Salut,draga mea am aparut si eu cu critica.
Idea: Dupa mine este chiar originala. Imi place comportamentul lui Naruto, chiar daca il gasesc cel mai des la Sasuke, si iti spun sincer ca eu la viata mea am citit multe ficuri. Mai multe decat iti imaginezi. Comportamentul Hinatei ma suprins, placut recunosc. Obersv ca totusi ai pastrat acea timiditate pe care o are si in anime. Bravo tie!
Limbajul: Este foarte okey, chiar imi place. Esti foarte vulgara, la ideii ( ca si mine ), dar la limbaj esti foarte bine. Nu am observat cuvinte obscene. La capitolul asta esti foarte bine.
Descrierea: Exista, e foarte buna dar.. Draga mea, axeazate mai mult pe sentimente. Stiu ca poti mai multe. Nu pot sa neg faptul ca nu ai descrierea sentimentala, dar mai trebuie. Incearca, te rog frumos, o sa vezi totul o sa iasa si mai bine. Mi-a placut cel mai mult Prologul. A fost genial. :love:
Estetica: Este foarte frumos asezat in pagina si pot spune ca la capitolul asta meriti un 10 cu felicitari.:bv:
Cam atat de spus,sper ca nu te-am suparat!:eto: Si sper ca vei aduce nextul tot astazi,ca sa pot dormi si eu la noapte:zz:
Mult succes si inspiratie!:pls:
Ioi, ioi, ioi, câtă acțiune pe aici, adică nu prea. Nu știu, a cam stat în loc, mă așteptam ca în capitolul ăcesta ca Naruto deja să intre în camera unde se afla Hinata o.O. Îmi place când totul se mișcă încet, dar acum a fost prea încet. În orice caz, chiar mi-a plăcut, totul a fost superb, și mai ales că Naruto pare un erou, un super-erou o.O. Da, îmi place, mai ales descrierea ta mirobolantă, cum ți-am mai spus de atâtea ori: ador cum scrii. Baftă în continuare, revin și la următorul * parcă nu făceam asta deja *.
Ce pot sa spun? A fost foarte palpitant, crdeam ca Naruto o sa patrunda deja in camera unde se afla si Hinata dar e ficul tau si poti face ce vrei. Dupa cum am vazut ca ai scriz la inceput de capitol "Scuzaţi dezordinea care s-a abâtut asupra capitolului, după ce o salveaza pe Hinata întrăm la mijlocul poveştii şi ne vom apropia curând de finalul ficului." sper ca sfarsitul acestui fic sa fie asa cum mi-l imaginez Ei bine te astept cu next si spor la scris:*
soo~oper capitol... dar daca ai scrie si la marimea prestabilita de site ar fi si mai bine... ^_^ oricum... probabil nu ai avut inspiratie multa pentru a face un capitol lung, asa ca te-ai gandit sa maresti scrisul... mda... cool... -_-" ma rog... lasand asta la o parte, acum trebuie sa comentez in continuare acest capitol... n_n
so... let's see... ai ceva descriere pe acolo, este pusa unde trebuie, dar mie mi se pare putina... daca mai lungeai descrierea probabil puteai ajunge la stadiul la care nu mai trebuia sa maresti scrisul ca sa para capitolul mare... actiune... asta este din plin... si mi-a placut foarte mult... :]
dialogul e pus si el unde trebuie, dar mie mi se pare putin... -_-" eu am o problema cu dialogul: imi place sa fie mult... cat se poate de mult... :]] dar uitand de asta, ceea ce ai scris tu este foarte bine... felicitari!
si ce sa mai lungim vorba daca ti-am comentat capitolul? hai sa inchei! si am s-o fac prin a-ti ura bafta si inspiratie multa in continuare! sa ma anunti cand apare urmatorul capitol... n_n dar sper sa nu fie ultimul...u_u"
ok... buh bye! ^_^
Valeu, dragoste, am intrat cu capul in monitor Imi place ca ai descriere pentru orice si nu iti scapa nimic. Actiunea nu o grabesti si mereu ai reusit sa ma faci sa imi imaginez toata actiunea. Greseli uite ca am mai ochit, deobicei puneai alta litera la final. Exemplu: "sabie-sabia" [cu "a" la final nu cu "e", in cazul tau] Imi place cum aranjezi, usor de citit cu o claritate foarte buna.
Se pare ca Naruto se misca repede si e chiar incapatanat, face numai ce-l duce capul. exact cum e el si in anime, frumos. Nu l-ai modificat prea mult, cu greu se observa o schimbare la el. Acum cu salvarea Hinatei povestea seamana cu salvarea unei printese tinute in turn, e palitant.
Trec si eu pe la tine, desi iti citesc ficul de ceva vreme, abia acum m`am decis sa iti las comm. Ce pot sa spun.. il ador! Imi place mult cum povestesti, descrii etc.. ( si mai ales imi place ca povestesti din ambele perspective). La format totul e ok ... chiar nu am ce reprosa.
Acum revin cu intrebarile mele : Oare ce se va intampla cu Hinata? O vor salva Naruto si echipa lui ? Va deveni Naruto baiat cuminte fara perversitati? Il va accepta Hinata? Vor fi happy pana la adanci batraneti?
Si sper sa primesc curand raspunsurile :]] Dar pana la urmatorul next eu iti urez bafta.. sa ai multa inspiratie si.. cam atat ! Spor la scris ! kiss
Hello :] In sfarsit, am reusit sa trec si eu pe aici. Sorry for big late, dar nu prea am fost pe acasa in ultimul timp, iar acolo unde am fost n-am avut deloc acces la net. Sorry again, but sa revenim la next. A fost un next dragut, sa nu mai zici ca a fost o oroare, fiindca ma supar rau pe tine, claaaaaaaar? Descrierea a fost buna, naratiunea si dialogul la fel de bune. Nu prea am vazut greseli, dar sincer nu le-am dat mare importanta. So, that's all. Bafta cu next-ul si nu uita sa ma anunti cand il postezi! *hugs*
Deci am întârziat. Dar vă anunţ că mi-am propus să fragmentez povestea. Deci aceasta este finalul primei părţi.
Sper să vă placă cu toate că mie mi se pare banal.
Mersii pentru că citiţi si mă bucur că vă place.
Corectez mâine.
Capitolul XII
~ Hinata ~
Privire fărâ-mi sperantă, iar irisul pe care îl simţeam cum se decolorează treptat şi cum ochii se plimbau în căutarea unui faşcicul de lumină. Care ar putea cumva să se strecoare pe sub umbra sufocatoare ce se instalase in blestemata aceasta de cameră.
Întinsă din nou cu trupul palid şi lăptos pe acea podea rece, parchetul pe care îl simţeam dedesuptul meu se contopeşte cu carnea mea, iar la final ceva v-a înflori din compoziţia noastră.
Lacrimi amare de durere, singurătate.. simt cum inima îmi explodează între coaste şi stern. Acesta să fie tabloul în care se creionează moartea ?
Auzeam, vedeam, respiram... nu sunt moartă, dar vreau să fiu. Ce rost mai are? Odată ce Naruto îl înfrânge pe acest tip, gaşca nemernicului are să mă împuşte pe la spatele lor.
Ah.. vreau să ştiu de ce eşti aici ? Naruto... ştiu, cred că mai bine ca nimeni altcineva că nu pe mine vrei să mă salvezi, ci pe tine.
Legatura dintre tine şi omul asta este una strânsă, sau poate a fost şi sunt sigură că vrei mai mult ca oricine să te răzbuni pe tot ceea ce ţi-a făcut. Spune-mi că am dreptate blondule, ochii tăi nu o să fie tulburi pentru mine, sau inima să-ţi spargă pieptul din cauza gândului că eu aş fi pe pragul morţii.
Ce rost mai au toate aceste gânduri ? De ce mă duc la tine cu mintea, totul se întoarce la tine şi la fel ca şi sentimentele mele pe care le ţin strânse la mine în inimă şi suflet şe învârt în jurul tău... ce înseamnă asta ?
Mi-e greu să cred.. dar pot accepta, fiindcă vreau să te cunosc mai mult, şă îţi ştiu trecutul indiferent cât de dureros sau pătat de sânge a fost...Acum chiar că simt dezamăgire, dar acest lucru vine din partea mea.
Sunt dezamăgită de mine, fiindcă până acum am ştiut doar să te critic, să îţi fac zile fripte. Mai nimic bun, sunt rea câteodată, încâpăţânată precum un catâr enervant, ce nu se mişcă doar prin vorbe frumoase şi dulci.
Dar cum ai vrea să fiu, tu nu crezi că nu m-a durut faptul că ...
- E în aripa de est, vine spre noi, fiţi pe fază băieţi e un animal şi nu dă în spate. O să ne ucidă pe toţi...
Când am auzit vorbele acelui tip de afară, am crezut că mi se face rău... era oare de bine ? Nu mai ştiu, dar am reuşit să-mi sprijin întreg trupul pe care mi-l simţeam atât de greoi, în ambele palme ce erau îmbibate în praful care s-a strâns pe podea, lipindu-se de mine.
Cu mişcâri încete mi-am îndepărtat părul brunet de pe ochi.
Trebuia să fiu conştientă de faptul că nu doar ei erau în alertă, dar şi eu la fel. Dacă tot a venit, măcar să-i uşurez munca şi să încerc să evadez de aici.
Am încercat dar era în zadar, mă dureau picioarele, dar nu aveam de gând să renunţ aşa de uşor.. cum zice şi blondul: "Doar tu poţi deţine control suprem asupra propriului corp. Vrei asta, fă-o".
Înghiţind saliva adunată în gâtul meu, am clipit de câteva ori ca să mă dezmeticesc complet din amorţeală... Pumnii mi i-am încleştat şi de câteva ori mi-am lovit picioarele cu ei, ca să se trezească şi ei odată cu mintea mea sufocată.
Nu a mers din prima apoi furtunos m-am forţat şi am sărit în sus, ca după să mă lovesc violent de uşa de la ieşirea din cameră. Era singura metodă prin care mai puteam să mă dezamorţesc şi poate cu puţin noroc spărgeam lemnul ca să pot ieşi din infernul acesta întunecat.
- Spargete ! Am strigat eu nervoasă spre uşă, iar după încâ câteva încercări am reuşit să frâng o bucată, dar nu doar lemnul, ci mi-am sfâşiat şi pielea de unde a început să se scurgă sângele.
Nu prea mai simţeam durerea, din cauza gândului meu ucigător şi plin de speranţă. Cât de mult puteam râvni acum la pura şi blânda libertate. Mi-aşi fi dat şi suflul ca să simt lumina pe trupul meu, iar aerul să-mi inunde simţurile. Însă cel mai mult doream ca să-l reîntâlnescpe Naruto şi doream să fie mândru de mine.. de ce să fie doar el erou aici ?
Am surâs mulţumită şi amuzată la gând, fiindcă dacă mă gândeam mai bine, observam că nu prea aveam şanse mari la titlul de "erou" - eu.. absurd, dar "încercarea moarte nu are".
Loviturile se înteţeau, iar la capătul celălat al uşi se părea că matahalele şi-au dat seama de fapta mea şi încercau să se rezeme de uşă, dar eu nu mă lăsam chiar dacă îmi dislocam umărul, nu-mi păsa.
Trebuia să acţionez repede dacă doream să ies, aşa că m-am dat foarte mult în spate şi după am alergat strigănd, avântându-mă afară şi trecând prin uşa aia blestemată ce mă încuia într-n punct mort.
Nu ştiam că am atâta forţă, da cu cu noroc dat de Dumnezeu i-am pus şi pe tipi aştea la pământ.
- Da ! Am spus eu mai în şoaptă, mulţumită de rezultat.
Acum mai rămânea doar ca să fug spre ieşire, sau pe undeva ca să dau de restul. Nu avea cum ca doar Naruto să vine, trebuiau să fie şi restul echipei lui.
Smaraldele luminoase din privirea mea analizau mai bine holul oval în care mă aflam. Multe uşi, multe obţiuni. Care este cea bună ? M-am întrebat eu nedumerită.. aşa că am tăcut pentru câteva minute pentru a-mi da seama de unde vin mai multe zgomote şi se părea că cele mai fluente erau venite de la uşa din mijloc. Aşa că pe acolo am intrat.
Conştientă eram de faptul că intram în gura leului, dar speram să fie a lui Naruto, ci nu a şefului mafioţilor astora nemernici şi libidinoşi.
- O da, am dat de acţiune !
Aşa şi era în faţa mea doar bărbaţi se afişau, trăgând de zor ca să se apere... iar când i-am întâlnit chipul lui Lee nu am mai stat pe gânduri şi am fugit la el, iar chiar atunci venea unul să-l lovească... dar norocul lui cu mine, căci l-am nimeri cu capul fix în bârbie şi a picat lat pe jos.
Eram pe culmile fericire, iar prietenul lui Naruto la fel. Nu era singur şi ceilalţi erau în spatele lui tot cu armele la braţ, căci după m-au văzut şi mi-au sărit la gât de fericire.
Însă avea să se sfârşească, fiindcă unul ascuns bine a tras cu ceva.. părea o bombă fumigenă, iar în momentul acela nu m-am mai văzut lăngă ei, iar ei lângă mine.
Luată pe sus ca întotdeauna, doar că nu de Kenji, ci te un mafiot afurisit şi scârbos... De ce doar mie mi se întâmplă asemenea lucruri strani şi periculoase, sincer tata ar fi trebuit să roage o armată să mă păzească.
Dar asta ar fi însemnat fără ieşiri, fără plecări pe plaja şi tot aşa mai departe, nu mai bine lăsăm cum este acum.
Ceva tot îmi spune că unde am să ajung acum, nu are să-mi place.. şi sigur este mai rău ca la început. Sfinte, vreau să scap de aici, nu mai suport, nu sunt marioneta nimănui...
Simţea ameţeala cum punea stăpânire pe trupul meu din nou.
Strânsoare în care eram captivată, nu se lăsa. Bărbatul asta chiar nu ştie de puţină ruşine sau compasiune. Dar cine oare ar simţi aşa ceva într-un asemenea loc.
Înconjurată de tipi răi, iar acum puteam să-i văd chipul nemernicului aceluia de pervers ordinar, care încercase să-mi fure puritatea nepreţuită...
- Ha, ha , ha ! Se pare că prinţesa a dorit să se retragă. Îmi cer scuze dulceată, dar aici eu comand.
- Nu pentru mult timp cobră, naruto este aici şi te va nimici...
Acela i-a făcut semn celui care mă ţinea de mâini, iar în următoarea secundă m-am pomenit cu un pumn în cap... Numai asta mai îmi trebuia, să fiu pusă la punct.
Durerea m-a săgetat cumplit, parcă paralizându-mă de tot, noroc că încă puteam să mă sprijin în tălpi.
Am clenţănit din şinţi şi am putut să-i aud paşi. Se apropia.
Curaj ama vut destul ca să-i spun asta:
- Ce nu aş da să te vâd cum îi îngenunchezi blondului, nu meriţi... Pumnul lui s-a îzbit cutremurător de stomacul meu, făcându-mă să tresar din loc, iar tusea îşi făcuse apariţia.
Nu era de glumă cu bărbatul acesta, dar chiar nu îmi mai păsa..
În umrătoarea secundă m-a prins nervos de breton, ridicându-mi capul în sus, în aşa fel încăt să-l privesc, dar chiar şi aşa pleoapele le ţineam strânse.
- Ai mult curaj în tine, păcat că în curând nu ai să mai vezi lumea.
- Eşti un nemernic, pervers... O jigodie de om, nu meriţi să trăieşti, ai să vezi...
Strigam de zor, iar el se încrunta şi mai tare. În zadar, gravitaţia problemei se agrava şi tipul nu s-a sfiit din a-şi scoate pistolul ca să tragă spre mine.
Cu lacrimi în ochi am simţit cum mă îmbrăţişează moartea.
~Naruto~
Foc de armă.
Doar unul, asta nu e de bine.
L-am eliberat pe bărbatul negru din strânsoarea mea, ce îl sufoca de tot şi am încercat să mă ghidez după zgomotul de unde provenea împuşcătura.
Acum chiar mă rog ca ea să fie bine... am ajuns să simt ceva, ceva cu adevărat necunoscut mie. E înfricoşător, dar plăcut.
Pe drum nu aveam cum să nu mai dau peste încă câţiva indivizi al dracului de enervanţi, degeaba se năspusteau asupra mea, fiindcă pe toţi îi împuşcam în membre, pe alţii deja i-am ucis.
Nu mai conta nimic pentru mine în momentul acesta fatal, era în joc viaţa fetei, iar inamicul îmi era cunoscut de multă vreme.
Plătesc scump, iar moneda e grea... Din păcate am pierdut urma celorlalţi, dar dacă nu mă însel sunt sigură că Hinata a reuşit să scape din camera în care a fost aruncată, pentru că adineauri când eram cu trei holuri mai departe de restul, am putut să o aud când a ţipat.
Acel nemernic a trântit la pământ o bombă fumigenă. Deci a luat-o prin surprindere, iar restul echipei a fost la fel de surprinsă de succestul bărbatului.
Nu mai aveam încotro să mă duc, era capătul casei şi am reuşit să ajung la uşa unde era prada.
Mi-am introdus pistolul în curea, fiindcă mai aveam un glonţ.. şi de ce să-l irosesc pe câtiva nebuni, decât să îl folosesc pentru al ucide pe şef.
Din partea cealălaltă s-a auzit o voce, uşile s-au trântit violent de perete afişând o armată de mafioţi, iar sus de tot pe o şcenă mai bine spus, era şeful care ţo ţinea pe Hinata legată.
Da, titpic... exact ca în filmele cu bandiţi.
Când privirile noastre s-au întâlnit, am putut citii bucuria de pe chipul ei, pe lângă asta sclipirea aceea orbitoare ce pâlpăia în ochii ei lila.. mă făcea să cedez, dar doar pentru ea.
Ceva se v-a petrece în curând, dar vreau să fie bine.
- Să începem, am spus eu cu rânjetul pe buze şi cu privirea plecată aproape în pământ.
Bărbatul era nervos, puteam să-i vâd venele cum izbucneau prin carne, a strigat odată şi întreaga gloată a sărit năpustită spre mine. Iar eu spre ei, ţinându-mi mâinile în lateral, lăsate pe spate, fluturând în curentul produs de viteza picioarelor mele.
Pe câţiva i-am dărâmat doar cu caul, în restu mi-am mişcat întreg trupul pentru ai înfrânge pe toţi. Puternici erau, dar mai sălbatici ca mine nu... lovituri sub centură, lovituri fatale în locuri unde poţi orpii săngele sau chiar să provoci moartea, le-am aplicat aproape pe întreaga jumătate ce se întindea în faţa ochilor mei.
Cineva a reuşit cumva să-mi atingă pistolul din argint, dar imediat cotul meu a făcut contact cu reştetul său, iar o dâră de sănge tot a sărit de acolo.
Unii săreau în sus, c să încerce să mă doboare de jos, pe când restul se năpusteau alunecând ca şi pe topoganul cu apă pe covor, pentru a-mi imobiliza sau tăia picioarele. Eu însă nu i-am lăsat să aştepte prea mult.
Ştiam că atunci când au să ajungă în dreptul meu vor ridica capetele, aşa că eu într-un picior m-am învârtit şi cu cel liber le-am lovit faţa, azvântându-i la perete. Distanţa era mare dar forţa mea o întrecea considerabil.
Iar de cei care săreau m-am ocupat imediat, folosindumă de coate. Am sorit unde săreau şi ei, iar după doar le trânteam câte un cot în bărbie, sau în gât.
Şimţeam prin acest taifun de oameni, vibraţiile trupului tremurător de spaimă al brunetei. Îi simţeam inima, bătea la fel de furtunos ca a mea şi se unei atunci când se opreau pentru o secundă de suflu.
De parcă şi ea putea să resimtă ce resimţeam şi eu, o lovitură primită de mine, însemna o durere stupefiantă în aceiaşi zonă, doar că a ei.
Uimitor.. mă surprindea acest lucru decât rânjetul nervos pe care fostul meu şef îţ avea pe chip.
Venele îi explodau prin tâmple aproape şi sângele pulsa nărăvaş... ce îmi plăcea când îl înfrângeam...
După clipele de luptă am ieşit victorios, toti erau întinşi la pămând: unii teferi dar plini de vânătăi, iar alţii paralizaţi de durere. Se putea să fi şi murit unii...Ce mai conta, nu mă interesa dacă au famili sau nu, eu ce .. eu nu am ? sau cum..?
Cămaşa îmi era sfâşiată, iar o mânecă pe jumătate ruptă, câteva firicele de material ieşeau din ea semn câ a fost forţată la greu.
Câteva zgârieturi dar eram bine. Mai bine ca oricând, iar acum mă ândreptam spre ei, cu zâmbetul pe buze.
Nu aveam cum să nu zâmbesc, fiindcă şiam că am să reuşesc, chiar dacă ieşeam mort.
- Naruto ! A strigat bruneta şi a reuşit să se elibereze puţin, dar imediat bărbatul brunet cu părul tunsc scurt o prisese la loc, şi îi strânsese de pelea de pe braţul stâng. Au.. ! Lasă-mă brută nenorocită ce eşti.
- Ha, îmi place cum te alintă păpuşa. Am spus eu şi am păşit cu încredere.
- Auzi, tu, nu sunt păpuşa ta perversule.
- Şi mie îmi place ! A replicat dânsul, mulţumit de reacţia fetei. Ah, acum vreau să o strâng eu de gât sau poate...
Acesta a aruncat-o pe şcenă, apoi cu privirea lui de şarpe s-a uitat la mine, iar eu am continuat să rânjesc. Nu sunt pe invers, dar îmi place să-l enervez aşa, fiindcă emreu mi-a ieşit modul asta de a deruta sau de a înebunii pe cineva.
- Eşti un mucos, a spus acesta în timp ce cobora micile scări ca să ajungă la mine.
- Iar tu un păros, de când nu te-ai mai ras în cap ? Vorbele mele badjocoritoare nu prea cred că îl afectau aşa de tare, dar modul în care îmi arcuiam trupul în faţa lui da.
Ştia mai bine ca oricine de ce eram în stare, atunci când simţeam că ceva ce îmi aparţine îmi este luat.
Dar oare .. Hinata să fie a mea ? Am rpivit în partea ei, stâtea sprijinită de palme, în timp că mă privea îngrijorată.
Nu, nu are cum.. nici măcar nu am făcut-o cu ea.. Dar asta nu înseamnă că acest lucru este cel mai împortant.
Ah Doamne, la ce naiba mă gândesc ? trebuie să mă concentrez, dar ce să fac ? Doar când o privesc îmi fură gândul...
- Îngândurat ? Îţi distrage atenţia fata, pot să scap de ia într-o secundă dragul meu. Arma lui imediat s-a aţintit asupra ei, iar eu am îzbucnit mai repede ca ea să ţipe, aruncându-i pistolul afurisit pe undeva pe joş.
El nervos cum era m-am apucat de gât şi a încercat să mâ trântească jos, dar eu l-am nimerit cu pumnul în burtă, imobilizându-l pentru câteva secunde, ca după să pot să merg la Hinata şi să o eliberez.
Simţeam cum inima îmi tresare, atunci când i-am atins pielea rănita dar încă fină şi dulce.
- Hinata, o să fie bine, te eliberez acum.
- Naruto... a ezitat puţin, iar atunci i-am auzit pe ceilalţi intrând, iar după pe brunetă cum clipea speriată şi privea în spatele meu. Naruto !
Am reuşit să vâd ce se petrece dar nu prea am reuşit să mă feresc de sabia lui, îmi sfâşiase carnea de pe abdomen... iar în următoare seacundă a încercat să mă taie din nou. Restul nu au reuşit să ajungă la mine, dar atuul nostru era că venise şi poliţa.. sau cel puţin restul echipei noastre. Dar dezastrul a fost ca Hinata să se avânte în faţa mea şi acesta să o taie şi pe ea, doar că pe burtă.
În momentul acela am crezut că am să turp, iar simţurile mi se dezechilibrau complet din ritmul lor normal.
Acesta mai dorea să o mai taie, dar am scos pistolul şi l-am nimerit în cap, iar el me mine a reuşit să mă atingă pe frunte cu sabia... La final totul negru.
Încercam din greu să-mi deschid pleoapele greoaie, iar într-un final am reuşit. Odată cu acest impuls mi-au revenit iamginile de acum câteva ore bune.
Am sărit ca ars din pat, iar perfuziile mi-au sărit ca naiba. Doctoriţa care era lângă mine s-a speriat de reacţia mea nebună, dar ce dorea să fac ? trebuia să râd şi să o iau în braţe ?
- Vă rog, domnule Uzumaki, calmati-vă ! striga aceasta, iar după striga după amici mei.
Eu nu am mai stat pe gânduri şi am fugit pe uşă, am dat de Sasuke şi l-am apucat repede cu pumnul de tricoul mulat, ridicându-l în sus.
- Unde e ? Unde este Hinata ? Am strigat eu ca animalul în turbare, iar el speriat de mine a arătat spre plajă.
Următoarea secundă eram în spatele cruţi, printre florile acelea stufoase mi-am făcut cărare ca să ies pe plajea aurie, unde am zărit-o pe Hinata cum admira stând în fund peisajul de apus şi jocul înflăcărat de lumini ale soarelui în apa spumoasă şi blăndă.
Nu am mai strigat, suflam uşurat că o vedeam liniştită şi nevătămată. Mi-am propus să o iau încept cu mersul, dar la final am început să alerg ca nebunul după ea şi când aceasta m-a auzit chipul ei s-a întors spre mine.
Zâmbetul ei dulce şi larg mi-a învadat inima cu bucurie, iar eu nu am încetat din a alerga, nici nu i-am dat mult timp ca să se ridice fiindcă eu mă năpustisem deja în braţele ei, lăsându-mi capul asupra pieptului ei mare.
~Amândoi~
"Simţeam cum mă cufundam în braţele blânde cu care mă înconjura.
Era oare un vis ? Nu, se pare. Este realitate şi nu vreau să se mai termine.
Vara e la început şi cred că ceva frumos are să se petreacă. Dar cel mai mult îmi doresc să fi lângă mine.
Şi vreau să descopăr ce sunt cu toate aceste sentimente care mă cuprind atunci când te privesc adânc în ochi."[/size]
Deci este superb, ai descris totul asa de bine incat am simtit totul. iMi place de Hianta foarte mult si mai ales de naruto pentru ca apar sentimentele de iubire tandrete fata de Hinata. Este chiar interesant ce se petrece si imi place ca au scapat si este o idee cu prima si a doua parte si mai ales cea de sfarsit cu : amandoi. Chiar interesant si ai niste idei geniale, chiar ador cum scrii. Oricum, bafta in continuare.
Awww, felino. Nu am cuvinte sa ma exprim, dar voi incerca.
Ce lung a fost, m-ai intrecut ) ma bucur ca am avut ce citi si ca nu m-am plictisit, dar la tine nu m-as plictisi niciodata. Ai descris lupa foarte bine, deja imi imaginam cum zboara aia pe acolo. Descrierea nu pot spune decat: foarte frumoasa. Ceea ce nu mi-a placut au fost cateva greseli ce mi-au sarit in ochii pe parcursul capitolului ceea ce imi place la tine e ca nu dezvalui totul deodata, ma refer la ce simt. E treptat si faptul ca cei doi se apara, chiar si fara sa stie sau sa reunoasca ca simt ceva.
Vai, numai cand ma gandesc ca te apropii de finala imi vine sa plang :cry:
Te pup dulce, iubirea mea
Doamne nu am cuvinte, nu am cuvinte, m-ai lasat fara cuvinte:))
Hai totusi sa incerc sa imi gasesc cuvintele, am reusit ceva, nu stiu ce. Ok deci sa vedem:
Am mai zis ca am ramas fara cuvinte, am crezut ca-s acolo, ti-am mai zis ca, atunci sa descrii faci cititorul sa se simpta ca intr-un film? Da, sigur ti-am mai zis dar e adevarat, am terminat capitolul tau zambinand. Am vazut cateva greseli care m-au facut sa cred ca Hinata murise dar inrest e ok, presupun.
App. Draguta ideea sa mparti capitolul in doua parti, asta inseamna ca urmatorul capitol va fi cel final? T.T
Spor la scris si succes in continuare cu desenele si celalalte ficuri
Bye Bye
Dupa parerea mea acest capitol este unul dintre cele mai bune pe care le-am citit vreodata.
Nici nu am cuvinte totul este intr-o continua evolutie. Ai descris foarte bine sentimentele la inceput m-ai facut sa plang:)) actiunea si dialog nu mai spun si ele sunt lafel de bune.
Am ramas fara cuvinte, cred ca l-am citit de vreo 3 ori si inca nu ma satur de el. Mi-a placut in special sfarsitul foarte frumos si inventiv, plin de sentimente asa cum imi place mie:">
Sper ca ideile sa-ti vina cat mai repede... spor la scris in continuare sunt sigura ca urmatorul capitol va si si mai bun.
Si nu uita sa ma anunti:*
Esti dulce si modesta pe deasupra:bv: Capitolul a fost superb. Se pare ca Hinata si Naruto sunt destul de indragostiti unul de altul. Mi-a placut cum ai descris ce simte Naruto si nu m'as pune cu el caci cred ca m'as trezi cu vreun pumn in fata . Descrii fiecare lucru si e bun, actiunea nu o grabesti iar dialogul nu'i in exces si nici sec. Prima parte mi'a placut, a fost incitanta si deabia astept patrea a doua a. Merci ca m'ai anuntat si sa ma naunti si de partea a doua.
Succes si inspiratie:bye:
wow... mi-a placut foo~oarte moo~olt... n_n a fost un capitol foo~oarte luu~ung si foo~oarte soo~oper...^_^ pacat ca s-a terminat... dar imi pare foarte bine fiindca s-a terminat cu bine... evident, personajele principale nu mor niciodata...
mda... poi ce mai pot spune despre acest capitol? are tot ceea ce-i trebuie: descrierea acolo unde trebuie si cat trebuie, dialogul este si el pe acolo la fel de bine pozitionat in enunt, iar actiunea este soo~oper thare!!! ai avut o idee foo~oarte buna si sper sa revii cu partea a doua cat mai repede cu putintza... abia astept sa vad ce se va mai intampla cu NaruHina si cu toate celelalte personaje ale ficului tau...
so... ce sa mai lungim vorba? mi-a placut foarte mult tot ceea ce ai scris... iti urez multa bafta si inspiratie in continuare! sa ma anunti cand apare cea de-a doua parte a acestui fic... multumesc anticipat! :] si nu uita sa treci si pe la ficul meu cu un comentariu cat de mic ce poate...n_n inca o data iti multumesc! ~_O buh bye!
Hello sweety! In sfarsit, dupa ceva timp am trecut si eu pe aici. Sorry pentru intarziere, as fi trecut mai devreme, doar ca am fost plecata si n-am prea avut acces la net + ca am avut niste probleme adolescentine. Eh, sa revenim. Imi place mult capitolul. Chiar nu ma asteptam sa se termine asa de repede prima parte, dar abia astept a doua parte, sunt foarte curioasa de ce se va intampla in continuare intre Naruto si Hinata. Sper sa devina un cuplu, le-ar sta foarte bine impreuna. La capitolul descriere ai stat bine, naratiunea si dialogul au fost la fel de bune. Am cam vazut greseli de tastare, cam multe ce-i drept, iar pe alocuri actiunea mi s-a parut unpic grabita, dar merge. So, that\'s all. Abia astept sa inceapa a doua parte. Spor la scris si nu uita sa ma anunti cand postezi primul capitol din a doua parte. Succes! *hugs*
Partea a II-a a sosit. Nu e ştiu eu ce.. abia de am reuşit să scriu ceva.
Acesta este primul capitol, dar în el nu intrăm direct, fiindcă cei doi au să spună câte ceva înainte de un nou început.
Câteva fragmente din gândul lor. Sper să vă placă.. sincer cred că o dau în spate eu, nici de cum în faţă cu stilul meu banal. --;;
~*Partea a-II-a*~
Capitolul I
~ Hinata ~
Praf şi pulbere.
De acestea se leaga întregul meu trecut.
Cu cât mă avânt şi mai mult spre viitor cu atât încep să văd lumina, e puternică, caldă şi pură.
Nu o pot atinge încă, dar pot să o simt pe trupul meu rece, bântuit de o lume nebună şi nesigură.
Şă mergi pe sfori , iar în jos un abis.
O gaură neagră ce înghite tot ce-i cade. Nu este uşor, drumul e lung şi primejdios...dar mai bine cu fruntea în sus decât cu privirea în jos.
Şi trecutul să mi-l uit acum, iar un nou început să se facă pregătit pentru mine. Nu mai sunt fata lui tăticu. sunt mare şi cred că sunt îndeajuns de puternică să fac faţă atâtor monştrii a căror drumuri se interesectează cu al meu.
Voi suferi... Poate. Însă ştiu câ mereu după furtună va veni soarele şi că mereu va exista a doua zi. Sfărşitul nu se va ivi, pentru că până şi cel mai nepast final are un nou început.
Am văzut, am auzit, am simţit, am atins moartea cu propriile mele simţuri, iar braţele mele au înconjurat-o subit... Dar eu sunt aici nu acolo. Nu am murit, nu m-am înecat într-o mare de stafi uitate care tânjesc după ce le-a fost luat încă de la început, viaţa.
Nu are elixir, trebuie să o guşti din plin.
Te i-a pe nepregătite şi te învaţă pas cu pas şi niciodată nu trebuie să uiţi.. Căci pe parcursul şirului, omul nu este singur. Vrei nu vrei accepţi acest lucrur şi detaliu important.
Ei au fost acolo pentru mine, la bine şi la rău. Atunci când umeri mi-au fost încărcaţi cu greutăţi, iar mintea invadată de gânduri rele şi urâte, mi-au alungat durerea prin bunătate.
Eu precum un ucenit, iar ei precum un meşter... Am fost ghidată de căldura lor sufletească spre ieşirea din întuneric şi acum trebuie să le mulţumesc, aşa cum am făcut mereu în toţi aceşti ani.
Şi nu cel din urmă.. Dragostea. Un sentiment nărăvaş, necontrolat, arzător, plin de aventuri nebune şi peripeţii neînchipuite.
Aş depăşi toate orizonturile doar ca să-i gust nectarul dulce, iar mierea ei să se prelingă pe întreg trupul meu sfios ducându-mă în cele mai fantezistice locuri posibile.
E doar o închipuire spun alţii, chiar şi o plăsmuire din imaginaţia unor poeţi nebuni din timpuri străvechi.
Dar cum îşi explică aceştia tot acel amalgam de sentimente care îi cuprind când îţi întâlnesc perechea ?Vis sau realitate ? Ce este cu adevărat ?
Ştiu că nu este o iluzie, chiar dacă se poate ca inima să ne fie frântă în bucăţi şi noi să nu mai ştim de propria noastră existenţă, acolo tot va fi cineva care să ne poarte in suflet şi căldura se va pogorâ asupra noastră. Ne dă tăria necesară de a crede în noi şi de a ne depăşi limitele, ... fiindcă pentru iubire cu toţi ne-am sacrifica.
Iubirea duce la ură, dar chiar şi aşa inima ar striga în noi zbuciumată după libertate, o evadare cu tine, o evadare cu acel cineva special noua.
Nici o persoană nu se poate compara cu acea a căror setimente sunt puternice şi a cărui suflet bate doar pentru tine.
~ Naruto ~
De mic am fost un fugar. Şi mă temeam ca monştri să mă prindă, iar la final eu să nu mai exist pe acest pământ nenorocit.
Greu de crezut că acum îmi trăiesc poate mult mai bine ca înainte viaţa. Nici eu nu sunt foarte sigur pe acţiunile mele în ultima vreme, dar un lucruri ştiu sigur, nu sunt singur.
Îi am pe ei, pe ea, pe toţi.. mă poartă ca pe o cruce la gâtul lor şi niciodată nu s-ar îndoi de mine.
Momente de nebunie mă curpind şi pe mine. Dacă nu m-ar cuprinde nu aş ma fi om... Şi cu greu pot să mi le stăpânesc.
Un trecut pătat de sânge crud şi proaspăt, de mic mă ştiu aşa. Fără părinţi, un hoinar precum un căine vagabond urlând pe străzile reci şi pusti.
Ierni geroase precum la pol şi veri fierbinţi precum la ecuator. Nici pic de mâncare dar nici pic de milă, eram considerat câinele străzilor şi noaptea vărsam lacrimi calde ce îmi mai alinau durerea sufletească.
Îmi încălzeau obrajii şi chiar inima. Un gest mărunt din partea unora îmi luminau anumite zile, dar şi loviturile date de alţii mă întărâtau cumplit, altă cale nu era.
O viaţă precum un animal sălbatic aruncat într-un oraş metropolitan, halal viitor. Mă ştergeam cu el la fund... nimeni nu putea să-mi ofere nimic ca să poată să-mi readucă zâmbetul pierdut pe veci.
El a fost o obţiune, una rea, una crudă.. una bogată, dar doar materială.
Satisfacţia se ivea pe chipul lui ridat atunci când ucideam. Şi după ce am scăpat ca prin minune, am ajuns la vechea stare. Singur, o stafie, o nălucă aburoasă, blestemată să fie mereu pierdută în întuneric şi linişte...
Dar după Dumnezeu mi-a văzut suferinţa cumplită şi usturătoare aşa că a trimis un gardian să mă elibereze din mizeria în care trăiam eu atunci.
Om în vârstă cu un chip blând şi puternic, serios pătat de un umor mortal. Mi-a oferit tot ce este mai bun şi pas cu pas tainele vieţii mi s-au împărtăşit treptat.
În descursul acelor ani puteam să mă consider fericit, un puşti împlinit a căror vise nu au fost lăsate să moară în ploaie, ger sau căldură...
Gustând din bucuriile vieţii, simţurile mi s-au dezvoltat, iar mintea a prins rapid mişcările.
Nu am ajuns ce sunt astăzi dacă nu am încetat din am-mi antrena trupul, mintea şi sufletul.
La început am putut fi considerat doar o armă.. dar pe final, am prins drag de lumea înconjurătoare.
Noi porţi s-au deschis şi pentru mine, pe culmile gloriei am devenit cel mai puternic. Sunt asemănat de multe ori cu o bestie din junglă. Dar o asemenea vorbă adresată la persoana mea devine un compliment, indiferent cine mă numeşte.
Înviaţă tot din greşeli se învaţă. Nimic nu are să îţi iasă din prima şi mereu trebuie să te strofoci şi să te zbaţi pentru o bucată de păine. În lux sau nu, mereu am mulţumit celorlalţi pentru mila şi bunătatea pe ca mi-au oferit-o. Compasiune, iubire, milă, bunătate, grijă. Toate aceastea le regăsesc în oameni din jurul meu, cu toate că mila deja mă dezgustă.. mult prea mult sânge s-a vărsat din cauza mea, însă trebuie să accept crudul adevăr şi să tac.
Şi acum admir stelele, ce nu încetează din a pâlpăi pe cerul pictat de o noanţă închisă. Îmi pun dorinţe, cred şi sper că se vor îndeplini. Deoarece eu nu mă pot considera un Zeu, ci doar un simplu copil dat de un Zeu pe acest pământ împur şi imperfect, a cărăr râni s-au împrimat pe trupul meu firav.
Iar acum tot ceea ce mai pot face este să tind spre ceva mult mai deosebit.
Scuze că am întârziat atât, dar sunt vacă rău, adică fac o panaramă pe la profile . Nu știu ce să spun, adică știu, decât trei cuvinte : perfect, genial, mirific. Ai o descrie superbă, nu știu cum reușești, surprinzi totul așa de bine, sentimentele, intriga, totul. Nu se vede că abia ai scris ceva, chiar nu se vede, totul pare ireal, crede-mă. Toate se îmbină perfect și chiar nu m-a deranjat că nu ai avut dialog în acest capitol, chiar deloc. Adică sunt atât de prinsă în lectură încât nici nu îmi dau seama dacă ai greșeli de tastare sau anumite greșeli de exprimare. Nu știu, sper să o ți tot așa, te pricepi. Naruto și Hinata, eh, cei doi se merită unul pe altul și fac un cuplu genial, mai ales la modul cum i-ai conturat tu, amândoi gândesc foarte complex O:.
Hello.
Ca de atatea mii de ori nu ezit sa-ti spun cat de recunoscatoare sunt.
Nu am sa-ti spun cat de mult mi-a placut pentru ca pur si simplu nu pot sa exprim in cuvinte.
A fost un capitol trist, dar adevarat, pot sa-ti marturisesc ca-l l-am citit de mai multe ori. <<De ce?>> cred ca asa am simtit nevoia...nimic din ce ai spus nu se va uita, va ramane mereu imbibat undeva in mine.
Ai avut o idee surpinzator de placuta, A fost ca o recapitulare a vietii.
Nici macar nu mai am cuvinte tot ce pot sa spun este doar ca m-ai "mişcat" ca sa zic asa. Frumos meriti toate laudele.
Am ajuns si eu in cele din urma dar am ajuns Pot spune ca mi-a placu capitolul dar nu este asa: a fost....genial. Ai descris sentimentele extraordinar dupa parerea mea, supararea tristetea, fericirea, multumirea, etc. Actiunea nu a fost grabita, cat despre dialog: - . Greseli de tastatura parca am vazut una, nu mai stiu sigur. Oricum, ma bucur ca ai postat partea a II a dar nu ai trecut la actiune ci ai preferat sa spui cateva sentimente la inceput.
Foarte frmos si merc! ca m-ai anuntat. Apropo: succes cu continuarea si multa inspiratie!
Deci.. am reuşit să scriu al doilea capitol.
M-am gândit că ar fi bine să-l postez.. pentru că de multe ori v-am ţinut prea mult în suspans şi cred că va-ţi cam supărat sau cel puţin v-a deranjat. Acum nu ştiu.
Capitolul este lung, am încadrat ceva acţiune.. Dar nu extrem de multă.
Vă spun de acum şi sper să pricepeţi:
Au să fie multe capitole în partea a doua.. şi aici are să se petreacă magia între naruto şi Hinata. După ce voi finaliza această parte voi trece la ultima, adică a-III-a.. unde vor fi mai puţine capitole.
În acelaşi timp vă mulţumesc pentru comentari, mă bucur că vă place, sper să nu vă plictisească.
Şi am o rugăminte: orice greşeală aţi vedea măcar enumeraţi-o.. nu pe toate dar câteva. Sau spuneţi-mi dacă am avut multe sau nu.
Capitolul II
~ Hinata ~
Ce noapte înstelată.
O mireasmă plăcută ce-mi încântă simţurile, este nisipul fin pe care îl zăresc acum. Uşor udat de valurile blânde lăsate să se adune în jurul lui.
Linişte şi pace într-un final. Aşteptam asta de un veac, dar încă nu mi-am trăit viaţa din plin, cum de deja simt că totul s-a scurs printre degetele mele subţiri ? Nu mai înţeleg nici eu, dar cine ar putea înţelege astfel de fenomene neobişnuite.
Nu cred că sunt sigura fată de pe această planetă vie, a căror părinţi deţin împărăţii de firme, hoteluri sau alte lucruri de acest fel. Şi sunt sigură că fiecare fată are un gardian protector lângă ea, nu ca mine un bufon afemeiat precum Naruto.
Şi-l prind din nou în vizorul meu, iar face pe şarmantul cu fetele din casă.. Of când are să înţeleagă că într-o zi o să facă spume la gură şi nu datorită acestui blestem pervers care s-a răsfrâns asupra lui, ci din cauza femeilor care îl vor părăsi. Nu are să fie pe veci tânăr, chipeş, bun la suflet, protector, cu un trup de invidiat.
- Ia stai, ce fac eu acum ? Pentru un moment am crezut că am să cad într-o fantezie cu el.. Doamne îmi pierd minţile şi eu, nu doar el.
Şi oare, el de ce îşi pierde minţile ? Revin asupra balconului, iar mâna mi-o duc şi mi-o aşez peste ochi mei obosiţi de la atâta ... atâta... Naruto.
- Off...
- Oftezi din cauza mea ? Hmm...
Vocea blăndului se face auzită până sus.
Îşi ţinea palmele deschise la gură pentru a mări volumul voci lui masculine, iar cămaşa lui de un albastru vaporos.. defapt mai mult transparentă îi lăsa pectorali şi restul muşchilor bine lucraţi să se ivească. Eu nervoasă la ce tocmai am văzut, m-am trântit cu spatele de peretele camerei mele ca să mă ascund te chipul lui vioi şi zâmbăreţ.
Inima trepita nervoasă şi agitată în pieptul meu, de parcă stătea să-l spargă doar printr-o singură bătaie alarmată...
- Nu te obisi Hinata, vin eu la tine. Stai.
Ah! De ce vocea lui era aşa de dulce, parcă unsă cu miere ce-mi făcea trupul să se cutremure foarte rău şi emoţiile aveau să mă cuprindă într-o secundă.
Parcă îi aud paşi care urcă scările până sus aici la mine... Nu, nu veni... cobor eu. Dar stai eu nici măcar nu stau la etaj, el e cel care a primit camera cea mai mare din casă, nu este drept.
Bosumflată pe acest fapt stupid, mi-am pus mâinila în sân şi m-am strâmbat pentru câteva clipe. Dar imediat am fost luată prin surprindere de blond care intrase făsă să mai ciocăne la uşă.
Panicată m-am agitat, iar corpul s-a mişcat după emoţii, făceam mai rău ca o beţivancă...
- Hey ! Un zâmbet larg şi mare pe chip, pleoapele blonde lăsate care acopereau cele două zmaralde, un trup de Zeu şi un ten aproape bronzat, mă ameţeau. De ce ? Prin gesturile tale am înţeles că ai vrea să mă vezi, nu cred că deranjez.. aşa că intru înăuntru. E vreo problemă dacă închid uşa ? O întrebare aşa de încurcată. Doream să o închidă... Dar doar gândul mă mai putea speria şi fanteziile îşi jucau rolul prin capul meu, iar pe de altă parte doream să o lase, ca nu cumva să mă strige cineva şi eu să fiu surdă sau nesimţită şi să nu răspund...
- Nu ! Am strigat eu panicată, afişănd o expresie facială care l-a făcut pe Naruto să râdă copios, parcă îmi citea gândurile.
- Adică...nu... Degetele de la palma mea s-a lipit cu buzele mele întredeschise, iar ochi mei violacei acum slab luminaţi de soarele de afară care stătea să plece de pe cerul albastru, s-au năpustit spre podea. Ne ştiind ce se mai întâmplă în faţa mea... începeam să simt cum trupul se înfioară.
Iar brusc, mi-am simţit palma luat de la gură, buzele mi le-am simţit atinse uşor şi fin de cineva, iar acel cineva nu putea să fie decât blondul.
Avea o privire aşa de clară şi hotărâtă asupra propriilor fapte pe care le executa fără pic de ruşine sau respect faţă de mine, eu deja am prins locul de victimă, iar el de făptaş.
Nu îi puteam vedea chipul.. nici nu-mi ridicam privirea spre el, sigur de frică.. dar una aşa de dulce şi inocentă.
Mă simt mult mai tănără acum în poziţia asta, de parcă am fi doi adoleşcenţi care am încerca prin gesturi să ne exprimăm unul faţă de celălalt sentimentele.
Nu trebuia să mai continue, eu am iubit şi poate am de gând să îl iau de şot... Doamne am ajuns eu în halul de a cere pe cineva în căsătorie. Nu mai ştiu de capul meu...
- Naruto, vocea lui a spart tăcerea ce se apăsa pe atmosfera care se instalase între noi doi, asta doreşt să spui. Spune atunci, rosteşte-mi numele. Şi-a apropiat buzele de urechea mea, expirând tot acel aer cald ce-mi provoca fiori electrizanţi. Hinata...
Iar ultimul său cuvânt a fost numele meu. Şi eu care credeam că am să-i rezist, însă acum mă simţeam şi mai confuză...
La început de tot când l-am văzut nu aveam asemenea reacţi de... de slăbiciune. Recunosc mă mai enervam când îl vedeam cum se joacă cu sentimentele celor din casa, mai precis a menajerelor sau a restul femeilor care sunt aici. Dar toate acestea din cauza că nu îşi lua serviciul în serios, însă când am avut acel incident nesupravegheat şi am auzit că Hanaby a fost furată, imediat a sărit în maşină cu mine şi a zburat pe şoseaua închinsă, din cauza flăcărilor provocate de cauciucurile decapotabilei.
M-a împresionat, iar adrenalina acea ce se acumulase prin aerul prăfuit, tindea spre un film plin de acţiune, era înflorită fapta lui.. atât de pasionat de ceea ce face şi fără pic de ezitare se aruncă şi în foc doar ca să salveze ce are de protejat. Asta am experimentat-o în cazul meu.
Uimitor ceea ce face şi te miri când îi vezi rânjetul acela în timpul unei lupte sau probleme.
- Naruto, fi atent eu vreau să te dai la o parte. Nu mai am aer din cauza ta şi trupul tău masiv mă striveşte. Dacă ne vede cineva aşa, sau mai rău, Kenji.
- Şă ne vadă, oricum nu el te-a salvat de atâtea ori.
- Doar odată m-ai salvat, am reproşat eu corect. Asta era defapt purul adevăr, în rest doar precum un scut îmi era.
- El plângea aşa de tare...
- Perfect, el măcar ţine la mine nu ca tine... Tocmai intrasem în gura mâtei. Şi zâmbetul lui ştrengar îmi comfirma acest fapt.
- Adică .. vrei să spui că... Şi s-a oprit. Apoi s-a îndepărtat de lângă mine uşor şi eu am avut cale liberă, dar proasta de mine nu a fugit.
În următoarea secundă când am făcut un pas mai în faţă şi după încă unul, verificând cu privirea spatele acestuia, m-am pomeni trântită pe pat, brusc.
- Nu, nu.. lasă-mă naiba, Naruto ! Mă tot zdruncinam eu sub trupul lui puternic, nici aşternutul nu mă punea într-o situaţie mai comfortabilă. Mă deranja cumplit starea asta.
- Priveşte-mă cu atenţie.
Şi-a lipit fruntea de a mea, iar eu trebuia să mă holbez la ochii lui de un albastru fatal. Un chin crud, nu eram în stare de un asemenea lucru... Mă ardeau pe dinăutru, parcă pătrunzându-mi prin proprii mei ochi. Erau profunzi, puternici şi emanau ceva mistic, încă puţin şi leşinul mă găsea. E chiar aşa de greu să-şi dea seama că nici eu nu ştiu ce vreau de la el, sau de la restul... dar în special el.
Mă încurcă, are un stil de te înebuneşte.. pe toate le joacă pe degete, iar eu nu vreau să fiu marioneta lui. Nu sunt un obiect cu care poate să-şi satisfacă plăcerile trupeşti.
Sunt o finţă pentru Dumnezeu.
Eu necesit iubire, precum plantele apă. E vital şi primejdios, dacă nu primesc elixirul acesta mă voi ofili fără a mai spera vreodată la încă o şansă...
- Încetează ! am strigat poruncitor la el. Şi atunci l-am putut privi drept în ochi, fără a mă mai mişca.
- Cum să fac asta ?
- Ce ?
- Ce prostuţă eşti... Nu am cum să fac asta bruneto, eşti irezistibilă. Na că am spus-o.
Şi atunci am putut să văd o mică pată roşie pe obrazul lui. Se putea şi el să fie nervos ca mine ? Ne`, nu are cum.
- Ehem.
Din uşă sa auzit vocea puţin dură a lui Kenji.
Saţenul stătea rezemat de marginea uşi având în mână un buchet cu trandafiri albi, iar în cealălaltă o cutie cu bomboane.
Naruto când l-a zărit nu a făcut decât să se ridice entuziasmat la el şi să-l cuprindă de gât cu mâinile, ca apoi să încerce să-l ... sărute.
- Oh, Kenji ce dulce eşti. Pentru mine ? i le-a înşfăcat aşa de repede precum o vulpe şireată şi a început să miroasă buchetul frumos aranjat. Nu trebuia, mă duc să le spun şi fetelor că vrei să fi iubitul meu şi că acest gest de.. curaj al tău de a veni acum la mine, găsindu-mă cu Hinata care încerca să mă ispitească cu urâţenia ei, este de onorat şi veneral.
Pur şi simplu am rămas cu gura pe jos.. iar ochi erau să-mi iasă din orbite. Nu doar asta, mă apuca râsul, aşa că i-am lăsat.
Kenji da, era nervos.. şi mie nu-mi plăcea în ce ipostază m-a găsit.
Toţi la strigătul de fericire fals a lui Naruto, s-au adunat la bucătărie curioşi de vestea ce avea să le-o dea blondul.
Răsul se înstalese printre noi şi nimeni nu ştia decât să se ţină de burtă şi desigur să-şi ciulească urechile pentru a auzi.
- Kenji şi cu mine vom fi suflete pereche, nu este minunat ? O voce aproape feminină, dar subţiată se auzea din gura lui. Şi nimeni nu aveam cum să-i reziste tipului acestuia. Iar mişcările ondulate pe care trupul lui le executa, mai că mai aveai puţin şi ziceai că este gay.
- Naruto ! A strigat nervos şatenul. Nu am venit ca să mă joc cu tine, iar toate acele nu sunt pentru tine, ci sunt pentru scumpa mea Hinata. Nu mai juca teatru, şti doar să o răneşti.
Nu mi-a plăcut cum a izbucnit, dar îl înţelegeam într-un fel pe săracul băiat.
Naruto ştia cum să ajungă pe nervi unei persoane, iar pe a lui Kenji juca coarda.
Ochi mei se roteau ba la şaten, ba la blond şi la final m-am băgat între ei, luându-l pe iubitul ca să plecâm de la locul cu pricina.
Sunt sigură că Naruto nu dorea decât să găsească o scuză mai plauzibilă, dar mai rău a pus paie pe foc.
Nu sunt infidelă, nu ? Nu mai ştiu nici eu...
Ne-am refugiat într-o cameră departe de ochi celorlalţi.
Chiar nu mai doream certuri, acum că totul s-a terminat aşa mai bine să spun... ar trebui să fim sfinţi. Dar nu ...că Naruto are chef de giugiuleală, iar eu primesc bătaie la fund... Halal viaţă mai am şi eu. Aş prefera să mă fi născut un pscăruş, ce zboară deasupra oceanului şi gustă din plin acel aer sărat şi blând.
Iubtul meu stătea pe fotoliul de lângă peretele brăzdat de geamuri şi perdele roşi arzătoare, privindu-mi fiecare mişcare pe care o făcea...
- Nu vrei să vezi şi cum mă scobesc în nas ? L-am întrebat eu deja iritată de gestul lui tâmpit.
Zic eu de blond.. dar şi el îmi face zile fripte, precum acelea în care mă împloră pe la uşi să mă ofer lui. Uhâ ce amintiri.
Câteva şuviţe îi scăpau pe frunte, acoperindu-i ochii. Se pare că gelul cu care se dăduse nu mai reizista. Avea un păr bogat, iar eu mereu îmi înfigeam degetele prin el, răsfâţăndu-l pe deplin.
Şi zâmbetul care i se ivea pe chipul angelic mă fermeca mereu, reuşea să-mi facă zile pline de soare doar folosindu-se de privirea lui dulce şi vobele suave.
Ne mai putând răbda prea mult l-am rugat, eu aşa mai năstruşnic, să mă lase să îmi odihnesc trupul în braţele lui. El gentleman cum era şi-a despicat mâinile duse odată la piept ca să mă pot ghemui eu.
Imediat m-am năpustit la el, precum o pisică care cerea doar mângăieri.. şi sub nici un fel nu-mi dădeam seama ce naiba mă apucase...
- Mmm.. Ai chef de nebuni Hinata ? Mă întreabă el cu un zâmbet pervers, de parcă dorea să creadă că în noaptea asta eu am să miorlăi.
- Hmm.. Ce zâmbet ai tu şi nu. Nu vreau să fac nimic degajat.
Imediat m-am ridicat de pe picioarele lui, fiindcă îmi creiau îmcomfort. Şi doar când îi întâlneam privirea de viperă mă treceau toţi fiori.
Atunci când am ajuns la geamuri mi-am lăsat fruntea să cadă pe suprafaţa rece a acestora. O senzaţie plăcută şi liniştită.
Nu avea cum să dureze prea mult fiindcă şatenul îşi odihnise palmele pe umeri mei trăgând de bluza mea rozalie mai în jos, dezvelindu-mi partea de sus doar până mai jos de clavicule.
Apoi cu ale sale buze mi-a sărutat umărul stâng, continuând şi pe coloană până ce a ajuns la urechea dreapta.
Am tresărit imediat şi am vrut să evadez din braţele lui, însă în zadar fiindcă nu a dorit sub nici o forma. L-am făcut să mărâie, poate că şi eu exageram puţin ... O să-l las, dar nu foarte mult.
- Kenji !
- Mhh...
- Fi blând.
A surâs amuzat la vorbele mele, ca apoi să mă poată cuprinde de talie şi să începem un mic dans în cerc prin cameră. Mă ţinea strâns de parcă nu dorea să-mi de drumul. Se temea cumva ?
Am tăcut, lăsând acest moment magic să decurcă în ritmul lui natural.
Purtaţi de instincte şi sentimente, inimile noastre care acum băteau într-un ritm egal, zgomotos spărgeau liniştea asurzitoare înstalată.
Îl priveam, iar el pe mine. Ne înecam în irisurile colorate de luminile jucăuse venite ba de la lună, ba de la lămpile de afară. În cameră era întuneric, iar noi ne aventuram în abisul acesta.
Două trupuri scufundate în iubire, învăluite de atingeri suave, priviri ispititoare. Săruturi ce-ţi dezmiardă şi inima zbuciumată.
Ne chinuiam parcă să ne menţinem privirea intactă, dar atunci când ne uitam de-a întregul buzele noastre se atrăgeau ca şi magneţii, pănă ce s-au unit într-un sărut scurt la început, dar adâng la final.
Şi ne afundam şi mai mult în pasiune...Ce aş da ca momentele acestea să nu se termine. Dar ceva mă deranjează şi inima mă doare.
Din nou îl vâd pe Naruto şi tresar din braţele iubitului meu. Rămâne nemişcat în loc privindu-mă întens.
Te rog nu încerca să mă citeşti pe chip, aşa vei descoperi că nu mă gândesc la tine într-un moment ca acesta... Şi oare de ce el mi-a străpuns aşa de violent gândul ? Mă simt rău, mă simt vinovată pentru ceea ce s-a petrecut...
ai zis la inceput sa-ti enumeram greselile, asa ca o sa-ti fac pe plac
creiau- creeau (nu stiu sigur daca asa ii corect dar nici \'creiau\' nu-i)
pscăruş- pescarus
Iubtul- iubitul cred ca ai prin ideea, sunt doar cateva)
in alte parti ai pus î in loc de i (eu nu pot scrie cu diacritice ca omit jumatate din ele si tu le pui in plus)
ex: împloră- implora
mângăieri- mângâieri
nu scriu mai multe ca nu mai stiu pe unde le-am vazut
in rest e superb, imi place stilul tau, scri fara retineri si crede-ma ca mi-ai dat vreo trei sau patru stari diferite pe parcursul capitolului, sper doar ca ai mei nu au sunat la sase cand am inceput sa rad ca o bezmetica
ce comm lung am lasat, incredibil, dar nu mai stiu ce sa scriu
Niciodată nu am fost atentă la greșeli,dar dacă tot ai precizat, am zis să fiu mai atentă xD. Deci am văzut câteva greșeluțe:
obisi - obosi
beţivancă - oka, nu este greșeală, dar nu mi se pare că sună bine în acent context ._.
zmaralde - aici cred că era : smaralde
intru înăuntru - aici chiar nu a avut logică acel „înăuntru”, pentru că era logic unde intră, nu o intra îi piscină ._.
Degetele de la palma mea s-a - aici era „s-au” pentru că degetele s-au lipit, nu palma.
doreşt - dorești
luându-l pe iubitul ca să plecâm - „luându-l pe iubitul” nu sună bine, cred că trebuia ca între „iubitul” și „ca” să fie un „meu” ca să iasă „iubitul meu”. Da, te-am încurcat de tot ._.
pscăruş - pescăruș
Iubtul - iubitul
făcea - făceam
- Nu vrei să vezi şi cum mă scobesc în nas ? - asta nu prea mi-a plăcut cum a sunat ._.
vobele - vorbele
de - dea
decurcă - decurgă
jucăuse - jucăușe
adâng - adânc
Așa, în rest am observat că ori pui virgula aiurea de mai multe ori, ori nu o pui, ai mai multă grijă data viitoare, am vrut să îți dau exemple, dar sunt cam multe >.<. În rest îmi place cum decurge totul, adică Hinata și Naruto se apropie din ce în ce mai mult, iar Naruto este pus pe șotii, ăih? Chiar am râs așa scurt când am citit că Naruto spune că Kenji îi este suflet pereche, lol. Îmi place și dialogul, chiar a fost mai multă acțiune, chiar dacă se mai putea. Oricum, genial capitol. Ține-o tot așa și sper ca data viitoare să nu fie așa multe greșeluțele de tăsătirică ._.
Buna.
Inca nu imi vine sa cred cat de repede ai pus nextul.
Asa cum ai spus si tu la inceput: un "capitol lung plin de actiune" si foarte frumos.
Saraca Hinata e ata de confuza, sper ca Naruto sa-i clarifice toate neintelegerile.
Sincer.....la inceput ai pus foarte bine accentul pe sentimentele ei fata de Naruto, cred ca ai facut asta intentionat ca sa evidentiezi ca in preajma lui Kenji se simte diferit. Sper sa nu ma insel....
Iar fazele dintre Naruto si Kenji au fost foarte amuzante. Ce nebun e Naruto!
Greseli de tastare ai avut cateva dar deja au fost mentionate.
Cam atat am avut de zis...spor la scris in continuare si nu uita mi-ai promis ceva salbatic...
Bye.
Hello :] Am ajuns si eu intr-un sfarsit pe aici. Scuze ca am intarziat asa de mult, doar ca am fost prinsa cu ceva personal. Anyway, sa revenim la next. A fost chiar dragut, mi-a placut mult. Naruto e genial. Mai aveam putin si eram pe jos de ras de la glumele lui. Ma face sa-l ador si mai mult. Descrierea a fost buna, dialogul la fel, iar naratiunea a fost minunata. Ai avut cam multe greseli ce-i drept, dar se pot corecta, iar actiunea nu mi s-a parut deloc grabita. So, cam atat am avut de spus. Bafta cu next-ul si nu uita sa ma anunti cand il pui! S.P.O.R !
heloo
Ce ma bucur ca a aparut capitolul... a fost uimitor... nu m-am putut opri din citit, atat de super a fost. Descrierea a fost uimitoare...am simtit pe pielea mea trairile lui Hinata. Dilaogul a fost bun... mi-a placut foarte mult. Replicile lui Naruto cand o prindea pe Hinata cu ceva imi trezeau o adrenalina, iar faza cu florile si bomboanele... am ras pe saturate. Hinata cedeaza, Naruto rasare, Kenja pierde avantaje. Ce bine ca nu s-a intamplat nimic intre Kenji si Hinata... nu vreau ca prima oara sa fie cu el :-p