AnimeZupCăutare

[Terminat] Show me love

Nu detin nici un personaj din manga/anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma lui[/b]

Vor fi mici fragmente unde vor scrie Vision. Veti intelege ce se intampla acolo, pana atunci, have fun.
Capitolul 1

Cine sunt?... Aceasta intrebare ma chinuia mai bine de patru ani. Mai exact cand m-a gasit doamna Chiyo intr-o prapastie, cu capul spart si multe rani pe corp. M-am trezit speriata intr-o casuta micuta, dintr-un mic satuc de ninja de langa Satul Frunza, ce au renuntat la viata de oras, pentru un trai linistit si cam imbelsugat aici, printre copaci si izvoare. Tot ce imi aminteam, era prenumele meu: Sakura. De cate ori cand incercam sa imi amintesc si restul, capul incepea sa ma doara foarte tare, ca si cand creierul nu vroia sa isi aminteasca de... trecut...
- Sakura, ma trezi din visare glasul doamnei Chiyo, iar ochii mei verzi se atintisera spre batrana.
- Da, ii raspund cu glas trist si incarcat de remuscari, aratand ca am visat urat azi-noapte.
- Ce ai visat de data aceasta? Ma intreba batrana, asezandu-se langa mine pe podeaua de lemn a verandei, din curtea din spate a casutei ce o aveam la marginea satucului.
- Tot acelasi vis. Bustul unie femei mature, un ras bajocoritor, cum cineva ma striga, o sabie ce tracu milimetric de gatului meu, doi ochii de sarpe, dar de data asta, a aparut un baiat cu parul negru, ce ma striga, ii marturisesc, iar doamna notase totul pe un carnetel, in care tinea evidenta cosmarurilor mele.
Chiyo credea ca sunt franturi de amintiri, pe care nu vreau sa mi le amintesc sau creierul meu le neaga, clasandu-le ca si cosmaruri. Nu-mi pasa ce sunt, atata timp cat nu imi arata cine sunt si cum pot sa folosesc tehnici medicale, pe care habar n-am cum le-am invatat. Cel mai ciudat era, ca toti shinobi care vin din Satul Frunza imi arunca priviri urate, dandu-mi de inteles ca am fost o persoana rea, dar ce am facut? Scutur din cap, iar firele de par de culoare roz, lung pana aproape de jumatatea spatelui, se ciufulira mai mult decat facea briza calduta de primavara. Trag aerul parfumat si ma ridic in picioare, scuturandu-mi pantaloni negri ce ii purtam si apoi tunica cu maneca lunga, de aceeasi culoare ca si parul meu, dar cu modele verzi pe la manici si guler. Iau cosuletul de langa mine si in picioare niste slapi din trestie.
- Ma duc sa culeg fructe de padure, ii spun batranei, apoi il iau pe Yue, catelulus care l-am salvat acum cateva zile din ghearele unui urs flamand.
- Sakura, stai, imi spuse Chiyo, apucandu-ma cu degetele de antebrat.
Ma intorc spre ea si aceasta imi dadu o katana, ca sa ma pot apara in caz de vreun atac, fiindca acum Satul Frunza era in razboi cu Satul Sunetului. O gramada de vieti risipite in van. Nu stiu de ce imi fac griji, fiindca acest lucru nu ma priveste pe mine, fiindca eu sunt doar un medic si atat, nimic mai mult sau mai putin. Pornesc prin padure, in timp ce fredonam o melodie lina si vesela in acelasi timp...

- Hai Yue, adu batul, spun, incercad sa il fac pe catelus sa imi aduca batul, dar el nu vroia.
Rad usor, apoi incep sa il mangai pe cap, ajungand sa il scarpin pe burtica, cand simt niste prezente straine in spatele meu, ce ma facu sa iau animalutul in brate si sa ma intorc dand cu ochii de o echipa de patru membri Anbu, ce stateau pur si simplu, privindu-ma atent. Scot katana, strangand si mai tare pe Yue la pieptul meu, ca sa il apar in caz de atac. Unul dintre Anbu, cu parul negru, lipsit de viata, se puse in pozitie de lupta, dar un luptator blond, ii apuca mana, dand din cap ca nu.
- Sakura, sti cine sunt? Ma intreba conducatorul Anbu, cu parul saten, lung pana aproape de fund, prins la varfuri.
- Ce sa stiu? Il intren speriata, dandu-ma cativa pasi in spate, cand al patrulea membru Anbu cu parul negru, facut tepi in spate, facu cativa pasi spre mine, cu mana intinsa. Lasa-ma in pace! Tip si ma intorc, incepand sa fug cat puteam de tare inapoi spre sat, lasand in urma mea, cosul plin cu fructe de padure.
Ii aud cum ma striga marind si mai mult spaima in mine. Ii dau drumul lui Yue, apoi ma intorc spre cararea de unde am venit si intind mainile in fata, cu palmele in jos, le retrag rapid si le intind din nou, dar cu palma in sus. Pamantul de sub picioarele mele, incepu sa vibreze, ca si cand in acel moment am produs eu acel cutremur. Dau cu piciorul in pamant si din el se ridica un nor imend de praf, fiind menit sa imi ascunda prezenta, pentru a putea fugi. Ma intorc, fac doi pasi si pic ingenunchi, apucandu-mi capul si tipand de durere.
Vision
- Poate sa controleze Doton-ul, doar prin miscari de Kung Fu. Interesant..., am auzit un glas de barbat chicotind aflandu-se intr-o camera intunecata...
- Inceteaza Sakura! Ti s-a interzis sa distrugi spiritul! Il doare! Tipa o alta fata, iar in fata mea se afla un tanar cu parul argintiu, intr-o groapa imensa...
- Esti sigura? Sti bine care sunt riscurile, spuse o femeie, dar am putut sa ii vad bustul mare...
- Sakura... Sakura...
[/i][/b]

- Sakura! Striga Chiyo pe mine, facandu-ma sa tresar speriata. Esti bine? Ce s-a intamplat? De ce esti acoperita de praf? Incepu batrana, in timp ce eu priveam pierduta in jurul meu.
O mare parte din copaci si iarba erau acoperite de praf, ca si cand cineva l-ar fi cernut acolo. Batrana ma intreba din nou ce s-a intamplat, iar eu izbucnesc in plans, punandu-mi capul pe picioarele ei, repetand intr-una ca sunt un om rau...
hey`
Ce imi place titlul:)).
greseli:
"Trag aerul parfumat si ma ridic in picioare, scuturandu-mi pantalonii negrii, ce ii purtam, si apoi tunica cu maneca lunga,
"manici'' - maneci
vroia. -voia.
niste prezente straine -> aici puteai sa spui "o prezenta straina"
- Hai, Yue, -> asta e o interjectie, iar dupa interjectii se pune virgula sau semnul exclamarii.
Il intren -> intreb
Pamantul de sub picioarele mele, incepu sa vibreze, -> aici nu trebuia virgula aia
nor imend->imens
VISION:
"- Poate sa controleze Doton-ul, doar prin miscari de Kung Fu"-> fara virgula
Il doare! Tipa o alta fata, -> acolo era "t" [mic] pentru ca intervine naratorul
[aici, la Vision, ai pus cam multe puncte de suspensie care nu arata bine]
__________
Am vazut ca mai ai greseli de exprimare, dar nu le-am trecut aici pentru ca nu sunt atat de grave, dar suna urat. Incearca sa mai scurtezi propozitiile pentru ca le faci prea lungi uneori si deaia mai uiti sa pui si virgulele.
Ai cam grabit putin actiunea, adica nu ai descriere. Visul si plimbarea prin padure meritau mai multa ca sa dinamizeze totul. Capitolul e cam scurt si lipsit de expresivitate. Incearca sa faci ca totul sa sune mai . . .literar? :-?? Uneori chiar daca nu e gresit nu prea suna ca face parte dintr-un fic.
Nu ai descris deloc sentimentele, iar personajul nu e atat de bine conturat. E destul, dar mai trebuia macar putin. Si ceva descriere fizica. Chiyo nu e descrisa mai deloc, decat stim ca e batrana, dar nu ai vorbit deloc despre ea. Ar trebui ca personajele care ajuta protagonista sa descrise mai mult, ca sa stim ce fel de rol au, etc. La fel si cu membrii A.N.B.U . Pe ei puteai sa ii descrii mai mult fizic, sau ceva de genul. Sa mai dureze pana cand isi dadea seama fata cine sunt, etc.
Caam atat..
Bafta la next si daca vrei anunta-ma.
Xoxo
Ma bucur foarte mult ca ai inceput un nou fic. Acesta este a doilea fic in care personajele sunt ninja, in primul era vorba de Sasuke, acum este vorba de Sakura. Ma intreb ce cuplu este la mijloc. Oare sasusaku ? Urmatorul capitol va fi din perspectiva lui Sakura sau a partenerului ei? Nu stiu, dar vreau sa aflu. Ma prins o curiozitate uriasa, chiar vreau sa stiu cine este Sakura, care este trecutul ei. Ma bucur foarte mult ca nu ai spus de la inceput tot, ai lasat un mister in urma ca sa ne bantuie.

Ficul este perfect:
Dialogul este bun, nci lung, nici sec.
Descrierea este prezenta si bine realizata.
Actiunea este lenta.
Deci....ficul este ....perfect.

Sper la scris!!!!!!!!!!!!!
In primul rand Hristos a inviat !
In al doilea rand :
wooow ce fic tare :x. . . tot ce pot sa spun e ca m-ai lasat cu gura cascata :-O
e super din toate punctele de vedere :
In primul rand actiunea se petrece in viata ninja [ceva ce eu ador]
In al doi-lea rand personajul principal e Sakura :X:X:X
Iar in al trei-lea rand Sasuke i-a intins mana :chuu:
tot ce pot spune e ca vreau nextu' cat mai repede T___T
App sper ca cuplul norocos e cuplul meu preferat ;;) SasuSaku . . . :ha:
alceva. . . nu mai spun greselile ca mi-e lene :-" ... aaa da, am vazut ca scrii foarte frumos. . . as vrea si eu id-u tau ... tr printr-un PM sau baga-ma u in lista [idul meu e la profil]
Mda. . . alceva. . . heii prea multe laude... dar din pacate nu pot spune nimic urat :-<
Atunci imi iau ramas bun si o sa revin cand va venii nextu' [sper ca in curand]
:bye:
Buna! Hristos a inviat! Ce-mi place ficul tau, deci m-ai lasat fara cuvinte. Are tot ce-i trebuie descriere, dialog, naratiune, actiune deloc grabita, ce sa mai zic, este supreb. Am o intrebare, ce cuplu va fi? Sasusaku? :> Daca e sasusaku sa stii ca te iubesc. Am mai vazut vreo doua greseli de tastare, dar nu e mare lucru. In rest... nu am nimic de comementat, ador acest fic :x:x:x. Spor la scris si la idei. Sper sa pui nextul repede si daca poti te rog sa ma anunti:pls: Pupici duulcii!!! :bye:
Buna, si merci ca mi'ai spus de fic. Si se intelege ca o sa imi placa deoarece mie imi plac toate fic'urile tale. Deci ma bucur ca ai inceput alt fic nou dar la "Crazy or lucky" mai pui continuarea? sau la "Yakuza's bos i love"...de ce l'ai inchis? Acum despre fic:
Deci, descriere si actiune ai, nu foarte multa dar mie unu imi ajunge. Si cum s'a mai spus, mai bine ca nu ai zis totul de la inceput si ca ne'ai lasat in mister. Si ce m'a deranjat pe mine mai mult a fost ca capitolul acesta a fost cam micut dar ok. Deci, cand poti sa aduci si continuarea caci as vrea tare mult sa vad care e trecutul Sakurei si eu cred ca femeia cu bustul mare e Tsunade, membrii echipei Anbu cred ca sunt Sasuke, Naruto, Neji si X, barbatul cu parul argintiu este Kakashi iar fata care tipa la Sakura sa nu distruga spiritul nu'mi dau seama cine ar putea fi. Si Sakura are vreun kyuubi? Din cate ai zis cam asta am inteles. Deci fara alte lungiri te'as ruga sa ma anunti de continuare si sa o pui cat de repede poti.
Inainte de a posta, vreau sa spun ca acele vision sunt fragmente de memorie si de aceea vor aparea puncte de suspensie. Stiu ca arata inestetic, cu ele, dar alta chestie in cap nu mi-a venit. Gome :">
Capitolul 2

Tot ce auzeam era ropotul stropilor de apa, ce imi spalau trupul de praf si sudoare, dar ochii mei priveau in gol. Chiyo mereu evita sa imi spuna cine sunt persoanele din visul meu sau al cui apartin acele voci si cand insistam, ea ma trimitea sa cumpar una sau alta. De ce trebuie sa imi ascunda chiar trecutul meu de mine? Cine erau acei Anbu? Cum de imi stiau numele? Vocea conducatorului lor in suna atat de cunoscuta, dar in acelasi timp atat de straina. Oftez si opresc apa, ies din dus, punandu-mi un prosop in jurul trupului, ascuzandu-mi sanii, de marime medie ce ii aveam. Ma duc la chiuveta si incep sa ma spal pe dinti in timp ce imi priveam chipul in oglinda. Fetele din acest sat, la douazeci de ani, daca nu sunt casatorite sunt considerate fete batrane sau usuratice. Mda, eu nu am sa ma casatoresc pana cand nu aflu trecutul, nu ma linistesc...
- Ce naiba, mormai, cand suprind cu coada ochiului o umbra, la fereastra din spatele meu.
Dupa ce scuip clabuci de la pasta si imi sterg gura, ma indrept cu pasi mari, dar tacuti spre fereastra si o deschid brusc, dand nas in nas cu luptatorul Anbu cu parul facut tepi. Acesta duse degetul in dreptul gurii si facu shhh, apoi imi facu cu mana la revedere si se scufunda in umbra de sub el, lasandu-ma naucita cu totul. Ce a fost asta? Aud pasi pe coridor si inchid repede fereastra, apoi ies din baie, aproape ciocnindu-ma de batrana, ce imi spuse ca un Anbu ii aduse cosul meu cu fructe de padure. Ma incrunt usor si o intreb ce are, fiindca imi frangea mainile sub maneca tunici ce o purta, semn ca are ceva pe suflet si nu vrea sa imi spuna.
- Nu conteaza, spun pe un ton fals de veselie. Noapte buna doamna Chiyo, spun si ma indrept spre camera mea.
- Sakura, maine vei merge cu mine in Konohai sa imi cumpar medicamente, ma informa batrana, iar eu am aprobat din cap.
Nu-mi venea sa cred! In sfarsit ma ducea in Satul Frunza, dupa atata timp si numai o va lua pe Kaya, ca eu sa nu fiu ranita de oameni. Intru in camera si ma imbrac in pijama, zambind vesela, ca vad in sfarsit Konohai pe interior si nu numai zidurile din afara.

Am ramas uimita cand am trecut de protile mari. Niciodata nu vazusem atatia oameni, ce se plimbau pe strazile prafuite, pentru treburile zilnice. Genini ce plecau sau soseau din misiuni, jonini sau chiunini pe la un pahar de sake sau la dango, vaitandu-se de misiuni sau treburile primite de la hokage. Imi aranjez mai bine baticul, care imi ascundea parul, fiindca Chiyo m-a obligat, ca sa nu se uite lumea urat la mine. Mda... trebuia sa ma ascund si eu nu vroiam sa traiesc in umbra, dar sa traiesc in lumina, ma cam speria...
- Sakura! Trezeste-te! Ma trezi glasul batranei, zgarindu-ma putin pe timpane. Du-te si cumpara trei kilograme de teietei, imi spuse si imi dadu banii.
Pornesc spre patiseriem, in timp tot ce ma uitam dupa batrana ce se pierdu printre multimea de oameni, doar cocul din varful capului, ma ajuta sa o indentific. Mereu glumea, spunandu-mi ca eu i-am crizonat si mai rau parul decat era, doar sa ma tachineze. Trec pe langa un grup de tinere de aceeasi varsta cu mine, iar ele au inceput sa chicoteasca usor. Ma uit lung dupa fete, ne fiind atenta pe unde merg si ma ciocnesc de cineva, incat era sa pic pe jos. Doua maini puternice ma prinsesera de brate, facandu-ma sa scap un mic scancet de durere, fiindca m-a strans cam tare.
- Scuze, nu vroiam. Esti bine? Ma intreba o voce de barbat ce ma facu sa ridic ochii spre persoana respectiva.
Avea parul argintiu, tot tepi, intr-o parte, cu bandana acoperindu-i ochiul stang, iar chipul acoperit de o masca albastra. Ochiul sau negru, se mari cand ma vazu, apoi il miji, ca si cand as fi un infractor. Uram cand oamenii faceau acest gest in fata mea, ma faceau sa ma simt vinovata.
- Este vina mea, spun si imi plec usor capului.
Il ocolesc si alerg pana la pravalia, ce se afla la cativa pasi din punctul in care m-am ciocnit cu acel jonin. Deschid usa, ce fusese insotita de un clicet de clopotel de alama si am privit in jur. Erau rafturi intregi de paine, covrigei, foi goale de placinta si multe altele. La tejghea aparu o femeie invarsta de vreo treizeci si noua de ani, patruzeci, cu parul roz ca al meu, prins intr-un coc in forma de dragon. Ochii violeti m-au privit prima data binevoitori, apoi se marira de uimire. Inconjura tejgheaua si ma imbratisa, incepand sa planga pe umarul meu, repetand intr-una ca de ce m-au luat de langa ea. O indepartez pe femeie la o lungime de un brat privind-o atent in ochi, incercand sa imi amintesc, dar ca de obicei, ma lovesc de un obstacol dur in minte. Oftez si o rog sa imi dea trei kilograme de teietei.
- Deci este adevart ce se spune, spuse rozalia pe un ton trist si posac, facandu-ma curioasa. Ca esti atat de periculoasa incat si Akatsuki se teme sa dea nas in nas cu tine? Ma intreba ea, punand teieteii intr-o plasuta din plastic.
- Cine sunt Akatsuki? Intreb curioasa, punand plasuta in sacosa.
Femeia dadu sa raspunda, dar usa pravaliei se deschise brunsc, iar Chiyo ma striga, ca e timpul sa plecam. Ii mai arunc o privire si ies din magazin, in strada prafuita si insorita. Vreau sa o intreb pe batrana cine era vanzatoarea, dar ea ma apuca de brat si ma facu sa maresc pasul, soptindu-mi ca suntem urmarite. Ce frumos, n-am ce spune...
Prima!
Hi hi hi... Imi place la nebunie...
Hm... spun asta mai mereu.
Oricum am de ce. Ce frumos este capitolul. Minunat.
Credeam ca barbatul care a dat peste Sakura este Sasuke...
Mda nam norok
Ori cum cel de la geamul de la baie era sigur Sasuke. Moahaha
Ce imi place. Ma intreb daca ficul e Sasu&Saku...
Uff nu mai am cuvinte. Pe mine una mai lasat in suspans. Vreauu sa stiu cine o urmareste:((
Si de ce o urmareste. App tare faza cu Akatsuki.
Pai ce sa mai spun inafara ca imi place. Vreau next-ul repedee!
Spor la scris.

Ja'ne
Deci, o sa'ti spun mai intai de toate un simplu merci dupa care o sa zic si ceva de fic ca sa ai mai multe comuri. Deci acest capitol mi s'a parut interesant si o sa'mi dau si eu cu parerea cine ar putea fi acea persoana cu parul roz si facut coc in forma de dragon si ochi violeti: mama Sakurei. Acum sa vad daca o sa fie si adevarat. Si vad ca Sakura incepe sa gaseasca cate o piesa si sa le puna cap la cap pana face intregul puzzle al trecutului ei. Deci ideea mi s'a parut de la inceput originala si acum o sa'ti spun ca e si geniala. Este un fic captivant care te tine cu sufletu la gura sa vezi care este trecutul Sakurei, ce putere are, si lucruri de genul asta. Manu, esti o scriitoare foarte buna care pune descriere, actiune si dialog cat trebuie. Deci nu am ce comenta ca dialogul este sec, descrierea nu este multa sau ca actiunea este grabita. Deci fic'ul tau e jos palaria. Si sa ma mai anunti cand pui continuarea caci eu sunt mult mai entuziasmata sa aflu care este povestea ei si daca nu te superi am sa te intreb ceva:
1. Mai pui continuarea la Crazy or lucky.
2. Ai putea sa deschizi Yakuza's boss in love?
Si te intreb asta deoarece acestye fic'uri sunt frumoase si ar fi pacat sa faca panza de paianjen fara sa fie terminate.
Sper ca raspunsul la ambele sa fie "DA" dar stiu ca esti destul de ocupata:(
Oricum multa inspiratie si spor la scris!
Hey..
Mersi ca m-ai anuntat, si in acelasi timp, scuza-ma ca intarzii.
So, ca si data trecuta, incep cu greselile:
"scuip clabuci de la pasta si imi sterg gura" -> Aici nu imi place exprimarea. Mai bine spuneai "imi clatesc gura" si asta cuprindea tot. Si acolo mergea "ma sterg la gura".
"si facu shhh" -> damn, cum sa faca shh? Puteai sa formulezi "imi spuse sa tac prin semne", sau cu linie de dialog.
"Noapte buna, doamna Chiyo! spun, si ma indrept spre camera mea."
"Crizonat"-> Grizonat
"pic pe jos" ->pleonasm
"m-au strans"
"se mari cand ma vazu, apoi il miji," -> Nu cred ca iti poti mari sau mici ochiul cand vrei. Poate vrei sa spui ca se holba, sau privea uimit.
"invarsta" -> in varsta
"teietei" -> taitei
"brunsc" -> brusc
___
Am incercat sa le pun cam pe toate, dar nu am fost prea atenta:d. Dupa cum vezi, nu am mai dat multe explicatii. Daca ti se pare ca am gresit undeva, poti sa imi spui si voi incerca sa ma gandesc mai bine. Pai, nu le-am numarat, dar poti vedea ca sunt multe greseli. Mi-ar placea sa dispara. Mai corecteaza capitolul inainte sa il postezi. Poti sa citesti si cu voce tare, ca sa vezi mai bine greselile, si mai ales cele de exprimare. Ti-am mai povestit eu ca limbajul din fic, uneori, nu prea este "ficesc" :))) Exprima-te cat mai frumos, si pune mult accent pe lucrurile mai importante de descris. Adica nu descrie cum si-a dat nu-stiu-cine parul din ochi, dar nu il descri fizic suficient.
Apropo de asta, acolo cand ai descris personajul ala care o stransese in brate pe fata, whatever, nu ai scris decat vreo doua randuri seci de descriere fizica. Incearca sa o faci mai lunga, mai elaborata. Puteai sa descrii cateva gesturi, ca sa se stie mai multe despre el si prin caracterizare indirecta. De asemenea, expresia fetei si ochii sunt importante, pentru ca, de obicei, ele spun multe si sunt observate mereu la prima vedere.
Tot avand in vedere personajele, dialogul tau este sec, si la fel, are o exprimare cam ciudatica. Adica nu e gresita, dar nici prea urata.. si totusi nu imi transmite mai nimic. Incearca sa mai inlaturi din el, sau sa le pui replici mai interesante, sau macar altfel formulate. Ziceai de Chiyo ca e o doamna, ca are suflet bun,etc, iar din felul in care se comporta [cateodata], si vorbeste cu fata, nu prea mi se pare ca o iubeste si ca e o persoana buna.
As fi vrut sa descri mai mult si Konoha. Atunci cand mergea pe strada, sa zicem ca ar fi vazut.. case nu-stiu decare.. si oameni care fac nu-stiu-ce.

Deci, e dragut cum scri. Actiunea e impartita perfect in capitole. Descrierea ta este uneori seaca, iar sentimentele nu sunt aproape deloc descrise. Cu atat mai mult, iti era mai usor, pentru ca narezi la persoana I. Personajul tau mi se pare cam slab, asa.. ca o papusa.
Eu sper sa te mai perfectionezi, si sa ai grija capitolul urmator.
PS: scuze ca am aberat pe aici, si daca am greseli, caci ma cam doare capul :)) .
BYe-
Buna, am aterizat si eu si ma bucur sa vad un nou fic si mai ales +18. Stii doar ca imi place cum scrii si ramane valabil si aici. Capitolele sunt lungi si frumoase, cu modurile de expunere stai bine. Ai pus descriere, desi uneori incepi sa o lasi moale, incearca sa mentii aceiasi linie a descrieri, adica multa si frumoasa.. Eu la dialog spun ca e bine si nu are nimic gresit, adica trebuie si dialog. Actiunea nu e grabita. Fii atenta la semnele de puntuatie, uneori nu pui unde trebuie. Cu greselile le-a spus Ichigo, desi iti zic ca unele nu isi au rostul. Prima iti zic, din punctu meu, ca nu-i greseala si nici a doua. E ficu tau si nu arata rau deloc. Ideea imi place si pot spune ca e originala, vom vedea pe parcurs.

Mi-a placut cum ai inceput. Ai pus din prima mister si nu ne dezvalui multe. Aceasta Sakura care nu-si aminteste decat numele si ceea ce mai viseaza, chiar frumos si misterios. Mai ales cu femeia aia...tin sa cred ca e maicasa:)) si pana la urma ce treaba au cei de la Anbu cu rozalia? ciudat si misteru e mare, ceea ce imi place si ma bucur ca mergi trepetat cu el si dezvalui foarte putin sau deloc.

Pai astept next si te roaga je sa ma anunti :o3 Spor la scris >:D<
:bye:
Capitolul 3

- Sakura te-as ruga sa numai pui intrebari despre Akatsuki sau mai stiu eu ce, cand esti in acel sat. Nu vreau sa fi inchisa pentru esti cine esti, ma certa bland babuta, scotandu-ma din sarite, chit ca afisam o fata calma si supusa.
- Dar cine sunt? O intreb, oprindu-ma din mers, punandu-mi mainile in sold, lasandu-mi capul intr-o parte, privind-o banuitor. Chiyo! Strig pe ea, spunandu-i prima data pe nume, cand ea isi pleca privirea.
- Iti arat acasa ce am descoperit, dar te rog eu sa nu incepi sa iti cauti trecutul, ca vei innebuni cu siguranta, ma avertiza ea si am pornit mai departe.
In sufletul meu se aprinse o mica speranta sa aflu o mica parte din trecutul meu si cine sunt eu cu adevarat. A trebuit toata taria din lume, sa nu ma reped in casa, cand am ajuns in acel satuc. Dupa ce lasam cumparaturile in bucataria micuta, Chiyo ma lua cu ea in beci si aprinse o lumanare, apoi punand pe o masa de lemn ce se afla acolo, un dosar ingalbenit si rupt pe alocuri sau mazgalit. Imi spuse ca acolo se afla un raport medicat, de acum sapte ani - cand aveam eu treisprezece ani - pe care l-a obtinut cu greu. Aprob din cap si ma asez la masa si dupa ce ii multumesc, deschid cu grija dosarul si incep sa ma uit prin el. Vad acolo radiografii a toracelui, a craniului, maini, picioare si cam atat. Iau raportul si incep sa citesc atent.
Azi am examinat-o pe Sakura Haruno. In viata mea nu am mai vazut o persoana sa controleze Doton-ul printr-un singur gand. Sunt sigura ca tatal ei este unul dintre stravechi, dar mama ei neaga, spunand ca fata este nascuta in urma unui viol.
E posibil sa fie in urma unui viol, fiindca oamenii ce o cunosc, spun ca Saya a venit intr-o seara cu hainele toate rupte, spunand ca a fost abuzata.
Daca a fost violata, atunci cum se explica ca in raportul ei medicat, apare ca himenul a fost rupt inainte de viol?
Lasand asta la o parte acest lucru. Cea ce ne-a uimit la Sakura a fost coma superficiala, indusa chiar de ea, prin blocaj chakra. Nici cel mai bun ninja din cei mai buni nu ar putea sau nici nu ar risca sa faca acest lucru. Cum am mai spus mai sus cu acel control al Doton-ului. Prima data am crezut ca are inauntru vreun bijuu, dar la o examinare mai atent, fata nu este gazda unui bijuu. Sansele de a fi jinchuuriki, totalamente exclus. Atunci ramane o singura explicatie: Sakura Haruno a fost conceputa cu unul din clanul Chikyū, ca alta explicatie nu ar fi.
Oricare ar fi originea adevarata a Sakurei, Godaime trebuie sa o subjuge sub un jutsu puternic, ca sa o foloseasca mereu, fiindca puterea ei este atat de mortala, incat ar fi pacat sa nu o faca macar pe Haruno o arma, daca nu l-a facut pe Uzumaki...
[/i][/b]

Restul raportului sau a asa zisului raport a fost patat de sange, care s-a intarit, nelasand sa se mai desluseasca nimic. Deci numele meu era Haruno? Iar femeia de la pravalie era mama mea? Mai recitesc o data acel raport, in timp ce lacrimi cristaline imi curgeau pe chipul socat de cele aflate. Incep sa plang in hohote, suspinand de durere. Deci eu eram vazuta ca o arma de shinobi si nu o fiinta ce poate simti sau suferi. Trag aer cu putere in piept si caut prin beci un creion si o foaie, apoi incep sa notez intregul raport, sublininand "unul dintre stravechi", "blocaj chakra", "clanul Chikyū", "Godaime trebuie sa o subjuge" si "Uzumaki". Bag hartia in buzunar si pun la loc foile din acel dosar, apoi urc sus, ducandu-ma direct in camera mea, neadresand nici un cuvant batranei. Cand am ajuns in camera mea, am cautat un caiet la care puteam adauga file si am inceput sa creiez sectiuni pe el. Incepand de la vise, pana la documente si spune de oameni, avand grija sa nu ma prinda Chiyo cu el.

Stateam la masuta micuta din gradina si mancam impreuna cu baba, ce a pregatit, in timp ce lanterna ce ne lumina, gradina, prajea mustele. De obicei cinele luate in gradina, erau pline de glume si voie-buna, dar aceasta era incordata, iar baba tresarea la fiecare zgomot pe care il auzea. Nu era singura incordata. Eu cercetam sansele mele de a pleca din casa, fara sa ma simta ea sau sa ma opreasca prostia de sigiliu ce la pus in jurul casei. Trebuia sa fac cumva sa trec de el, fara sa o alarmez pe doamna, ca si asa existenta mea pe acest pamant este degeaba. Oftez si privesc copaci din jurul nostru si atunci imi veni o idee, ce ar putea sa ma scape de acea alarma idioata.
- Doamna Chiyo, in pamant exista aer? O intreb, apoi m-am facut singura proasta, fiindca exista.
- Sakura, normal ca exista. Carchita, viermi, gandati traiesc sub-pamant. Cateodata ma faci sa cred, ca tu incepi sa iti pierzi si mai mult memoria, decat o ai, mormai batrana, enervandu-ma.
Imi plec capul cuminte, chit ca imi venea sa ii carpesc una intre ochi. Am continuat sa mancam intr-o liniste de mormant, ca pana acum...
Ma bucur ca am ajuns prima nu ca ar conta.... Merci ca m'ai anuntat si prima data cand ai zis ca ai adus nexturile am crezut ca le'ai adus la Yakuza's boos in love si la crazy or lucky dar se pare ca nu prea cred ca o sa mai pui contiunarea la Crazy or lucky. Nu vreau sa te supere afirmatia mea dar eu sper sa nu renunti la fic pe scuza ca ai multe fic'uri, caci cu mine nu merge deoarece si eu am un fic care il fac singura si doua in colaborare deci stiu cat de greu e sa ai multe fic'uri dar daca ma bantuie ideile nu pot sa nu le astern.Deci ma bucur ca macar ai adus continuarea la aceste doua fic'uri. Imi plashe tare mult cum descrii, actiunea nu e grabita iar dialogunl nu este sec. Saraca Sakura... adevarul cred ca a durut'o dar cred ca s'a si bucurat ca macar a aflat ceva din trecutul ei. Ma mir daca o sa plece si vreau sa vad daca se va mai intalni cu cei patru Anbu misteriosi. Deci fara alte introduceri sau mai bine spus incheieri te rog sa ma mai anunti cand pui continuarea. Spor la scris si muulta inspiratie si vreau sa vad continuarile cat mai repede posibil, desigur cand ai timp sa le pui.
Am venit..am si uitat de ficu asta..scuze..pai modurile de expunere sunt ok, desi la descriere puteai mai mult, mai ales acel moment cand afla o parte din adevar. Ca tot veni vorba..cat mister ai pus o.o Sakura are ganduri..adica vrea sa plece sa afle adevarul, o intelg, dar se expune pericolului. Cum am zis cam mult mister, mai ales cu maicasa, ori era virgina si sa daruit de buna voie..ori a fost violata, dar mai inainte..sper sa ne lamuresti si sa-i aduci pe acei membri Ambu din nou in scena:> chiar dureros sa afle rozalia ca ea e o arma shinobi..saraca
Spor la scris si astept next.
Bye.>:D<
Capitolul 4

Ma ridic din pat cu grija sa nu scartaie arcurile si am scos de sub el o paiata de paie cu peruca, cat mine de intalta. Imi dam jos pijamaua in care dormeam, ramand intr-un maiou din plasa, peste o bluza neagra cu manici largi si mai lungi decat mana mea, expunandu-mi umerii. Imi aranjez pantaloni negri, pe picior cu o multime de buzunare. Pun paiata in pat si aranjez plapuma in asa fel incat as dormi eu acolo. Imi iau din dulap un rucsac maroniu, cam greut si la sold o katana, dar foarte speciana. Era o katana pentru duel, ce se desfacea in doua, pentru a lua cate una in fiecare mana, apoi le foloseai ca pe o singura arma, astfel erai ca un bebelus ce invata sa mearga. Trag aer in piept si imi prind parul intr-o coada de cap, apoi imi iau in mana sandalele negre, cu talpa joasa si foarte usoare. Deschid usa de la camera in cea mai mare liniste, apoi tot asa de incet o inchid. Pornesc pe varful degetelor - nici chiar asa - spre beciul casei, cu urechile ciulite dupa zgomote, iar cu ochii dupa eventuali Anbu, care ma supravegheau din cand in cand noaptea. Ultimul lucru care il mai vroiam pe cap, erau acei luptatori Anbu, ce isi serveau suveranul cu atata indarjire, incat si-ar vinde si sufletul pentru el sau ea. Idioti, imi veni singurul cuvant in minte. Am zambit usurata, cand am deschid usa de la beci, apoi am coborat acolo, intericul, cuprizandu-ma in intragime. Ma incalt cu sandalele si ma pun in genunchi, lipind palmele de pamant. Inchid ochii, concentrandu-ma asupra taranei care o simteam sub palme, iar in minte se forma imaginea poienii in care i-am vazut pe luptatori.
Stau asa cateva minute si deschid ochii dezamagita, ca sa raman socata, trezindu-ma in poienita aceea. Ma uit in jurul meu speriata, in timp ce inima imi batea atat de tare in piept, parca ar fi o toba. Trag cu lacomie aer in piept de cateva ori, apoi ma ridic in picioare si pornesc spre adancul padurii, pentru a ma indeparta cat mai mult de satuc si pentru a gasi pe cineva care sa ma indrume spre clanul Chikyū. Nu stiam de ce, dar undeva in adancul meu simteam ca in acel clan trebuie sa cunosc pe cineva care imi va raspunde la intrebari sau sa imi explice cine sunt Akatsuki si sa ma indrume spre ei. Mergeam leganandu-ma pe carare, fiindca eram obosita din cauza acelei smecheri cu pamantul. Ma impiedic si pic pe jos, ramand pe iarba si adormind fara sa vreau, sub bolta copacilor.

Trilul pasarilor impreuna cu razele soarelui ma facura sa deschid ochii si sa constientizez ca am fugit de acasa. M-am ridicat de pe iarba ce mi-a servit drept culcus, apoi m-am sucutrat pe haine de praf. Am inceput sa continui drumul, dar arucand la intervale scurte de timp, priviri in urma mea, fiindca aveam sentimentul ca sunt urmarita. Ca sa fiu sigura, imi pun o esarfa pe cap si invelindu-mi parul cu ea, ca sa nu fiu recunoscuta dupa el, fiindca ultimul lucru de care aveam nevoie, era sa fiu tarata inapoi. Dupa un timp ajung la un izvor, unde imi umplu sticla de doi litri de apa curata si mai beau. Aud zgomote, iar in apa cristalina si limpede, vad cum trec deasupra mea trei luptatori Anbu, urmati de un caine mare alb, numai bun sa te inhate si sa te inghita intreg. Astept pana se indeparteaza, apoi oftez usurata si plec de la izvor, indreptandu-ma fara tinta spre Vest. Cumva simteam ca acolo trebuia sa caut, ca sa gasesc raspunsurile.
Dupa un car de ani ies din padure si vad un magazin de Dango, cea ce ma facu sa zambesc bucuroasa, ca as putea sa obtin indrumare. Pornesc cu pas grabit, dar vad cainele ala mare si cei trei luptatori impachetand alimente. Pe doi dintre ei i-am recunoscut. Tipul blond, cu parul ciufulit, cu o constitutie solida si cu muschi puternici, dar cum se spune: Multi muschi si nici urma de creier. Celalt tip era brunetul care a fost la fereastra baii mele. Acesta avea o costitutie atletica, cu muschi de pantera, aratand ca a crescut un timp in conditi nu chiar prielnice pentru un adolescent. Oftez si fac miscari din maini, pe care le-am invatat de la Chiyo, pentru a-mi schimba culoarea parului si a ochilor. Mi-am schimbat ochii intr-un albastru-deschis si parul in alb, iar hainele in culori vesele. Ma indrept spre magazin, iar cainele incepu sa latre, pana cand un tip cu parul saten, tot ciufulit, usor rotofei, dar fara burtica, isi potoli patrupedul, numindu-l Akamaru. Akamaru..., numele imi sunea cunoscut in minte, dar nu voriam sa il caut acum sau sa incerc. Scot un creion si mazgalesc numele cainelui pe materialul rosul al bluzei.
- Vi din satucul din padure? Ma intreba stapanul cainelui, aratand cu degetul aratator spre padure.
- Aaa... da, raspund, iar in glas se simtea tremurul, fiindca oricand puteam fi descoperita.
- Uite, mai spuse si arata o poza cu mine, dar acolo aveam saisprezece ani, cu parul taiat scurt, pana la umeri, dar in loc de privirea inocenta si timida, acolo aveam o privire rece, distanta si nebuna. Aceasta fata a fugit din acel sat azi-noapte si ne intrebam daca ai vazut-o cumva? Ma intreba satenu, iar eu dau din cap.
Acesta ofta si le spuse ca e timpul sa plece de acolo. Blondul cu cainele trecura pe langa mine, iar eu vreau sa ma duc in magazin, cand cineva ma prinde de antebrat. Ma intorc speriata si il vad pe luptatorul Anbu brunet, dar masca data intr-o parte. Avea ochii negrii, obligi ca la pisica si in fata doua suvite ce ii sporeau acea aura de mister, care i-o dadeau ochii. Buzele erau usor subtiri, formau un mic suras trist, dar si protector. Ridica mana si o aseza pe obrajul meu, cu grija sa nu ma zgarie cu unghile alea de pisica ce le aveau Anbu la manusi.
- Mergi spre Vest si vei afla raspunsuri, spuse tanarul si lua mana de pe obraz, ca sa-mi ia mana in a sa. Asta mi l-ai dat inainte sa te pierzi pe tine si sa credem ca ai murit, continua si puse in palma mea ceva usor greut. Sper ca intr-o zi iti vei aminti de mine si ma vei cauta, pana atunci, la revedere, imi sopti ultimile cuvinte.
Isi puse masca si se indeparta de mine, pornind dupa camarazi sai. Deschid palma si raman uimita sa vad o semi-luna cu o steluta, prinsa de o panglica neagra. Ating cu degete tremuratoare acel micut si delicat si simt cum capul incepe sa ma doara, ca si cand cineva ma loveste in el cu un par.
Vision
Eram amandoi ascunsi dupa niste copaci, in timp ce oamenii petrecea. Il strangeam pe ultima data pe el si el pe mine, fiindca azi plecam...
- Chiar pleci? Ma intreba el, iar eu am aprobat din cap.
- ... ca sa nu ma uiti, iti dau asta, rostesc si ii pun in palma medalionul cu panglica. Si asta, mai spun si il sarut apasat pe buzele moi si delicat.
Era pentru ultima oara cand le simteam si acest lucru imi creea un gol in stomac...
[/b][/i]

- Nu se poate... nu se poate..., murmur privind socata pamantul, in timp ce acel jutsu de schimbare a culorii se rupse.
Se pare ca baiatul ala avea legatura cu mine, dar de ce nu am putut sa imi amintesc numele sau? De ce? Aud niste pasi si imi ridic speriata privirea, intalnind ochii barbatului ce avea in stapanire magazinul de Dango.
- Tu esti criminala ce a asasinat-o pe nepoata shogunului Tarii Vantului..., incepu sa strige, dar numai continua ca l-am prins de gat.
Mana invaluita intr-o chakra de culoare neagra, trecu prin gatul sau, scotand sufletul. Corpul ii se prabusi la pamant ca o papusa caruia ii sa taiat sforile. Stang spiritul de gat pana in ucid, apoi apuc corpul fara viata arucandu-l in coliba. Dau foc casei si pornesc in fuga spre Vest, fiindca intr-un fel aveam incredere in acel Anbu. Ating in treaca medalionul ce se afla sub esarfa, ca sa fiu sigura ca este inca acolo, in timp ce alergam cat puteam de tare, fugind ca o criminala...

Medalionul Sakurei
Mi s-a facut putin frica de Sakura. Imi place totusi amnezia prin care trece si imi place si mai mult aspectul Anbu-ului brunet. :P Dar totusi vreau sa aflu ce o sa se mai intample. M-ai facut tare curioasa. Desi la unele parti am avut parte de o usoara confuzie. Nu-mi mai dadeam seama de subiectul actiunii. Anyway...Am vazut cateva mici greseli de tastare , dar imi e putin lene sa le spun :)). In rest nu prea am vazut nimic.
Imi place mult ideea fic-ului si astept next-ul! ^_^ Arigato pentru ca m-ai anuntat si spor la scris continuarea ! Bye! :bye:
Am revenit, mersi ca mi-ai spus. Ce as putea sa spun decat ca imi place, mai ales ideile diabolice si pline de mister pe care le ai. Nu ma asteptam ca misteriosul brunet sa o cunoasca pe rozalie [chiar cand ii vei dezvalui identitatea, ca mor TT_TT] Greseli ai avut cateva, incearca sa corectezi capitolu. Descriere a fost, desi tu nu prea descrii sentimentele foarte mult, incearca sa le accentuezi ca sa simtim si noi acele emotii, trairi ale rozaliei;) Dialogul e si el plin de mister, iar actiunea nu fuge si tu inca ne tii in suspans ca sa murim noi:)
Spor la scris, abia astept nextu:*
Hey Manu, buna >:D< Am trecut si eu pe aici. Cei drept ficul l-am zarit mai de mult si primul capitol l-am citit in fuga si am uitat de el :D. Dar azi l-am descoperit din nou si mi-am amintit.
Ce pot sa zic: ideea e originala, descrierea este, naratiune, dialog etc...(oricum nu ma prea pricep sa comentez).
Imi place faza cu "Multi muschi si nici urma de creier" :))
Ai cateva greselute de scriere:
speciana- speciala
coada de cap- coada de cal
Il strangeam pe ultima data - il strangeam pentru ultima data

Ei or mai fi dar mie lene sa mai caut si oricum nu conteaza pt ca toti facem greseli.

Deci astept capitolul urmator. Si daca ai putea sa ma anunti si pe mn cand il pui ;;)
byebye spor la scris
Hello:*
Imi place asa mult cum decurge povestea... iar atitudinea Sakurei... pur si simplu ma incanta. Dura si fara mila... deja ma saturasem sa o tot vad prostuta si plangacioasa:thumbdown:
Inafara de cateva litere care lipsesc pe alocuri sau sunt puse aiurea nu ai greseli de tastaura... oricum nu prea ma preocupa greselile.
Cat despre ramarca Sakurei referitore la muschi si lipsa de creier a lui Naruto... nu poti sa o contrazici... adevarul nu poate fi schimbat... sau poate?
Ma intreb ce o sa mai afle Sakura... nextu pls:*:bye:
Capitolul 5

Stateam si priveam intrarea dintr-un sat, fiindca la poarta lui era un panou publicitar cu postere si afise pe el. Ochii mei alunecau dintr-o parte in alta, citind cat de periculoasa era. Ucigasa nepoatei shogunului, conspiratie impotriva lui Godaime, originea dintr-un clan itnerzis si torturarea persoanelor nevinovate, citesc in gand. Rup afisul, asigurandu-ma intre timp ca nu ma vede nimeni. Rulez foaia si o bag in rucsac si pornesc mai departe, intrand in sat doar pentru a cumpara merinde. Trec pe langa niste oameni, usurandu-i de bani. Nu-mi venea sa cred cat de sigura pe mine era, cand am luat banii din buzunarele lor si am cumparat niste mancare. Oare chiar eram o hoata si o criminala? Ma intreb in gand, in timp ce ieseam din sat, indreptandu-ma mai departe spre Vest pentru a cauta raspunsuri.

- "Acuzata de asasinarea nepoatei shogunului, complice la planurile lui Orochimaru si multe alte crime care o fac o adevarata amenintare, fiindca este instabila psihica..", citeam in soapta, marind ochii la fiecare cuvant murmurat de buze.
Dupa ce termin de citit, imi musc buza pentru a-mi innabusi urletul de durere ce il simteam in acel moment. De ce a trebuit sa imi peird memoria trecutului si acum sa vad ca nu eram o persoana buna, cuminte si ascultatoare cum m-a lasat Chiyo sa cred? De ce m-a mintit? Si acel Anbu de ce mi-a dat medalionul ala si cum a ajuns in posesia sa? Numai pot sa tin in mine si incep sa urlu, lasand lacrimile sa curga in rauri pe chipul meu. Ma simteam atat de mizerabila si de pangarita...
- Ce cauta o fata frumoasa ca tine aici in mijlocul paduri? Ma trezi un glas vag cunoscut si imi ridic privirea inlacrimata, ramand socata.
In fata mea statea un tanar de vreo douazeci si sapte de ani, cu ochelari rotunzi pe ochii negri. Parul argintiu era prin in coada de cal, lung pana aproape de jumatatea spatelui. Cand imi vazu chipul ingheta pe loc, iar pe fata lui puteam vedea cum se dadea o batalie intre a ma ataca si a fugi. Il privesc atent si imi dau seama ca l-am vazut de cateva ori in visurile mele. El este cel care il... torturam..., imi soptesc in gand, amintindu-mi cand torturam pe cineva cu parul argintiu. Ma ridic in picioare si fac cativa pasi in spate, iar tanarul vazu ca imi era frica de el, scoase un kunai si incepu sa inainteze spre mine.
- Spune-mi draga mea Sakura, cum este sa ramai fara amintiri? Ma intreba si facu un semn cu o singura mana, apoi aceasta fusese invaluita de o chakra albastra.
Icnesc suprinsa, cand argintiul ma lovi cu palma libera in stomac, apoi ma taie superficial de-a lungul bratului, despicandu-mi maneca in doua.
- Unde este iubitul tau, sa te salveze cand tu i-ai aratat cat de nebuna esti? Ma intreba barbatul inaintand spre mine, iar eu ma taram in spate cu fiecare pas facut de el. Sasuke te-a uitat si nu ii mai pasa de tine, asa ca adio Sakura Haru..., numai apuca sa termine, fiindca o sabie de lumina ii trecu prin cap, ucigandu-l pe loc.
- Mai taci dracului Kabuto, aud un glas cum mormai si in fata mea veni acel Anbu ce mi-a dat pandantivul.
Acum purta o bluza neagra, de kimonou, cu manici largi, niste manusi negre, ce ii acoperea doar podul palmei si o pereche de pantaloni albastri. In spate avea un rucsac micut, semn ca l-a facut in graba, iar la brau o katana. Intinse mana spre mine, iar eu i-am apucat-o find inca in stare de soc. Ma ridic in picioare, fac un pas si totul se intuneca in jurul meu...

Deschid lenesa ochii si vad un foc de tabara cum ardea langa mine, incalzindu-mi fata. Vreau sa ma ridic, dar bratul stang protesta, facandu-ma sa scot un mic tipat de durere, facandu-ma sa pic inapoi in paturi...
Vision
- Spune-mi unde este! Strig la Kabuto, in timp ce mana dreapta se afla invaluita intr-o chakra galbena.
- De ce? Ca sa-l aduci inapoi? ... are nevoie de el! De trupului... Aaaa! Tipa cand l-am atins cu degetul pe brat. Crezi ca tortura te va ajuta sa ma faca sa iti spun unde este... ? Visezi... Aaaa! Tipa si mai tare cand l-am atins pe abdomen.
Zambesc ironica si imi indrept degetul spre fruntea lui...
[/b]

Simt cum cineva ma zgataia usor, facandu-ma sa deschid ochii mari de frica si teama. Il vad pe brunet cum statea ingenunchiat langa paturi, privindu-ma atent si milos, cea ce ma facu sa ma ridic repede in fund. Il iau in brate, imi ascund fata in umarul sau si incep sa plang in hohote si suspine. Nu-mi venea sa cred ca l-am torturat pe Kabuto pentru a afla raspunsuri. Ce fel de persoana eram eu?...
Buna,
Manu imi pare foarte rau ca nu am ajuns mai repede sa'ti dau comm :nh: Deci capitolele au fost frumoase. Saraca Sakura...nu'si aduce aminte nimic si cand afla cate ceva despre trecutul ei se pare ca este ceva rau ceea ce ma face sa o iubesc. O Sakura rea e draguta. Sasuke se pare ca o iubeste pe Sakura si nu conteaza daca e nebuna, ceea ce e sweet dar din pacate mie una nu'mi plac lucrurile prea siropoase dar la fic'ul tau imi plac. Deci acum sper sa vina continuarea repede. :bye:
@sasusaku_alexandra => inspiratia nu vine la comanda si nici intr-un caz cand vrei tu. Descrierea nu poate sa fie grabita, ci doar actiunea, descrierea poate sa fie seaca, la fel si dialog, care se imparte intre sec si bun si nici de cum misto. Povestesc numai din punctul de vedere al Sakurei si se subintelege ca nu am nevoie de point of viwe, ca sa fac ghiveci.
Cam atat am avut de spus, nextul.
Capitolul 6

- Maine plecam de aici inainte sa apara cineva si sa ne vada langa cadravul acestui vierme, rosti brunetul, in timp ce alimenta focul, ca sa stea aprins toata noaptea.
- Am inteles, soptesc, aproband din cap, in timp ce mancam niste fructe si il priveam pe tanar cu coada ochiului. Scuze ca te intreb, dar cine esti tu si de ce ma ajuti? Il intreb curioasa, facandu-l sa chicoteasca usor, ca si cand am fi spus vreo gluma proasta sau ceva de genu.
- Sunt Sasuke Uchiha, ultimul ramas din clanul meu si noi doi am avut timp de cateva luni niste clipe frumoase, sa spun asa, se prezenta cu un zambet protector si plin de dragoste, facandu-ma sa ma gandesc la ce se refereau acele clipe.
De sex nici intr-un caz, fiindca Chiyo imi spuse ca sunt inca virgina sau ma rog poate m-a mintit, dar atunci la ce s-a referit? Simt cum ma ia cu dureri de cap cand incerc sa imi amintesc, asa ca o las balta si ma concentrez pe mancarea din fata mea. Il vad cu coada ochiului cum scoate ceva din gentuta de la spate si imi intinde un plic, spunandu-mi ca este pentru mine. Il deschid nerabdatoare si scot de acolo o poza in care era un baietel de vreo trei-patru anisori, cu parul negru cu tente de albastru la lumina, taiat scurt si ciufulit in spate, iar ochii verzi priveau amuzati aparatul foto, in timp ce se juca cu niste cubulete. Era asa de dulce si simpatic, inocent si dragalas, incat va fi un mare cuceritor cand va ajunge de varsta mea. Ii spun lui Sasuke ca are un fratior frumos, facandu-l sa chicoteasca usor si imi spuse ca acela este fiul sau, lasandu-ma masca. Daca are un fiu acasa si o sotie, cum isi permite sa umble hai-hui cu mine pe aici? El a spus ca am avut un fel de trecut frumos in spate, atunci de ce a mintit ca are un fiu? Sau chiar daca ar fi adevarata chestia cu fiul, atunci de ce nu sta langa el, sa-l invete ce este bine si nu, sa il protejeze si nu sa piarda vremea cu mine, un om rau si fara scrupule. Imi musc buza de jos de nervi, incercand sa ma abtin sa nu il bat si sa il oblig sa il trimit acasa langa fiul si sotia lui...
- S-a intamplat Sakura? Esti bine? Ma intreba curios, venind langa mine si vrand sa ma ia de dupa umeri, dar m-am ridicat repede in picioare, apucandu-mi bratele cu mainile.
- De ce nu te duci acasa la sotia si copilul tau, in loc sa ma dadacesti pe mine? Il intreb pe un ton calm, rece si distant, privind in continuare cadravul lui Kabuto.
- Nu-s casatorit. Nu inca, iar el ma roaga sa i-o aduc pe mami lui si nu o fata oarecare. Voi veni cu tine, fiindca simt ca in acesta calatorie de recuperarea memoriei tale o voi gasi si pe ea, imi spuse, apoi mai arunca niste lemne pe foc, alimentandu-l.
Trag aer in piept, in timp ce in minte imi veni chipul unui bebelus foarte dulce, ce dormea in fasa, abia nascut, cu un smoc de par negru in frunte. Doar imaginea lui si nu a persoanelor ce il tineau. Pic ingenunchi si incep sa plang de ciuda ca imi aminteam fragmente, imagini, dar niciodata totul. Ma gemuiesc pe iarba, cu genunchi la piept si incep sa plang mai departe...

Simt cum cineva trage de mine si sar speriata dintre paturi, lovindu-ma cap in cap cu Sasuke, picand amandoi pe spate si vaitundu-ne de noua durere de cap. Dupa ce ne-a mai trecut, am strans lucrurile de acolo si am pornit mai departe spre Vest, in timp ce brunetul imi explica, ca mama copilului sau a fost nevoita sa plece de langa ei, din cauza originei tatalui ei, dar a fost lasata sa nasca in sat si sa mai stea doua luni pana s-a recuperat, apoi a plecat in ultima ei misiune si nu s-a mai intors. In acel moment am simtit un val imens de furie oarba pentru Godaime si oamenii ce au pus-o sa isi abandoneze iubitul si copilul. Trag de cateva ori aer in piept pentru a ma calma, apoi il intreb ce trecut am avut cu el, facandu-l sa isi tuguiasca buzele si sa priveasca cerul ganditor.
- Am fost un timp in aceeasi echipa. Eu, tu si Naruto, imi raspunse, facandu-ma sa scot un "aha" usor trist, fiindca nu semana nimic cu vreo poveste faimoasa de dragoste cum citeam prin carti.
Vazandu-ma cu moralul la pamant, incepu sa imi povesteasca niste intamplari hazli, ce ma facura sa rad cu gura pana la urechi. Am mai continuat sa vorbim una alta, pana cand ne-am oprit sa mancam pranzul in fata unui tunel, bucunadu-ne de privelistea frumoasa ce se intindea sub noi. O mare inverzita de copaci, fiindca ne aflam pe un munte ce facea legatura intre Satul Sunetului si Tara de Foc. Dupa un pranz fugar, am pornit prin tunel, alergand, fiindca brunetul simtise niste ninja cum se apropiau de noi.

- I-ai dracu... cainii lui... Kakashi, injura Sasuke, in timp ce statea aplecat, cu mainile apasandu-si genunchi si tragandu-si rasuflarea.
Eu stateam in fund cu capul pe spate si respiram intretaiat, amintindu-mi cum am alergat prin tot satul din cauza prostiei de caine al unei idioate de babe. Pana in copac nu m-am oprit si de acolo i-am aruncat in cap un stup de albine. Incep sa rad de aceasta intamplare, iar Sasuke incepe sa rada cu mine, dar fara sa stie de ce, asa ca am inceput sa radem de rasul nostru...
O sunt prima b-) deci...acum am citit de la inceput acest fic...am tot observat ca atunci cand imi ziceai ca ai pus nextul la yakuza imi ziceai ca ai pus si nextul la show me love... dar niciodata nu l-am citit...si azi m-am hotarat sa o fac:) si nu regret;)) imi place mult fic'ul si cum descrii:) povestea Sakurei e foarte trista:( adica faza cu memoria:( si sper ca intr-o buna zi sa si-o recapete:) cu ajutorul lui Sasuke:) si chiar vreau sa stiu...de ce a facut toate acele lucruri rele...am o banuiala ca o controla cineva...s-au ceva de genul asta...oricum Spor la scris sweety:*
See ya! :bye:
WoOoW!!! Cat timp a trecut de cand nu am mai lasat un com.? Manu imi cer scuze pentru ignoranta de care am dat dovada, dar am avut putina treba, bine, putin mai multa. Descrierea este frumoasa, nu este in cantitati reduse, inteleg ca tu trebuie sa descri decat anumite sentimente. Si nici nu prea ai ce sentimente sa povestesti, Sakura nici nu stie destule ca sa poata simti ceva. Iar tu trebuie sa pastrezi misterul, astfel, nu descri decat ce trebuie. Dialogul este bun, este si indirect si direct. Ma gandesc la Sasuke si la "sotia" lui, iar copilul este un adevarat mister. Prin minte imi trece o banuiala, cine ar putea fi aceasta "mama"
:bye; cam atat..papapap
Hello, vai o adevarata bucurie nu se putea.
A fost o adevarata supriza si soc cand am citit "copil" deci pe bune ca nu ma asteptam. Cei doi au un trecut interesant :> descrierea a fost ok, iar la greseli..ai mancat un mic cuvant pe undeva :]]
cand totul era ok, vine kakashi..ala ce mai vrea? dar macar sper sa fie de partea lor si ca Sakura isi va reveni. Imi place faptul ca pui mister si nu dezvalui prea multe, chiar daca noua ne da "dureri de cap" dar prin asta ne atragi si ne sporesti interesult.
:BYE: