AnimeZupCăutare

Sângele tău este cerneala mea

Prima :D !
Mersi ca m-ai anuntat ! Ce sa zic ... super capitolul , nu mi se pare ca ai fost in pana de idei .
In fine , am gasit o greseala de tastare , dar nu o mai gasesc . Si una de exprimare :,,Nu puteam nici că explic. " , suna cam ciudat .
Naratiunea ca de obicei e foarte buna , actiunea nu e grabita si dialogul nu e sec . Descriere ai avut ceva , dar nu ca si in celelalte capitole .
Ce ma bucur ca Lizzy si Josh sunt Eskela si Beyr si ca nu trebuie sa moara , iar de Cher si Ace era clar ca nu puteau inca sa moara , deoarece sunt personajele principale si nu este inca sfarsitul povestii ( asai ? :D) . Si is curioasa de cum o sa fie reactia celor doi cand o sa afle adevarul despre ,, lumea magica " .
Oricum , astept continuarea si sa nu uiti sa ma anunti ! Spor la scris si sa ai cat mai multe idei !
Hey there. Long time no see, right?
Merci ca m-ai anunţat.
Văd că te-ai descurcat destul de bine cu repetiţiile. N-am văzut niciuna. Ţi-am mai zis că îmi place felul cu scrii? Cum combini cuvinte, pe care, btw, eu le-aş folosi complet aiurea.
Povestea devine din-ce-în-ce mai interesantă. Lizzy şi Josh salvează situaţia! Ei doi şi Shawn sunt personajele mele preferate. Deşi, cel din urmă, a devenit enervant de arogant. Înainte era doar arogant, într-un mod simpatic.
Ce nume marfă...Nox. Am vaga bănuială ca ar face un cuplu frumos cu Serena.
Nu mai am ce sa zic.
Baftă cu scrisul şi multă-multă inspiraţie.
Cya.
Helăăău. *big hug*
Mulţumesc că m-ai anunţat, my diăr. Drăguţ din partea ta. Să continui, te rog, să faci asta pe viitor. :]]
Eniuei. Hai să comentăm serios, ne? Yaps.
First. Ori mi se pare mie, ori cine ştie ce s-a întâmplat, dar capitolul acesta mi se pare puţin cam...hm, micuţ pentru gusturile tale. Sau poate greşesc. Poate că-i mediu ce se îndreaptă spre mare. Who knows. M-am obişnuit eu să citesc mult şi bine! :]]
Secănd. Awwww. Ultima frază de la sfârşit e pur şi simplu adorabilă şi genială în acelaşi timp! Like it, btw. Şi ofc, ador citatul de la început. Păcat că nu-i în română, dar whatevă, în engelză sună mai bine. ^^
Partea cu gramatica and stufff. Well, n-am văzut vreo greşeală de tastare/exprimare sau ceva de genul, nici nu cred că au fost, iar estetica îmi place, e ok. Descriere ai avut din plin, şi logic, una care mi-a plăcut, deşi aş mai fi vrut să descrii mai mult prin unele în părţi. Eh, e bine şi aşa. Dialogul, nici nu comentez. Nu a fost sec sau cine ştie ce chestie.
Third. Nu mai am ce spune. :]] Îţi urez muuult spor la scris şi muuultă imaginaţie&inspiraţie! *hugs*

XoXo, Mad Hatter.
Heei =)
Am citit și eu fanficul tău și pot spune că îl ador . Încă ,din primul capitol m-a captivat totul xD .Un lucru foarte bun .
Îmi place foarte mult cum decurge acțiunea .Și nu-mi vine să cred ,că tu , băiat povestești din perspectiva unei fete ! Și încă ce bine o faci ! Ești genial , măi ; )
De dialog ,descriere și toate celelate ce să zic ? Chiar nu am nimic de comentat . : p
Nu am văzut greșeli de tastare sau exprimare :-j . Oricum , pe mine mă interesează doar povestea . ;))
Sper doar să îl găsească pe Ace ...să nu moară scumpul de el ;o3
Te rog ,anunță-mă când apare următorul capitol .
Huuugs ;3
Heii ^_^ Imi cer scuze de intarziere :]] Am avut ceva treburi si nu am avut cum sa ajung cu commul dar uite ca acum am ajuns si totul e bine. ^^ Mi-a placut capitolul asta, ca celelalte de altfel. Mi-a placut ca a fost lung asa cum ne-ai obisnuit. Descrierea e cat cuprinde, la fel si naratiuena e buna, actiunea nu a fost grabita si dialogu nu a fost sec. Greseli de tastare nu au fst deci e bine. Imi place cum merge actiunea. Devine din ce in ce mai interesant. So, cam atat am avut de zis. Astept nextu si nu uita sa ma anunti cand il pui. Buh bye! :*
Hello :] Dupa mult timp am trecut si eu pe aici. Sorry for the big late, doar ca nu prea am fost pe acasa si in locul unde am fost nu am avut deloc acces la internet, but sa revenim. Mi-a placut next-ul, a fost foarte interesant si l-am citit pe nerasuflate. Ma bucur nespus de mult ca Lizzy si Josh nu vor murii si sper ca Ace sa nu moara nici el. La capitolul descriere stai bine, naratiunea si dialogul la fel sunt bune. Am observat cateva greseli de tastare, dar nu le-am dat prea mare importanta. In rest estetica e buna, iar actiunea nu mi se pare deloc grabita. So, that’s all. Bafta la scris si nu uita sa ma anunti cand pui next-ul! Spor! >:D<
Hei. Nu n-am mai trecut de ceva vreme pe aici. Sorry.
Oricum, imi place foarte mult ultimul capitol. Ce spun eu? Imi plac toate. Shawn este genial. Deci il ador pe tipul asta. De fapt toate personajele imi plac. Nu ma pot decide care imi place mai mult ._.
Descriere ai avut din plin si imi place cum decurge actiunea. Nici grabita dar nici nu sta in loc.
De acum incepe toata actiunea interesanta, nu? Nu spun ca nu a fost pana acum insa vroiam si eu ceva mai mult fantasy avand in vedere ca pana acum te-ai bazat pe relatia celor doi.
Well, mult succes in continuare la scris.
Vă mulţuuumesc pentru comentarii şi îmi pare rău e întârziere, dar, deh, eu sunt mai leneş din fire :]] .

@ madalyna_girl - Elizabeth şi Josh nu puteau să moară căci am mari planuri cu ei - sau aşa cred, momentan :]] . Finalul poveştii? Nici pe departe! Doar nu îi las pe Ace, Cheryl, Charlotte, Serena, Lizzy şi Josh să scape aşa uşor. * mwhahaha *

@ Dragonz Eyez - Mă bucur că Shawn ţi se pare super - arogant fiindcă chiar aşa voiam să fie şi îmi era frică să nu-l fi... îmblânzit. Şi Nox înseamnă noapte sau întuneric în latină, i don't really remember. :]]

@ Mad Hatter - Ehhe. Capitolul nu era foarte lung căci n-am avut cine ştie ce imaginaţie - poor me :]] . Şi mă bucur că ţi-a plăcut fraza de final fiindcă a trebuit să mă gândesc o tonă la ea - chestiile romantice, not my style :]] . Cât despre citatul în engleză, ştiu mai multe în limba asta şi, desigur, acţiunea petrecându-se în Londra, merge mai bine un citat în engl, guess so.

@ Pnş - Chiar mă bucur că îţi place şi că te-a captivat. Ace... ehm, nu se ştie ce născocesc gândurile mele sadice : - " . Sper să citeşti în continuare and thanks * hugs *

@ Ronnie - Mă bucur că ţi-a plăcut şi că îmi citeşti... micuţa creaţie. Thanks * hugs *

@ Kayla - Hehe. Lizzy şi Josh.. Să moară sau să nu moară? Who knows? :]] Am atâtea idei momentan încât ar putea să moară în următorul capitol * laughs * . Thanks for reading * hugs *

@ Cookiesor - Hehe. Nu mă aşteptam ca Shawn să fie atât de plăcut de... mulţi. Asta îi va hrăni orgoliul :]] . Yaps, acţiunea începe cu adevărat de pe acum. Până aici a fost o mică prezentare, punere în temă şi, desigur, a trebuit să introduc personajele lent, să nu apară aşa, una - două. So, o să fie fantasy din plin :]] . Thanks for reading * hugs *

@ sorynyk - Mă bucur că citeşti şi toate cele, dar te-aş ruga from the bottom of my heart să scrii comentarii puţin mai consistente în care să îţi expui o mică opinie despre capitol. Te rog.

Şi acum, my dears, continuarea : D

10

You can take a risk and lose it all. But maybe, just maybe you can win everything.
[/i]


Am avut o noapte albă fiindcă n-am reuşit aproape deloc să dorm. De fiecare dată când închideam ochii, în minte îmi apărea imaginea lui Ace cu gâtul rupt, într-o baltă de sânge. Acea... halucinaţie îmi provoca o durere enormă. Parcă inima avea să mi se sfâşie, atât de tare mă afecta. Am oftat, bucurându-mă că se făcuse ziuă. Începeam să urăsc nopţile fiindcă erau momentele de slăbiciune ale oamenilor. În timpul acelei părţi a zilei, mă simţeam atât de vulnerabilă, atât de singură. Era ca şi cum aş fi putut încasa toate loviturile unui luptător imaginar. Şi durea.

Când m-am trezit, m-am dus precum un glonţ în bucătărie, unde am găsit-o pe Charlotte, stând pe un scaun. Avea părul răvăşit şi cearcăne mov sub ochi. Nici ea nu dormise foarte bine, din câte îmi dădeam seama.

- O să reuşim să facem ceva? am întrebat, stând dreaptă în faţa ei.
- Cine ştie? Trebuie să riscăm pentru a afla răspunsul, a oftat ea, privind o persoană ce stătea pe un scaun în faţa ei.

În faţa ei am observat-o pe Serena, care era cochetă ca întotdeauna. Probabil că făcea vreo vrajă pentru a se îmbrăca rapid şi pentru a se aranja. Sau poate că nu îi păsa de Ace. Ce mai conta acum? Ba da, conta. Şi aveam convingerea că îi păsa de el fiindcă voia să ne ajute. Amândouă s-au uitat înspre mine, având feţele lipsite de expresie. Am auzit voci venind din sufragerie, dar nu ştiam ale cui erau. Se apropiau de mine fiindcă le auzeam din ce în ce mai bine şi îmi dădeam seama că aparţineau unei femei şi unui bărbat. Când, într-un final, le-am putut vedea feţele, am rămas şocată. În pragul uşii bucătăriei stăteau mama şi tatăl lui Ace. Îi priveam cu ochii mari, uimiţi şi nu înţelegeam ce se întâmpla. Serena s-a dus plutind înspre ei şi a zâmbit. Nu îmi venea a crede că mama şi domnul Parker nu au fost deloc uimiţi. Deja ştiau că existau fiinţele magice? Era imposibil...

- Mamă! Ce cauţi aici? am exclamat, total uimită.

Nu m-am apropiat de ea, deşi şi-a desfăcut braţele, aşteptând o îmbrăţişare. Nu a primit-o, dar nici nu a fost surprinsă. Ştia că nu îmi venea a crede ce se întâmpla şi a oftat, privind înspre domnul Parker. Nu am sărit să o îmbrăţişez, chiar dacă îmi fusese dor de ea fiindcă... mă speria. Nu ştiam ce era – dacă era om sau altă fiinţă. Sinceră să fiu, ideea că mama mea putea fi ceva magic mă înfiora. Era ca şi cum Chace Crawford ar fi venit la mine şi mi-ar fi declarat dragostea eternă. Sau ca şi cum Ian Somerhalder m-ar fi cerut în căsătorie. Pur şi simplu imposibil şi ciudat!

- Ce vrei să ştii, draga mea? Că ştiu de existenţa magiei? Da, Cheryl, şi eu şi Sebastian Parker ştim. El este un Serafim, iar eu un Heruvim, a spus mama, privindu-mă calmă.

Nu înţelesesem ce îmi spusese. Auzisem de denumirea de Heruvim şi Serafim, dar niciodată nu am ştiut ce erau. Niciodată nu am fost bună la religie şi am renunţat de mult să îmi bat capul cu ea sau să îmi pese măcar puţin. Probabil că am făcut o greşală uriaşă ignorând această materie. Serena observase că eram nelămurită fiindcă a început să explice:

- După cum cred că ştii, sunt mai multe tipuri de îngeri, iar Serafimii şi Heruvimii fac parte din această categorie. Heruvimii sunt deţinătorii evidenţei cereşti şi ai cunoaşterii lui Dumnezeu. Ei sunt trimişi pe Pământ pentru a îndeplini diferite sarcini uriaşe, cum a fost, acum mult timp, expulzarea oamenilor din Grădina Edenului. Ophaniel, Rikbiel şi Zophiel au fost Heruvimi. De asemenea, şi Satan a fost un Heruvim, înainte să fie alungat – sau aşa se crede. Ei ai chip de sfinx şi aripi albe, minunate. Asta este mama ta. Cât despre Serafimi, ei bine, ei sunt îngerii ce sunt cel mai aproape de Dumnezeu. Ei stau în jurul tronului Său şi emit o lumină intensă şi fierbinte, ce reprezintă dragostea Lui. Serafimii sunt numiţi Şerpi de Foc şi au şase aripi. Când vin pe Pământ pot fi observaţi fiindcă au o întruchipare umană înaltă şi subţire.

Am aprobat, privind-o pe mama şi apoi pe Sebastian. Tatăl lui Ace chiar semăna cu un Serafim fiindcă era înalt şi slab şi arăta mai bine ca ultima dată când l-am văzut.

- Mamă, erai prietenă cu Satan şi mie nu mi-ai spus? Oh, ce nepoliticos! Voiam să stau şi eu la discuţii cu înfiorătorul Dracu’, am spus, încercând să alung tensiunea din cameră.
- Satan nu e un monstruleţ în flăcări ca la televizor. Şi nici nu stă într-un cazan, cum îţi imaginezi tu, a spus mama râzând.
- Ce păcat... Mi-ai stricat fanteziile... Şi, ia spune, avea o iubită? Îmi şi imaginez cum stăteau într-un cazan şi şi-o trăgeau, am exlamat, râzând.

Toţi au fost amuzaţi de mica mea întrebare, dar nu am primit nici un răspuns. Trebuia să revin la lucruri mai... importante momentan. Despre Mama – Heruvima, ce aş putea spune? Dacă ea se căsătorise cu tata şi mă născuseră pe mine, însemna că eram un Nephilim. Era imposibil aşa ceva.

- Sunt un Nephilim, deci? am întrebat, uşor temătoare, sprijinindu-mă de bar.
- Nu, nu eşti. E mai complicat să explic asta. Fiecare înger poate să aleagă să devină un Înger Căzut, precum este Ace, sau poate să aibă un sigiliu. Acest sigiliu, ne ascunde adevărata natură, care devine aproape inexistentă. Cum acest lucru, noi suntem oameni din toate punctele de vedere. Când rupem sigiliul, devenim Serafimi sau Heruvimi. Tu, draga mea, ai fost născută după ce am creat acel sigiliu şi eşti un om, mi-a spus mama, liniştindu-mă.

Am oftat şi am zâmbit bucuroasă. În ultimele zile am fost atât de schimbătoare. Într-un moment eram fericită, mai apoi tristă, apoi nervoasă şi aşa mai departe. Erau atât de enervante schimbările acestea, dar nici nu ştiam cum să le opresc. Poate că aveam să-mi revin când lucrurile aveau să fie din nou normale. Dacă se va întâmpla asta vreodată. Eram foarte conştientă că Ace putea muri în orice secundă şi, o dată cu decesul său, toată lumea putea să fie distrusă. El era Beyr şi, fără el, profeţia nu putea fi îndeplinită. Desigur, fără el şi eu aş fi murit. Ace era singurul lucru ce m-a ţinut în viaţă în ultimele săptămâni. Era conexiunea mea cu realitatea şi făcea parte din mine. Fără el... Nu aş putea trăi.
Toată lumea a tăcut pentru o secundă, iar Charlotte a profitat de ocazie, întinzându-mi o ceaşcă cu ceai negru. Am luat-o în mână, luând o mică gură din lichid. Era cald, perfect. Două scaune au apărut din neant în bucătărie, chiar în faţa mea. Fuseseră, probabil, aduse de Serena fiindcă se uita fix la ele. Mama şi Sebastian s-au aşezat fiecare pe un scaun, privindu-mă.

- Deci, Sebastian, tu ştiai că Ace este un Înger Căzut, nu? Ca Serafim era imposibil să nu ştii, bănuiesc, a spus Charlotte, stând picior peste picior.

Bărbatul a aprobat scurt din cap şi s-a uitat la Serena, întrebător. Vrăjitoarea a zâmbit, aprobând uşor şi a dispărut pe hol, levitând. Mama şi Sebastian ne-au spus că aveau să rupă sigiliile pentru a-l salva pe Ace fiindcă el era Beyr. Şi Charlotte trebuia să îşi rupă sigiliul, lucru ce nu o încânta foarte tare. Era era un Înger normal şi, din câte mi-au spus, când cei ca ea, îşi rupeau sigiliul, îi durea. Însă era dispusă să facă orice pentru Ace – şi o înţelegeam perfect! El era ca un frate pentru ea şi îl iubea enorm. De asemenea, am aflat că fiinţa care mi-a dat naştere a fost trimisă pe Pământ pentru a avea grijă de cei ce puteau învinge Luna Sângerie – eu, Ace, Elizabeth şi Josh. Desigur, ea nu a ştiut niciodată că erau două Eskela şi doi Beyr. Mama nici nu a ştiut cine erau Aleşii, până nu a aflat întreaga poveste cu Călăul Nopţii. Mi-a spus, de asemenea, că ea nu a fost plecată deloc din Londra şi că a stat în umbră, asigurându-se că Lizzy şi Josh erau în regulă.

Puţin mai târziu, Serena şi-a făcut apariţia, ţinând în mână o hartă veche, îngălbenită. A pus-o pe podea şi am observat că ea arăta doar America şi Marea Britanie. Am văzut o dungă roşie ce pornea din Londra şi trecea oceanul, ajungând în punctul negru, unde se afla oraşul numit New York. Am oftat, observând distanţa uriaşă dintre cele două puncte. Enormă, chiar. Însă eram capabilă să fac orice doar pentru ca să fiu alături de Ace, să-l ştiu în siguranţă.

- Acolo se află Ace, dar nu ştiu cum am putea să ajuncem în New York în maximum... cinci zile. Zborurile trans-atlantice sunt oprite, deci avionul nu este o opţiune. O vrajă de teleportare nu pot face fiindcă e o distanţă mult prea mare, iar doamna Flanderg, Charlotte şi domnul Parker, chiar dacă sunt puternici, nu pot să zboare cu noi toţi atât de mult.

Din spusele Serenei, toate uşiţele se închideau la fel de repede precum apăreau. Şansele noastre se micşorau cu fiecare secundă ce trecea. Şi, de asemenea, moartea lui Ace devenea inevitabilă. Simţeam cum cineva îmi prindea inima şi trăgea de ea, rupând-o în bucăţele mici. Sfâşiind-o. Fără Ace îmi era imposibil să trăiesc. El... era precum aerul pentru mine. Brusc, draperiile au început să se mişte şi vântul bătea prin casă, chiar dacă geamurile erau toate închise. Ne-am uitat toţi în jurul nostru, dar nu descopeream nimic. Am auzit, mai apoi, un fel de râs ironic. În spatele meu, stând în fund pe bufet, era Shawn. Pe chipul său palid, şedea un zâmbet de toată frumuseţea, iar ochii săi mă priveau fix. Era prima dată când mă uitam mai atentă la Shawn şi am observat cum culoarea irisului său se schimba foarte des. Era mov, apoi albastră, roşie, verde... Erau exact ca ai lui Ace, la fel de schimbători. Părul îi era răvăşit, acoperindu-i mare parte din frunte şi îi puteam simţi aura bine dispusă. Desigur, bucuria sa nu se reflecta şi în îmbrăcăminte fiindcă toate hainele sale erau negre: blugii, tricoul şi geaca de piele.

- Vă pot ajuta şi eu, s-a oferit, zâmbind şiret.
- Ce îţi doreşti, Shawn? Tu nu faci nimic bun, decât dacă vrei ceva. Te cunosc mai bine decât crezi, a ripostat Charlotte, încrucişându-şi mâinile la piept.
- Ce aş putea să vreau? Doar ca scumpul meu verişor să fie în viaţă şi să nu sară ca deşteptul de pe Empire State Building. În plus, eu am tot sigiliu, nu sunt un Înger Căzut.

Pe chip i-a rămas zâmbetul de vulpoi şi ochii îi străluceau, fiind galbeni. Nimeni nu îl credea fiindcă toţi ştiam că Shawn nu poate să facă bine, că el poate să cauzeze numai durere. Însă el putea să zboare şi ne era de ajutor în călătorie, chiar dacă punea ceva la cale. Brunetul nu îl putea suporta pe Ace pentru că era de părere că a cauzat moartea lui Aileen şi îşi dorea din tot sufletul ca iubitul meu să fie într-un mormânt. Însă am acceptat să vină cu noi.

- Când plecăm, oameni buni? Nu ştiu dacă o să mai am răbdare să stau şi să pierd timpul pe aici, a oftat Shawn, începând a se plimba prin încăpere.

Am observat cum Sebastian îl privea urât şi se abţinea să nu-l omoare. Însă, chiar dacă Shawn îşi dăduse seama de acest fapt, tot continua să se plimbe încrezut printre noi. Ştia, cumva, că Sebastian nu avea să-i facă nimic sau, poate, că nu îi era frică deloc de un Serafim. Oricum, nu părea că dorea să se schimbe în vreun fel. L-am analizat îndeaproape, cât timp Serena, Charlotte şi mama discutau despre traseu. Arăta chiar bine, având un fizic de invidiat şi îi puteam vedea muşchii contractându-se. Semăna foarte mult cu Ace la corp, deşi la personalitate erau complet opuşi. De aceea, probabil, nu îl puteam iubi pe Shawn. Era prea orgolios, îngâmfat, încrezut şi nepăsător. Nu îl interesa dacă murea cineva, el doar voia să îşi îndeplinească planul. Şi toţi ştiam prea bine că avea unul şi de această dată.

- Bun. Am făcut un traseu şi ar trebui să plecăm... chiar acum, a început Charlotte, privindu-ne pe toţi pe rând. În prima zi, o să mergem până în Aberdeen, oraş din Scoţia, cu maşina şi o să traversăm Marea Nordică – cu ajutorul doamnei Flanderg, al lui Sebastian, al lui Shawn şi al meu – până în oraşul din Norvegia numit Stavanger. Apoi, vom închiria o maşină şi vom conduce pe rând până vom ajunge în Trondheim, tot în Norvegia. Acolo vom sta câteva ore, pentru a ne odihni. În a doua zi, noi, îngerii, trebuie să fim odihniţi fiindcă va trebui să traversăm Marea Norvegiană până în Reykjavik, Islanda, şi de acolo să ajungem în Groelanda, Tasiilaq. Acolo vom înnopta şi în a treia zi ne vom continua drumul, ajungând în Nuuk, capitala, şi apoi vom traversa în zbor strâmtoarea Davis, ajungând în insula Baffin. De acolo o să ajungem în Canada, în oraşul Ivujivik, de unde vom închiria o maşină şi ne vom opri în Ottawa, capitala, unde vom şi dormi. Şi, într-un final, în a patra zi, vom trece cu automobilul munţii şi vom ajunge în New York, încheie Charlotte, oftând.

Am memorat imediat drumul, ce părea foarte lung. Însă eram în stare să fac orice pentru Ace. Am analizat încă o dată situaţia, realizând că erau patru îngeri – Charlotte, Shawn, mama şi Sebastian – şi două persoane ce nu puteau zbura – Serena şi cu mine. Apoi am făcut o conexiune importantă.

- O să vină şi Lizzy şi Josh cu noi, nu? am tresărit, aprope ţipând.
- Da, draga mea, o să vină şi ei. Nu ne permitem să-i lăsăm aici, a spus Sebastian, ciufulindu-mi părul.

I-am aruncat o privire urâtă şi m-am dat în spate, pentru a nu mă mai atinge fiindcă mă deranja acest lucru. A oftat şi s-a întors înspre uşă. În următoarea secundă, s-a auzit soneria şi am fugit să deschid, ştiind că erau Lizzy şi Josh. Stăteau în faţa mea, ţinându-se de mână şi uitându-se curioşi la mine. Fiecare avea câte un troller şi mi-am dat seama că mama le spusese ceva despre o călătorie. Mă întrebam dacă le spusese şi despre... magie. Lizzy era ciufulită şi avea un aspect dezordonat, atipic. Probabil că mama a trezit-o devreme când a sunat-o. Josh arăta mai bine, dar tot părea uşor obosit. Elizabeth şi-a ridicat mâinile, cuprinzându-mă într-o îmbrăţişare şi începând să ţipe:

- Ce se petrece, Cheryl?! De ce a trebuit să ne tr... însă nu şi-a terminat propoţizia fiindcă a exclamat: vai mie!

Se uita în spatele meu, precum şi Josh. M-am întors în direcţia aceea şi i-am observat pe toţi cei cu care aveam să plecăm în călătorie. Probabil că niciunul dintre ei nu s-a aşteptat la aşa ceva căci erau de-a dreptul şocaţi. Am surâs şi am ieşit toţi opt din casă, iar mama a încuiat uşa. În următoarea secundă, pe stradă se afla parcată o maşină mare, neagră. În ciuda faptului că era atât de mare, mi-am dat seama că putea să prindă viteză imediat, forma sa fiind una sport. Sebastian a pus câteva trollere în portbagaj, iar eu mi-am dat seama că nu aveam nimic la mine. Speram totuşi să găsesc ceva de îmbrăcat la Lizzy. Între timp, noi, ceilalţi, ne-am urcat în maşină. Elizabeth şi Josh au fost puţin cam reţinuţi şi îi înţelegeam perfect. În faţă s-a aşezat mama, pe locul co – pilotului, iar cel ce conducea avea să fie Sebastian. În spate, maşina arăta uluitor. Era ca un fel de încăpere. Erau patru canapele din piele neagră, aşezate astfel încât să formeze un pătrat. În mijlocul lor era o masă cu un mini-bar şi din tavanul maşinii putea coborî un fel de televizor cu plasmă. Semăna perfect cu o limuzină. Josh şi Lizzy s-au aşezat unul lângă altul, pe o banchetă, Serena şi Charlotte pe alta, iar eu şi Shawn stăteam izolaţi, fiecare pe propria canapea.

- Iubire, n-ai de gând să stai lângă mine? a întrebat Shawn, afişând zâmbetul său cuceritor şi, desigur, fluturându-şi genele lungi.
- Da, sigur. Imediat m-aş muta ca să stau lângă tine. Vezi să nu! Şi, te rog frumos, nu mă lua cu „iubire” căci, chiar dacă eşti înger, te fac praf, am ţipat, uitând că Lizzy şi Josh erau cu noi.

Charlotte mi-a aruncat o privire precaută, iar eu mi-am întors capul înspre cei doi. Se uitau împietriţi la mine, cu ochii mari, iar Lizzy îi strângea mâna băiatului. Acum, probabil, era momentul să le spun adevărul. Am oftat, încruntându-mă. Râsul lui Shawn s-a făcut auzit şi mi-am dat seama că era foarte amuzat de situaţia delicată în care m-am băgat.

- Fraiero! a silabisit şi s-a întins pe bachetă chiar când maşina a plecat.

L-am înjurat, dar el nu a spus nimic, doar a început să râdă şi mai tare. Îmi venea să îl omor, să îl dau de toţi pereţii sau să îl arunc din maşină. Însă ştiam că aveam nevoie de el în călătorie. Ce păcat! Mi-am strâns degetele în pumn, încercând să mă calmez şi, de asemenea, am încercat să îmi aleg cuvintele. Nu doream să îi sperii atât de tare pe cei doi şi nici nu voiam să simtă acelaşi şoc ca şi mine când am aflat. Însă nu ştiam ce să spun şi aş fi vrut extrem de mult ca Ace să fie aici. El se pricepea mai bine la dezvăluirea de secrete decât mine.

- Ei bine, nu ştiu cum să o spun pentru a nu vă speria, dar Shawn, Charlotte, Sebastian Parker şi mama sunt îngeri, am trântit-o, arătând cu degetul înspre fiecare persoană pe care am numit-o.

Probabil că am fost cam dură fiindcă Lizzy s-a oprit din respirat, precum şi Josh. Amândoi erau mult prea şocaţi şi priveau uimiţi în jur. Nu înţelegeau ce se întâmpla. Era logic să fie şocaţi. Am auzit cum Josh ne întreba ce căutau ei cu noi şi aceasta a fost o mare provocare. Trebuia să îmi aleg perfect cuvintele când aveam să le spun despre Luna Sângerie, Eskela şi Beyr, despre Profeţie şi despre Ace. Însă nu ştiam cum să formulez pentru a nu-i face să fugă sau pentru a nu-i face să mă creadă nebună.
Îmi era imposibil să gândesc coerent în acel moment.
Sunt primaaa? Da, da, da? Ok. :]]
First, helăăăăău, my diăr. *big hug*
Mno, ai postat capitolul, în sfârşit! ^^ Ce mă bucur. Hm, să spunem , deşi am o vagă bănuială că nu-i aşa, că acest capitol e ceva mai mare ca precedentul. Să spunem, din nou, că m-ai mulţumit pe tema asta. *laughs* New York, ăh ? Cred că ştiu de unde ţi-a venit ideea asta, dar prefer să tac şi să nu spun nimic. Păstrez pentru mine totul. XDDD
Aşa. Să trecem la partea cu gramatica şi chestii de genul, plictisitoare.
Greşeli de tastare:
Era era - cred că ai vrut să scrii Ea era :-? dacă nu mă înşel, vine de la propoziţia asta: „ Era era un Înger normal şi, din câte mi-au spus, când cei ca ea, îşi rupeau sigiliul, îi durea.”
Decât pe asta am văzut-o şi cred că a mai fost una, dar n-am să stau s-o caut. ._.'
Descrierea a fost ok, ca de obicei mi-a plăcut foarte mult şi oh, Doamne, începe să-mi placă de Shawn. :-" Adică, hai măăă, chiar trebuia să-l faci aşa de bun? Sinceeer? :]] Whatevăer, dialogul n-a fost sec, chiar deloc, că e o replică a lui Shawn al naibii de adorabilă. xDDD
Despre acţiune nu cred că-i grăbită or smth like that. O fost drăguţ faptul că pleacă toţi într-o călătorie aşa luuungă după Ace. Plus, îmi place felul în care se comportă Cheryl cu Shawn. Îi rea, mrr. *laughs* Şi acum, mă întreb cum şi ce-o să le spună lui Josh şi Lizzy. :- ? chiar sunt curioasă în legătură cu asta, vreau să le văd reacţia + a început să mi se facă dor de Ace. Când revinee? *puppy eyes* Mă rog, am să aflu eu. :]]
Btw, thx pentru că m-ai anunţat. Continuă s-o faci, te rog. ^^
Îţi urez spor la scris şi muultă inspiraţie, redhead. :- " *hug*

XoXo, Mad Hatter.
Hei ! Mersi ca m-ai anuntat .
Revenind la capitol , am ramas uimita . Nu , socata :blink: , cand am aflat ca mama lui Cheryl si Sebastian sunt ingeri , dar parca el a murit asa a zis tipul cu care a vorbit Cheryl sau asta a fost doar o scuza ca el sa iasa din peisaj si sa isi poata indeplini ,, misiunea " ? Si ce tare ar fi fost ca Cheryl sa fie si ea , stiu si eu un Nephlim sau ceva de genul :)) . In fine , saracii Lizzy si Josh , cred ca au ramas dea pururi socatii si chiar ma intreb cum o sa reactioneze , cand vor afla si de celelalte lucruri si ca ei au un rol foarte important in calatoria lor .
Deci ... ce sa mai zic ... astept urmatorul capitol cu sufletul la gura si nu uita sa ma anunti :D !
Spor la tradus si sa ai cat mai multe idei !
:bye:
Heello . ;; )
În primul rând , merci mult pentru că m-ai anunțat . * huggieeee *
Apoi , să trecem la capitolul ăsta care a fost luuung și minunat ca toate celelate . ;))
Deci , o călătorie ... cu îngeri și vrăjitori și oameni . Uuh , mișto . 8-> .
Și am rămas gen : WTF ? când am aflat că Shawn pleacă cu ei . Sincer , nu-mi place tipul deloc !
Dacă aș putea , i-aș da cu ceva-n cap . Apoi l-aș arunca la rechini și happy end . :)) \;d/
Dar știu că nu pot face așa ceva așa că hai să trecem peste . xD
Deabea aștept să reapară Ace în peisaj . :_x
Sper să nu pățeascăăă absolut nimic.Știu ce-ți pot gândurile sadice așa că te rog .. fă o excepție pt mine și lasă-l pe minunatul Ace în viață. *puppy eyes*
Mă întreb cum le va explica Cheryl lui Josh și Lizzy toate chestile cu Luna Sângerie ș.a.m.d .
Aștept cu nerăbdare următorul capitol așa căăă nu uita să mă anuuunți . * huggie ăgheen*
Buna!
Deci imi este foare dor de Ace si cred ca o sa mai treaca mult pana o sa apara prin peisaj .Despre calatorie pesimt ca o sa aiba loc multe evenimente pana la gasirea frumosului de Ace .Nu ma asteptam ca mama lui Sharyl sa fie inger si nici Sebastian ,parca Ace a zis ca l-a vrajit ca sa il adopte :-/ Capitolu este super dar cam scurt .
Continuarea cat mai repede plz plz plz plz plz plz plz !!!!
Du plus profond de mon coeur, s\'il vous plaît!!!!!!!
Hello :] Sorry for the big late, doar ca abia acum mi-am facut timp sa trec si eu pe aici. Anyway, sa revenim asupra next-ului. A fost uluitor. Nu ma asteptam ca mama lui Cheryl si tatal lui Ace sa fie ingeri, chiar a fost o veste socanta, dar intr-un fel e chiar interesanta ideea asta si m-ai facut foarte curioasa cu ce se va intampla in continuare, in special daca Shawn le va strica asa-zisa calatorie. Sper sa il gaseasca la timp pe Ace pentru a implini profetia si sper ca Lizzy si Josh sa inteleaga totul si sa-i ajute pe Ace si Cheryl. La capitolul naratiune stai destul de bine, la fel si in cazul descrierii si al dialogului. N-am vazut deloc greseli de tastare, si nici actiunea nu mi s-a parut a fi grabita. So, that\'s all. Spor la scris si nu uita sa ma anunti cand pui next-ul. Succes! *hugs*
Wooooooiii capitol nou ^^ Scuza-ma pentru intarziere dar lenea e cucoana mare ce nu cere de mancare :]]. In fine. Mi-a placut capitolul asta ft mult, nu e de mirare. Toate mi-au placut si nu ma indoiesc de cele urmatoare. Sunt ft curioasa ce o sa se intample pe viitor. Descrierea, ca de obicei ft frumoasa, naratiunea la fel, actiunea nu a fost grabita, dialogu nu a fost sec si greseli de tastare nu ai avut bla bla bla bla. De abia astept nextu. Ai stat ceva cu harta in fata, nu? :]]. Cam atat am avut de zis. Astept nextu si nu uita sa ma anunti cand il pui. Chiar daca o sa vin la Pastele cailor :]]. Buh bye! :*
Vă mulţumeşte mititelul de mine pentru comentarii şi, de asemenea, vă mai aşteaptă! ( ce nasol e să vorbeşti la persoana a 3a despre propria persoană o,o ) Aşa, acest capitol nu este corectat fiindcă m-a luat lenea şi, deh, l-am lăsat aşa, în speranţa să nu fie plin de greşeli.
Lectură plăcută!


11
I’d walk a thousand miles if I could just see you tonight
If I could just hold you tonight
[/i]

Privirile întrebătoare ale lui Josh şi ale lui Lizzy erau aruncate asupra-mi şi ştiam că îşi doreau să afle adevărul. Însă ei nu ştiam cât de greu îmi era mie să spun aşa ceva fiindcă, cu puţin timp în urmă, şi mie mi se părea imposibil. Într-un final, am început să le povestesc despre îngeri, profeţie, Luna Însângerată, răpirea lui Ace şi le-am spus cât de necesară era călătoria noastră. Desigur, au fost extrem de uimiţi şi de la Josh am auzit un singur „imposibil”, dar Lizzy părea că se descurcă mai bine cu situaţia. Probabil pentru că în fiecare weekend ne vedeam şi ne uitam la filme fantasy sau horror.

- În concluzie, Ace trebuie salvat pentru că vrea să se sacrifice pentru nu ştiu ce nebună, iar noi... ce rost avem? a întrebat Lizzy, fixându-mă cu privirea.
- Din cauză că cei răi pot veni oricând după voi dacă nu sunteţi păziţi. Până acum, doamna Flanderg a avut grijă de voi, a răspuns Charlotte în locul meu.
- Dar de ce noi?! Nu înţeleg de ce nu putea să fie oricine altcineva înafară de noi. E imposibil să existe îngeri şi tot felul de chestii de astea. E o fantezie, a ţipat Josh.
- Pentru că aşa spune Profeţia. E ca şi cum m-ai întreba de ce ai fost născut. Crezi că ţi-aş putea răspunde la aşa ceva? a oftat Charlotte.

Lizzy a aprobat şi şi-a lăsat capul pe umărul lui Josh, scăpând un oftat. Nu îi era uşor şi eram sigură de asta. Măcar încercau să se comporte cât de cât normal. M-am uitat înspre Shawn, fiind uimită că nu a mai spus nimic timp de... jumătate de oră. Incredibil de mult! Ce bine era fără o replică sarcastică din partea sa. Însă am rămas complet uimită când l-am văzut dormind. Stătea întins pe banchetă, pe spate, o mână odihnindu-i-se pe abdomenul plat. Părul îi era uşor ciufululit, iar pe chip avea o expresie angelică, una total ciudată. Niciodată nu l-am perceput pe Shawn ca pe un înger bun, ci ca pe un nenorocit şi îmi era imposibil să îl asociez acum cu bunătatea. Într-un final, m-am întors înspre Serena. Vrăjitoarea ţinea nişte aţe în mână şi i le prindea în păr blondei. De fapt, înfăşura sforile pe o şuviţă de păr. Când am întrebat-o ce face, am primit un răspuns destul de ambiguu: hairwraps. Desigur, nu a lipsit şi explicaţia – erau aţe înfăşurate pe o şuviţă de păr, codiţe.

- Cred că ar trebui să dormi, mi-a sugerat Serena. I-am adormit şi pe cei doi porumbei fiindcă mai aveau puţin şi săreau pe geamul maşinii. O să le ia ceva să se acomodeze cu ideea, deşi au reacţionat foarte calm, a adăugat.

Am aprobat şi m-am întins pe banchetă, privind tavanul maşinii, ce se legăna uşor în drumul nostru spre Aberdeen. Într-o secundă am adormit, dar nu ştiam dacă nu fusese cumva influenţa lui Serena sau doar oboseala. Însă nu îmi mai păsa fiindcă voiam să dorm fără nici o altă întrerupere.

Câteva ore mai târziu, am simţit o atingere pe braţ şi mi-am deschis leneşă ochii. În faţa mea, la un milimetru de gura mea, era Shawn. Privirea îi era încrezută, iar ochii îi căpătaseră o tentă verzuie. În spatele său, am văzut-o pe Charlotte cum trăgea de el, dar nimic. Am vrut să mă ridic panicată chiar când Shawn se apleca să mă sărute. Din fericire, nu a făcut cunoştinţă cu gura mea, ci cu un genunchi. Bine că purtam blugi. Am oftat uşurată, iar Charlotte a zâmbit inocent, trântindu-se pe banchetă. Însă Shawn mă privea iritat şi mai avea puţin şi se năpustea asupra mea precum un leu fioros.

- Boule, nu se bruschează fetele în halul ăsta! am exclamat, scoţând limba la el într-un mod copilăros.
- Voiam doar să o trezesc pe Frumoasa Adormită, doar nu e imposibil, a minţit el, trecându-şi mâna prin părul întunecat.

Pentru o secundă chiar l-am crezut, dar apoi mi-am amintit ce bine se pricepea să mintă acest tip. Era expert în aşa ceva, presupun. Chiar îşi putea face o slujbă din asta – să păcălească fetele mici şi inocente ca şi mine sau să le fure acadelele copiilor şi să le spună că Moş Crăciun le va aduce altele. Mda, trebuia să fiu foarte precaută cu acest tip fiindcă nu aveam să ştiu niciodată când spune adevărul.

- Ce-i cu feţele astea gânditoare? Am adus gogoşi, deci reveniţi-vă, a comandat Serena, zâmbitoare.

A intrat în maşină cu două cutii mari, albastre şi le-a aşezat pe mica măsuţă. Abia atunci am observat că automobilul staţiona şi mi-am dat seama că dormisem destul de mult. Mi-am aruncat o privire fugară înspre Lizzy şi Josh, care se jucau liniştiţi pe un telefon. Elizabeth mi-a privit blând şi a dat din cap. Atunci am înţeles că voia să îmi transmită: „te vom ajuta, dar ai de răspuns la nişte întrebări!”. Am zâmbit şi mi-am trecut mâna prin păr, pentru a-mi îndepărta bretonul de pe chip. Serena şi Charlotte au desfăcut cutiile cu gogoşi şi ne-au servit să luăm. Toţi s-au înfipt să ia câte una, numai Shawn stătea îmbufnat la locul său, cu mâinile în sân. Dacă nu l-aş fi cunoscut câtuşi de puţin, aş fi spus că era cu adevărat supărat, însă se prefăcea. Am oftat şi m-am hotărât să îi fac jocul. Am luat o gogoaşă cu ciocolată şi gem şi m-am aşezat lângă el, dându-i-o. A părut surprins de gestul meu, dar nu a refuzat-o, doar a prins-o cu dinţii şi mi-a făcut cu ochiul. După ce a luat o muşcătură, m-a privit din nou, întrebând:

- Doreşti să înfulecăm împreună această gogoaşă a iubirii?

L-am privit stupefiată şi i-am observat acel zâmbet plin de subînţeles.

- Tu eşti tâmpit sau te prefaci? Doar aşa, ca să ştiu, fiindcă eu îl iubesc pe Ace, am spus, întorcându-mă cu spatele la el.
- Cum poţi să îl iubeşti pe ăla? Eu sunt de mii de ori mai bun, din toate punctele de vedere. Cred că ai încurcat persoanele, iubire.
- În primul rând, ţi-am spus să nu mă mai iei cu iubire şi, în al doilea rând, e la fel ca în cazul lui Aileen. Ea te iubea pe tine, boule!

Nu mi-a mai răspuns fiindcă a căzut pe gânduri. Iniţial am crezut că se supărase, dar părea că mintea îi era plecată pe alte meleaguri. Îl înţelegeam într-un fel fiindcă, probabil, nu era uşor să ştii că persoana pe care o iubeşti era relativ moartă. Şi eu aş fi făcut la fel în cazul lui Ace. M-am ridicat, oftând uşor şi m-am îndeptat înspre locul meu.

- Ce cur sexy, s-a auzit o şoaptă, dar în liniştea din maşină părea mult mai tare.

Nici nu a trebuit să mă uit pentru a şti cine spusese aşa ceva. Desigur, minunatul şi frumosul de Shawn. Trebuia el să comenteze căci altfel nu se putea! Însă am hotărât să-l ignor fiindcă o ceartă nu ar fi potrivită în astfel de momente. M-am trântit pe banchetă, oftând şi am întrebat-o pe Serena pe unde eram. Însă, în loc să aud vocea vrăjitoarei, am auzit-o pe a mamei.

- Ajungem în Aberdeen în câteva minute. Din fericire, Lizzy a găsit un vapor ce ne poate duce – un feribot, de fapt. Norocul nostru.

Apoi mi-am amintit că tatăl lui Lizzy avea un prieten ce se ocupa cu acest fel de curse şi m-am întrebat cum am putut să uit un detaliu atât de important. Elizabeth mi-a zâmbit mândră de ea şi eu am ridicat din umeri, continuând să muşc dintr-o gogoaşă mult prea dulce pentru gusturile mele. Preferam, de obicei, lucrurile acre, nu atât de pline de ciocolată. Nu era din cauza siluetei fiindcă, indiferet de ce mâncam, nu mă îngrăşam nici un pic. Din câte îmi spusese un doctor puţin cam pervers, corpul meu ardea grăsimile mult mai repede şi de aia nu puneam nici un centimetru în plus.
Cinci minute mai târziu, maşina a ajuns în port şi toţi au început a se uita pe geamuri la numeroasele vapoase uriaşe. Majoritatea erau feriboturi şi erau în curs de încărcare, rampele fiind lăsate. Cozi imense se întindeau pe uscat, lângă vapoare, iar oamenii erau înnebuniţi, toţi voiau să ajungă cât mai rapid la destinaţie. Din fericire, maşina noastră s-a oprit lângă un feribot mare, negru cu alb, iar la coada acestuia nu era nici un automobil. Sebastian a accelerat şi a trecut rampa ce lega vasul de uscat. A parcat foarte aproape de o altă maşină, însă era destul loc pentru a putea deschide portierele. Am ieşit toţi pe rând, primul fiind, desigur, nesimţitul de Shawn. Mă întrebam de ce l-am mai luat cu noi fiindcă mă călca pe coadă. Serena a luat-o în frunte, urmată de mama. Au urcat câteva trepte, până am ajuns cu toţii pe punte. De acolo, ne-am împrăştiat, iar Josh cu Shawn şi Sebastian au plecat, căutând un chioşc cu sucuri. Mama, Charlotte şi vrăjitoarea s-au dus să discute ceva despre călătorie, iar eu am rămas cu Lizzy. Ea mi-a zâmbit şi ne-am apropiat de o bancă, lângă balustradă.

- Deci...? Care-i povestea? Că eu, cel puţin, am început să cred în tot felul de lucruri paranormale, deşi nu înţeleg ce e cu Ace. Nu poate să vină singur? a întrebat blonda, trecându-şi mâna prin părul mătăsos.
- Păi. Mama e un înger, iar Sebastian la fel – sunt de un grad mai ridicat. Şi Charlotte – tipa blondă – şi Shawn sunt tot îngeri, dar de grad inferior. Tipa roşcată e o vrăjitoare, iar Ace e tot un înger. Şi, ei bine, se apropie Luna Sângerie – momenul când răul se năpusteşte asupra Pământului – şi există o profeţie ce trebuie să fie îndeplinită. Mai ţii minte când am întrebat de Eskela şi Beyr la ora de istorie? Ei sunt. Şi, se pare, că i-am depistat, ei trăind pe Pământ. Desigur, profeţia spunea că este doar o Eskela şi un singur Beyr, dar s-a dovedit contrariul, fiind două fete şi doi băieţi. Ei bine, noi două suntem... Eskelele, iar Ace şi Josh sunt Beyrii, am început, dar Elizabeth m-a întrerupt.
- Şi trebuie să îl salvăm pe Ace fiindcă altfel nu se îndeplineşte profeţia, nu? Dar ce mama naibii caută tipul ăsta în New York? A decis să-şi ia o vacanţă? a oftat fata.
- Nu, vrea să o salveze pe Aileen, tipa ce i-a fost logodnică şi care l-a iubit pe Shawn. E moartă, am spus rapid, sperând ca verişorul lui Ace să nu fie prin zonă.

Lizzy a făcut ochii mari, miraţi şi apoi s-a aşezat pe bancă, oftând. Voise să îmi transimtă că fusese uşor să înţeleagă că existau îngeri şi nişte creaturi malefice, dar nu credea în readucerea la viaţă a unui mort. Desigur, şi mie mi s-a părut o tâmpenie, o aberaţie – până ce am auzit restul poveştii. Sincer, începeam să bănuiesc faptul că viaţa mea era un basm fiindcă... tot îmi e greu să cred aşa ceva. Sincer.

- Aileen e un Spirit. Dacă îşi dă viaţa, ea reînvie. Desigur, nu poate face aşa ceva fiindcă, astfel, profeţia nu ar mai fii îndeplinită, am oftat eu, aşezându-mă lângă ea.

Am stat câteva clipe tăcute, privind marea. Sirena vaporului s-a auzit, motoarele au pornit mai rapid, iar pe coş a început a ieşi fum negru. Am început să ne deplasăm rapid, în urma feribotului rămânând o dâră groasă de spumă albă. Îmi plăcea să privesc cum valurile se spărgeau de proră şi... Nu merita să mai continui fiindcă îmi plăcea marea din toate punctele de vedere – mai ales culoarea aceea albăstruie, turcoaz.
Am închis ochii, gândindu-mă la scena din Titanic, când tipa şi tipul stăteau în partea din faţă a navei, iar ea îşi ridică mâinile şi el o ia în braţe. A fost o secvenţă cu adevărat romantică şi tot timpul mi-am dorit să aibă loc aşa ceva şi în viaţa mea, dar n-am avut noroc. În momentul de faţă, iubitul meu era la mile depărtare, încercând să salveze o persoană moartă, care îl urăşte. Mda, acum câteva luni mi s-ar fi părut imposibil. Însă acum era mult prea real. O auzeam în surdină pe Elizabeth cum îmi spunea că Josh nu e aşa şocat de această chestie şi cum prietenul ei îl simpatizează pe Shawn. De aceea, probabil, Sebastian s-a simţit obligat să meargă cu ei. Doar nu îi trebuia neapărat ceva de băut, având în vedere că era cu o sticlă de apă plată în mână. Am oftat şi mi-am deschis ochii chiar când Serena s-a postat în faţa mea. Avea o privire îngrijorată, care nu era deloc specifică ei. Lângă ea, Charlotte era la fel de speriată, iar mama încerca să se calmeze.

- Ce e? Haide, spuneţi! le-am îndemnat, devenind extrem de curiasă, peste media normală.
- Păi, începu mama ezitant, nu putem să ne rupem sigiliile decât în prezenţa unui şaman. Trebuie să ne vindece rănile fiindcă devin morale, a terminat.

Nu înţelegeam de ce se îngrijora atât din această cauză fiindcă aveam să găsim noi un şaman pe undeva, deşi nici nu ştiam ce sunt ăia. Mi-am dat ochii peste cap când am simţit două mâini mângâindu-mi părul. Cu rapiditate, m-am întors înspre balustradă şi l-am văzut pe Shawn stând în picioare pe ea, într-un echilibru perfect. Preţ de o clipă, m-am speriat şi am crezut că avea să cadă, însă el a rânjit şi a mai mers puţin pe ea, fără nici un fel de problemă. Voia doar să mă enerveze, deşi când a întâlnit privirile celor trei femei, a devenit serios. Ştia ce gândeau ele şi nu părea foarte încântat de ce... auzea. Le-am zorit să îmi spună ce voiau, însă răspunsul scurt şi crud a venit din partea lui Shawn:

- Ele cred că eşti un şaman.
I\'m frist?
Ce onoare :))!
Deci,iubesc acest capitol!
Și cred că încep să-l simpatizez și pe Shawn. *ciudat..*
En fin,trecând peste asta mă bucur că Josh și Lizzy au înțeles cât de cât întreaga poveste.Acum,mai lipsește doar Ace ,dar sunt sigură că mai e până să ajungă la el.
Acum,mă neliniștește un lucru: Ce este un șaman?
Cheryl ar putea fi un șaman? =/
Sper că o să lămurești chestiile astea în următorul capitol.
De descriere ,narațiune și alea alea nu am ce spune.Sunt perfecte ca deobicei.xD
Cred că am văzut două greșeli de tastare sau așa ceva,dar pentru mine nu au avut importanță.
Aștept următorul capitol și anunță-mă când apare,please.
Aw, dacă răul ăsta de tata mă mai lăsa aseară şase minute ... Numai şase ! Eram eu prima : ))
Capitolul ăsta a fost cel puţin genial şi, în mod ciudat, îmi place nenorocitul ăsta de Shawn, dar îmi este dor de Ace şi sper să nu mai este mult până ajunge Cheryl la el. ;o3.
Sunt curioasă ce este un şaman, deşi am câteva idei năstruşnice în cap, aştept să mă lămureşti - oh, tu, atotştiutorule :)) -. Nu mă aşteptam ca Lizzie şi Josh să accepte atât de uşor situaţia şi să se mai şi adapteze la ea, însă se vede că sunt nişte prieteni extraordinari de buni şi, mai ales, înţelegători. Dacă Ace se omoară - ştiu că n-o s-o facă, pentru că te omor eu pe tine dacă se întâmplă :]] - mă împuşc. Devine din ce în ce mai interesant, sincer şi abia aştept să se împlinească profeţia.
Aştept următorul capitol - mă anunţi tu la profil/pe mess/pm când îl pui -, dar până atunci spor la scris, hun\\\\\\\' ! >:D<
Deci ... am venit si eu pe aici , n-aveam cum sa nu lipsesc :)) . Aa ... si mersi ca m-ai anuntat .
Greseli de tastare am observat doar doua , iar de exprimare n-am vazut . De descriere , dialog si actiune nu mai comentez pentru ca sunt numai laude .
Bun , ce imi plac fazele dintre Cheryl si Shawn , cand se tachineaza ei , le ador :X . Din cate stiu eu ( sau google :-\\\" ) samanul este o persoana care poate comunica cu spiritele , daca asa este si in povestea ta , ma intreb de ce au nevoie de un saman ca sa desfaca sigilile ? In fine , aflu eu cand pui continuarea ;)) . Chiar ca Lizzy si Josh s-au acomodat repede cu toate chestiile astea , eu probabil i-as crede nebuni si daca e adevarat i-as pune sa imi demonstreze acest lucru , asa cred , nush :D . Mi cam dor de Ace ... dar luptele dintre Cheryl si Shawn , imi cam alunge ,, suferinta\\\" :))
Oricum , astept continuarea si sa nu uiti sa ma anunti cand pui continuarea ! Spor la scris si sa ai cat mai multe idei !
:bye:
Helăău. *hug*
Kekeke, îmi pare rău că ajung aşa târziu, dar măcar am venit! Eniuei, o să te iert pentru cele patru sau cinci greşeli pe care le-am observat. Nu e nimiiiic, toţi scriem repede şi nu mai corectăm din motive...eh, avem noi motivele noastre. :]] Dar oricum, să trec la comentat.
Buuun. Şti, mi s-a făcut dor de Ace. Când apare? Şi mai ştii ceva, îl ador pe Shwan. Da, da, îl consider un nenorocit şi ticălos, daaaaar seamănă cu Damon. :> Şi ei bine, mă face să fac mrr. :]] Aşa. Deci, Cheryl e şaman? So, a trecut de la faza cu înger la şaman? Mmm, îmi place. :- ? Sinceră să fiu, povestea devine din ce în ce mai interesantă cu fiecare capitol. Dar încă îl vreau pe Ace. Adică îmi e aşa dor de el. ;;] Sper să apară mai repede. ^^ Bun.
Um, am văzut o greşeală - actually, am văzut mai multe, dar shhh - ; şi yeah, uite-o :
„Însă ei nu ştiam” - ei nu ştiau, cred că ai vrut să spui. Cred. ^^
„morale” - mortale, right ? :]
„curiasă”- curioasă.
„ezitant” - ezitând :- ??
Um, pe astea le-am văzut eu. ^^
Cu descrierea stai bine şi cu dialogul la fel, nu am văzut vreo greşeală or smth. ^^ Well, aştept next-ul. Nu uita să mă anunţi! *hug*

xoxo.
De data asta Vero nu mai intarzie :]] Vero e prezenta la timp cu o intarziere de o zi xD. Si ca sa vezi inca un capitol bun a la Metal ;;]. Cred ca ti-ai dat seama ca imi place nu? O singura observatie am sa it fac. Inainte ziceai ca Josh era cam speriat si ca a tipat, iar dupa fata [iar am uitat cum o cheama. Greseala mea] si-a spus in gandu ei ca Josh si Lizzy au reactionat calmi. Esti calm cand tipi? :]] In fine nu e prea grava faza. In rest totul e bine: descrierea, naratiunea,. actiunea nu e grabita, dialogu nu e sec si greseli de tastare nu am vazut. Nici nu am stat sa ma uit dupa ele. Cam atat am avut de spus. Astept nextu si nu uita sa ma anunti desi stiu ca o vei face. Buh bye! :*
Bestiala faza cu samanul. Scrii mai bine pe zi ce trece ^^ felicitari. Chiar daca nu comentez de fiecare data,nu inseamna ca nu citesc fiecare capitol :P . Imi place ideea unei calatorii, si mai ales felul in care Shawn se da la Cheryl, nu ii da pace deloc. Ma gandesc daca nu cumva ii va lasa balta cand va fi nevoie sa treaca in zbor peste apa, nu m-as mira... sau cel putin sa faca nazuri. In fond, de ce ar vrea sa ii ajute? Stiu ca ingerii sunt din rai, dar momentan nu mai e in aceeasi locatie :))

Astept continuarea. Vreau sa vad daca Cheryl,in calitate de saman, va avea nevoie de antrenament sau va putea vindeca ranile in urma ruperii sigiliilor din start. Spor la lucru si inspiratie !
Hi there.
Scuze ca n-am trecut pe aici si la capitolul precedent, insa am fost plecata in Turcia, unde intamplarea face ca am mers si eu cu feribotul xD.
Capitolul tau mi-a adus aminte de regele shaman. Doamne, cat imi placea desenul ala!
In sfarsit are si Cheryl un rol mai...interesant in povestea asta.
Shawn m-a dezamagit. Cum sa se dea la Cheryl cand inainte facea crize ca a murit Allien (parca asa o chema) . Si totusi ramane personajul meu preferat alaturi de Lizzy.
In celalalt capitol a zis la un moment dat Cheryl ceva legat de doi cineva-uri (am uitat cine) cum ca si-o trageau. Sincer nu cred ca ar fi zis asta o fata ca Cheryl.
Astept capitolul urmator, anunta-ma cand il postezi.
Cya.
Hello hello :] Am trecut si eu pe aici, dupa cateva zile de la postarea capitolului. Scuze pentru intarziere, doar ca lenea si problemele din ultimele zile m-au acaparat complet. Anyway, sa revenim la acest capitol. La final am ramas: wow. Cheryl sa fie un saman. Sunt chiar curioasa daca e, sau daca e doar o presupunere a celor trei. Sper sa ajunga cat mai repede la Ace, sa-l salveze, inainte de a fi prea tarziu. Mai nou am inceput sa-i simpatizez pe Serena si Josh, deci clar sunt personajele mele preferate, imi place totul la ei, din absolut toate punctele de vedere. La capitolul descriere, ai stat bine, desi mai puteai accentua pe alocuri descrierea, naratiunea a fost buna, iar dialogul ok. Ai avut cateva greseli de tastare, incearca sa fi putin mai atent pe viitor, iar actiunea nu mi s-a parut deloc grabita. Incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult fic-ul tau. Pe zi ce trece devi din ce in ce mai bun, felicitari si tine-o tot asa. So, cam atat am avut de spus. Bafta cu next-ul si anunta-ma cand il postezi! Spor la scris! >:D<
Dupa o saptamana dupa ce ti-am promis ca-ti voi scrie aici, am venit si eu cu comm-ul:)) Am avut putintica treaba, dar...conteaza ca pot sa-mi las parerea pe-aici:))
Deeeeci...sa-ncepem cu inceputul. Titlul. Cand am l-am citit prima oara am crezut ca vei scrie cu vampiri, sau chestii d-astea:)) Bineinteles, mi-am dat seama cu timpul de adevaratul sens al lui, si acum chiar mi se pare si mai geniala ideea, decat dac-ar fi fost cu vampiri=)).
Ideea..Pai, sincera sa fiu, prima oara cand am auzit de ,,ingeri cazuti" m-am dus direct cu gandul la filmul cu acelasi nume. A fost tare, asa-i? Deci, da, si la capitolul ,,originalitate" ti-as da un punct, din partea mea, pentru ca nu e ca si cum ai fi copiat tot..ci doar ideea de fiinta:).
Imi place cum sunt Ace si Cheryl ca personalitate. Sunt...interesanti. Nici plea simpli, dar nici prea speciali. Sfatul meu in legatura cu firul actiunii este sa ne tii cat mai mult in suspans, sa descrii drumul, si toate cele, pentru ca momentul in care se vor intalni sa fie de maxim extaz, ca sa zic asa:))
Cu modurile de expunere nici nu se pune problema, din punctul meu de vedere, Ca de obicei, ne uimesti cu originalitatea ta:)) Deja m-am obisnuit cu stilul tau de a scrie, insa asta nu inseamna, nici pe departe, ca ma voi plictisi vreodata de el.:))
Ce e cel mai special la toata experienta asta e ca scrii din perspectiva fetei. Desi nu ne vei cunoaste niciodata totaal:)), te descurci chiar bine pana acum...Chiar mai bine decat ma asteptam. Cu alte cuvinte, tine-o tot asa:)
Ce as mai putea spune...Asteptu cu nerabdare nextu' si...spor la scris>:d<
Îmi pare rău pentru întârziere xD. Şi vă mulţumesc enorm pentru comentarii! * hugs *
Sincer să fiu, nu am văzut filmul Îngeri căzuţi xD. Dar acum o să mă uit la el să văd despre ce e vorba, promit :]].
Încă un lucru. Acest capitol e cam scurt fiindcă e scris într-o singură zi. Şi nu e corectat fiindcă trebuia neapărat să-l postez azi fiindcă, probabil, nu voiaţi să aşteptaţi încă două săptămâni până să vină. So, sper să mă scuzaţi.
Lectură plăcută şi ne vedem peste două săptămâni!


12


The important thing in life is to have a great aim, and the determination to attain it.
[/i]



Vocea lui Shawn suna ca un ecou în mintea mea, iar cuvintele sale mă înnebuneau. Ceace îmi spusese era... Nu era de necrezut fiindcă dacă existau vrăjitoare şi îngeri totul era posibil. Am oftat, trecându-mi mâna prin păr şi am încercat să mă calmez. Nu ştiu cât de bine mi-a reuşit fiindcă vocea mea a fost foarte piţigăiată când am întrebat ce era un şaman.

- O persoană ce poate să vindece oamenii şi ce poate să comunice cu spiritele. Însă nu ştim sigur dacă eşti un şaman, există o singură şansă de a afla. Se spune că, cu ajutorul unei vrăjitoare, pot să intre în transă şi să vadă, practic, prin ochii unui alt om la care ţine foarte mult. Aşa că, poţi să încerci să iei legătura cu Ace sau cu spiritul lui Aileen – deşi ar fi mai simplu cu ea, a spus mama.

Ultima parte a conversaţiei mi-a atras atenţia şi am intrat în vrie, întrebând când aveam de gând să încercăm. Voiam să ştiu dacă Ace era în regulă, să îl văd încă o dată, nu să rămână doar o amintire. Desigur, avea să fie ciudat pentru mine, dar făceam orice pentru iubirea vieţii mele. Puteam să sar în ocean şi să mă mănânce rechinii dacă voia el. M-am uitat pe rând la fiecare şi am putut observa faţa stânjenită a lui Lizzy şi expresia indescifrabilă a lui Shawn. El părea posomorât şi mă întrebam dacă nu era cumva din cauza faptului că mama pronunţase cu atâta uşurinţă numele lui Aileen. Începeam să mă simt relativ prost din această cauză, dar prioritatea mea era Ace. Shawn a oftat şi a plecat, precum şi Elizabeth care m-a informat că se duce la Josh. Nu ştiam cât de sigur era ca blonda să meargă alături de verişorul lui Ace, dar Charlotte m-a liniştit mergând cu ei.
Zece minute mai târziu, Charlotte s-a întors cu o carte subţire cu coperţi negre. Serena părea să ştie ce conţinea fiindcă a afişat o expresie uşurată. A luat-o în mână şi a deschis-o la o pagină anume imediat. Charlotte s-a aşezat şi ea lângă mine, acum aflându-mă între ea şi mama.

- Eşti sigură că vrei să faci asta? a întrebat vrăjitoarea, oftând uşor.
- Desigur, vreau să văd ce face Ace. Dar ce trebuie să fac?
- Nu te gândi la nimic altceva decât la Ace şi Aileen. Nu lăsa nimic altceva să te preocupe, atât trebuie să faci.

Am aprobat, strângându-mi buzele într-o linie dreaptă, fermă. Mi-am închis ochii şi mi-am lăsat mâinile moi pe genunchi. Apoi, am auzit-o pe Serena murmurând ceva, dar nu îi puteam înţelege cuvintele. Mintea mi se golea automat, în ea fiind prezentă doar imaginea lui Ace. Am pierdut, mai apoi, contactul cu lumea reală, ajungând să fiu singură într-un loc întunecat. Am început a alerga în toate direcţiile, privind cu disperare întunericul ce părea să mă înghită. O luminiţă a apărut înaintea mea şi am pornit către ea ştiind că acolo era ieşirea. Dar unde mergeam? Nici măcar eu nu ştiam. Când am păşit în lumină, parcă tot universul a început să se învârtă cu mine şi simţeam cum nu mai am aer. Am leşinat. Oare ăsta era sfârşitul meu?
Puţin mai târziu mi-am deschis ochii, auzind câteva sunete. Clipeam des pentru a mă obişnui mai repede cu lumina puternică. Când, într-un final, puteam vedea normal, am putut să-i zăresc chipul lui Ace. Faţa îi era şi mai palidă decât de obicei, ochii şterşi, iar părul răvăşit. Arăta lipsit de viaţă, nu era Ace al meu. Nu intrasem în corpul lui fiindcă, ei bine, îl vedeam. Dar atunci în al cui eram? Am încercat să devin puţin mai atentă la cuvintele spuse de Ace şi am realizat că ţipa la un băiat, Ryan. Deci intrasem în mintea acestui tip care încerca să-l convingă să nu facă vreo nebunie.

- Ace! Trebuie să fii tâmpit ca să îţi dai viaţa pentru o tipă ca Aileen. Te-a jucat pe degete atâta timp şi pe tine şi pe vără-tu. Nu o să rezolvi nimic dacă îţi dai viaţa pentru ea, e neimportantă! a ţipat Ryan, iar eu am tresărit.
- Dar trebuie să o fac că l-am rănit destul pe Shawn, Ryan. Nu pot să continui astfel.
- Şi ce ai să faci cu tipa aia pe care o iubeşti, Cheryl Flanderg? Cu ea ce o să faci? Ştii cât o să sufere, ştii cât suferă în momentul de faţă? E înnebunită după tine, iar tu vrei să mori pentru cineva ce e pe jumătate decedat! N-are logică!

Eram perfect de acord cu Ryan şi, din câte îmi dădeam seama, avea aceeaşi gândire ca şi mine. Poate că din acea cauză priveam prin ochii lui. Sincer, nu mă interesa atât de tare motivul fiindcă aşa puteam să îl văd pe Ace. Ce n-aş fi dat să îl strâng în braţe în aceste momente... Şi dacă i-aş controla puţin trupul lui Ryan? Nu, nu puteam face asta. Dacă afla că eram şaman, că îl urmăream sigur îşi dădea seama că voiam să-l salvăm. Trebuia să mă abţin. Şi, totuşi, când avea să facă marea mişcare? Nici asta nu ştiam, dar Ryan da. Aveam nevoie să intru în contact cu el urgent, dar în acest moment nu puteam. De unde stătea Ryan, camera lui Ace era una dintr-un hotel luxos, cu un pat cu baldachin. Brunetul stătea întins pe el, cu o fotografie ţinută în mână. Şi, spre surprinderea mea, în acea poză mă aflam eu. Ce n-aş fi dat să-l sărut acum! Însă m-am limitat doar să-l privesc. Era de ajuns pentru mine. Brusc, am simţit cum întunericul pune stăpânire pe mintea mea şi mă smulge din acel loc. Treceam din nou prin acel vârtej atât de puternic.
Când am deschis ochii, am scos un ţipăt. Respiram întretăiat fiind foarte agitată. Cele trei fete mă priveau speriate, dar nu au întrebat nimic, aşteptând să mă calmez. Mintea mea procesa încet toate informaţiile pe care le-am primit într-un timp atât de scurt. Trebuia să vorbesc cu Ryan. Neapărat. Însă trebuia să le explic celor trei ce se întâmplase. Surprinzător, am reuşit să rezum povestea foarte bine şi am evitat detaliile gen: „Ce frumos era Ace!” . Erau nefolositoare în aceste momente.

- Trebuie să vorbeşti cu Ryan, a accentuat mama spusele mele.
- Da, dar cum? Pot... să îl contactez în vis? am întrebat, fremătându-mi degetele.
- Hmmm, având în vedere că eşti un şaman – şi încă unul destul de puternic – ar trebui. Acum e ora şase în Marea Britanie, deci unu la prânz în New York. Trebuie să mai aşteptăm puţin, până la ora trei dimineaţa la noi, a hotărât Serena.
- Dar nu pot aştepta atâta, Sere! Trebuie să fie o modalitate prin care să-l pot contacta mai rapid – nu exact în momentul ăsta, dar nici peste nu ştiu câte ore.
- Există o vrajă ce-l poate adormi şi poţi să comunici cu el, cred, dar trebuie să fii sigură că vrei să faci asta.

Am aprobat rapid şi n-am dat deloc înapoit. Asta era o prioritate uriaşă şi trebuia să aibă loc cât mai curând. Serena a plecat imediat fiindcă trebuia să caute o vrajă. Am rămas singură pe băncuţa de lemn. Mi-am trecut picioarele de cealaltă parte a feribotului, începând să le legăn şi mintea mi-a zburat către subiectul Ace. Nu puteam să-i uit faţa aceea obosită, istovită. Niciodată nu-l mai văzusem înt-o asemenea stare, atât de deplorabilă. Ştiam că trebuia să îl ajut, însă drumul era atât de lung şi aproape imposibil. Cooperarea lui Ryan putea să ne ajute enorm. Însă mai exista şi Shawn, care sigur plănuia ceva mai mult sau mai puţin malefic. În privinţa lui nu ştiam cum să acţionez fiindcă el nu ar fi făcut nimic pentru nimeni. Doar dacă... Dacă Charlotte s-ar da puţin la el? Era frumoasă şi, desigur, era foarte deşteaptă. Putea să funcţioneze, deşi nu ştiam cum să o conving pe fată. Mi-am sprijinit capul pe bara din metal şi am privit locul în care soarele se unea cu marea şi dispărea. Cerul era portocaliu, cu tente uşoare mov. Pe scurt, era minunat. M-am uitat înspre linia orizontului şi, nu foarte departe, am văzut luminile unui oraş. Oare chiar ajunsesem atât de repede în Stavanger? Nu ştiam răspunsul, dar am fost uimită când am văzut cum treceam printre fiorduri. Erau minunate şi chiar mă bucurasem că ajusesem aici fiindcă n-am mai văzut niciodată nişte coloane imense create de natură.

- Frumos, nu? s-a auzit o voce melancolică, venind din spatele meu.

Nu m-am întors fiindcă ştiam că era Charlotte. Poate trebuia să acţionez. Am dat lent din cap, aprobând-o, iar ea s-a aşezat lângă mine, în aceeaşi poziţie ca şi mine.

- Ştii, chiar mă bucur că eşti în regulă... De când eram mică ştiam o poveste legată de aceste fiorduri, una fabuloasă. Se spunea că aici s-a dus o luptă aprigă între îngeri şi demoni. Pe vremea aceea fiordurile nu existau. Şi, când îngerii au învins demonii, ei s-au prăbuşit inconştienţi în aceste ape. Îngerii ştiau că le era imposibil să ucidă acele creaturi întunecate şi, folosindu-şi puterea uriaşă, au creat nişte coloane de piată ce erau asemenea unor suliţe. Ele au străpuns toţi demonii în timp şi acum sunt aici pentru ca toţi îngerii şi demonii să îşi amintească de acea luptă cruntă, cu victime multiple. Desigur, în timp, coloanele s-au schimbat mult şi oamenii de ştiinţă au găsită o explicaţie relativ logică pentru a explica formarea lor.
- Wow, Charlotte, povestea e uluitoare... E ca un fel de barieră ce apără Norvegia fiindcă nici un demon nu s-ar mai apropia de aceste fiorduri fiindcă şi-ar aminti cum o mare parte din neamul său a fost omorât, am murmurat, analizând spusele blondei.

A aprobat şi a privit cum valurile se loveau de prora feribotului şi feţele ni se stropeau.

- Ştii, Charlotte, aş vrea să te rog ceva, am spus, şoptit.
- Spune, te ascult, a zis atentă.
- Ai putea să încerci să-l... seduci pe Shawn? Sigur plănuieşte ceva şi dacă îi distragi atenţia, poate că o să uite de ideea sa. Nu ţi-o cer pentru a te amărî, dar în această călătorie chiar avem nevoie de el...
- E cam ciudată treaba, având în vedere că n-am nici un interes în el. Nu mă impresionează şi aşa mai departe, dar ştiind cât de necesar e acest lucru, am să o fac. Îmi rămâi datoare, a zâmbit ea.

Am râs şi am dat din cap, cu zâmbetul pe buze. Serena a venit alergând înspre noi şi a ţipat un „începe”, iar Charlotte s-a uitat la mine, neînţelegând ce voia să spună. Desigur, nici eu nu ştiam ce voia vrăjtioarea, dar am realizat abia când intrasem într-o transă profundă. Mintea mi s-a golit aproape de tot, în ea rămânând prezent doar numele de Ryan. Ştiam ce se va întâmpla, dar nu voiam să aibă loc încă o dată. Nici la început nu îmi plăcuse deloc, ba chiar mă înfricoşase. Am oftat şi am aşteptat să trec prin tornada aceea devastatoare. Însă nu s-a întâmplat nimic de genul acesta, ci am auzit doar un „bum” puternic. Apoi mă aflam într-un loc în totalitate negru, fără nici un pic de lumină. Mi-am imaginat o grădină mare, plină de flori şi cu un stejar în ea şi, în următoarea secundă, totul era acolo. Deci era un fel de vis. În faţa mea stătea un băiat de înălţime medie, cu părul roşcat şi ochii întunecaţi. Pielea îi era albă precum marmura, iar privirea sa era extrem de nedumerită.
Deci mă aflam cu Ryan. Dar ce aveam să fac acum? Ce îi puteam spune? Cum îl puteam convinge să mă ajute?
Ryan era singura mea şansă, singura persoană ce m-ar putea ajuta să îl salvez pe Ace.
Trebuia să mă ajute.