasca ce scrii e sa arati ce stii! IN concluzie, mie mi-a palcut la nebunie si iti urez succes in continuare, sa vii cu sadismul tau pe-aici!
[ Come back to me, make me hurt myself:> And don't forget about scars!!! ]
Bafta:*
Wowow ! O_O Văd că deja ai început şi ai intrat în forţă. o.o Dar hey, cine nu adoră asta la tine ?
Eu, ca întodeauna [ duuh, era şi imposibil să nu comentez al doilea sezon la " I just wanna love you " ] sunt aici, la datorie. *laughs*
Ei bine, sunt un pic confuză aici. Nu ştiu sigur de cine vorbeşti în fic. Sau mă rog, din al punct de vedere, căci nu-mi pare a fi Jesse. -.- Off Doamne !
Da` tu chiar ai intrat în plină forţă - cu spuneam - cu acest mister. Un mister total. Şi ce-i cu ceea ce vroia el să facă acum 5 ani ? <333
Mor de nerăbdare. :]]
Păi nu se putea ca eu să nu citesc tot ce ai scris...
Bine cedez. Am citit puţin din prolog, iar după m-am oprit ca să fac altceva, dar acum chiar am simţit nevoia de a citit ceva scris de tine.
Mă bucur foarte mult că am prins ceva nou.
P r o l o g u l. Genial ce să mai spun, cu adevărat ceva care să te pună pe gandit.
La un moment dat m-am imaginat eu pusă în asemenea situaţii.
E scurt, dar bun... chiar dacă ar mai fi mers puţin.
Dar chiar dacă nu a fost amplificat la extrem totuşi a avut efect bun asupra cititorilor.
De descurci bine cu toate: descriere, acţiune, idei...
Sş putea spune multe, mai ales că toate acele spuse pot fi luate în considerare ca doar "simple laude". Însă sincer fiind doar primul capitol nu pot să fiu sigura ce are să urmeze.
Dar ceva surprinzătoar sigur...
Iar personajul tău e conturat pe o aură misterioasă.
Nice...
Afara era destul de racoare, chiar daca era luna Aprilie si eu traiam mai mult sau mai putin la tropice.Totusi aerul care imi mangaia fata era curat si placut, dandu-mi o senzatie de reconfortare.Am iesit pe usa,neobosindu-ma sa o mai inchid cu cheia,am coborat cele cateva trepte ce desparteau casa mea de nisipul auriu al plajei si m-am indreptat spre motocicleta ce ma astepta in locul obisnuit.
Mi-am pus casca si am pornit-o, iesind cu viteza pe drumul care ma va duce spre implinirea destinului meu. Destinatia?
ProTech.IT, una dintre cele mai mari companii de programe softwere din Statele Unite si noul meu loc de munca pe perioada urmatoarelor luni.Cand eram mic imi doream sa devin scriitor, sa am posibilitatea sa creez cu ajutorul unui stilou o lume noua.Desigur, asta a ramas doar un vis.Realitatea e ca mi-am dedicat ultimii 5 ani matematicii si informaticii,doua domenii pe care, dealtfel le urasc, dar la care am ajuns sa fiu bun.Destul de bun, incat sa primesc un loc de practicant la aceasta companie. Am zambit in sinea mea cand mi-am adus aminte de toate sacrificile pe care le-am facut ca sa ajung aici. Nu regretam nimic.
In trecut am jurat ca ma voi razbuna pe omul care mi-a luat totul,iar acum, insfarsit, facusem primul pas spre reusita. Tinta mea nu era nimeni altul decat presedintele executiv, Lucas Young, omul din cauza caruia tatal meu si-a pus un pistol la tampla si si-a zburat creierii. Chiar si acum ma trec fiorii cand imi amintesc scena la care am fost martor in birou in acea noapte, sangele care picta peretii altadata atat de imaculati, groaza mamei mele cand l-a gasit acolo,rece si lipsit de viata pe omul ce-l iubise.Durerea ei a fost atat de mare incat, in scurt timp la urmat, lasandu-ma singur pe lume. Nu-l voi ierta niciodata pentru ca ma privat de ceea ce era al meu. Va plati acelasi pret ca si ei: Moartea.
Am oprit la semafor, iar in timp ce asteptam sa se schimbe culoarea, priveam la adolescentele mai mult dezbracate ce indreptau spre plaja. Erau frumoase, dar niciuna nu ma incita atat de mult, incat sa o doresc.
Simtind telefonul vibrand, am apasat butonul special montat pe casca,ce-mi permitea sa vorbesc.
-Da,am zis cu o voce hotarata,fiind inca atent la imprejurimi. -Deci, cum te simti in aceasta dimineata? am putu sa recunosc timbrul vocal distinct a lui Alec, unchiul meu, omul care m-a luat in grija sa si s-a ocupat de educatia mea in ultimii ani.Si singurul care imi stia planurile si le aproba.Ba mai mult el fusese cel care ma impinse de la spate in tot acest timp.Fiind fratele tatalui meu, stiam ca intr-o masura mai mare sau mai mica simte acelasi lucru ca si mine.
-Bine, calm si pregatit,am raspuns pornind din loc in momentul in care semaforul se facuse verde. Cum ai vrea sa ma simt? -Esti atat de dulce cand folosesti tonul acela de om matur.
-Mda...sunt un om matur, in cazul in care ai uitat, Alec.
Se oprise din chicotit,vocea devenindu-i dintr-o data serioasa. -Esti sigur ca vrei sa faci asta? Nu va mai fi cale de intoarcere...
-Mai sigur de atat nu pot sa fiu. Am facut un juramant; nu voi da inapoi, nu cand sunt atat de aproape.
Tacu pentru un moment, ca si cum s-ar gandi bine la ce sa zica in continuare. -Ai grija atunci.Nu lasa garda jos indiferent ce se intampla. Lucas Young e un om periculos. Nu ar ezita sa scape de tine daca ar banui ce ai de gand sa faci.
Parea ingrijorat,lucru ce ma mirat. Chiar daca eram rude, Alec niciodata nu-mi aratase afectiune. Da, avusese grija sa am tot ce-mi trebuie, dar niciodata nu s-a apropiat prea mult de mine. Uneori aveam impresia ca ma folosea pentru a-si atinge scopul propus.Daca acel scop era unul comun, nu-mi pasa cu adevarat de intentiile lui.
-Stai linistit, stiu ce fac. Trebuie sa inchid. Nu am asteptat sa-mi raspunda.Am inchis, concentrandu-mi atentia pe cladirea impunatoare din fata mea. Ajunsesem.
Mi-am parcat motocicleta in parcarea subterana a cladirii, apoi am urcat cu liftul pana la etajul 20. Uitandu-ma la ceas, mi-am dat seama ca ajunsesem mai repede cu 20 de minute, asa ca am intrat pe o usa laterala,unde am banuit ca se afla baia. M-am privit in oglinda, aranjandu-mi cutele de pe haina si parul ce se dezordonase un pic. Am inspirat adanc, pregatindu-ma mental pentru ceea ce va urma. Primul lucru pe care il faceau practicantii era sa discute cu directorul acestei companii, apoi erau fiecare repartizati pe departamentele lor si lasati in pace sa lucreze. Voi face fata acestei prime intalniri si urmatoarelor...Trebuia!
Am iesit din nou in holul spatios, unde se mai aflau cativa tineri de varsta mea.Am ghicit ca imi vor fi colegi.I-am salutat printr-o miscare usoara a capului si mi-am vazut de treaba mea, pana in momentul in care un omulet mic de statura, imbracat intr-un costum scump si cu un inceput de chelie veni langa noi si ne atrase atentia
-Buna dimineata.Ma numesc Samuel si de astazi inainte voi fi coordonatorul vostru. Daca aveti orice nelamurire sa nu ezitati sa ma intrebati,zise pe un ton ridicat ca sa-l poata auzi toata lumea. Primul lucru din agenda zilei de azi va fi sa-l cunoasteti pe domnul Young, drectorul si fondatorul acestei companii, apoi va voi repartiza pe compartimente.Urmati-ma, va rog.
L-am urmat cu totii fara sa comentam, pana ce am ajuns in fata unei usi impunatoare ce am ghicit eu, ducea la biroul personal a lui Young.
Am inghitit in sec si am intrat...
Ohh, devine şi mai interesant - mai ales de când cu pomenirea acelui Lucas Young. Bănuiesc ceva straniu în legătură cu el, dar bineînţeles, aştept să mă surprinzi. Şi nu numai pe mine mă vei surprinde într-un mod foarte plăcut, ci şi pe restul cititorilor şi fanilor tăi. Căci ai fani, Mira scumpo. ^^
Btw, noua firmă este locul de muncă al misteriorului personaj principal, right ? Goddammit, ce-ţi place să complici lucrurile - şi mie de altfel - şi să ne laşi în suspans. Ofc, ăsta-i un adevărat fic yaoi. <33 And I love it !
Ce-aş mai putea spune, şi eu aştept să văd ce legătură va avea acel Lucas.... Întrebăăări multee ! >_<
Tu stii ca eu stiu ficul asta pt ca atunci cand l-ai creat mi l-ai trimis pt ca te-am stresat cu curiozitatea mea? Eniuei in sfarsit l-ai postat...girl si eu care muream de draci crezand ca ai renuntatl la el. Si totusi...asta-i Mira mea care nu renunta niciodata.
Ficul este superb si prologul genial ( asa de sensibil si , totusi realist). Cat despre primul capitol : a fost frumos, nu a avut greseli si...astept sa intre mai mult in actiune.[posturi unite]
Tu stii ca eu stiu ficul asta pt ca atunci cand l-ai creat mi l-ai trimis pt ca te-am stresat cu curiozitatea mea? Eniuei in sfarsit l-ai postat...girl si eu care muream de draci crezand ca ai renuntatl la el. Si totusi...asta-i Mira mea care nu renunta niciodata.
Ficul este superb si prologul genial ( asa de sensibil si , totusi realist). Cat despre cele doua capitole : au fost frumoase, nu au avut greseli si...astept sa intre mai mult in actiune.
Incaperea era aproape la fel de impunatoare ca barbatul ce ne privea din spatele uriasului birou de mahon negru,lucios.
Toti am pastrat tacerea pe masura ce el ne masura din cap pana-n picioare cu o privire la fel de ascutita si rece ca lama unui cutit,dand impresia ca vrea sa ne citeasca insasi sufletul.Toti si-au plecat privirea, infara de mine. L-am privit cu o curiozitate vadita, masurandu-l la fel cum facea si el cu mine. Nu m-am stingherit cand a ridicat sprancenele intrebator, nici cand a venit spre mine si m-a privit drept in ochi.I-am sustinut privirea cu hotarare, chiar daca simteam ca ceva inauntrul meu se rupe in doua. Ii vazusem chipul si inainte in diferite poze publicate in reviste de specialitate sau la televizor,dar niciodata pana acum nu mi-am dat seama de cat de intimidant putea sa fie. Era mai inalt decat mine cu aproape un cap si jumatate si destul de bine facut, umerii lati finndu-i pusi in evidenta de croiala sacoului care se cambra spre talie. Se misca usor, fara zgmot, ca si cum n-ar cantarii nici macar cat un fulg de nea. Avea un mers apasat, de pradator care isi padeste prada inainte de a-i da lovitura finala. Da, ma intimida...eram constient de asta, dar nu aveam de gand sa o recunosc. Mai bine as muri decat sa ma las condus de propria slabiciune. Chiar daca toate simturile mele erau in alerta si imi urlau sa ies de acolo, nu aveam de gand sa o fac.Nu aveam de gand sa cedez.
-Buna dimineata,spuse intr-un final, zambind spre noi. Am tresarit cand i-am auzit glasul dur si usor ragusit si mi-am mutat privirea pe fata lui. Parul mai lung si rebel ii ascundea intr-o mare masura ochii albastrii. Nasul acvilan si trasaturile ar fi facut mandru un razboinic de acum 200 de ani,dar in societatea noastra moderna erau de o raritate greu intalnita. Nu, nu puteai spune despre acest barbat ca este frumos, dar tot corpu sau emana o forta care te coplesea si in acelasi timp te atragea ca intr-un vartej. Daca nu erai atent...putea fi prea tarziu. Evident avea farmec, altfel nu ar fi reusit sa ajunga unde este acum,indiferent cat de bun era in meseria asta. Chiar si lumea afacerilor este o scena, unde trebuie sa-ti joci rolul cat de bine poti daca vrei sa stai la masa castigatorilor.
Ma bucur ca sunteti aici,continua el pe acelsi ton. Sunt fericit sa intalnesc asemenea tinere talente, care nu-si doresc nimic mai mult decat sa se perfectioneze in acest domeniu vast si plin de oportunitati, dar si de obstacole. V-am citit tezele si pot spune ca am dea face cu niste profesionisti, chiar daca nu sunteti decat in anul 2 de facultate. Incepu sa se plimbe prin fata noastra facand o mica pauza, ca otata lumea sa priceapa faptul ca ne complimentase.Buna strategie.
In aceste luni veti avea ocazia sa faceti difernta intre salile de curs si lumea reala.Adevarata lupta, domnilor, se duce aici. Oricum, ma bucur sa va avem la bord. Asa isi incheie discursul, dupa care veni si dadu mana cu fiecare in parte, schimband cateva cuvinte de convenienta.
Cand a ajuns la mine expresia de pe fata lui s-a schimbat.Mi-a tinut mana mai mult intr-a sa, pe masura ce ma analiza din nou.
-Domnule Armstrog, vreau sa ramaneti un pic dupa ce pleca ceilalti. Am ceva de discutat cu dumneavoastra.
Gatul mi s-a uscat si inima a inceput sa-mi bata mai tare,dar expresia fetei nu mi s-a schimbat deloc.
-Desigur, am zis pe acelsi ton hotarat ce de obicei.
In scurt timp incaperea se goli de lume, noi doi ramanad singuri.
Se aseza din nou la birou si-mi facu semn sa iau loc pe scunul din fata sa,lucru pe care l-am facut fara se ezit.Am asteptat rabdator sa inceapa,dar vazand ca nu facea altceva decat sa ma priveasca la fel de intens, m-am foit nelinistit in scaun, hotarand pana la urma sa incep eu.
-Cu ce va pot ajuta, domnule Youg?
Am crezut ca nu m-a auzit, cand am vazut ca nu-mi raspunde,dar apoi am auzit i-am auzit vocea
-Probabil ti se pare ciudat ca ti-am cerut sa ramai in urma.Cand am aprobat din cap, a continuat. O sa trec direct la subiect: lucrarea ta este una dintre cele mai bune pe care le-am citit. Nu ai experienta, dar poti intui cand ai dreptate si cand nu. Ai reusit sa creezi un program complex de incriptare si decriptare cu ajutorul computerului tau de acasa, fara a avea resursele necesare unui asemenea proces complex. Te-ai luptat cu morile de vant si ai invins.
Nu pot sa zic ca am ramas foarte uimit de ceea ce mi-a spus.Stiam ca ceea ce realizasem era la un nivel mult superior oricarui student obisnuit. Poate nu-mi place matematica si informatica, dar eram bun la ele. Foarte bun, chiar. Creasem acel program, pe care il denumisem HellGate, ca sa-i captez atentia si, se pare ca reusisem.
-Multumesc...M-am straduit sa fac un lucru cat mai bun si mai util.I-am zambit si m-am asezat mai bine in scaun, simtind cum incet, incet ma relaxam.
-E o adevarata opera de arta. Interfata usor de utilizat ascunde complexitatea proceselor interne alea programului. M-am multumit sa zambesc. Daca ar stii el de la cine mostenit talentul acesta...Tatal meu a fost un om genial, cum greu mai ai ocazia sa intalnesti.Genul acela de persoana care apare o data la suta de ani cu singurul scop de a straluci. Din pacate, el nu a avut posibilitatea asta. In urma cu cinci ani compania lui se pregatea sa scoata pe piata un program asemanator cu HellGate. Daca ar fi reusit, ProTech.IT ar fi fost istorie. Dupa ce am fost nevoit sa strag lucrurile lor personale, inainte sa ma mut la Alec, am gasit jurnalul tatei, unde explica conceptul de la care a plecat in realizarea programului. M-am folosit de ideea lui, am imbunatati-o si am ajuns aici. Acum HellGate era operational, chiar daca era folosit de cel mai mare rival al sau.
-Cum am zis, ma bucur ca considerati programul meu ca fiin bun,dar tot nu inteleg de ce ati vrut sa vorbiti cu mine intre patru ochi.
-Simplu. Vreau sa lucrezi in echipa mea. Ai venit aici ca pracaticant, iar eu iti ofer un loc de munca definitiv, birou personal, loc de parcare si un salariu de sase cifre. Ce parere ai?
De aceasta data am fost un pic surprins.Nu ma asteptam sa-si doreasca sa ma opreasca, nu definitiv. In cel mai bun caz, ma gandeam ca va dori sa-mi cumpere creatia.
-Interesant...am reusit sa zic, pastrandu-mi mina serioasa. Pot sa va intreb de ce? Ati putea pur si simplu sa-mi cumparati programul...
-Da as putea, zise el uitandu-se atent la mine, dar stiu ca intr-un an de zile vei crea ceva si mai bun, care va detrona
actualul HellGate. Se ridica de pe scaun, intorcandu-se cu spatele la mine si privii panorama ce se profila dincolo de fereastra. Vreau oamenii ca tine sa lucreze in compania mea. Vreau creativitatea voastra, puterea de munca...
-...vreti sa va asigurati ca nu vom deschide firme proprii care sa aiba puterea de a distruge ProTech.IT , am continua ideea in locul lui. Am dreptate sau nu?
Se intoarse si ma privii in tacere.
-Da, ai dreptate. Daca lucrati pentru mine sunteti o comoara, daca lucrati impotriva mea, trebuie sa va distrug. Asta e lumea afacerilor. Doar cei mai puternici supravietuiesc.
A trebuit sa strng din dinti ca sa nu incep sa urlu. Cei slabi mor. Stiam asta mai bine decat oricine.
-Pe scurt, vreit sa ma cumparati...
-Daca vrei sa privesti lucrurile asa...atunci fie, vreau sa te cumpar. M-am incruntat.Nu-mi venea sa cred ca vorbea cu atata nonsalanta. Orice poate fi cumparat...
-Da, daca oferta e destul de buna, i-am zis zambind angelic. Ma voi gandi la ce mi-ati zis si va voi anunta ce am hotarat. M-am ridicat sa plec. Daca credea ca voi ceda atat de usor, se insela amarnic.
-Prea bine, domnule Armstrog...
-Seth, i-am zis cand am ajuns la usa.
-Poftim?
-Spuneti-mi Seth, domnul Armstrog e mult prea pretentios pentru mine.
-Bine...Seth, atunci bafta la orientare si vom mai discuta...
I-am multuimit si am iesit din incapere, indreptandu-ma cu pasi mari si hotarati spre Samuel care era langa biroul secretarei...
Ca de obicei, vii cu un captiol extrem de frumos. Spun asta tuturor celor a caror munca o ador si o respect! Da, da! Desigur, inceputul este briliant. De ce? Descriere foarte bine pusa la punct, atatea detalii si o suita de cuvinte care ti-ajung la inima, cu toate ca insemnatatea lor este aproape minima.
Imi place atitudinea sefului, e demna de un ... sef real:> Totusi, ma intriga personajul din a carui perspectiva privesti. Imi palce...
Nu-mi mai place. De Young. E rau:| Nu-mi plac oamenii rai.D esigur, captiolul e scris excelent. Adica la ce sa ma astept? Stiu ca mereu vei straluci in ceea ce vei face, normal, geniul meu frumos! Da, da! Stiu eu, esti foarte, foarte buna la ceea ce faci! Da, nu renunta! Stii ca te mananc de-o faci,da?!
Deci, revenind, personalitatea lui Young e nervanta. Adica nu am nimic cu el, dar e rau... Si Seth a suferit. Si sufera. IMi place razbunarea, da, da! Ce pot face in afara de a te felicita si a-ti ura succes?
Asteptam urmatorul capitol, pretioasa mea! :*
Oh, şi s-a îndreptat cu paşi mari spre Samuel care era lânga biroul secretarei.
Doamne, în primul rând, regret că-s aşa o întârziatăăă [ de zile mari ]. Dar de fapt, am întârziat peste tot. Acum trebuie să fiu din nou la zi cu comentariile, de aceea, nu cred că am prea mult timp pentru un comentariu în adevăratul sens al cuvântului - yea.. xD Asta doream. T___T \'
Anyway, observ că se încinge atmosfera cu toate probleme astea din firmă; goddammit, cât stres pe capu` oamenilor ăstora. *laughs* Ehh, rezistaţi băieţi, în special... :-\" ... Cei care vor ocupa \" funcţia \" de uke or smth like that. :]]
____
See u ma\' Mira ! *huuuuuug* & *a biiiig huuuuuugggg*
-Gata? ma intrebat barbatul mai in varsta,uitandu-se atent la mine.
-Da, domnule.Imi cer scuze ca v-am facut sa asteptati.
Mi-a zambit si a dat din cap in semn ca nu, dupa care m-a indrumat pe colidoarele intortocheate pana ce am ajuns la lift. Am ezitat un moment, dar pana la urma l-am urmat in colivia de otel, inghitand in sec si incercand sa uit de claustofobia mea. Nu era deloc usor. Cand s-a pus in miscare am simtit cum stomacul mi se intoarce pe dos, in timp ce bataile inimii isi mareau viteza. Tot sangele mi se scurse din obrajii care devenira imediat palizi.
-Esti bine? Samuel se uita oarecum ingrijorat la mine. Daca te preocupa atat de mult ce ti-a zis domnul Young, iti recomand sa te calmezi. Nu e o persoana rea. Stii ce se spune, cainele ce latra nu musca, zise si-mi facu cu ochiul.
-Nu la aia ma gandeam, am zis cu o voce tremuranda, injurand in gand faptul ca nu puteam sa-mi ascund slabiciunea.
Pur si simplu nu-mi plac spatiile inchise. Mi-am plecat privirea in pamant, un pic rusinat de ceea ce zisesem
-Claustofobie...? Cand i-am dat dreptate se incrunta. De ce nu mi-ai spus? Urcam pe scari... nu am zis nimic, ci am incercat sa-mi reglez respiratia care devenise din ce in ce mai apasata.
Cand usile s-au deschis, am iesit aproape alergand din acea cutie enervanta si am inspirat de cateva ori adanc, simtind cum ma calmez treptat.
Samuel m-a asteptat, apoi a inceput sa-mi vorbeasca despre istoria acestei companii si despre fondatorul sau. M-am prefacut ca-l ascult, dar eu eram mai atent la ce se petrecea in jurul meu. Ne aflam la etajul 10, intr-o incapere imensa plina de birouri cubicale, unde se aflau pe putin 50 de oameni de toata varstele. Era o zarva de nedescris, telefoanele si faxurile sunau, pe fundal se putea auzii stirile diminetii ce derulau la un LCD urias, lipit pe peretele sudic, multe voci care vorbeau destul de tare incat sa acopere celelalte sunete. Cum am zis...zarva de nedescris.
Samuel m-a dus pana in dreptul unui birou si mi-a inmanat niste dosare grele si groase.
-Aici vei lucra tu, imi zise pe un ton hotarat. Bine ai venit in sectia de proiectare. Citeste dosarele alea, zise, aratand spre ce aveam eu in brate si fa un raport cu parerea ta despre conceptele proiectelor respective. Domnul Young vrea raportul pana maine dimineata.
Poate ar fi fost mai bine sa nu comentez, ci sa tac si sa ascult si sa ma prefac bucuros ca-mi da de lucru, dar lucrurile nu prea stateau asa. Practicantii nu primeau niciodata astfel de sarcini si in niciun caz nu se lasa pe mana lor dosare atat de importante, inainte sa semneze un contract de confidentialitate. Nu era normal, nici logic.
-Imi cer scuze, dar pot sa va intreb ce fac ceilalti studenti?
- Desigur...unii dintre ei au fost trimisi jos la sectia de relatii cu publicul, altii se ocupa de livrearea documentelor, altii de arhivarea lor si unii pur si simplu fac cafeaua pentru cei ca mine.
-Iar eu citesc dosare ce ar trebui sa fie confidentiale si scriu rapoarte pentru directorul executiv? l-am intrebat, neascunzandu-mi sarcasmul din voce.
-Nici eu nu inteleg prea bine, baiete, zise Samuel oftand. Astea sunt ordinele de sus. Ridica din umeri resemnat. Mai bine te-ai apuca de treaba. Seful e un tiran cand e vorba de munca. Nu mi-a zis mai multe de atat si pur si simplu s-a indepartat fuierand.
In prima clipa am ramas blocat, apoi am reusit sa ma adun si sa ma apuc de treaba. Am deschis primul dosar, incepand sa-l citesc, acordand atentie fiecarui detaliu cat de mic. Si asa am continuat pana ce le-am citit pe toate...
Eram obosit, amortit si ma durea capul de imi venea sa mor,dar terminasem. Raportul meu era complet, frumos redactat si ordonat. Nu ar fi avut ce sa comenteze la el. Am ridicat capul din calculator, uitandu-ma mirat in jurul meu, neintelegand de ce este atat de liniste. Eram singur...
M-am uitat la ceasul de la calculator care arata ora...5 dimineata?! M-am frecat la ochi, crezand ca am vedenii si m-am mai uitat inca o data. Tot atat arata.
-La dracu' ! M-am ridicat cat de repede am putu de pe scaun, mi-am infascat sacoul pe care il sprijinisem candva in timpul noptii de spatarul lui si am iesit val vartj din cubul ce imi era birou. Ca de obicei, cand lucrez tind sa uit de mine si de tot ce ma incojoara, dar, chiar si asa, nu ma asteptam sa patesc una ca asta. Cum naiba de am fost atat de absorbit de munca mea, incat sa nu vad ca toata lumea pleca. Numai eu putea sa patesc asa ceva. Am injurat in gand de vreo cateva ori si am continuat sa alerg ca bezmeticul pe colidoarele pustii. Am ocolit liftul, folosind scarile, urcand doua cate doua pana ce am ajuns la etajul 20. Vroiam sa las raportul pe biroul secretarei si sa plec acasa sa ma schimb. Din pacate nu mai aveam timp si de somn, dar nu ma dernja asta prea mult. Nu era prima data cand saream peste o noapte, doua de somn. Intr-un final am ajuns, respirand greu de la toata alergatura si cu fruntea un pic umeda de la transpiratie, dar, cand sa las dosarul jos, nu am putut sa nu observ dara de lumina ce se vedea dincolo de usa lui Young. Se pare ca uram numai eu aici. Stiam ca omul acesta lucreaza la ore infernale, dar nu ma asteptam sa-l gasesc aici acum.
Am trantit foile pe birou, dar , pe cand sa ma intorc, usa s-a deschis si el a iesit si m-a privit.
-Seth? intreba mirat. Ce cauti aici? E 5 dimineata...
-Imi cer scuze...v-am adus raportul pe care il vroiati.
-Care raport? Ala la care am muncit in ultimele 20 de ore si din cauza caruia am uitat de mine si nu am dormit si manca de loc.Si tu ma mai intrebi care raport?! Imi venea sa-i urlu in fata, dar, in loc de asta, i-am zambit si am folosit cel mai calm ton posibil.
-Acesta. I-am inmant dosarul cu pricina,iar el l-a luat si l-a studiat in tacere timp de cateva clipe ce mie mi s-au parut extrem de lungi. Nu m-am putut abtine sa nu-l inspectez. Arata...fresh, de parca atunci s-ar fi trezit.Hainele sale nu aveau nici macar o singura cuta, iar parul ii era la fel de ordonat ca si in ziua precedenta cand am vorbit cu el. Deasemenea, fata sa nu trada nicio urma de oboseala. La naiba...era ca un robot. Dar trebuia sa recunosc...nu arata rau de loc. M-am incruntat cand am constientizat ce ganduri imi treceau prin cap si mi-am dat vreo doi pumni mentali ca sa-mi revin. Obosela era de vina.
-Vad ca te pricepi, zise intr-un final. Numai bine, oricum aveam nevoie de cineva care sa-mi scrie acest gen de rapoarte. O sa vorbesc cu Sam sa-ti mai lase niste dosare cand ajunge si maine iti astept noul raport. Imi zambi, dupa care ma cerceta din cap pana in picioare. Ar trebui sa mergia casa sa te schimbi...programul incep intr-o ora. Nu e bine sa intarzii.
Am mormait ceva neinteligibil si am plecat. Isi batea joc de mine. Daca nu-i voi accepta oferta de a lucra definitiv pentru el, ma va transforma intr-un nenorocit de sclav care scria rapoarte. Imi dadusem seama de strategia sa. Ma va lucra pana voi ceda fizic si psihic...pana ce eu il voi ruga sa ma lase sa lucrez definitiv pentru el, doar pentru a scapa de corvoada ce imi fusese pusa in spate.
Pacat ca nu aveam de gand sa cedez...Lucrurile care ma motivau erau mult prea importante...nu avea ce sa-mi faca
Am zambit... si mi-am continuat drumul spre parcarea subterana.
Cand am ajuns intr-un final acasa...soarele iesea din mare, oferind un adevarat spectacol privitorilor. O noua zi se anunta la orizont...
Crudoo! Crudooooooooooooo! Mi-e mila de Seth, Young il omoara! Si eu pe Young!
NU ma baga in seama:)) SUnt inca prinsa de facutul... A ceea ce faceam. Adica holbatul la monitor, da, da. Sunt jalnica in momentul asta, insa nu mai situ de mine, parca-s bagata-n priza
Sau scoasa!
Pfff, sunt distrusa! Inogra-ma, astfel ca voi trece si eu la ceea ce e important: comentatul in sine. Mi-a placut, da, da! Yeee, ce bine l-ai construit pe Seth !Imi place baiatul, da' gandurile alea din minte de ce ii trec? El este... pe invers?
[ Imi aduc aminte de filmul de aseara cu Steven Seagal sau cum dracu se scrie, cand o tipa zice '' I'm gay '', cam asa si Seth:)) Yay, sa spuna asta... ]
Stoooop, ca iar o iau pe aratura!
ASa... Referitor la munca, mai stiu eu pe cineva care uita de el in fata dosarului, proiectului, prozei, cartii sau muncii! Da, da! Oricum, baiatul e genial
Young, de altfel, dar e foarte crud >.<"
Abia astept sa vad ce le mai faci, da
Bafta la scris, love!
Şi regret că nu-s prima, dar iată-mă că măcar am ajuns într-un final. Nu ieri, ci azi. :]] Well, măi măi. Văd că Seth munceşte chiar mult pentru ...*cough-cough* Mister Young. Şi el aproape uitase. *laughs*
Soo, cred că am voie să sper la ceva yaoi, right ? xD Anywy, Mira, observ că ( , ) continui cu acţiunea asta şi mă duce cu gândul la ceva Sci-Fi. Eheh, de-ar fi şi-n yaoi SF. *perv smile*
Anw, mă cam grăbeeesc fir-ar să fie. >____< Mai vorbim pe mess. See ya` dear. .
Saptamana fusese un adevarat cosmar...
Orice prost si-ar fi putut da seama ca Young nu vroia decat sa ma faca sa cedez. In fiecare zi aveam atat de mult de lucru incat ma prindeau zorii urmatoarei zile tot la birou, tot cu nasul in calculator sau in rapoarte, iar pe zi ce trecea mormanul de dosare ce trona pe masa mea de lucru era mai mare, in loc sa fie mai mic. Un adevarat Iad...
Nici macar nu-mi mai aminteam cum arata patul meu sau cand dormisem ultima oara in el. Ajungeam acasa doar ca sa ma schimb si in cel mai bun caz apucam sa fac un dus inainte sa fiu nevoit sa plec din nou. Uneori mai motaiam cateva minute sprijinit de spatarul scaunului de la birou...dar atat, nimic mai mult.
Era deja sambata seara. Maine ar fi trebuit sa fiu liber, dar Samuel ma rugat sa vin pentru cateva ore pentru ca avea treaba cu mine, iar eu nu am putut sa-l refuz. In parte pentru ca mi se parea un om de treaba, dar si din cazua faptului ca, daca i-as zice ca sunt obosit ar fi ca si cum as recunoaste ca nu mai pot continua. Am oftat si am inchis dosarul pe care il aveam in brate. Niciodata nu cred ca am fost atat de obosit ca acum. M-am intins si am cascat, visand la confortul camerei mele si la caldura patului de acasa...M-am ridicat de pe scaun si am plecat spre biroul lui Young ca sa-i las inca un raport nenorocit, care mi-a mai mancat inca o zi din viata.
Ajuns acolo, nu am apucat sa bat la usa, ca ea se si deschise din interiorul incaperii iesind insasi seful meu. Mi-a zambit ca de obicei cu acelasi zambet sagalinc si lipsit de griji.
-Ma intrebam cand o sa apari...zise uitandu-se la mine si batandu-ma cu mana pe umar. Stii suntem singurele persoane care lucreaza la orele astea, mai ales in weekend? Arata cu mana spre ceasul de pe perete care arata ora 3 dimineata.
-Raportul dumneavoastra. Nu am zis mai mult de atat. Pur si simplu nu mai aveam energia necesara. Nu stiu cum, dar acest om reusise sa stoarca din mine si ultima farama de putere in mai putin de o saptamana. Am injurat in gand si m-am uitat in oricare alta parte decat la el nu.
-Ca de obicei, o munca exemplara.
Am tacut.
-Seth...? esti bine? ma intreba dupa o oarecare ezitare. M-am uitat la el un pic uimit de intrebarea care imi fusese pusa. Chiar daca ne vendeam in fiecare zi, nici macar o data nu am discutat despre altceva inafara de munca. Si-a ridicat mana si mi-a atins unul dintre obraji cu ea, cercetandu-mi trasaturile cu atentie. In momentul in care i-am simtit atingere, corpul meu a fost strabatut ca de un electrosoc, facandu-ma sa tremur usor.
-Da...n-am nimic, i-am zis plecandu-mi privirea si ferindu-ma de mana sa. Imi cer scuze, dar eu trebuie sa plec, i-am zis si am facut cale intoarsa.
-Stai ca vin si eu. M-a prins din urma fara niciun pic de efort si a mers alaturi de mine pana in dreptul liftului. Am ezitat, dar nu mai aveam energia necesara ca sa cobor 20 de etaje. Era doar pentru cateva minute. Nu aveam sa patesc nimic, absolut nimic. Am intrat alaturi de el in cutia de metal, simtind deja broboadele de sudoare de la tample si inima care incepuse instantaneu sa bata mai tare. Inainte sa se inchide usile am tras adanc aer in piept si mi-am inchi ochii, incercand sa-mi imaginez ca sunt oriunde altundeva decat acolo si cu oricine altcineva inafara de el.
Intre noi se lasa tacerea,lucru care ma imbucurat nespus de mult, dar, exact in momentul in care corpul incepuse sa mi se relaxeze, un sunet strident se facu auzit si liftul se opri. In acelsi timp luminile se stinsera cufundandu-ne in bezna.
-La naiba! Fix asta ne mai lipsea acum. I-am auzit vocea frustrata din partea cealalta a cabinei minuscle.
Mi-a luat mai mult sa constientizez ce se petrecuse defapt. Liftul...era blocat intre etaje, iar eu eram blocat in el...intre patru pereti, fara scapare. Corpul incepu sa-mi tremure imediat ce acest gand isi facu loc in mintea mea, iar picioarele mi se inmuiara, nemaiputand sa-mi mentina greutatea. Respiratul devenise o corvoada greu de suportat. M-am lasat sa cad, rezemat de perete si mi-am lipit fruntea de genunchii ridicati, incercand sa ma calmez, dar era in van...simteam ca ma sufoc.
-Nu pot..sa respir, am zis soptit. Vreau sa ies! Lasati-ma sa ies de aici!
In scurt timp i-am simtit mainile in jurul meu, strangandu-ma cu putere, incercand sa ma calmeze.
-Seth... gata...totul e bine.Dar nu l-am ascultat. Oboseala si frica pusesera stapanire pe mine. M-am zbatut cat am putut de tare, am incercat sa-l dau la o parte, dar el inca ma tinea. La un moment dat m-a lipit complet de trupul sau, care parea atat de mare si de puternic, in comparatie cu al meu, care tremura incontinuu.
-Nu intelegi, i-am zis disperat, uitand pe moment ca nu trebuia sa-mi arat punctele slabe in fata lui. Nu pot sta aici. Mi-e frica...nu mai am aer.
Urmatorul lucru pe care la-m simtit au fost buzele sale care se comtopira cu ale mele. Am vreut sa ma dau la o parte, dar nu aveam unde sa ma duc, fiind prins intre el si peretele liftului.Era brutal, dar in acelsi timp bland. Imi musca buza inferioara, facandu-ma sa-mi deschid gura si sa-i las cale libera. Limba sa se strecura in cavitatea mea bucala, incepand un jos incitant, pana ce am ramas fara aer din cu totul si cu totul alte motive. In momentul in care m-a tras mai aproape m-am agatat de gatul sau cu ambele brate, dorind sa-mi gasesc un sprijin si sa imprumut o parte din caldura si siguranta sa. In acel momentu pur si simplu nu mai gandeam...disperarea mea alimenta alte instincte primare pe care nici nu stiam ca le am, ce sa mai zic de controlarea lor. Un vartej de senzatii ma cuprins cand mana sa a coborat incet pe pieptul meu si mi-a atins sfarcurile prin materialul subtire al camasei de in, facandu-ma sa scot un geamat scurt de placere.
Dar, dintr-o data luminile din lift s-au aprins si acesta a inceput din nou sa coboare. Am clipit des si ochii mi s-au marit de groaza cand mi-am dat seama ce facusem sau , mai bine zis, cu cine facusem...Puteam sa-mi vad reflexia inrosita in oglinda de pe peretelo opus si mi-am plecat privirea rusinat si al dracului de enervat, nu inainte sa observ ca si el parea la fel de ravasit ca si mine si de uimit. Nu mi-am dat seama ca stau rezemat de usile liftului decat atunci cadn ele s-au deschis si eu era sa cad pe spate in holul mare de parter, care la acea ora, era pustiu. Totusi mana lui m-a prins, nelasandu-ma sa ma lovesc de marmura rece, retinandu-mi pentru o clipa mai lunga bratul ce inca tremura.
-Seth...eu
-Trebuie sa plec, i-am zis, luand-o efectiv la fuga si iesind val vartej pe usa afara, lasandu-ma invalit de aerul rece al noptii, care speram eu, ca imi va calma bataile inimii inainte ca aceasta sa-mi iasa din piept...
Tin sa spun ca o sa innebunesc de placere! Doamne, ce frumos a fost! Reactia lui Young a fost de milioane! Mi se facuse pielea de gaina in timp ce citeam!
Mi- aplacut enorm intamplarea care ne-a facut fericiti pe mai toti cititorii! Chiar eram curioasa cand si cum se va intampla totul! A fost bestial de-a dreptul!
Pana si Young e confuz,daramite Lucas!
Abia astept urmatorul capitol, sa ne bucuram de modul tau de a scrie si ideile acelea geniale!
Puuup!
Am reusit sa aduc si aici nextul poop si ms de comuri:*
Capitolul 6
Ce dracu fusese in mintea mea? De ce a trebuit sa reactionez asa? Lasand la o parte faptul ca intrasem in panica in nenorocitul ala de lift, de ce a trebuit sa-i permit sa ma sarute? Ba mai mult de ce naiba n-am simtit repulsie cand buzele sale le-au atins pe ale mele? De ce mi-a placut...? Stai un pic... mi-a placut?! Asa ceva nu mi se putea intampla tocmai mie! Nu cu un barbat, nu cu acel barbat.
Era duminica dimineata si eu eram- nicio noutate aici- la munca. Mi-am lasat capul sa se odihneasca pe birou pentru cateva secunde, pana ce l-am auzit pe Samuel strigandu-mi numele. Cand m-a vazut atat de molesit s-a incruntat un pic si a oftat.
-Ce e cu toata lumea in dimineata asta?
-Care toata lumea, Samuel? Suntem numai noi doi aici, l-am intrebat, dupa ce am cascat sanatos.
-Seful e aici, dar, din nu stiu ce motiv, e in aceeasi stare ca tine. Ciudat, niciodata nu l-am vazut asa.
-Lucas e aici? am intrebat, sarind de pe scaun direct in pozitia de drepti, revenindu-mi instantaneu. Adica, domnul Young...asta am vrut sa zic...ma balbaiam ca un idiot. Era din cauza lipsei de somn. Numai din cauza lipsei de somn.
-Aha...s-a intamplat ceva cu voi doi ieri? Barbatul ma masura din cap pana in picioare cu o privire curioasa.
-Nuuu...sigur ca nu. Ce e face sa crezi asa ceva?
-Probabil faptul ca esti atat de agitat...de cand te cunosc, e prima data cand te vad agitat.
-Ti se pare. Lipsa de somn. Nu am dormit prea mult in ultima vreme. I-am zambit, incercand sa ascund sentimentul de neliniste care ma cuprinse inca din clipa in care imi spusese ca Lucas era in aceeasi cladire cu mine. Dar la ce ma asteptam pana la urma. Doar era cladirea lui. Ma doare capul, am zis oftand si m-am lasat din nou jos in scaun, ca si cum sursa mea de energie auxiliara se terminase...
-Poate ar fi mai bine sa mergi acasa. Oricum am terminat pe aici ce avea de facut. Nu mai are rost sa ramai. Promit ca nu te spun sefului. Mi-a facut cu ochiul complice si a plecat, lasandu-ma singur cu gandurile mele ce erau din ce in ce mai confuze.
Pana la urma m-am decis sa-i accept propunerea si sa plec acasa, caci, din nefericire pentru mine, nici in noaptea precedenta nu dormisem prea mult. Sau mai bine zis, nu am dormit de loc.
Mi-am luat scurta de piele ( astazi renuntasem la costum, pentru o imbracaminte casual) si am iesit, indreptandu-ma cu pasi tarsiti spre scari, apoi spre parcare subterana unde ma astepta motocicleta.
Ajuns jos nu mica mi-a fost mirarea cand l-am vazut pe Lucas stand sprijinit de portiera masinii sale, fumand o tigare linistit.
-Ma intrebam cand o sa apari...Se uita la mine cu aceeasi privire intensa, care imi facea pielea sa se infioare si minte sa reproduca imagini din seara precedenta. Imagini de care eu nu eram tocami mandru. De ce am impresia ca ma eviti?
-De ce te-as evita? l-am intrebat, folosind un ton hotarat, care ascunde destul de bine tensiunea sufleteasca.
-Poate din cauza a ceea ce s-a intamplat aseara...
-Aseara, nu s-a intamplat nimic!
-Eu cred ca s-a intamplat, zise cu acelasi ton degajat.
-Atunci, tu te inseli, i-am replicat uitandu-ma oriunde numai la el nu.
-Atunci, de ce esti atat de agitat? De ce nu ma privesti in ochi? De ce vrei sa fugi de mine?
-Asculta aici, Lucas, am zis enervat, uitand ca stau de vorba cu seful meu, nu fug de tine, nu sunt agitat si pot al naibii de bine sa te privesc in ochi. Mi-am ridicat privirea spre el, ignorand inima care o luase la glop si palmele care imi transpirara. Multumit?! NU S-A INTAMPLAT NIMIC. Punct
-Esti amuzant cand te enervezi. Zambetul sau era atat de dezarmant, incat mi-am uitat toate gandurile. Am raams incremenit, cu cheile de la contac in mana, uitandu-ma tamp la el. Nu ma gandeam ca sub invelisul acela frumos cizelat se afla un caracter atat de vulcanic, continua, apropindu-se de mine pana ce am putut sa-i simt respiratia fierbinte pe pielea gatului. Sau de incitant...zise si se apropie si mai mult, pana ce trupurile noastre se atinsera usor. M-am uitat la el cu ochi speriati, de catelus probabil, caci a inceput sa rada.
-Ce e asa de amuzant?
-Vezi ca esti agitat? intreba, redevenind serios. Daca nu erai agitat, nu ai fi reactionat asa, nu te-ai fi enervat si.... aaa.. inca mi te-ai fi adresat cu "domnul Young", nu cu Lucas. Cazu un pic pe ganduri. E prima oara cand mi-ai zis Lucas. Ti-ai dat seama?
Am injurat incet si mi-am plecat privirea in pamant ca sa nu vada intentiile criminale din ea. Omul acesta era dracul gol, iar eu venisem aici ca sa incep o lupta cu el. Si din pacat picasem in plasa lui.
-Scuze, am mormait cu jumatate de gura, nu reactionez prea bine cand ma enervez. Imi pare rau si pentru ce s-a intamplat acum si pentru seara trecuta, domnule Young.
Rase din nou si-mi cifulii un pic parul si asa rebel, care acum, chiar nu mai statea defel.
-Poti sa-mi spui Lucas. Nu ma deranjeaza. Cat despre aseara...m-ai speriat. Mana sa aluneca pana sub barbia mea, ridicand-o astfel incat sa-i intalesc ochii albastrii scrutatori. De cat timp suferi de claustrofobie?
Poate ar fi fost mai bine sa nu-i raspund, dar privirea sa m-a fermecat si, din nou mi-am uitat intentiile initiale si gura a vorbit fara mine.
-De mic...am cazut intr-o fantana si am ramas blocat acolo o noapte intreaga. Nu-mi plac nici spatiile inguste, nici intunericul. Oftand m-am departat de el si i-am intors spatele,asezandu-ma pe motocicleta si invartind cheia in contact.
-Nu se va mai repeta. Mi-am pus casca in cap si am dat sa plec, nu inainte de a-i arunca o ultima ocheada scurta.
Nu a zis nimic, ci mi-a lasat cale libera. Am apasat pe ambreiaj, delectandu-ma cu sunetele brute pe care le scotea motorul si am iesit din parcare, lasandu-l pe Lucas undeva in spate, inca urmarindu-ma cu privirea.
Iata-te, deci, cu un nou capitol! Ce-i drept, l-am cam asteptat, intrucat sunt tare curioasa sa vad cum se desfasoara lucrurile intre ei.. Povestea pe care ai creat-o este de-a dreptul fascinanta si imi trezeste anumite idei perverse:-" Stiu ca si in mitnea ta e acelasi lucru, de-aia sunt foarte entuziasmata si vreau sa vad ce postezi!
[ TU ma stii prea bine ]
Modul in care se comporta Seth ma pune pe ganduri de-a dreptul, fiindca e intr-adevar ciudat uneori, cel putin cu Lucas:-? Sunt curioasa ce se va petrece intre ei si, in acelasi timp, sunt uimita ca a plecat >..>
Bafta la scris
Spre fericirea mea, am reusit sa dorm cateva ore bune inainte ca sunerul enervant al telefonului sa ma trezeasca.
-Mda...? am mormait, injurand in gand persoana care nu m-a lasat sa dorm in continuare.
-Seth? Nu-mi spune ca dormi? Hai trezeste-te ca avem treaba.
Am recunoscut de indata vocea cristalina si usor iritata a Lornei, una dintre fostele mele colege de liceu. Chiar daca trecusera doi ani de cand am terminat liceul si chiar daca in decursul celor patru ani cat am fost colegi nu prea am intereactionat, ea fiind genul majoretei si eu al tocilarului, am ajuns intr-un final prieteni, cand ne-am trezit colegi in facultate si parteneri intr-unul dintre proiecte. Cine si-ar fi imaginat ca printesa majoretelor era, defapt, un geniu al computerelor. Eu, in niciun caz...
-Ce s-a mai intamplat acum? Vreau sa dorm, Lorna. Suna-ma maine.
-Mergem in club. Sa fii gata ca in jumatate de ora vin sa te iau de acasa.
Pana sa mai zic ceva, inchisese. Am oftat si m-am ridicat alene dn pat, cascand zgomotos. O cunosteam destul de bine pe Lorna incat sa stiu ca, daca nu as fi gata in jumatate de ora m-ar tara in club imbracat in pijamale.
Am intrat la dus si am lasat apa calduta sa curga siroaie pe corpul meu ce inca era obosit. Era atat de bine incat nu as mai fi iesit de acolo, dar ceasul ticaia...
Dupa ce am terminat dusul, m-am imbracat intr-o pereche de blugi inchisi la culoare si o camasa neagra, stramta careia i-am suflecat manecile pana desupra coatelor. Nu m-am chinuit sa-mi usuc parul, ci l-am dat cu un pic de gel, lasand firele zburdalnice sa se aranjeze de la sine. M-am privit in oglinda si am oftat...inca aratam obosit. Ochii imi era rosii si sub ei aveam cearcane destul de adanci. Am deschis sertatul, luand o sticluta si un tub micut din interior: picaturi pentru ochi si anticearcane. Dupa ce le-am folosit am fost destul de multumit de reflexia mea din oglinda. Numai bine ca Lorna ajunsese si ea.
-Ce faci, Frumoasa din Padurea Adormita? ma intreba, bagand capul pe usa, zambindu-mi jucaus.
-Neata si tie. Deci, care-i treaba cu clubul? Ai ramas fara victime si te-ai hotarat sa ma chinui un pic pe mine?
Fata incepu sa rada si se arunca in bratele mele, sarutandu-ma usor pe buze, asa cum facea de obicei. Buzele ei erau moi si imbietoare, dar nu ma incitau. Saruturile noastre se asemanau cu cele fratesti. Oricum, stiam ca pentru ea nu inseamna mare lucru, caci pana la urma, Lornei ii placeau fetele. Mi-o spusese in urma cu cateva luni, pe cand lucram in aceeasi echipa la facultate si fusese al naibii de usurata cand i-am zis ca nu ma derajeaza deloc. De atunci sarutul acesta devenise micul nostru obicei, o simpla forma de intampinare.
-Poti sa privesti lucrurile si asa. Vreau sa vad pe cineva...
Am zambit, devenind dintr-o data mai curios. Nu era genul Lornei sa faca asa ceva doar de dragul de a intalni o anumita persoana.
-Deci, cine-i norocoasa?
-Defapt, e un norocos...
M-am incruntat la ea, fiind luat prin surprindere. Vroia sa se intalneasca cu un tip?!
-Ok... ascult.
-Il cunosti deja. E vorba despre Lucas Young, seful tau.
Cand am auzit numele lui Lucas era sa ma impiedic de scaunelul micut din baie si sa pic direct in cap.
-Poftim?! Ce naiba ai tu cu Lucas?
-Nu te enerva asa...e vorba de afaceri.
Am iesit din apartament, urmand-o spre masina si asteptand sa continue. Drumul pana la club nu a fost lung si datorita circulatiei lejere din acea seara nici enervant.
-Am nevoie de fonduri pentru unul dintre proiectele mele pe care nu vrea sa-l fac sub egidia facultatii. Ma gandeam ca poate voi avea ocazia sa-i atrag atentia in seara aceasta asa ca m-am interesat pe unde isi face veacul. Intr-un final am aflat de clubul Moonlight. Doar nu era sa vin singura, nu? In plus, continua ea, nelasandu-mi timp sa zic nimic, pe tine te cunoaste deja, asa ca imi va fi mai usor sa intru in vorba cu el.
-Pe scurt, am conchis eu, vrei sa te folosesti un pic de mine.
-Te superi?
-Nu...daca e pentru stiinta ma voi sacrifica. Doar de data asta, am zis incercand sa par un pic suparat, dar esuand lamentabil.
-Multumesc. Se apleca si ma saruta scurt pe buze. Hai sa mergem.
Am coborat din masina si am luat-o de mana dand impresia ca suntem impreuna. Trebuia sa recunosc: am face un cuplu grozav, dar nu a fost sa fie. Tipul de la intrare ne verifica buletinele, dupa care am intrat, finnd imediat inghitit de marea de lume si zgomotul infernal. Cred ca erau mai bine de 200 de persoane in acel loc. Ne-am dus la bar si am comandat pentru ea niste martini, iar pentru mine o bere, asezandu-ne pe scaunele inalte si maturand intreaga suprafata cu privirea.
-Uite-l acolo, imi urla fata in ureche, aratandu-mi un separeu. Lucas statea langa o bruneta focoasa care parea sa-l manance din priviri si care ii tot depunea cate un sarut pe obraz, in timp ce el parea cufundat intr-o discutie cu un tip chel si mare cat un munte, care gesticula nervos. Hai sa dansam, imi zise, facandu-mi cu ochiul. Punea ea ceva la cale, stiam asta, dar nu am comentat nimic, urmand-o pana pe ringul de dans.
In cateva secunde a inceput sa se unduiasca in ritmul melodie si sa ma atinga provocator, facandu-ma sa intru in jocul ei. Un lucru cert cand era vorba despre Lorna: stia cum sa atraga atentia. In scurt timp toata lumea sa uita la noi, inclusiv Lucas si barbatul cu care vorbea. Nu am putut sa nu observ privirea lui scrutatoare cand o vazu pe Lorna cum se misca si acea sclipire, poate perversa care lua nastere imediat. Deci si pe el il incita chestia asta...Nu stiu de ce, dar am fost un pic dezamagit ca picase atat de usor in plasa prietenei mele.
-Si acum? o intreb lipind-o strans de corpul meu, dand impresia ca o sarutam pe gat. Daca vei continua cu chestia asta va trebui sa ma iua la bataie cu toti tampitii din clubul asta ca sat-i apar onoarea.
-Sa fii pe faza, imi soptii si se indeparta de mine, parca plutind spre barul unde ne lasasem bauturile. Am continuat sa dansez, dar am urmarit-o cu privirea, fiind ingrijorat de belele in care stiam sigur ca se va baga. Fata ocolii ringul de dans, mergand prin dreptul separeului lui Lucas. Cand ajunse exact langa masa se apleca un pic ca si cum ar fi scapat ceva, expunandu-si toate formele in splendoarea lor. Am observat cu tipul chel s-a intors si a luat-o de mana, tragand-o spre el si soptindu-i ceva la ureche. Lorna s-a incruntat si si-a tras mana dintr-a lui, iar cand i-a prins-o a doua oara, si-a folosit cealalta mana si l-a plesnit peste fata.
-La dracu'...am mormait si m-am dus repede in directia ei.
My god ! o.o Am pierdut deja două capitole ?! o.o Jesus Christ' - sunt DOUĂ - deci sunt în urmă cu puţin... -.-
Anyways xD Măcar am priceput de ce lui Seth îi este teamă de locuri înguste; cum naiba a nimerit într-o fântână ? >_< Îmi imaginez deja >_<
Hmhm, legat de Lorna... Sigur face asta pentru afaceri ? I mean, da, ar fi ceva binişor, însă nu prea-mi convine ideea de a-l implica în toată treaba asta şi pe Seth + că planul ' ingenios ' al fetei îl are în vizor tocmai pe şeful lui Seth o.o Mi-e teamă de ceva, but i'm not sure yet...
God şi care-i treaba cu chelu' ăla ? Lorna vreau cavaleri wtf o.o Şi iată-l pe personajul principal cum sare în ajutorul fetei *laughs*
Sigur vor ieşi cam şifonati din clubul acela
O_O
Bun, nu ma asteptam la un astfel de capitol. Mi-a placut modul in care a fost scris, imi place la nebunie, insa ma uimeste aparitia acestei fete, Lorna... Si saruturile ei pe buze pe care i le da lui Seth. Curios! O.o
Imi place cum suna, chiar foarte mult, isna nu imi place ca-si va face probleme Seth. Baiatul asta e prea simpatic . L-as manaca de viu, ca si pe tine insa!
Subiectul este tratat foarte frumos, stii prea bine!
Bafta la scris! <3
Hm... Foarte interesant. Recunosc ca vreau sa stiu ce anume are de impartit Seth cu Young , insa nici nu as vrea sa aflu prea curand.
Imi place idee pentru ca e ceva mai diferit. Ai abordat un subiect mai complex, cu oameni ceva mai maturi si ai adaugat si o tenta business prin faptul ca ti-ai adus personajul intr-o alta lume.
Nu e usor sa construiesti o poveste pe o astfel de tema. Multi au probleme in a construi o intriga interesanta folosind personaje aflate la liceu, si sa jongleze cu actiunile lor. Ce e si mai placut e faptul ca se pare ca ai anumite cunostiinte legate de ce tip de munca ar trebui sa faca si nu ai cazut in capcana de a explica vag ca are de facut ceva tipic. Fie ca e vorba de informatica , politie, mister, sau SF, e nevoie de un sablon strict de cuvinte pentru a putea face resimtita atmosfera, ambianta tematicii alese.
Seth pare a fi un baiat destept, miscat de razbunare, insa nu pana la a ajunge sa se comporte copilareste. Multi privesc notiunea de razbunare ca ceva ce trebuie sa faca un impact teribil, sa distruga intr-un singur moment. Tu, cred ca mergi pe ideea de razbunare minutioasa, bine pusa la punct ce nu vrea sa loveasca in fizicul omului ci in mandria lui.
I-as spune un sadicism apart, insa imi place. Sper sa vad de la Seth o rautate mai presus de a il omora, baga in spital sau mai stiu eu ce.
Simt cum treptat personajele se aproprie si formeaza legaturi.
Un sfat ae fi sa nu le faci prea legate emotional inca de pe acum. Stiu unde vrei sa ajungi si ce sentimente vrei sa ridici intre ei, insa ar fi prea curand sa le materializezi. Ar fi frumos sa ai cateva capitole bune care sa se invarta in jurul muncii depuse, ideii de razbunare si a tacticilor de a ajunge acolo , inainte sa 'pui punctul pe I', cum se spune .
Totusi, pentru un personaj subiect al urei lui Seth, aflat la conducere si impunator, Young imi da senzatia a fi un pic cam naiv. Parca prea repede s-a 'imprietenit' cu Seth. Ma asteptam sa fie mai distant, mai sobru precum ii e meseria. Desigur, asta poate fi o fatada. Adevarul e ca nu s-a ajuns suficient de departe incat personalitatile lor sa fie mai pe larg evidentiate.
Recunosc ca am citit intr-un suflet si am sperat sa ajungi mai departe. Ma gandesc ca ar fi fost mai bine sa nu dau de fic decat peste alte cateva bune capitole, pentru ca acum astept sa vad cum v-a decurge relatia lor.
Strucura fiecarui capitol e buna, suficient dialog, destula naratiune. O idee originala si diferita.
Astept continuarea.
Cu ce as putea sa incep daca nu cu titlul? Vengeful desire… Hmm… Suna atat de bine… Inca din titlu ne dam seama cu ce vom avea de aface in fic, acum ramane doar de vazut daca se leaga ceva intre ele, dar ma indoiesc ca nu, doar titlul este primul simbol al ficului.
Imi place mult ca in prolog nu ai inceput cu intamplarile din viata unei personae, ci te-ai bazat pe niste explicatii, folosind uneori termini ce nu-i intalnesti in limbajul de zi cu zi, insa i-ai folosit cu bun gust. Adica ma refer ca nu a trebuit sa stau cu DEX-ul o jumatate de ora in mana ca sa pot cauta cuvintele. Au fost doua, trei, si acelea dragute si alese bine.
Ma intreb de ce ai ales sa scrii cu bold? De obicei prologul/ prefata se scriu cu italic. Parca sare prea in ochi, ori chiar asta ai vrut? In orice caz, estetica conteaza iar textul ala scris cu bold pe mine nu prea m-a incantat, dar avand in vedere ceea ce cuprindea el, este bine. ^w^
Incerc sa nu ma prea leg de greselile de tastare, ci strict de cele gramaticale si povestea in sine, cu bune si rele. Pentru ca exista deja o categorie pentru cei ce se ocupa de asta… So… Sa revenim.
Ca de fiecare data sunt cuprinsa de o aura de mister cand iti citesc ficurile. Combini foarte bine aceste doua stiluri : romanticul si misterul, incat ma face sa continui sa citesc creatiile tale. Consider ca aceste doua elemente intr-un fic sunt foarte importante caci misterul te tine in suspans cu gandul la urmatorul capitol, te face sa reflectezi asupra actiunii de pana acum si tot asa… Iar romance-ul practic face ca acest fic sa se numeasca yaoi.
Well, am vazut destul de multe cuvinte despartite prin virgule, insa fara spatiu intre ele. De retinut:
- dupa fiecare semn de punctuatie se lasa spatiu, indiferent care ar fi acesta. ( in multe carti am vazut si inaintea liniei de dialog, dar asta nu mi se pare foarte necesar )
- punctele de suspensie sunt in numar de trei, nici doua, nici patru… Doar trei.
- bineinteles, dupa cele trei puncte de suspensie se lasa spatiu si se incepe in continuare – sau de la capat – cu litera mare.
Am spus aceste lucruri pentru ca mi se par necesare si am vazut ca deseori lipsesc la capitolele tale. Oricum, stiu ca ficul este scris mai de mult, probabil atunci de abia erai obisnuita sa lasi spatii, dar iti zic ca pe viitor sa nu mai gresesti. ( pentru ca stiu cum e xD )
Ca o paranteza, sa-ti explic de ce este necesar acel spatiu dupa fiecare semn de punctuatie : cuvintele par foarte ingramadite si uneori e enervant sa citesti, astfel, cu acel spatiu, ti se pare mai simplu, mai aerisit. Intelegi, nu?
Am observat in al treilea capitol cand ai spus “ cat de intimidant putea sa fie…”. D’oh! Suna atat de ciudat o.o Puteai sa spui “ cat de mult ma intimida “ or smth like that. Uneori unele cuvinte trebuie inlocuite cu altele sau sinonime ale acestora because it sounds weird… Sau la repetitii e aceeasi chestie, inlocuiesti propozitia in care se repeta expresia/ cuvantul de dinainte cu sinonimul ei, ori o elimini de tot daca nu e necesara.
Am vazut, tot in al treilea capitol, cand l-ai descris pe domnul Young, ca ai spus ca are un nas acvilan. Huh? What`s that? Cred ca ai vrut sa spui nas acvilin .
Tot acolo, mi se pare, am vazut cuvantul : dea face. Ori scrii de a face, ori de-a face. Incearca sa-l pronunti sa vezi cum suna apoi vei observa de ce cratima este necesara.
Trecand prin capitolul trei si ajungand la patru, am vazut o indrebare adresata personajului la persoana caruia vorbesti, adica Seth.
Cum naiba de am fost atat de absorbit de munca mea, incat sa nu vad ca toata lumea pleca
Am spus ca este o intrebare, insa unde-i semnul ce arata asta? Stiu ca propozitia este pusa exact in centrul naratiunii, fara nicio linie de dialog, dar si aici este necesar semnul intrebarii astata timp cat il avem pe “cum” la inceputul propozitiei.
Stiam ca omul acesta lucreaza la ore infernale, dar nu ma asteptam sa-l gasesc aici acum.
Ultimele doua cuvinte: ori le scriai aici si acum, ori aici, acum. Inteles? ^w^
Ma bucur mult ca atunci cand scrii si oferi informatii cititorilor tai despre anumite meserii, lucruri sau mai stiu eu ce ( si nu ma refer numai la acest fic al tau ) esti documentata inainte, un lucru foarte bun ce arata adevarata realitate. Fic-ul nu este unul science-fiction, de aceea apreciez mult ca te documentezi inainte sa spui anumite lucruri care sa ne informeze pe noi. In general lucru asta se intampla cu meseriile, in cazul de fata, cu locul de munca al lui Seth si proiectele sale. Ai un punct in plus pentru asta. *wink*
Un lucru foarte bun a fost acela de a observa ca gandurile le scrii cu italic, adica inclinat. Ar fi si mai bine daca le-ai pune in ghilimele. E doar un sfat, dar nu e neaparata nevoie sa il pui in aplicare caci nu e gresit nici cum procedezi acum.
Ajungand la capitolul cinci… Hmm, am avut parte de o scena frumusica in lift. Singurul fapt care m-a deranjat a fost ca l-ai cam inmuiat pe domnul Young… Si totusi nu atat de mult pe cat ma asteptam eu sa-l inmoi. Adica dupa ce s-au aprins becurile si liftul a continuat sa coboare, amandoi au revenit partial la vechiul lor comportament. In rest totul a fost bine, ma simteam in pielea lui Seth, traind unele emotii de teama, caci le-ai descris bine. Te-ai folosit si ai profitat de frica lui de spatii mici, redand astfel o scena brusca, frumoasa ce va avea importanta in viitor, la construirea acestui cuplu. Felicitari!
Bineinteles ca personajele se vor schimba pe parcursul fic-ului, dar te felicit ca ai reusit sa ii conturezi pe fiecare prin gesturi si limbaj. Mi-ar place sa-si mentina o oarecare parte din comportament si mai tarziu, cand vei ajunge pe la nu stiu ce capitol, caci daca i-ai inmuia de tot iar nu ar fi ceva prea minunat.
Trecand asa prin capitole, am ajuns si la ultimul postat de tine, adica cel cu numarul sapte. Wow, un alt personaj ce presupun ca va avea un rol important. Oare sa iasa cateva scantei intre Lorna si Seth daca domnul Young s-ar da la femeie? Cum banuieste si personajul principal, fata are un plan si sunt curioasa la ce te gandesti.
Povestea nu e deloc complicata pana acum, dar ceva imi va spune ca acest curs al ei va deveni mai altfel pe parcurs.
Dupa cum ai vazut, m-am dedicat ceva timp ca sa citesc ficul si sa il critic. Imi pare putin rau ca nu m-am putut lega de greselile de tastare, dar cum am spus-o si la inceput, deja se ocupa cineva de asta, cei de la proofreading sau cum s-o numi. In orice caz, verifica de doua ori inainte de a posta un capitol. Mai exista greseli si nu dau bine, plus ca uneori daca gresesti o singura litera dintr-un cuvant, poate avea cu totul alt inteles.
Sper ca nu te-a plictisit comentariul meu.
Cu ocazia asta am citit si fic-ul si voi mai trece pe aici, dar nu cu acelasi tip de critica, ci imi voi spune parerea in mod normal.
Sper ca mi-ai ascultat sfaturile si nu au fost prea dure. De obicei, cand dau critici, imi place sa fiu cat se poate de dura, dar in cazul de fata nu a fost nevoie, te-ai descurcat bine deci tin sa te felicit.
Si uite aici imi inchei treaba.
:bye: ~
be special, be you.
Fani forgot her stamp here! ^w^
Stiu, stiu...am intarziat, dar nu renunt la acest fic. Defapt, distractia abia acum incepe
Capitolul 8
Cu greu am reusit sa ma strecor pana la separeu prin ingramadeala de oameni, dar cand am ajuns intr-un final, acolo mai aparusera inca patru namile imbracate din cap pana-n picioare in negru si dand impresia ca ar fi garzile de corp a celui lovit. Lucas era in picioare si incerca sa-l cameze pe individ, in timp ce Lorna se zbatea sa scape din ghearele altuia.
Am oftat, injurand in gand planul prietenei mele. Uneori avea cele mai nebune idei, cam ca acum. Stiam ca se poate descurca si singura, ca doar, avea doua centuri negre, dar era sigur ca eu trebuia sa fiu cel ce-o scapa din manile "raufacatorilor".
Ajungand in spatele celui ce o tinea, l-am batut usor pe umar, facandu-l sa se intoarca spre mine cu o mutra mirata.
-Scuze, i-am zis zambind, dar cred ca ai ceva ce-mi apartine. A zambit la randul lui si mi-a facut semn sa dispar, ca seful lui are treaba cu fata. Am ridicat din umeri resemnat si mi-am lasat mana un pic in spate, strangand-o in pumn, dupa care l-am pocnit puternic peste fata, facandu-l sa cada la podea. Atat Lorna cat si Lucas au facut ochii mari.
Ceilalti trei s-au apropiat de mine, incercand sa ma incolteasca. Lumea din club deja observase scandalul, pana si muzica oprindu-se. Toti ma priveau, dar ma interesa prea mult. S-au aruncat toti deodata spre mine, dar am reusit sa fentez loviturile ce imi erau destinate, in asa fel incat, la un moment dat se loveau intre ei. Pe unul l-am lovit intre picioare, facandu-l sa pice la pamant, la atul i-am spart nasul si pe ultimul l-am trantit de perete, lovindu-l cu piciorul in ficat, nu inainte insa sa-mi primesc si eu vreo doi pumni. Totul se petrecuse mult prea repede ca altcineva sa reactioneze.
-Esti bine? am intrebat-o pe Lorna care se uita vinovata la mine.
-Da...Seth sangerezi, imi zise sa-mi magaie fata usor, parand cu adevarat suparata.
-N-am nimic, stai linistita. Am observat cu coltul ochiului cum Lucas ii zisese ceva la barbatul acela chel, dupa care tipul pleca imbufnat si injurand de mama focului. Lucas veni, apoi, langa mine si ma masura din cap pana-n picioare ca si cum s-ar asigura ca sunt intr-adevar bine.
-Buna, Seth...ce ar fi sa luati loc cu noi la masa.
Am acceptat, ca doar asta vroia defapt Lorna. Bruneta de langa el ne privea suspicios, dar nu am bagat-o in seama, fiind mult mai atent la barbatul de langa ea, ce parea...suparat?
-Imi pare atat de rau, continua Lorna, adresandu-se atat mie cat si lui Lucas. Nu ma gandeam ca va iesi asa, apoi se intoarse la mine si se incrunta. Nu trebuia sa-i lovesti pe toti trei, puteau sa te raneasca mult mai rau decat au facut-o.
-Si ce vroia sa fac? am intrebat-o masandu-mi tamplele ce imi zvacneau.
-Sa mai lasi si la altii. Nu ai fost invatat sa imparti cand era mic?
In ciudat proastei dispozitii, a companiei in care ne aflam si a situatiei m-a bufnit rasul. Nu aveai cum sa fii suparat pe Lorna.Cel putin eu nu aveam cu sa fiu suparat.
-Data viitoare promit ca-ti voi lasa si tie.
Mi-a zambit si ma sarutat de aceasta data pe obraz, apoi isi redirectiona atentia spre barbatul de pe cealalta canapea, care ne privea cu interes.
-Ma numesc Lorna Cole, ii zise fata si-i intinse mana, pe care el o accepta numaidecat.
-Imi pare bine, Lucas Young. Imi cer scuze, domnisoara Cole pentru dezastrul de mai devreme, dar unii oameni pur si simplu nu stiu cum sa se comporte cu o femeie frumoasa.
Nu-mi venea sa cred ca Lucas flirta cu ea...aici...chiar in fata mea.
-Multuesc...pentru intelegere si compliment, domnule Young. Fata ii zambii cu acel zambet ce reusea sa topeasca ghetarii.
-Norocul dumeavoasta ca aveti un iubit atat de plin de resurse. Apoi se uita spre mine si inca o data ma masura cu acea privire ce-mi facea inima sa o ia la galop. Lorna se uita cand la unul cand la altul, apoi zambi poznas ca si cum i-ar fi venit o idee geniala.
-Nu este iubitul meu, domnule Young. Suntem prieteni si colegi la facultate.
-Sa inteleg ca sunteti tot informatician?
-Este vreo problema, daca as fii?
-Nu. Desigur ca nu. Eram doar curios. Nu vezi prea des femei care sa se ocupe serios de acesta meserie.
-Mai sunt si exceptii, domnule Young, ii zise Lorna, sorbind un pic din paharul pe care chelnerul il aduse in urma cu cateva minute.
Incercam sa ma concentrez pe discutia care avea loc, dar durere de cap facea ravagii. Nu ma puteam controla deloc. La un moment dat am vazut-o pe Lorna scotandu-si agenda digitala si incruntandu-se la ea.
-S-a intamplat ceva? am intrebat-o, vazand cat de agitata devenise.
-Un haker...incearca sa sparga firewalul departamentului de informatica. La dracu'...fix de asta mai aveam nevoie acum.
-Vrei sa vin cu tine...as putea..
-Nu, stai linistit. Sistemul de siguranta pe care l-ai instalat va rezista o vreme. Imi pare rau, dar trebuie sa plec.Am vrut sa ma ridic si sa o insotesc, dar mi-a facut semn ca nu si ca se descurca. Poti sa ramai. Nu are niciun rost sa vii. Il pus maine trebuie sa mergi la munca. Chestia asta va dura probabil cateva ore bune. Se intoarse spre Lucas. Mi-a parut bine de cunostiinta, domnule Young. Imi pare rau ca trebuie sa plec asa, dar datoria mai cheama, ii zise zambind dupa care pleca, pierzandu-se printre oamenii ce inca dansau.
- O domnisoare foarte interesanta, am auzit vocea lui Lucas intr-un final. L-am privit printre gene, incercand sa nu scancesc din cauza durerii. Va cunoasteti de mult?
-Din liceu, am mormait eu.
-Pare mai degraba o majoreta, decat o experta in informatica.
Nu am putut a nu zambesc.
-A fost majoreta. Se pare ca stia mai multe decat lasa sa se vada. E un geniu...
-Da, stiu, murmura Lucas. I-am citit unele proiecte si sunt foarte impresionat de modul ei de a gandii. Spune-i sa-si scrie propunerile si sa ti le dea tie. le voi citi cand vor fi gata. Am ramas perplex.
Lucas stia ce urmareste Lorna. Nu il pacalise nici macar o clipa. Omul acesta era mult mai periculos decat ma asteptam. Trebuia sa am grija sau si eu voi fi descoperit inainte sa apuc sa fac ceva.
-Nici nu ma asteptam la altceva de la tine. Am desfacut alta sticla de bere- cred ca era deja a patra din aceasta seara- si am luat cateva inghitituri bune, privind lumea care se distra.
Nu credeam ca vei mai trece pe aici... Chiar voiam sa te intreb cand vei pune urmatorul capitol si uite ca ai facut-o inainte sa ma interesez eu. ^^
Well, domnul Young ma sperie si pe mine... Pare tipul de om misterios, ce ascunde ceva. Ma intreb ce idei ai tu cu el si cu meseria pe care o are Seth si Lorna.
Stiu ca ma tot gandeam la planul lor si acum ca ai postat, nu imi trecuse prin minte ceva de genul asta. Anyway, ai descris destul de bine scena bataii, cu toate ca eu doream mai mult. Imi plac aceste scene si... cele yaoi, ofc. xD
Nu stiu ce as mai putea comenta aici, doar ca astept urmatorul capitol mai repede. Vreau sa evolueze relatia lui Seth si a lui Lucas cat mai repede, caci deja imi imaginez cum va decurge asta. *w*
Wiiiiiiiiii, cat am asteptaaaaaaaaaaaat ! Tu iubesti sa ma chinui, si stii prea bine la ce ma refer cand spun asta! [ Nu sunt conotatii de-alea, nu, nu!!! ]
[Nici macar eu nu ma cred... ]
Bine, iubita mea, da' tu te descurci grozav in orice scrii! Seth, pacostea aia de Lucas[] si Lorna. Un triunghi amoros, unul foarte sexy!
Ma face curioasa. Cumva pacostea se da la Lorna? [ Papi papi, papi chulo, papi papi papi benga mi ]
Mi se pare mie sau Seth e gelos? Parca il deranjeaza ca Lucas se uita dupa altele. In plus, Lucas e destept O.o
Il apreciez pentru asta, da' nu-mi place, e rau...
Bine, iubita mea, adu-ne, te rog, cat mai rapid nextul ! Abia astept !
♥♥♥ Mira ♥♥♥
NEW S-a decis asupra unui numar maxim de 5 emoticoane (O.O, :0, , =]] etc, vi le stiti voi mai bine ca oricine).
Voi chiar nu stiti sa cititi ...? Astaaaaaaaaaaaaaa-i deja a doua avertizare ♥. [/i]