AnimeZupCăutare

[Terminat] Show me love

Am revenit pe la ficul tau>:D<
Deci: am ramas :O in momentul in care am citit "fiu", desi nu mi-l imeginez pe Sasuke avand grija de un copil am sa incerc acum. Cat despre mama copilului cred ca stiu cine este dar nu sunt sigura.
Ne ti in suspans nu? Avand in vedere ca imi place suspansul am sa rezist.

Avand in vedere ca nu prea mai am ce sa zic am sa ma car si eu.
Bye bye :bye::* si spor la scris (sau chef ca se poate sa ai spor da nu si chef) ;)
Capitolul 7

- Mai e mult? Intreb, mormaind pe brunet, in timp ce ne indreptam spre clanul Chikyū, fiindca am aflat locatia lui de la un shinobi al satului sunet.
- Se vede ca nu ai mai fost in misiuni patru ani, ca nu te mai plangeai de picioare, raspunse Sasuke amuzat usor de situatie, iar eu scot limba la el ca un copil mic.
Chicoti usor, apoi isi dadu rucsacul jos, rugandu-ma sa il iau in spate, peste al meu. Cand vreau sa il intreb ce vrea sa faca, numai il vad cum imi face semn sa ma urc in spatele sau, pentru a ma cara. Raman socata, fiindca nu prea eram deloc usoara pentru el, dar tanarul ma asigura ca a dus in spate lucruri mai grele decat mine, facandu-ma sa ma enervez pe nesimtirea lui.
- Bine ca imi dai circunferinta unui schelet de anatomie! Strig pe el, pornind nervoasa mai departe, calcand apasat.
Ia auzi la Uchiha! Ma face sa ma simt schiloada, chit ca in satuc mi se spunea ca arat taznet si alte chesti. Sakura, poate sotia lui era mai plinuta decat tine si de aceea te-a comparat. Ii este foarte dor de ea..., imi spun in gand, facandu-ma sa imi plec capul si din ochi sa inceapa sa curga lacrimi amare. Nu suportam ca el sa se gandeasca la sotia lui cand ma vede pe mine, devenind enervant de protector. Abia asteptam sa ajungem la clanul ala nenorocit si poate am noroc si isi gaseste sotia acolo, iar pe mine numai ma sacaie atata la cap, dar... Pe cine pacalesc eu... Intr-un fel imi placea cand era asa atent cu mine si avea grija, facandu-ma invidioasa cand imi povestea de sotia lui. Sper sa fie moarta, ca el sa fie numai al meu...
- Sakura! Striga si ma apuca de brat, tragandu-ma in spate, fiindca era sa calc in gol.
Din cauza fortei cu care m-a tras, am facut o piruieta si am picat peste tanar, picand amandoi pe jos. Buzele noastre s-au atins foarte usor, facandu-ma sa sar ca si arsa de pe el si sa imi sterg buzele cu dosul palmei, inrosindu-le, parca Sasuke ar fi bolnav sau ceva de genu. Brunetul se ridica de pe jos si isi trecu degetul mare peste buzele sale, parca vrand sa imprime acel sarut copilaros si idiot. Ma inrosesc toata la fata si il fac pervers, apoi pornesc mai departe, spumegand de furie

- Vai, ce mic pare, spun eu, cu esarfa neagra pe cap, privind in jos la un mic satuc de pe malul unui fluviu.
- Pare mic, dar e asezat foarte strategic. Prin satul clanului Chikyū, trec orice produs venind din afara, apoi indreptandu-se spre restul tinutului. Datorita kekkei-genkay-ului lor, nici un shinobi nu se incumeta sa atace si in plus satul e cat sectorul clanului Uchiha, spuse rabdator, apoi porni cu grija pe drumul noroios.
Fac cativa pasi si ma afund in namol pana la glezne, ce ma facu sa trag aer in piept si inting mana in fata, expunandu-mi palma si cu degetele incovoiate ca si ghearele unui tigru, iar noroiul se usca instantaneu, dandu-se jos in acelasi timp de pe incaltarile noastre. Simt cum sunt luata cu ameteli, iar vederea mi se intuneca, genunchi imi cedeaza si pic...

Auzeam voci pe fundal, in timp ce in nas intra o mireasma incantatoare de mancare. Deschid lenesa ochii si vad ca eram intr-o camera cu pereti galbeni si un bec atanand de tavan. Imi intorc capul intr-o parte si vad ca la distanta mica se afla Sasuke vorbind aprins cu un barbat cu parul galben ca aurul, prins intr-o coada de cal si ochii verzi ca ai mei. Era imbracat cu un tricou gri, aratand aratand o cicatrice urata pe antebratul drept, ce pornea de la cot, terminandu-se inainte de degete, iar dupa aspect, a fost oparit acolo cu apa. Ma ridic usor in fund, dand la o parte patura cu care eram acoperita, facand un zgomot usor. Sasuke automat isi atinti privea spre mine, apoi imi zambi dragastos, ca si cand i-ar ura iubitei sale "buna dimineata" sau "bine ai venit acasa", facandu-ma sa rosesc si sa imi plec chipul, ca nu eram obisnuita cu astfel de zambete si dragaleseni din partea unui barbat.
- Buna dimineata Sakura, spuse brunetul, iar eu am clatinat din cap drept raspuns. El este conducatorul clanului Chikyū si se numeste Kai Cheng. Kai Cheng ea este Sakura Haruno, fata despre care ti-am povestit acum doi ani, cand l-am adus aici pe Daisuke, ne facu introducerea tanarul, facandu-ma curioasa in legatura cu acel nume.
- Sasuke cine este Daisuke? Intreb eu, apropiindu-ma de foc, asezandu-ma putin mai aproape de tanar.
- Daisuke este fiul tau cu Sasuke, imi raspunse Kai de data aceasta, lasandu-ma masca. Iar eu sunt tatal tau, micuta mea Sakura, mai adauga barbatul.
Nu! Nu era posibil! Eu aveam un fiu si nici nu stiam, iar Chiyo ma mintea in fata, cand ii mai spuneam ca aveam senzatia ca am tinut un copilas in brate. Ridic pumnul si lovesc cu el in podea, distrugand-o, dar ranindu-ma si eu. M-a mintit! Timp de patru ani m-a mintit incontinuu! Baba nenorocita si crerozata ce esti! Sper sa mori in chinuri graznice, ce te vor face sa te caiesti ca mai mintit! Ma ridic in picioare si ies afara din camera, ducandu-ma in padure si asezandu-ma pe o buturuga. Tot timpul asta am fost mintita in legatura cu trecutul meu... cu visele mele... cosmaruri, amintiri... am fost practic o papusa in mainile papusarului si acel papusar era Godaime. Jur ca intr-o zi Godaime Hokage, ca o sa-ti cer socoteala in legatura cu ce mi-ai facut si presimt ca acea zi este tot mai aproape...
Mama, copil, tata..cat de complicat si intens e. Insa ce e cu adevarat un mister de ce Sakura si-a pierdut memoria? Baba aia trebuie sa fie ceva in legatura cu ea, pentru ca putea sa-i spune de mult ce stia despre Sakura daca era buna si avea si un camp in jurul casei..clar ascunde ceva. Abia astept sa vad momentul in care Sakura isi va revedea baietelul. Ma bucur ca ai schimbat povetea, adica nu ai inceput cu dragostea si prin ce au trecut pana s-au casatorit, ne-ai intampinat cu o idee foarte frumoasa si plina de mister. Sakura trebuie sa aiba o putere foarte mare. Chiar, mama rozaliei mai traieste?
Abia astept sa vad ce se mai intampla :bye:
Yey! In sfarsit am reusit sa citesc continuarea! Oh...Hi! Cred ca iti voi repeta la infinit ca ador felul in care narezi. De fiecare data la final pastrezi o usoara urma de suspans. Mi-a placut foarte mult acest capitol, mai ales sfarsitul [desi l-ai cam grabit putin]. Am vazut cateva greseli de tastare si cateva virgule in plus. Naratiunea este super OK. Descrierea...hmmm...e cam putina , dar e bunicica. Dialogul , no comment!
Bine...Daca Sakura o va chinuii pe baba , ai putea sa descrii detaliat scena? Chiar vreau sa aflu ce le va face rozalia lui Godaime si lui Chiyo. Inca o intrebare: Cand isi va recapata Sakura 100% memoria?
Acestea fiind spuse, spor la scris si multa inspiratie in continuare! Abia astept next-ul! :bye:
HELLo dulceata,

Cat ma bucur ca ai postat continuarea... O asteptam cu nerabdare si m'a surpins totusi ca a aflat asa de curand(dupa parerea mea) ca are un copilas cu Sasuke. Ce m'a amuzat cel mai tare erau gandurile Sakurei: Sakura, poate sotia lui era mai plinuta decat tine si de aceea te-a comparat. Ii este foarte dor de ea... Cat despre descriere, baby te pricepi, nu gluma. Actiunea nu e in drum spre Malta la clasa I, dialogul nu e fara rost si nici sec iar despre greseli foarte minore, deabia daca sunt vreo doua.
M'ai lasat in suspans despre acel Godaime si nu vreau sa caut ci astept sa ma uimesti (din nou).
Nu pot decat sa'ti urez multa inspiratie si spor la scris!
Asa deci am trecut si pe aici:D So... bun capitolul...cam scurt, dar e bun. Eram sigura ca Sakura e mama copilului:D Dar nu stiu mi sa parut ca a trecut cam repede de la uimire la furie. Trebuia sa ma tii un pic uimirea aia. A fost ceva gen: Daisuke e copilul tau si al lui Sasuke si eu sunt tatal tau. La care Sakura face ochii mari de uimire si da cu pumnul in podea si fuge in padure:)) Asa ca o furtuna:)) Oricum vreau sa vad ce se mai intapla. Sunt curioasa:D App imi place de Sasuke ca e asa grijuliu;))
Spor la scris!!!!
Zbye` :bye:
Capitolul 8

Simt cum cineva aseza ceva moale pe umerii mei si ridic capul speriata, vazandu-l pe Sasuke, cum imi zambea usor. Ma ridic in picioare si il imbratise, incepand sa plang pe umarul sau. De ce viata era asa de cruda cu mine?
- Sasuke, murmur printre suspine, iar brunetul ma indeparta la o lungime de un brat de el si incepu sa imi stearga lacrimile de pe chip. Ce am uitat? Cat am uitat? Il intreb cu glasul gatuit de emotie, privindu-l atent in ochii negri.
- Pai, avem un copil impreuna de patru anisor, care il cheama Daisuke si stam in concubinaj, ca ni s-a interzis sa se casatorim... si am fost coechipieri..., numai continua, fiindca in ochii sai se adunara lacrimi. Iarta-ma, nu suport sa te vad atat de neajutorata, murmura, lasandu-si capul in jos.
Vreau sa ma apropii de el, dar tanarul se dadu in spate si disparu intr-o tornada de frunze, lasandu-ma singura cuc in gradina. Ma asez pe iarba si incep sa plang, dar nu pentru mult timp, fiindca veni tati la mine. Se aseza in fata mea si incepu sa imi povesteasca, cum a cunoscut-o pe mami si bunica si satul nu a fost de acord ca cei doi sa fie impreuna. Saya ii s-a daruit, iar acesta a lasat-o insarcinata la rugamintile ei, iar ea a mintit ca a fost violata. Asa am aflat despre puterile mele asupra Doton-ului si cum veneam in clan in fiecare vacanta, pentru a ma juca cu copii de aici. Am aflat ca mi-am nascut baietelul aici, in clan, de fapt, am venit aici cand am ramas in sarcinata, apoi am mintit ca l-am gasit orfan, cand ma intorceam din clan si l-am luat sa il cresc. Ascultam cu urechile ciulite la fiecare explicatie ce mi-o dadea tati, absorbind orice detaliu despre viata mea. Nu-mi venea sa cred ca puterile mele erau atat de periculoase, incat si Shogunul se temea de mine.
Dupa ce termina de povestit, m-am ridicat de pe buturuga si am inceput sa ma plimb prin padure, privind pierduta copaci. Nu-mi venea sa cred ca aveam si eu un scop pe acest pamant. Sa-l cresc si sa-l educ pe Daisuke, sa am grija de Sasuke si sa-mi protejez familia de vreun ticalos. Inchid ochii si lacrimile cristaline incepura sa alunece pe obraji. In sfarsit imi aflam trecutul si ca acele vise ce le aveam, erau franturi de amintiri, in urma unui jutsu de "inchiderea" memoriei mele, lasandu-ma ca o marioneta. Ma impiedic de o radacina si pic pe iarba moale, facandu-ma gem si incepand sa plang amar. Vreau sa imi amintesc tot, sa stiu cine sunt cu adevarat si pentru ce traiesc pe acest pamant vast.

Aud niste pasi si niste brate puternice, calde si protectoare, ma ridicasera de pe iarba, iar la lumina lunii i-am destins chipul lui Sasuke. Zambesc si imi pun mainile dupa gatul sau, privindu-l atent in acei ochi abisali. Condusa de instinct, l-am sarutat timid pe buze, apoi ma dau jos din bratele sale. Ma apuca de incheietura maini si ma trase inapoi in bratele sale, dar de data asta am fost intampinata de un sarut plin de dragoste si dor. Limba se strecura ca un sarpe printre buzele mele si incepu sa imi cerceteze cavitatea bucala, pana dadu de limba mea. Au inceput sa se mangaie usor, in timp ce degetele sale se aflau pe talia mea, tragandu-ma mai aproape de corpul sau puternic si cald. Era asa de bine in bratele sale incat ma facea sa plutesc cativa centimetri de deasupra pamantului...
Vision
Buzele sale le sarutau usor pe ale mele, in timp ce mainile lui Sasuke mangaiau protector pantecul plin de rodul iubirii noastre. Stateam amandoi pe veranda din spate a casei tatalui meu, fiindca nimeni nu trebuia sa stie ca sunt in sarcinata.
- Vreau baiat, sopti brunetul, zambi cand simti in palma o lovitura usoara. Dar si fata este buna, mai adauga vesel.
- Nu ma intereseaza ce va fi, fiindca orice ar fi, il voi iubi la fel, spun calma si amuzata, punandu-mi mana peste mana sa...
[/i]

Ma trezesc buimaca, uitandu-ma in jurul meu dezorientata, apoi imi focalizez ochii pe corpul tanarului de langa mine, ce dormea pe o parte. Se parea ca am lesinat din nou si am fost adusa in camera, unde am dormit, dar Sasuke ce cauta langa mine? Poate era doar imaginatia mea? Am intis mana tremuranda si am atins usor parul sau, iar brunetul se intoarse repede spre mine, facandu-ma sa scot un mic scancet din cauta sperieturii.
- S-a intamplat ceva? Ma intreba, asezandu-si o palma pe obrazul meu, apoi ma pupa pe frunte.
Dau din cap ca nu si ma cuibaresc in bratele sale calde, adormind imediat...
Mersi mult ca mi-ai zis. Uite ca vine si al doilea comentariu.

Waw, Sakura e mama lui Daisuke ce bine, pacat ca nu isi aminteste. Insa de ce nu li sa permis celor doi sa se casatoreasca, care e marea paguba, doar se iubesc. Si baba aia stia totul inca de la inceput, insa a tacut, nemernica. Rozalia e destul de confuza si nu-i vine sa creada; eu zic ca ea nu poate uita si sentimentele fata de Sasuke, au si un copil impreuna. Acum e o sansa mare sa se apropie din nou si ce grijuliu e brunetul, mai ceva decat cu un nou-nascut.
Modurile de expunere sunt ok si nucred ca am vazut vreo descriere. Imi plac acele parti "vision" e exact ca intr-un film si le plasezi unde trebuie, deaseamenea apar cand nu te astepti ;))

Pupici de la Rose :*
Deci...mai intai de toate....Buna :D Multumesc ca m-ai anuntat de next:x
Tocmai mi-am dat seama ca eu nu am citit acest fic:((...Ma miram eu de ce nu aparea vreun comentariu de la mine p'aci, dar uite ca l-am citit si este....FANTASTIC, ador cand Sakura este amnezica:x [poate pentru ca nu imi place asa de mult de ea si vreau sa sufere :-?]. Ador felul in care descrii, numai pot de fericire:x. Ma bucur ca Saku a aflat ca are un copil, si ca Sasuke e iubitul/logodnicul sau viitorul sot:">.. Intr-un cuvant ador acest fic:x Repejor cu next ca abia astept.
Tai Tai :bye: Nu uita sa ma anunti


A 4 a ? Ehh nu conteaza a cata sunt cand citesc acest minunat fic.

Mi`ai lipsit si ma bucur ca ai putut sa pui continuareile :x . Descrierea nu lipseste, actiunea nu pot spune ca e grabita iar dialogul, nu e sec si nici in cantitati industriale. Sakura nu`shi mai aminteste nimic si asta face mai interesanta povestea cat despe acele Vision pot spune ca sunt geniale. Ca o mica bucatica dintr`un puzzle.
Succes cu continuare :-h

Acest comentariu a fost scris de Sho-Yo ^&#!
Helloo!

Ooo ce dragutz. Capitolul a fost emotionant hm.. pentru mine una. Sakura iti vrea testoasa inapoi [ sau bine macar partea cu trecutul] . Hm.. de ce nu au spus nimanui ca era in sarcinata? Partea asta nu am inteleso... hi hi hi Sasuke este asa de protector. Sper sa ramana asa mereu. Se vor intoarece in sat... Vom vedea.

Ficul e la fel de frumos si de ordonat ca tine. Sentimente peste tot. Asta imi place. Cand incep sa citesc parca cineva ma ia din lumea mea si ma baga acolo in mijlocul actiuni.. Hm dubios.
Pai scumpo sti deja discurtul cu " astept next'ul" bla bla bla. Deci ... Spor la scris.

P.S.: Saaa nu uiti sa ma anunti ... ;)):)) Laa ambele ficuri....;))

X.o.X.o

Capitolul 9

M-am trezit devreme si l-am privit un timp pe Sasuke cum dormea linistit, cu fata in sus si cu cateva fire de abanos peste ochii inchisi si gene, lungi, dese si arcuite frumos. Ma ridic cu grija din pat si ma imbrac in hainele mele, apoi deschid usa glisanta in cea mai mare liniste. Dupa ce inchid usa, pornesc tip-til pana la usa de la intrare, vrand sa ma strecor afara din casa inainte ca tata si sotul meu sau iubit sau ce dracu eram. Cand vreau sa deschid usa de la intrare...
- Pleci fara sa sa iti iei ramas bun de la sotul tau? Aud glasul lui tati din spatele meu.
- Sasuke mai mult m-ar incurca in cercetare si mi-ar distrage atentia de la ce mi-am pus in gand sa fac, ii raspund parintelui meu, intorcandu-ma spre el si il imbratisez scurt. Spune-i ca am sa aflu tot trecutul meu si am sa ma intorc la el si la fiul nostru, fiindca ei sunt ancora mea in lumea asta, ii mai spun si deschid usa iesind afara din casa.
- Istoria se repeta Sakura. Exact aceste cuvinte mi l-ai spus sa le trasmit lui Uchiha acum patru ani si ai iesit pe aceea usa exact ca si acum, dar nu te-ai mai intors, imi marturisi parintele, iar eu am oftat deznajduita, privindu-l cu lacrimi in ochi.
Fi tare si nu incepe sa te smiorcai ca si un copil dupa atentie, fiindca viata si amintirile tale depind de taria ta, ma imbarbatez singura si ii zambesc barbatului, apoi ma scufund in pamant, doar bocnind din degete. Ies afara la poarta satului si pornesc mai departe, fara tinta, dar cumva simteam ca undeva in Nord, in tinutul Satului ascuns in ceata. Am inceput sa alerg, fiindca inima mea vroia sa se intoarca inapoi la tati si la tanarul brunet, care dormea linistit in paturile din camera de oaspeti, nestiind ca se va trezi singur in asternuturi. Oftez si imi folosesc chakra pentru a alerga mai tare, fiindca aveam impresia ca alergam foarte incet, incat si un merlc m-ar putea intrece, daca ar concura cu mine.

Stateam intinsa pe iarba, gafaint si toata transpirata, incercand sa imi revin de la un fragmet de amintire care l-am avut cand am intrat in teritorul Tarii Apei. In minte inca se mai succedau imaginile cum am intrat in camera unei fete si am ucis-o ca a dat ordin sa fiu asasinata impreuna cu Sasuke si fiul meu. Asta insemna ca pana la urma chiar am ucis-o pe fiica Shogunului, dar de ce? Un ordin de asasinat nu poate sa fie dat asa, pur si simplu, doar pentru ca esti fiica lui Buddha sau a mai stiu eu ce zeu. Poate are legatura cu Sasuke... Vai ce proasta am fost ca nu l-am interogat putin! Ma cert singura in gand si ma ridic in picioare, scuturandu-mi hainele de praf si pornesc mai departe, in timp ce priveam un mic satuc din mijlocul unui lac imens, ce era legat doar de un pod. Acel pot imi era cunoscut cumva si stiam ca isi avea legatura cu amintirile mele.
- Incurand voi afla ce s-a intamplat cu mine si atunci Tsunade voi lupta cu tine si intreaga Konoha sa imi iau fiul si pe Sasuke si sa plecam de acolo de finitiv, imi spun in sopata in timp ce traceam pe langa pod.
Vad cum doi idioti o amenintau pe Chiyo, ce ma facu sa ma enervez peste masura, dar am tras aer in piept pentru a ma calma, apoi m-am dus ala ia adoi, dandu-i cap in cap, lasandu-i incostienti.
- Tipi o data si te omor! Mergem in sat la un restaurant, mancam ceva si tu imi spui tot ce sti despre mine, fiul meu si despre Sasuke Uchiha! Daca imi convin raspunsurile o sa traiesti, daca nu te ucid si curat orice fiinta de pe fata pamantului! Marai amenintator si batranica aproba inspaimantata din cap.

- De cand te-ai nascut, tu ai fost o amenintare mai mare decat Naruto pentru orice sat. Oricine avea copil cu un membru din clanul Chikyū, era privit ca un paria, iar copilul sau era tratat mai rau decat Jinchuuriki...
- De ce? Nu era vina lor ca avea un parinte dintr-un clan periculos? O intreb, intrerupand-o, in timp ce statea la o masa, intr-un han modest si in fata noastra se afla dango si ceai.
- Puterile unui copil din clanul Chikyū, poate sa le controleze si parintele pana ii rupe sigiliu, dar unui copil doar pe jumatate, puterile sunt... abominabile. La cea mai puternica emotie, poate sa rada de pe fata pamantului un sat intreg. De ce crezi ca oameni nu te enervau cand erai mica? La un singur tipat ii ucideai pe toti. Acum ai inteles de ce am ascuns acest lucru de tine? De ce nu ti-am spus ca te-ai casatorit in secret cu Sasuke Uchiha, marea ta dragoste si aveti un copil, ce a mostenit doua elemente mortale? De ce ai ucis-o pe Ayame, fiica shogun-ului? Ca te-ai fi enervat si m-ai fi ucis rapid, imi explica baba, facandu-mi sa mijesc ochii, chit ca eram fericita ca am aflat care este adevarata relatie intre mine si mostenitorul Uchiha.
- Ai pomenit despre fiica shigun-ului. Ce i-am facut eu, ca sa incerce sa ma asasineze? O intreb pe Chiyo, iar aceasta ofta, dandu-mi de inteles ca este un subiect foarte delicat.
- Ayame s-a indragostit de Sasuke, cand el a pazit-o de Orochimaru, ca sa nu o ucida. El a fost ranit aproape mortal de catre omul ala, iar tu cand ai aflat ai plecat in cautarea lui pentru al omori. Omorandu-l pe Orochimaru ai facut un serviciu intregi omeniri, dar ce iti voi spune eu acum, am aflat de la cineva, deci nu stiu daca este adevarat sau nu. Ayame a avut grija de Sasuke si l-a sarutat, iar el ti-a pronuntat numele. Fata, furioasa s-a interesat cine esti si asa a descoperit originea ta si a profitat de asta pentru a trimite un asasin dupa tine si fiul vostru. Tu l-ai depistat imediat, i-ai scormonit prin minte, apoi ai plecat dupa Ayame. Pe Sasuke l-ai mintit ca pleci in misiune. In mare parte a fost o misiune, ultima ta misiune cu mintea intreaga, fiindca Tsunade a aflat de planul tau si te astepta. In timp ce iti facea acel jutsu de blocare a amintirilor si a memoriei, tu ai reusit sa o iei pe Ayame in mormant cu trecutul tau si o parte din Godaime. Atata stiu despre tine, imi marturisi batrana, iar eu am aproibat din cap.
Se parea ca nimeni nu a scapat intreg dupa intalnirea aceea aproape sinucigasa. Ii zambesc femeii, apoi incep sa mananc usor, gandindu-ma unde ar trebui sa ma duc pentru a afla mai multe si cum sa rup acest jutsu.
Mersi mult ca mi-ai spus, Manu :*
Povestea e foarte interesanta, mai ales ca Sasuke si Sakura deja sunt casatoriti si multi sunt impotriva lor. E plina de aventura si suspans insa si dragoste. Bietul brunet cel mai probabil e sa se duca dupa ea si sa o caute. E bine ca fata si-a aflat o parte de adevar, acum restul depinde de ea. Sincer Sakura nu a facut nimic altceva decat sa-si apere familia, acea Ayame si-a facut-o cu mana ei. Daca tot se interesase despre ea era normal sa stie si ce puteri mortale are, mai bine statea cuminte in banca ei.

Abia astept nextul si sa vedem ce secrete mai detine Sakura. Pupici :*

Buna Manu >:d<

Ma bucur ca ai putut pune continuarea la fic. Capitolul a fost frumos, chiar imi place de Sakura si ma bucur ca a omorat`o pe Ayame dar vad ca Tsunade si Sakura, in al tau fic, nu sunt in relatii, sa spun asa, prea bune iar asta ma bucura caci vad ceva ce nu am mai vazut, eu. Descrierea a fost bine pusa la punct, nu ai uitat nici un detaliu, actiunea nu a fugit asa de repede ca Sakura :)) iar dialogul, nu este seexces. Greseli de tastatura am vazut cateva iar de exprimare : "vrand sa ma strecor afara din casa inainte ca tata si sotul meu sau iubit sau ce dracu eram" si nu ai mai spus nimic. Inainte ca tatal, iubitul sau sotul ce sa faca? Nu am inteles dar nu e mare lucru, Oricine greseste!
Oricum, eu astept [ne]rabdatoare continuarea!
Spor la scris si muuulta inspiratie >.<
Capitolul 10

Priveam tinta cerul incercand sa fac un plan pentru urmatoarea mea miscare, dar aceste planuri cam intarziau sa apara si chestia asta ma irita la culme. Simt cum pamantul vibreaza usor, ce ma facu sa ma calmez imediat, fiindca nu vroiam sa fiu depistata prea curand. Aud niste gemete usoare de durere, venind din stanga mea, ce ma facu sa ma ridic in picioare si sa plec, fiindca Chiyo se trezea, dupa ce i-am sters memoria ca s-a intalnit cu mine si ca eu am extras informatile direct din capul ei, plus si toate jutsurile de medic ce le stia. Pornesc agale prin sat, notand tot ce am aflat pe carnetelul in care am notat informatile despre mama si alte lucruri din trecutul meu. Ma opresc din scris, cand ochii mei vazura numele lui Orochimaru si buzele mele formara un suras ironic. Tot ce aveam de facut era sa il gasesc pe tipul asta, sa aflu exact cum sa rup sigiliul, apoi sa ma duc la Tsunade si sa imi iau fiul si sa termin cu ea o data pentru totdeauna. Imi tuguiesc buzele ganditoare, fiindca nu stiam unde as putea sa il gasesc pe tipul asta si chestia asta ma irita la culme. Tuguiesc buzele ganditoare si incep sa bat cu degetul aratator in ele, ganditoare, in timp ce cautam prin amintirile lui chiyo ceva folositor pentru mine in acest moment. Deodata imi vine in minte o amintire de-a batranei ce ma facu sa ranjesc sadica.
Memory:
Chiyo statea in fata lui Kazekage si a unei persoane in pat de spital, cu draperiile trase, ce respira foarte greu.
- Chiyo, trebuie sa o ti pe Sakura departe de Sasuke, spuse Kazekage, incrucisandu-si mainile si privind ganditor pe geam, apusul soarelui.
- De ce? Ea nu isi mai aminteste de Sasuke sau de Daisuke sau de oricine din acest sat, spuse batrana, ridicandu-si capul si uitandu-se la conducatorul ei si la patul de spital.
- Haruno va incerca sa isi dezlege amintirile si jutsurile, iar Orochimaru cunoaste cheia cum sa le dezlege. Cand ea l-a ucis pe Orochimarul de fapt a ucis un acolit de al sau, ce a luat infatisarea lui Orochimarul chiar si in mormant si adevaratul a scapat cu bine din toata chestia asta. Deci sa revenim la ce spuneam mai devreme. Orochimarul stie cheia si Sasuke stie cum sa dea de Orochimarul fiindca l-am trimis spion acolo si cu ocazia asta, el a putut sa isi controleze si mai bine semnul blestemat, iar cu ajutorul tatalui Sakurei, l-a sigilat in asa fel incat sarpele acela de Orochimarul sa nu reinvie prin el. Ai inteles Chiyo? Intreba un glas ragusit, spart si foarte slabit, iar batrana incuviinta din cap...
[/i][/b]

- Se pare ca eu nu pot sa fac nimic fara Sasuke, mormai deznazduita si ma indrept spre o ferma ce se afla la capatul satului pentru a cumpara un cal.
Nu ma incanta defel ideea de a ma intoarce inapoi la tati si sa imi tarasc sotul in toata tampenia asta. Suflu ca si cand mi-a intrat un fir de par in gura, continand drumul spre ferma aia idioata, de unde am sa "imprumut" de la tip calul si am sa il fac sa ma uit ca l-am imprumutat. Asa ii dau si lui tati un cadou, fiindca nu era frumos sa ma duc cu mana goala la parintele meu. Poate il rog sa o ia pe mami din sat si pe fiul meu, ca sa stiu ca sunt in siguranta, fiindca din cate am aflat de la Chiyo, doar nebunii si cei care si-au terminat conturile cu viata provocau clanul Chikyū la lupta pe pamant si nu pe apa sau alt undeva, unde nu era metal sau pamant de orice fel. Din cate am mai aflat, Godaime inca se recupereaza de la lupta mea cu ea si cred ca un mic razboi cu Chikyū, ar fi ultimul lucru care si l-ar dori vreo data in viata ei, imi spun in gand, ranjind ca o nebuna. Un nechezat de cal ma trezi din visare si abia atunci constientizez ca am ajuns unde vroiam si tocmai la timp, fiindca fermierul se pregatea sa plece calare undeva.
- Ma scuzati, dar, spun eu si ii pun o palma pe obraz si mana incepu sa straluceasca usor in alb, acel cal este al meu, care sunt stapana lui de drept si ti l-am dat tie sa ai grija, mai adaug pe un ton lingusator, fara sa intrerup contactul vizual cu barbatul.
Acesta se lumina la fata, apoi imi dadu in primire haturile de la cal, iar eu m-am urcat pe animal, pornind la galop spre satucul clanului. Trebuia sa ajung urgernt, ca sa il mai prind pe Sasuke si sa il rog sa imi spuna unde este Orochimaru, apoi sa il iau cu mine. Imi duc o mana dupa gat, masandu-l usor, fiindca ma durea si in acelasi timp mi-a venit un gand, care a fost de mult cuibarit in mintea mea, dar m-am abtinut, facandu-l pe Uchiha cu sotie si copii dupa el. Rosesc usor in obraji, cand mi-am adus aminte de sarutarile sale patimase, parca vrand sa ne contopim intr-un dans numai al nostru... Daca saruta asa de fabulos si cu daruire totala, atunci cum este in pat? Ma intreb in gand, rosind si mai tare in obraji. Oare cum o sa-i par in ochi, daca am sa-i propun sa facem dragoste? O curva? O femeie usoara? Imi scutur capul, fiindca eu ii eram sotie si aveam dreptul sa il am in pat cand vroiam, fiindca am fost in stare sa ucid pentru el. Trag aer in piept si dau pinteni calului, pentru a ajunge si mai repede acasa...
Capitolul 11

Am fost foarte usurata cand am intrat pe poarta clanului, aproape oftand zgomotos si prizand aripi la picioare. Buzele mele formara rapid un zambet, cand l-am vazut pe tati, stand pe un scaunel in fata casei si fuma calm dintr-o pipa. Cand ma vazu, batranul se ridica in picioare si stinse rapind pipa, apoi prinse calul de capastru, ajutandu-ma sa ma dau jos de pe el. Cum am pus piciorul pe sol, usa de la casa se dadu in laturi si la mine in brate sari un baietel de patru anisori, cu parul negru cu tente de albastru la lumina si ochii verzi-cruzi, ca ai mei. Maresc ochii de uimire cand imi dau seama ca el este fiul meu si il imbratisez strans, incepand sa plang de bucurie, ca am in sfarsit ocazia sa il strang in brate si sa ii spun cat de mult mi-a lipsit in acesti patru ani. Lacrimile mele se rostogoleau pe obraji si se pierdeau in parul de abanos al fiului meu, care ma strangea , vrand sa nu mai plec niciodata de langa el. Il iau in brate si intru cu baietelul meu scump in casa, dand in prag cu Sasuke, care zambi dragastos si usor trist, cand vazu momentul mult asteptat de mama-fiu.
- Mami acum o sa stai cu noi aici? Ma intreba Daisuke, iar eu mi-a privit sotul, spunandu-i din priviri, ca trebuie sa vorbim.
- Nu stiu puiule, fiindca mami inca nu este vindecata, ii raspund baietelului si il sarut usor pe frunte.
- Sakura, vorbim dimineata despre Orochimaru si unde il putem gasi, imi raspunse, la intrebarea nerostita, iar eu aprob din cap.
Avea dreptate. In seara asta il voi ruga sa ma faca sa gust din paradisul, care poate l-am simtit cand l-am conceput pe micut. Simt cum ceva incepe sa ma mangaie pe fata si imi atintesc privirea spre copil, zambindu-i protector si plina de dragoste parinteasca.
- Mami mergi cu mine la rau? Ma intreba Daisuke, afisandu-si o expresie foarte rugatoare, incat am acceptat imediat.
- Stai sa ma schimb si mergem, spun vesela, lasandu-l pe podea, apoi il urmez pe Sasuke la etaj, unde se afla camera mea.
Cum am ajuns pe coridorul de la etaj, imi apuc sotul de incheietura mainii si il lipesc de perete, lipindu-mi la randul meu, corpul de al sau. Il imbratisez strans si incep sa plang plang de bucurie ca nu eram singura pe lumea asta vasta, fara trecut sau radacini solide, ce sa ma tina ancorata de pamant si sa nu fiu purtata dintr-un loc in altul, ca si puful papadiilor. Ii simt bratele sale puternice, cum ma inconjurara, ca un scut protector, ce ma apara de tot raul din lumea asta dusmanoasa si cruda. Ii aud glasul sau cald cum imi sopteste numele, facandu-ma sa ma uit la chipul sau, dar nu am putut sa il analizez mult timp, fiindca buzele sale le acaparasera pe ale mele intr-un sarut dulce si posesiv. Imi duc mainile dupa gatul sau, iar mainile sale puternice ma apucasera de fese, ridicandu-ma in sus, facandu-ma sa ii incolacesc talia cu picioarele. Deschise usa unei camere si o tranti cu piciorul, apoi ma aseza pe pat, urcandu-se deasupra mea, fara sa ne desprindem din sarutul delicios si plin de dor ce il puteam in acel moment.
- Sasuke, ii soptesc numele, cand degetele sale incepura sa ma mangaie coapsa acoperita de o pereche de colanti negri, scurti.
- Totul o sa fie bine ingerasule, imi sopti brunetul la randul sau si buzele sale matasoase si carnoase, imi sarutasera tandru obrazul. Doar daca..., numai continua, fiindca usa de la camera fusese deschisa violent.
Ne-am ridicat amandoi in fund, iar la noi veni in fuga Daisuke, sarind in pat si ghemuindu-se in bratele mele, plangand de mama focului. Inainte sa il intreb ce se intampla, se auzira niste bubuituri afara, iar tata navali pe usa, arucandu-ne doua katane si un Fuuma shuriken lui Sasuke.
- Sakura, rosti barbatul, iar eu m-am ridicat repede in picioare, punandu-mi katana in spate si luandu-mi baiatul in brate.
Pornesc in fuga pe coridor, coborand la parter si iesind desculta ub gradina si grabindu-ma spre desisul copacilor, unde ma simteam in siguranta si putea sa imi manevrez cum vroiam puterile. Ma ascund dupa un copac, punandu-mi fiul pe iarba, pana mi-am prins sabia la sold si l-am luat in spate, iar cand sa plec, am auzit niste miscari deasupra capului meu.
- Mami, sopti baitelul, aratand spre un ciobanesc mioritic, ce maraia la noi.
Ma incrunt si inainte sa fac vreo miscare, un jutsu de raiton il lovi direct in moalele capului, facandu-l sa pice pe jos, incostient. Zambesc bucuroasa, vazandu-mi sotul aterizand calm pe iarba din fata noastra.
- Sa mergem, spuse tanarul, iar eu pornesc in fuga alaturi de el, indreptandu-ne tot mai mult de asezarea clanului, sperand din suflet ca Tsunade sa nu ii faca rau lui tati.

Stateam in fata unui lac si imi spalam fiul pe picioare, pentru ai da in picioruse incaltamintele tip Ninja, negre. Sasuke privea cerul, asteptand sa se reintoarca la el corbul.
- Era de asteptat ca Tsunade sa atace clanul, dar din pacate pentru ea, si-a ridicat toate cele cinci clanuri periculoase, direct in cap, imi spuse brunetul, asezandu-se langa noi si isi mangaie fiul pe capsor, iar printisorul meu mic, isi aseza capul pe coapsa tatalui sau. E faza, daca cineva ataca un clan ce controleaza un element direct, celalalte clanuri se ridica impotriva dusmanului clanului respectiv. De ce crezi ca doar nebunii ca Tsunade se incumeta sa se ia la harjoneala cu niste clanuri legendare si acestea nu se tem de nimic? Ma intreba calm, ridicand o spranceana, iar eu m-am incruntat, apoi am zambit enigmatic.
- E deajuns doar un membru din fiecare clan sa cucereasca un sat plin de shinobi, atacand cu cele mai puternice jutsuri din elementul sau, spun triunfatoare, iar iubitul meu, imi dadu un sarut mare cat casa pe buze, facandu-ma sa plutesc usor.
Tsunade, pazea, ca incurand ne vom confrunta fata in fata...


HELLoy

Ce mai faci Manu sau mai bine spus Thunder Lightning? Stii ca bucur ca ai [postat continuarile dar nu m`ai anuntat :( oricum ma bucur ca am avut ocazia sa citesc doua capitole si sa comentez prima... Descrierea pot spune ca nu m`a dezamagit, dialogul e bun, nu e mult si nici putin dar actiunea parca fuge putin...Dar capitolele sunt destul de mici dar sincer... ma multumesc si cu atat. Greseli pot spune ca sunt cateva...sau una, nu mai stiu sigur.
Dar o singura intrebare am si eu: Cand o sa pui continuarea la Crazy or lucky caci ultimul capitol m`a lasat in suspans si nici nu descrisesesi noapta nebuna care a avut`o brunetul cu Sakura....
Eu astept continuarile la fic`uri :-h
Pfoa si eu care vroiam sa vad un hentai a la Manu =]] Mnuuu, Tsunade asta ma enerveaza, baba nu putea sa mai astepte si ea o noapte trebuie sa atace acuma clanul, exact in momentul oportun pentru o aventura. ;x Daisuke e cel mai sweet copil ever, cel putin asa mi se pare mie, iar Sasuke este un tatic de milioane ;o3 atat de sweet <3 Gosh ce as vrea si eu unul asa =]]

Manu scumpa mea mi-a placut foarte, foarte mult acest next si il astept cu nerabdare pe urmatorul ;x te rgo frumos sa ma anunti si pe mine daca poti, evident. Te pupacesc ;*!
Capitolul 12

Imi mangaiam fiul pe cap, in timp ce priveam ganditoare focul din fata mea, ce era alimentat de lemnele ce le arunca Sasuke din cand in cand. Baietelul adormi cu capsorul pe coapsa mea, acoperit de miaoul negru al sotului meu, in timp ce tanarul statea la burtul gol si cerceta o harta.
- Sakura, ii aud vocea calma si calda, iar el veni in fata mea, asezandu-se intre mine si lumina focului, luandu-mi mainile intre ale sale. Chiar vrei sa iti amintesti totul? Ma intreba, iar in ochii sai negri, am putut citi speranta de a nega toate amintirile mele, ce ma facu sa oftez usor, lasand niste lacrimi sa imi alunece pe obraz.
- Sasuke, soptesc, intorcandu-mi chipul intr-o parte, strangand din ochii, cand buzele sale imi atinsera pielea degetelor, intr-un sarut cald si plin de iubire. Tu nu sti nimic! Marai si ma ridic in picioare, cu grija sa nu imi trezesc fiul. Daca nu vrei sa ma ajuti, atunci fa un lucru bun si ai grija de Daisuke, mai zic si pornesc spre padure, pasind apasat.
Ce nenorocit! Dupa ce ma regaseste in sfarsit, acum mai are pretentia sa raman doar cu cateva farame de amintiri, cea ce ma deranja peste masura. El ar fi trebuit sa ma ajute sa imi reintregesc tot trecutul, dar in loc vrea sa traiesc in minciuna. Oftez, apoi scancesc de durere, cand capul incepu sa imi vajaie, parca ar fi intr-o tornata, iar privirea sa mi se incetoseze. Pic in genunchi, lasandu-ma pe o parte, privind pierduta iarba, asteptand ca sa inceapa acel fragment de memorie, pe care o sa il am...
Vision
Stateam goala in iarba moale de langa un rau, in timp ce niste degete ferme de barbat ma mangaiau pe spate. Zambesc usor si ma intorc spre persoana respectiva luand o suvita de par negru cu frelexi discrete de albastru la lumina. Ochii sai negri ma priveau cu dragoste, in timp ce degetele sale, ma mangaiau pe pantec, facand mici cerculete pe el. Buzele sale dulci, usor carnoase si catifelate, le sarutau pe ale mele cu multa daruire, ca si cand ar fi ultima data cand le mai gusta.
- Nu pleca... Ramai aici cu mine, am spus printre suspine, iar ochii mei izvorau lacrimi de durere. Imi sti conditia si incurand va trebui sa plec din sat la tati si vreau ca tu sa fi langa mine..., nu am mai continuat, fiindca isi aseza un deget pe buzele mele, aducandu-ma la tacere.
- Nu pot Sakura. Trebuie sa plec in acesta misiune cu Naruto, Kakashi si Neji, imi sopti ... la ureche, apoi culegand cu buzele lacrimile de pe obraz. ... va fi mereu langa tine si in caz ca mi se va intampla ceva, te rog sa il iubesti pe ... ca si cand as fi eu. Te iubeste si sufera cumplit cand te vede nefericita, imi sopti vocea, iar eu am aprobat din cap, imbratisandu-l si ascuzandu-mi fata in scobitura gatului sau, plangand in hohote.
Nu vroiam sa il pierd pe ...

Imi auzeam numele parca strigat din departare. Nu! Cine era cel care ma sarutase atunci? Nu era vocea lui Sasuke, fiindca sunase foarte matur, fata de a lui, care abia acum s-a format ca si timbru.
- Sakura, am auzit glasul sotului meu, iar degetele sale ma mangaiau pe fata. Frumoaso trezeste-te, te rog, murmura pe un ton ragusit si am putut ghici ca era in pragul de a plange dupa mine.
Am scancit usor, apoi am deschis ochii, clipind de cateva ori, pe urma atintindu-i asupra chipului sau. Il imbratisez stras si ii soptesc ca nu pot sa traiesc fara sa stiu cine sunt cu adevarat. I-am simtit cum muschi ii se incordasera sub maioul negru, dar nu spune nimic. Am oftat usor, indepartandu-ma la o lungime de un brat de el, privindu-l atent in ochii aceia negri, ce ma rascoleau pe interior.
- Sasuke, orice s-ar intampla, eu o sa ma intorc la tine, dar tu ajuta-ma sa imi aflu identitatea. Nu vreau sa traiesc o viata intreaga doar o umbra a propriei existente, ii spun pe un ton bland, luandu-i chipul in maini si mangaindu-i delicat obrazul, acoperit de pari foarte micuti de par, semn ca incepe sa ii creasca barba.
Aproba din cap, apoi ma saruta disperat pe buze, tragandu-ma in bratele sale, vrand sa nu imi mai dea drumul niciodata. Degetele sale reci se strecurara sub tricoul meu negru, incepand sa ma mangaie pe spate, in timp ce buzele noastre ce atingeau si se mangaiau unele de celalalte, ca intr-un dans erotic si plin de senzualitate. Il apuc de haina, tragand de ea in sus, dezvelindu-i trupul cu muschi de femina, ce se incordara mai mult decat de obicei, la contactul cu aerul rece din padure. Soptesc numele lui Daisuke printre reprizele scurte de respiro dintre noi. Sasuke doar imi zambi usor, apoi imi dadu jos tricoul de pe mine, lasandu-ma doar intr-un sutien alb ce imi tinea in frau sanii mari. Mi-am dat capul pe spate, gemand usor, cand mainile sale incepu sa ii mangaie cu delicatete, in timp ce buzele imi inspectau pielea gatului. Cand vru sa coboare mai jos cu sarutarile, se auzi o miscare in frunzisuri, ce ma facu sa imi acopar sanii cu maioul barbatului. Tanarul asculta un moment, apoi zambi ironic si sadic.
- Naruto iesi afara! Striga in linistea paduri, facandu-ma sa inghet de frica, la jumatatea gestului de a-mi lua sutienul pe mine. Mereu iti alegi momente nepotrivite, se adresa la o silueta ce venea din spatele meu.
- Daca nepotrivite inseamna sa vi-o trageti ca disperati in mijlocul padurii, in timp ce cainii lui Kakashi v-au luat urma, atunci puteti continua, spuse o voce ragusita, iar eu m-am intors spre barbatul din spatele meu.
- Ce face?! Am exclamat eu si Sasuke deodata, fiindca aceasta veste chiar ne-a luat pe nepusa masa.
Am facut ochii cat farfuriile, iar in minte un singur cuvant mi se conturase, ce l-am si pronuntat cu voce.
- Daisuke...
Acum pe bune... Tu chiar nu ai inima, ai un cub de piatra in acea ZONA. Iar e in pericol , si tocmai si-a revenit si ea, incepea sa-si aminteasca... Dar cu cel din iluzie care e faza ? Pare a fi Itachi, dar parul lui seamana cu a lui Sasuke, "tente spre albastru" . Cine este, dar cel mai mult, ce a reprezentat el in viata lui Sakura ? Ea parea destul de indragostita, iar acel "el" ma pune pe ganduri, mereu spuneai "pe.." si lasai propozitia in aer. OM fara inima !
Capitolul 13

Am alergat cat m-au tinut picioarele inapoi la focul de tabara, care inca mai ardea linistit in poenita si mi-am luat fiul in brate, intorcanda la Sasuke si Naruto, rugandu-ma nu isi dea Kakashi seama incotro ne intreptam. Cu un copil dupa noi, acest lucru ne incurca foarte mult planurile, cea ce insemna, ca trebuia sa il trimitem cumva inapoi la tatal meu sau undeva sa fie in siguranta.
- Nu! Am marait eu si Sasuke, cand blondul ne propuse sa il trimitem pe Daisuke pe Muntele Myōboku. Nici o javra de broasca, ce stie sa gateasca numai larve, nu se va atinge de fiul meu! Marai in continuare brunetul, arucandu-i priviri ucigatoare fostului nostru si actualul coechipier.
- Hai, te rog Sasuke. Cu toti stim cu cine l-a conceput Sakura pe baiat..., numai continua, ca sabia sotului meu se odihnea la gatul viitorului celui de al saselea Hokage.
Imi apuc sotul de brat, cerandu-i din priviri sa se calmeze, apoi ii arunc lui Naruto o cautatura curioasa, in legatura cu afirmatia neterminata de mai devreme. Acesta se multumi doar sa zambeasca trist, apoi ne explica mai pe indelete planul sau de mai devreme, fiindca broastele aveau de gand sa imi caute tatal, apoi sa il trimita acolo pe Daisuke. Oftez si il dau pe micutul adormit in bratele blondului, plecand cativa pasi mai in fata, nefiind in stare sa privesc cum ma despart pentru a doua oara de el. Oare ce a vrut Naruto sa spuna prin acea afirmatie, in legatura cu tatal fiului meu? Oare Sasuke tatal sau real? Nu! Asa nu se poate, fiindca Sasuke m-a ajutat pana acum si ma ajuta de acum incolo! Spun hotarata in capul meu, privind pierduta in jurul meu. Tresar cand brunetul puse o mana pe umarul meu, intrebandu-ma daca sunt bine.
- Sunt bine, doar ma gandeam la niste chesti. Fragmente de amintiri ce le mai am din cand in cand, spun usor stanjenita, incercand sa rad relaxata, dar tot ce am putut a fost sa scot niste chicote nervoase.
- Minti, spuse calm, apucandu-mi barbia si ridicand-o, in asa fel incat sa il privesc drept in ochii aceea de onix. Te gandesti la ce ti-a spus Naruto, am dreptate? Ma intreba, iar eu am aprobat imperceptibil din cap, facandu-l pe tanar sa ofteze. Sakura, sa sti, chiar daca Daisuke nu este sange din sangele meu, carne din carnea mea, nu schimba cu nimic faptul ca il iubesc ca pe propriul meu fiu. Am promis, ba nu, am jurat fratelui meu, ca o sa am grija de tine si de copilul tau. Pe o parte, juramantul meu a fost respectat, continua sa imi spuna, pe un ton posac, dandu-mi de inteles, ca l-a incalcat pe jumatate.
Ma uit curioasa la el, vrand sa stiu ce l-a facut sa incalce juramantul, apoi mi-am dat seama de acel lucru, iar lacrimile si-au facut prezenta in ochii mei, facandu-ma sa clipesc nervoasa, ca sa nu-mi curga pe obraji.
- Vrei sa spui ca din vina mea, nu ti-ai respectat pe de-a-ntregul acel juramant, facut fratelui tau? Il intreb, iar in voce, se simtea disperarea de negare sau mai bine spus, disperarea care o simteam, cand nu imi puteam aminti trecutul meu, dinainte de baba de Chiyo.
- Nu! Exclama, facandu-ma sa tresar, apoi continua pe un ton mult mai jos si bland. Tsunade a aflat ca tu ai o relatie foarte puternica cu fratele meu si eu cu el, te-am fi aparat tot timpul, asa ca l-a trimis pe el intr-o misiune imposibila si sinucigasa, amenintandu-l ca ne ucide pe amandoi, daca nu accepta, continua sa povesteasca, asezandu-se pe iarba moale, iar eu m-am asezat langa el, strecurandu-mi un brat in jurul taliei sale si lasandu-mi capul pe umarul sau.
Continua sa imi povesteasca, cum eu aproape am facut o criza de isterie totala, apoi am dat intr-o depresie adanca, scotandu-ma din ea, propunerea lui Sasuke, de a ma lua de sotie si sa minta ca este copilul sau, ca gurile rele din sat sa nu ma creada o curva, o stricata si copilul sa fie considerat un paria. Tsunade - curva dracului - s-a opus vehement, trimitandu-l si pe el ca garda de corp la javra aia de fiica a shogun-ului, mintand-o ca este singura si chesti din astea. Dupa ce am nascut copil si am aflat adevarul, am plecat de langa Sasuke si Daisuke, sa razbun moartea tatal copilului meu, ucigand pe toti care s-au ridicat in calea mea....
Tresar cand aud niste pasi, apoi imi atintesc privirea spre Naruto, ce venea spre noi cu un zambet multumitor pe chip.
- Daisuke a ajuns cu bine la tatal tau, Sakura-chan. Intregul clan Chikyū numai este in acel satuc...
- Inseamna ca ne vom pregati de un razboi intre Shinobi si Elementari, mormai Sasuke pe un ton grav, dandu-mi de inteles, ca un razboi intre Shinobi si Elementari, a mai fost. Au existat doar doua mari razboaie intre Shinobi si Elementari, dar va dati si singuri seama ca, unul ca mine as pierde cu siguranta, daca m-as lupta cu unul din clanul Kasai, spuse brunetul, pornind agale spre adancul padurii, iar noi am alergat dupa el, pentru a afla mai mult si eu eram curioasa in legatura cu acel clan. Clanul Kasai e ca si clanul Chikyū, Mizu, Kaze, Inazuma, sunt clanuri alcatuite numai din oameni ce pot controla toate jutsurile principale ale elementului lor, chiar si elementele secundare, daca are un singur element primar, mai adauga, parca citindu-mi gandurile.
Raman uimita, cand aflu ca mai erau Shinobi asa ca mine si ca tati, care erau foarte uniti, in caz de razboi. Se pare ca Tsunade a innebunit de tot, daca isi imagineaza ca va infrange cinci clanuri a celor cinci elementele ale naturii. Dar, oare cand a fost aia intreaga la cap? Ma intreb in gand, in timp ce am inceput sa alergam toti trei prin padure, urmandu-l in de-aproape pe Sasuke, care ne conducea spre eliberarea amintirilor mele. Incurand, voi sti cine sunt eu, dar oare acest lucru ma va innebuni sau ma va ajuta sa stiu mai mult despre mine, ca persoana?..
Craciun fericit
Capitolul 14

- Incurand ajungem in Padurea interzisa si de acolo pana la ascunzatoarea lui Orochimaru e doar o aruncatura de bat, ne explica Sasuke, in timp ce stateam pe o craca de copac si el se uita pe harta, adusa de Naruto, cand a venit dupa noi.
Il aud pe blond cum mormai ce inseamna pentru sotul meu o aruncatura pe bat, iar de la acest comentariu idiot, cei doi au inceput sa se ciondaneasca mai ceva, ca niste caini pe un ciolan. Noroc ca am fost atenta si i-am tras in jos, exact la timp, fiindca in locul unde le-a fost capetele, se aflau niste kunaie. Brunetul injura in cel mai urat mod posibil, activandu-si Sharingan-ul, scotandu-si katana din teaca. Mi-am scos si eu armele, punandu-ma in pozitie de atac, spate in spate cu tineri, iar ochii mei numarau inamici. Douazeci de luptatori din Suna si Konoha, printre care si Kakashi Hatake, despre care am auzit destul de multe, incat nu mi-l doresc oponent, dar destinul a facut sa imi fie.
- Naruto, Sasuke, spuse vechiul meu sensei, iar in vocea lui se simtea dorinta sa nu se lupte cu cei doi, Tsunade va iarta si va primeste in sat, daca o ucideti pe Sakura si ii aduceti capul, mai spuse, facandu-ma sa il atac, dar inainte sa apuc sa reactionez, katana lui Sasuke se odihnea lenes, dar si amenintator, in dreptul gatului sau.
- Decat peste cadavrul meu, tu o sa ai capul Sakurei! Marai brunetul si puteam sa simt cum ura sa pentru jonin, creea o intensitate in jurul lor, foarte puternica si periculoasa.
- Asa a spus si Itachi, iar acum trupul sau se afla in cripta clanului Uchiha, al carei locati o sti doar tu si ar fi o pierdere..., numai continua, ca Sasuke l-a decapitat fara pic de remuscare.
Acesta a fost semnalul inceputul unei lupte sangeroase. Cand unul dintre acoliti lui Kakashi ma ataca, ceva s-a denclasat in mine, iar katana il taie in doua pe diagonala. Loveam, taiam si ucideam, cu o placere atat de mare, incat m-as putea numi foarte usor maniaca si psihopata. Incurand shinobi au incercat sa se retraga, dar cei doi colegi din echipa mea, i-au urmarit si ucis, inainte sa apuce sa se duca prea departe. Am picat in genunchi, respirand greu, in timp ce priveam cu ochi goi, masacrul din jurul meu. Ce eram eu? Cum am putut sa simt placerea aceasta sadica sa ii ucid? Mi-am ingropat fata in palme si am inceput sa plang cu suspine si hohote, de ciuda si regrete. Am inceput sa urlu de durere, incepand sa ma zbat, cand Sasuke ma lua in brate si incepu sa ma mangaie pe spate. Am inceput sa ma zbat, cand tanarul ma lua in brate si porni cu mine intr-o directie necunoscuta. Nu vroiam sa merg nicaieri! Vroiam sa mor! Sa mor! Intr-un final am adormit in bratele sale.

Auzeam sunetul unei cascade, ce ma facu sa deschid ochii, apoi sa rosesc toata, ca eram acoperita doar cu bluza alba a lui Sasuke, in timp ce acesta era la bustul gol si prajea pesti.
- 'Neata frumoasa mea, cum te mai simti? Ma intreba, sarutandu-ma usor pe buze, iar eu am rosit, strangand materialul si mai mult in jurul meu.
- Unde suntem? Unde e Naruto? Am intrebat, privind oriunde, dar nu in ochii sai negri.
Brunetul imi spuse ca Uzumaki s-a dus la tatal meu, pentru al ajuta cu ofensiva, iar el m-a dezbracat de haine, spalandu-ma si spalandu-le, apoi ma acoperi cu bluza lui de rezerva - uitasem asta - pentru a nu-mi fi frig, pana facu focul. Chicoti usor, apoi imi dadu parul la o parte de pe umarul stang, incepand sa il sarute usor, facandu-ma sa fiu strabatuta de mii si mii de fiori. Oare chiar il iubeam pe Sasuke de am fost de acord sa ma casatoresc cu el sau l-am gasit bun pentru a-l inlocui pe fratele lui? Inchid ochii sa imi amintesc, dar degetele sale calde si puternice, imi apuca barbia, intorcandu-mi capul spre el, iar buzele sale ferme si dulci le curpinse pe ale mele intr-un sarut pasional si plin de dorinta. In timp ce limbile noastre se mangaiau si se cunosteau, eu am inceput sa il mangai usor si timid pe pieptul musculos, in timp ce el ma mangaia delicat pe sani, facandu-ma sa ii gem incet in gura. Buzele sale incepura sa coboare usor pe gat, muscandu-l din cand in cand, lasand urme vagi de dinti peste care isi trecu limba. Cand buzele sale calde si moi imi apucara un sfarc, m-am arcuit, scotand tot aerul din plamani afara. Il rotea jucaus cu limba, il sugea suav ca un bebelus, il musca posesiv si delicat si il lingea apasat si plin de pasiune sfarcul drept, apoi trecu la cel stang, aplicandu-i asemenea tratament.
- Ah... Sasuke..., gem usor, cand brunetul cobori cu saruturile mai jos, sarutand apasat pantecul meu, apoi imi desparti picioarele punandu-le pe umeri sai.
Am gemut puternic, cand i-am simtit cum limba lui imi hartuia tandru acea zona delicata si umeda. Se satura repede sa ma mai chinuie, apoi ma patrunse lent, facandu-ma sa ma arcuiesc si sa dau tot aerul din plamani afara. Il simteam atat de tare, atat de cald, pulsand de energie in interiorul meu, facandu-ma sa ma agat de umeri sai, bagand in carne, unghile scurte.
- Te iubesc Sakura, imi sopti, incepand sa se miste cu soldul, in timp ce eu gemeam si icneam de placere, ce o simteam in bratele sale.
Toate senzatile care trupul si atingerile brunetului pe corpul meu, ma faceau sa cred ca le-am mai simtit mai de mult si mai intense, atat din partea lui, incat si a fratelui sau. Oare am ajuns sa ma indragostesc de Sasuke, ca semanana cu tatal copilului meu? Strang din ochi, nevand sa imi vada lacrimile din cauza ca nu imi pot aminti absolut nimic. Ii simteam buzele pe fata si gatul meu, in timp ce se adancea in mine, facandu-ma sa tip de placere si sa il zgari superficial pe spate. Deschid ochii cand simt ceva ciudat in mine, apoi il aud pe brunet, cum isi cere scuze pentru ca a ejaculat in mine. Am ramas uimita, apoi am zambit trista si fericita in acelasi timp, luandu-l in brate si ascuzandu-mi fata la pieptul sau puternic, in timp ce Sasuke, ma mangaia delicat pe spate si imi soptea cuvinte de dragoste in ureche, adormindu-ma...
Capitolul 15

Stateam amandoi pe o craca de copac privind la pestera din fata noastra, ce putea fi confundata mai de graba cu o gramada de muschi de padure. Ochii mei scanteiau de fericire, ca dupa atata timp, voi avea si eu un trecut cu care ma pot mandri sau sa fiu urmarita de stafiile vietilor nevinovate ce le-am luat. Trag aer in piept si ii spun brunetului ca sunt gata. Sarim din copac si intram in pestera, fiind pregatiti pentru orice atac din partea sarpelui aluia de Orochimaru.
- Ha! Ha! Ha! Se auzi ecoul unui ras, nebunesc, satanic, ce imi infiripa groaza pana in cea mai mica celula din corpul meu. Sasuke Uchiha, am stiut mereu ca o sa te intorci la mine pentru mai multa putere, se auzi glasul veninos al libidinosului ala, iar in fata noastra se contura siluieta sarpelui aluia, iar ochii sai galbeni ma cercetara o clipa, marindu-se de groaza, apoi incepu sa chicoteasca usor. Vad ca nu ai venit singur, ci insotit de frumoasa, dar si letala, Sakura Haruno, continua, apropiindu-se de mine, dar l-am apucat de gat, dand cu el de perete.
- Asculta aici vierme! Ii spui lui Sasuke cum sa imi deblocheze amintirile, iar tu imi deblochezi jutsurile, daca nu te ucid cu mainile goale! Marai, iar brunetul incepu sa tremure usor, fiindca in aceasta stare de letargie, eram cea mai periculoasa fiinta de pe Pamant.
- Da-ti-m doua ore la dispozitie sa ma pregatesc sa te eliberez... jur ca nu o sa te tradez, ca nu vreau sa mor ca si Kabuto, spuse barbatul, facandu-ma sa zambesc sadic si nemilos.
Il eliberez si puteam sa jur ca s-a scapat in pantaloni. Il aud pe Sasuke cum ii spuse sa ne arate calea, apoi am pornit prin tunelele intortochiate spre aflarea trecutului meu.

- Sigur vrei sa fac asta? Ma intreba pentru a saptea oara in decurs de zece minute. Acum jumatate de ora, Orochimaru ti-a deblocat toate jutsurile. Esti inca slabita..., numai continua, ca l-am sarutat usor pe buze, dandu-i de inteles, ca vroiam neaparat sa imi stiu si trecutul.
- Te rog. Sasuke, de cand am aflat de Itachi, eu sunt intr-o dilema foarte mare... Nu, nu pot sa vorbesc despre asta cu tine, doar fa-o, ii spun, iar in vocea mea se simti o hotarare taioasa si nemiloasa, facandu-l pe brunet sa se dea usor in spate.
Trase adanc aer in piept, apoi isi activa Sharingan-ul, venind la mine si imi apuca delicat obraji cu mainile, incat ochii sai sa se oglideasca in ai mei. Pe moment nu am simtit nimic, dar incetul cu incepul, prin fata ochiilor incepura sa se perinda imagini cu mine, cand aveam trei ani si ma jucam cu o blonda, cand saream de bucurie in jurul tatalui meu, cand am intrat la Academia Ninja, primul jutsu facu... primul meu sarut cu Itachi... prima noapte de iubire cu fratele lui Sasuke... isteria ce am facut-o cand eram insarcinata in patru luni, cand am aflat moartea sotului meu... propunerea brunetului ca sa casatoresc cu el si sa spun ca el este tatal copilului meu... Toate acest amintiri mi-au trecut prin fata ochilor, ca un film succesiv al vietii mele pana in momentul de fata. Simt cum mi se inmoaie picioarele, dar bratele tanarului ma prinse rapid, inainte sa fac cunostinta cu pamantul pesterii.
- Esti bine? Vrei ceva? Te doare ceva? Ma intreba panicat brunetul, asezandu-ma in fund pe pamantul rece si reavand.
Zambesc dragastos si trist, fiindca acum stiam raspunsul la intrebarea din mintea mea. I-am iubit pe amandoi la fel de mult si cand Itachi mi-a propus sa ii fiu sotie, am acceptat, dupa ce m-am convis, ca Sasuke nu va suferi de pe urma decizii mele, iar cand mi-am pierdut sotul, am simtit cum o bucata din mine, s-a desprins si aluneca spre pierzanie, pana cand Uchiha cel mic, a venit si m-a salvat din focurile disperarii si al uitarii, oferindu-mi o cale de salvare. Il iubeam pe Sasuke ca asa simteam, nu ca imi amintea de fratele sau.
- Sasuke, te iubesc, am rostit pe un ton lipsit de putere, in timp ce il mangaiam pe chipul frumos si atat de angelic.
Barbatul ramase pentru cateva secunde uimit, apoi imi zambi plin de iubire, dandu-mi un sarut plin de pasiune pe buze. Acum eram implinita pe o parte, fiindca stiam cine eram cu adevarat. Il imbratisez pe barbatul de il iubesc, apoi ii soptesc la ureche ce a venit vremea ca eu si Tsunade sa ne inchieiem conturile ce le aveam, de cand m-am nascut.
- Nu esti singura ce vrea sa termine conturile de reglat cu Tsunade Hime! Marai brunetul, ridicandu-se in picioare si pocnindu-si degetele, apoi ma ajuta si pe mine. Sunt multi, ce si-au pierdut familile sau prieteni din cauza prostiiei acelei femei. Trebuie doar sa ii contactez, mai spuse, dandu-mi de inteles, ca o sa ne despartim la drumul de intoarcere spre Konoha.
Aprob din cap, incercand sa par tare, chit ca in sinea mea plangeam de durere, ca va trebui din nou sa ne separam, fara sa fiu langa el, ca sa il ajut. Intoarce-te la mine...
Deci tatal lui Daisuke este Itachi ? Mi se pare ciudat, sincera sa fiu, nu se potriveste atat de bine cu tatal sau. Itachi are parul brunet, fara tente de albastru, dar ai spus ca Daisuke are, poate mosteneste de la Mikoto, dar tot este ciudat. Dar Sakura si-a amintit trecutul, este sigura cine este tatal copilului... Cand iti amintesti trecutul iti amintesti si sentimentele ? Se pare ca rozalia a rostit aceeasi fraza ca atunci cand l-a ierdut pe Itachi. Sper ca urmatorul capitol sa spuna mai multe despre trecut, ca acesta nu m-a convins in totalitate.
Capitolul 16

Saream din craca in craca, in timp ce ma gandeam la Sasuke, ce a apucat-o spre Vest, unde mi-a spus ca se ascund acei oameni, pe care Tsunade i-a nenorocit. Trag aer in piept poruncindu-mi sa imi calmez bataile inimii, mai ales ca eram foarte ingrijorata pentru persoana care o iubeam cel mai mult. Nu avea nici un semn sa ma pun acum si sa bocesc, fiindca nu as rezolva absolut nimic. Trebuie sa fi tare si sa lovesti acolo unde doare, ma imbarbatez in minte, apoi zambesc sadic, din cauza ca aveam companioni. Scot katana din teaca si ma intorc, deviind tinta kunai-elor, ce se imfipsera in trunchiule copacilor, iar in fata mea isi facura aparitia cinci Anbu. pregatiti sa ma ucida. Ranjesc si le fac semn sa vina spre mine.
- Aikito! Nu! Tipa conducatorul, cand un luptator se repezi spre mine, dar eu am intins mana invaluita in chakra neagra, ce trecu prin gatul sau, ramand cu spiritul in mana.
Infig katana in spatele omului, trecandu-i varful prin inima, apoi i-am frant gatul spiritului. Vazand acest lucru, colegi sai m-au atacat, dar eram deja pregatita. Am sarit in intimpinarea lor, parand orice lovitura si atacand in acelasi timp, mai ales, cand mi-am scos a doua katana din fundul tecii. Aterizez pe pamant, iar iarba vibra de adrenalina si energie, alimentandu-ma cu forta necesara sa ii ucid pe loc, din cateva lovituri bine pasate.
- Unde este Tsunade? Il intreb pe capitan, iar degetul aratator de la mana dreapta, fusese invaluit de o chakra rosie. Spune-mi si iti promit ca iti mai vezi familia sau te tai pe interior, spun pe un ton amenintator si il ating cu degetul, iar omul tipa ca din gura de sarpe.
- E in Konoha. Crede ca nu esti atat de nebuna incat sa te duci acolo si sa o infrunti, imi marturisi marait, iar eu am mijit ochii, fiindca nu imi spunea tot ce vroiam sa stiu.
- Unde este mai exact in Konoha? Il intreb si il ating din nou cu degetul, dat intre picioare, lasandu-l fara mostenitori.
- In spital, curva nenorocita..., numai continua, ca i-am taiat gatul pe interior, ucigandu-l.
Se parea ca nu m-am tinut de cuvant, fiindca nici el nu s-a tinut de cuvant. Incep sa controlez cadavrele, descoperind unul de femeie, ce ma facu sa zambes, ca aveam sa fac schimb de haine cu ea.

Incercam sa numai ma scarpin in fund, fiindca uniforma tipei era cam strampta pe talie si pe fund. Oftez si ma opresc la timp, fiindca era sa intru intr-o bariera, dar aveam un plan mult mai bun sa o evit. Fac o mica miscare din mana si in fata mea, pamantul se ridica, facand un mic delusor, ce ascundea un tunel, ce ducea pana dupa zidul de protectie. Imi prin parul negru - facut cu carbune - in coada si imi pun masca Anbu in forma de pisica. Ies in spatele unei case parasite, langa zidul de aparare si pornesc agale pe strazile cunoscute si prafuite din Konoha. Si acum ce fac? Unde ma ascund pana la lasarea intunericului?
- Mami, imi iei un covrig? Aud un baietel cam de varsta lui Daisuke.
Zambesc si ma indrept spre pravalia mamei mele. Deschid usa si clinchetul familiar al clopotelului, imi incanta auzul, apoi mireasma de paine proaspata imi inunda narile.
- Te pot ajuta cu ceva? Aud glasul celei care mi-a dat viata, iar eu mi-am descoperit un ochi, zambind usor.
- Au trecut patru ani decat nu am mai trecut acest prag, Sauky Haruno, pronunt numele rozaliei, iar aceasta iesi de dupa tejghea, imbratisandu-ma strans, incepand sa planga pe umarul meu.
Am inceput sa o mangai pe spate, apoi am privit-o o clipa in acei ochi minuntai. Femeia imi spuse sa ma duc in casa, ca sa inchida magazinul si sa fac un dus, pentru a spala carbunele din parul meu de culoarea petalelor de visin. Am deschis o usa glisanta si m-am descaltat de intaltaminte, ducandu-ma in fosta mea camera, de la etaj, tragand draperiile in geamuri. M-am dezbracat de hainele Anbu, fiind foarte fericita, ca am scapat de acei pantaloni incomozi si din material prost. Scot din dulap un prosop mare si ma duc in baie, bagandu-ma din direct la dus. Apa fierbinte, imi curata corpul de murdaria acumulata pana acum si de carbunele din par, facandu-ma sa ma simt curata si eliberata de tot si toate. Zambesc fericita si impacata. Stiam ca am avut un sot iubitor si poate ar fi fost un tata extraoridinar... Itachi...... am un sot iubitor, portector, atent, un tata bun si grijuliu cu odrasla, chit ca nu este sange din sangele sau, carne din carnea sa, dar il iubea si ma iubea... Sasuke..... am o mama ce m-a iubit din prima clipa si m-a conceput din dragoste, invelindu-ma cu aceasta, un tata ce ma ajuta. Vechi prieteni... Trag aer in piept, pentru a-mi potoli lacrimile ce amenintau sa izvoreasca din ochii mei...
- Sakura, esti bine? Aud glasul panicat al mamei, de dupa usa de la baie.
- Imediat ies, ii spun, oprind apa, amintindu-mi ca poate, are nevoie si ea la baie, nu numai eu.
- Vino in camera ta. Ti-am facut ceva de mancare, spuse femeia si pleca.
Zambesc amuzanta si trista, infasurandu-mi trupul in prosopul pufos si imi storc parul, incepand sa il sterg cu prosopul, uscandu-l cate de cat. Bun venit acasa...