Life Hurts

Fetelor, ma bucur ca cititi. In urmatoarele capitole o sa incep sa povestesc mai pe larg. Va rog frumos sa-mi scuzati intarzierea si desigur, greselile.
Here`s the next chapter;)

Capitolul 7

- Au, ma vait eu in momentul in care am simtit ca m-am izbit de cineva.
- Imi cer scuze. Vocea asta... Imi pare atat de cunoscuta... Imi ridic privirea catre cel ce si-a cerut scuze si pentru a nu stiu cata oara, raman din nou socata. Se observa si pe chipul meu asta. Michael. Ma simt ciudat in momentul de fata, bataile inimii mi se accelereaza cu fiecare clipa privindu-l. Picioarele stau sa-mi cedeze iar eu sunt invadata de mii de ganduri. Brusc, imi simt mana stransa. Este Josh. "Josh, ce naiba faci...? "
- Hm, cred ca nu ne-am prezentat, spuse el usor agitat din cate observ. Eu sunt Josh Williams, prietenul lui Abigor.
- Da, asta vad. Michael Suzaku, as putea spune ca-mi pare bine, dar...
Ce naiba?! Parca sunt captiva, prinsa undeva la mijloc intre...ei... Maya ma ia deoparte, intrebandu-ma ce se intampla. Adevarul este ca nici eu nu stiu.
Cand l-am intalnit prima data pe Josh, chiar mi-a parut o persoana de incredere. S-a purtat frumos cu mine, iar astazi a fost dragut din partea lui sa ma conduca la scoala. Stiam ca o sa atrag priviri curioase, dar pentru prima data de cand am venit aici, nu mi-a pasat. M-am simtit...bine. Michael...Pot spune ca intalnirea cu el a fost exact opusul lui Josh. Era genul baiatului increzut si spun "era" pentru ca nu mai stiu ce sa cred. M-a salvat de la un posibil viol si n-a tinut cont ca faptasul era chiar fratele sau. A fost diferit de ceea ce cunosteam eu.
Poate ca eu sunt vinovata. Poate ca din cauza mea ii vad pe amandoi agitati si in stare de o lupta.
- Abigor, sper ca nu te-am deranjat. Vroiam doar sa-ti spun ca am vorbit cu Ren, nu o sa se mai ia de tine. Imi cer scuze in locul sau, pentru el.
- Ha? Ah, stai linistit. Iti multumesc inca o data...Spun eu multumindu-i roscatului pentru bunul simt. Se ingrijoreaza pentru mine si asta din nou ma pune intr-o situatie jenanta.
- E in regula, mai vorbim, se indeparteaza de noi, pierzandu-se pe coridorul plin de adolescenti, printre gandurile mele. Ma trezesc la realitate cuvintele lui Josh, ce ma intreaba ce se petrece.
- Nu-ti fa griji. Este un amic, atata tot. Afisez un zambet copilaros, incercand sa nu-l alarmez pe Josh.
De fapt, nu vad rostul intrebarii lui. Doar nu este gelos...
Isi anunta plecarea, luandu-si la revedere de la sora sa si de la mine, printr-o imbratisare scurta.
- Ai grija de tine.
Atat. Cateva cuvinte soptite incat ma face sa ma afund in acele soapte. Pasii i se aud incet pe holul lung, dovada plecarii sale.
- Deci ai de dat o explicatie, ma "ameninta" Maya punandu-se in fata mea intr-o pozitie ce ar trebui s-o faca sa para serioasa. Afisez un zambet micut, dupa care o iau de mana spre clasa noastra. Inca avem ore.
Vad ca o linistesc cat de cat povestindu-i mai tot ce s-a intamplat de cand am venit in Okinawa.
***
In sfarsit, alarma clopotelului anunta pauza mult dorita. Cred ca o sa fac o plimbare pe-afara, fara sa stie colega mea. Vreau sa-mi fac ordine in ganduri.
Nu fac multi pasi, ca-mi simt mana cuprinsa intr-o stransoare gentila.
- Ce...
- Sunt eu, hai la o plimbare.
- Ah, Michael.
Multi ar considera ca sunt norocoasa ca vorbesc cu cel mai popular tip din liceu, insa am un presentiment bizar. Pe parcursul plimbarii noastre, niciunul dintre noi n-a spus nimic. Eram in spatele lui, privindu-i mersul, avand mainile in buzunar. Linistea devenea din ce in ce mai apasatoare.
- Stii, sparge el intr-nu final tacerea ce ne cuprinsese, continuandu-si apoi ceea ce avea de zis. Imi placi.
Ceea ce mi-a zis, m-a traznit precum un fulger. Adica este vorba de el...
- Daca este o gluma...
- Shhtt... Se intoarce spre mine, punandu-mi in acelasi timp un deget pe buzele-mi rozalii si luandu-mi chipul in palmele sale mari si catifelate. Simt ca m-am inrosit, m-am intimidat.
- Ce...
O caldura sufocanta. Buzele imi sunt presate de ceva fin si realizez acum... Tocmai am fost sarutata, cel din fata mea mi-a furat un sarut inocent. Ma strange si mai tare in brate, lungind sarutul. Din cauza acestui fapt, din cauza lui. Ce face? De fapt, ce sa fac...?

My girls, criticati-ma>:)

Hahaha.

I-a zis-o in fata. Nu ma asteptam, d'oh, chiar nu ma asteptam la asta.
Booon, hai sa te critic atunci.
Intre cele doua fragmente de capitol ai pus stelute, nu arata urat dar ai fi putut lasa si ceva space, macar un rand. Dupa dialog *ma foarte bucur pentru ca ai folosit* puteai sa lasi randul liber si apoi sa incepi o propozitie noua. Au fost cazuri in care puteai sa faci asta. Capitolul a fost cam scurt, dar decat nimic e bine si asa. Cam multe puncte de suspensie, e ca si cum fata ar gandi tot timpu. Poti sa mai tai din ele. Ceva greselute mici si semnele de punctuatie.
Asa, cam atat am avut de criticat. Astept urmatorul capitol, mah dear.
Buh Bye !!!

! I have a comment for you my dear cam târziu da na, să ştii insă ca am citit fiecare capitol şi imi place foarte am văzut că ai descriere, dialogul este foarte bun şi nu este sec iar acţiunea nu mi se pare grăbita. Ideea este originala, iar titlul îmi place şi mai mult.
Acest capitol este la fel de bun ca şi celelalte nu am nimic de comentat, greşeli nu am văzut, dar nici nu am stat să le caut şi oricum ţi s-a spus deja ce şi cum. Cam atât sper să o să mă anunţi când pui nextu. Bye, bye.

P.S. Hugs And Kisses

Euuuu! Dau ediiiiiiiiiiiiiiiiiiitttt!
Aoleuuuu! Am spus ca dau un ediiiiiiiit!
Aşa cum spusesem: Edit .
Michael e aşa de duuulceeeeee [ nu mă lua în seamă, pur şi simplu îmi place şi mai e şi roşcat pe deasupra, ai ai ai : - " ]. S-a îndrăgostit de Abigor din câte văd, dar ea de el nu? Săracul băiat, deşi din câte mi-am dat eu seama şi ea este entuziasmată de acel sărut.
Nu am înţeles de ce băieţii s-au uitat urât unul la altul, sper să clarifici asta.
Greşeli de tastare nu am văzut, însă nu mai pune [ ....... ] între propoziţii, decât dacă este un dialog ce lasă un aer misterios sau neterminat.
Cam atât aş avea de spus, deci inspiraţie multă [ căci o să ai nevoie ] şi să ne aduci next-ul repede [ nu te mai lăsa aşa de aşteptată, nu că ar fi ceva rău, creşte suspansul şi e mai bine ].
Love ya .
:bye:

Buna! Draga ficul tau e foarte frumos, dar mai trebuie lucrat... capitolul acesta a fost captivant, chiar credeam ca Josh si Michal se vor lua la bataie la cat de tensionata parea situatia... cat despre Abigor pot spune ca atrage repede privirile baietilor, desi asta nu prea e in avantajul ei... nu m-am asteptat ca Michal sa fie asa direct cand ia spus ce simte, dar nici sa o sarute nu ma asteptam chiar a fost o surpriza atat pentru noi ca mai ales pentru Abigor... poi c-am atat am avut de spus si te rog sa ma anunti si pe mine cand pui nextu:*:bye:

Va multumesc ca de obicei, fetelor. Chiar ma bucur ca cititi ^^
Si desigur, mai multumesc si noilor cititoare.
Well, ma scuzati ca am intarziat.
Lectura placuta!

Capitolul 8


“ Ce Dumnezeu?! ”
Traiam intotdeauna cu acest sentiment, teama de a nu ma indragosti. In fiecare zi, evitam baietii, si mai ales, din cauza lui Eric, din cauza acelei zi nefericite.
Dragostea doare, dar este tot ce-am vazut sau ce-am auzit de la alte persoane, nimic mai mult. Si acum… Chiar ma doare, parca pieptul mi s-a micsorat, incat inima nu-si mai are locul. Subit, o lacrima incepe sa cada usor pe obrazu-mi rosiatic. Si oare de ce? Poate din cauza lui Michael, din cauza sarutului dintre noi. Ce ciudat suna acest cuvant…
El rupe incet sarutul si ma priveste in ochi, nespunand nimic. Ma imbratiseaza calduros si dulce. In scurt timp, alte lacrimi mi se preling pe fata.
- De ce plangi? Ma intreaba Michael, intinzand mainile spre mine si luandu-mi chipul in lacasul palmelor sale. Imi atinge gentil buzele, obrajii, si-n cele din urma lacrimile varsate, stergandu-le.
Eu doar tac, nu stiu ce as putea spune acum, ma aflu intr-un moment de “intrebare” si chiar daca as incerca sa-i vorbesc, i-as spune poate doar cateva cuvinte fara rost. Atat.
- In regula, stiu ca este vina mea pentru acest sarut, dar, Abigor, imi placi mult, poate este ceva mai puternic. N-am vrut sa te bruschez sau...
- Eu… Nu stiu ce sa zic, ii spun roscatului, lasand capul in jos si imbujorandu-ma mai tare.
Imi prinde barbia intre degete, ridicandu-mi-o la nivelul in care el ma poate privi, dupa care soptindu-mi:
- Te rog. Vreau sa-ti fiu alaturi, vreau sa te sprijin intotdeauna si iti jur ca nu vei plange niciodata. Doar… Spune da, accepta, Aby.
Mi s-a parut sincer cand mi-a rostit aceste cuvinte, si poate ca e prima data cand il vad asa. Dar totusi, eu am un trecut ingrozitor si daca as accepta, va trebui odata si-odata sa-I marturisesc despre Eric si despre tot. In plus, mai este si Josh. Ce pot face? Este cel mai bun prieten al meu, pe langa Maya si-am observat ca nu-l suporta pe Michael din prima clipa cand s-au intalnit. Sunt sigura ca l-as dezamagi, dar… Oh, Dumnezeule! Sunt atat de confuza!
“ Oare sa accept? “
Bataile inimii mi se accelereaza, simt asta.
- E OK, daca nu vrei, stai linistita, nu te oblige, ma trezeste din visare vocea roscatului.
Doreste sa plece, insa nu cred ca vreau asta, m-as simti singura si poate ca si eu simt ceva pentru el. Il prind de materialul hanoracului, cerandu-I sa stea.
- N-Nu, bine, accept, spun eu rosind si mai tare.
Poate ca este mai bine asa, poate ca n-o sa mai fiu singura, o sa incerc.
Ii vad luminarea pe chip, dupa care zambetul caldut.
De data aceasta, il iau eu in brate, zambind – un zambet de bucurie, ceva magic. Imi intend mainile catre el, mai précis, catre fata sa. Ii mangai usor obrajii palizi, nasul si buzele intredeschise. Ii simt rasuflarea in palma. Mi-o prinde si mi-o saruta gentil. La acest gest, simteam ca o sa ma topesc. Ca si cum eu as fi o bucata de gheata, iar el, razele soarelui atat de puternice.
Ma apropie de el mai mult, luandu-ma dupa gat si sarutandu-ma pasional. Eu raman uimita pentru a doua oara. Totusi, imi intend bratele tremurande spre el, atingandu-l si ii raspund timid la sarut.
Poate ca acesta este un prim pas si poate ca asta este iubirea. Este un sentiment placut, sa te simti bine alaturi de persoana cea maid raga, este ceva nou pentru mine.



Nu stiu cat timp am petrecut afara, dar observ ca s-a intunecat.
- Pai… Ne mai vedem, ma adresez roscatului, dand sa plec.
- Stai putin, ma opreste, intinzandu-mi in acelasi timp o cutie nici prea mare, nici prea mica, de o culoare maronie si frumos decorata.
Ma intreb ce poate fi…
- Banuiesc ca n-ai un telefon, asa ca ti-am cumparat un mobil. Astfel, putem vorbi intotdeauna la telefon. Si nu incerca sa refuzi, nu a costat mult. Este un cadou, pentru tine.
Zambesc trist.
- S-a intamplat ceva? Nu-ti place? Ma intreaba el, probabil observandu-mi nelinistea.
- Nu! E bine, doar ca nimeni nu mi-a cumparat ceva, cu atat mai putin un mobil. Imi place. Multumesc.
Dupa asta, am mai petrecut putin timp plimbandu-ne pe diferite alei din parcuri.
Ne luam la revedere printr-o imbratisare lunga, fiecare mergand pe drumurile noastre. Pe tot parcursul drumului spre casa, n-am incetat sa ma gandesc la Michael, la sarutul lui. Nu mi-l pot scoate din cap, dar sunt fericita.
Ajung in cele din urma acasa si vad ca bunica nu este aici. Probabil ca a plecat la magazin sau la vreo vecina. “Mai bine ma bag la somn, am nevoie de asta.” Cascand, doresc sa urc in camera mea, dar inainte de asta, aud zgomotul deranjant al telefonului fix din sufragerie. Ma grabesc sa raspund, probabil este bunica.
- Alo?
- Ah, deci Aby, cum este in Okinawa? Ma intreaba vocea de la celalalt capat al firului.
Raman nemiscata si stupefiata pentru cateva secunde. De ca ma suna?! Sa-mi faca viata un calvar din nou?!
- Eric… Constat eu, respirand din ce in ce mai greu.

Oh much better, love
Asa, dialogul acela nu e sec dar ai putea sa mai lucrezi la el. Poti sa mai bagi ceva descriere in capitolele urmatoare, asta pentru ca sa nu predomine dialogul 8-) . Ai avut cateva greseli de tastare, nu grave, doar scapari mici. Probabil tastatura e de vina, se mai intampla. Nu ai mai folosit atatea puncte de suspensie si ai lasat space, ma bucur pentru ca iei in seama sfaturile.
Asa ce am observat, ar trebui sa ai grija la ce fraze si propizitii folosesti, nu suna tocmai corect citite si cred ca ai scapat o cacofonie. Unele se aud urat si altele sunt mai greu de inteles. Incearca sa faci capitolele uniforme si sa nu iti schimbi stilul dintr-un minut in altul sau fragment in altul, ok? Boon, cam asta e love.
Buh Bye !!!

Hey, multumesc muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuult de tot ca m-ai anuntat. Of doamne dragostea asta ce face din oameni. Sincer simt ca ceva din ficul asta este inspirat din realitate dar nu sunt sigura zic si eu. Pai ca sa nu fiu prea buna incep cu greselile se pare ca de data aste le-ai lasat o portita de scapare si ele si-au facut aparitia am vazut niste cuvinte carora le lipsesc litere eu stiu ca sunt bune de mancat ca mai fac si eu asa dar cred ca le sta mai bine pe foaia virtuala.
ok pai cam atat am vrut sa iti atrag atentia si acum pot sa spun ca nu prea am inteles ce a facut Eric ori nu am citit eu cu atentie. Oricum capitolul e ok mie mi-a placut si deabea astept next-ul si sper sa ma anunti si pe mine.

Cum adica??? N-ai pus nextu'? Si eu care credeam ca mai aveam parte de frumusetea asta de fic

E unul dintre putinele ficuri "normale" ca sa-le zic asa care m-a atras Pana acum imi place ideea, nu e ceva cliché cu o fata care radiaza de bucurie si n-are griji....Pare mai reala :bv:
Totusi imi pare nespus de rau de ce i s-a intamplat. Nu stiu de ce dar ii simt o parte din durere cand vorbeste de momentul ce i-a distrus viata...Descrii foarte bine, ba chiar ai evoluat la asta. Imi place mult Michael dar Josh mi se pare cam posesiv...nu e genul meu de om
Sper ca nemernicul de Erik sa nu se mai atinga de Aby chiar daca am o presimtire ca totusi va "pune mana" pe ea Sa nu lasi sa se intample asta. Totusi, tu ca scriitoare, le incalcesti destinele, le distrugi viata si ii pui sa si-o reconstruiasca de la zero, jonglezi cu sentimentele lor si le arati strazi infundate... Te-as putea ruga sa nu mai fii asa rea cu ei dar asa e viata...cruda... De aceea spun ca titlul tau este perfect. Descrie atat nedreptate si neputinta si cate si mai cate in doua cuvinte..
BRAVO!! :bv: Te las cu discursul meu aiuristic pt ca abia astept nextu >:)<
Sa ma anunti!!!(Prima daca se poate )

@ L.I.P.(S). - Well, incerc sa iau in considerare sfaturile tale, iti multumsc (,) ca citesti. Sper ca de data asta, n-am mai scapat nicio cacofonie:))
@ WonderCaT - Pai fi sigura ca Josh o sa fie tareee gelos ^^ Ma bucur ca esti happy.
@ LoLix - Am incercat sa lucrez la acest fic, caci da, chiar pare inspirat din realitate. Si mai incolo o sa vezi ca va fi si mai multa "realitate".
@ ܔܓܜRinܜܔܓ‏ - Rin, ma bucur ca ai trecut pe aici. Da, este mai normal:)) Insa urmatorul nu cred ca va fi asa...
@ ss.naruto - Intuiesti bine.
@ Kica' - Ti-am mai zis odata, nu credeam ca il citisesi pana sa te inregistrezi. Ma simt mai mult decat onorata. Tnx`
@ MiraA - Se pare ca am postat mai repede, si asta e ca am racit... Cand sunt racita, am inspiratie:)) Calm down, nu e tarziu. Ai venit la fix. :]

Capitolul 9

Ma simteam ca o bucata de piatra inutila, nu ma mai puteam misca. De ce a trebuit sa ma sune? Respiratia mi se ingreuna din ce in ce mai mult.
- Uimita? Aud vocea lui Eric, trezindu-ma din transa. Parca ii vad chipul cu acelasi ranjet, atat de sfidator.
- De… Ce ma suni? Il intreb eu cu o voce joasa, dar in acelasi timp, pe un ton agitat si nelinistit.
- Ah, vroiam sa-i aud glasul surioarei mele mai mici. Chiar imi fac griji pentru tine.
- Iti faci griji ?! Eric, esti atat de prefacut! Nu pot sa cred ca dupa cate mi-ai facut, mai indraznesti sa ma suni sip e deasupra sa ma minti! De fapt, nu pot sac red ca am trait in aceeasi casa, sub acelasi acoperis! Rostesc, accentuand ultimele cuvinte.
Mi-am pierdut cumpatul, infruntandu-l.
Ii aud rasul characteristic la celalalt capat al telefonului, apoi se opreste brusc si mi se adreseaza pe un ton cat se poate de serios.
- Nu mai dramatiza. Nu am facut cine stie ce, a fost doar sex.
“ Cum ?! Cred ca glumeste! “
- Jigodie ordinara! Sa nu indraznesti sa ma mai suni vreodata!
Dupa ce mi-am terminat spusele si reprosurile, ii inchid telefonul, nu as mai suporta alte umilinte din partea lui.
Cu lacrimi in ochi, urc sus in camera, aruncandu-ma pe pat. Incep sa suspin adanc si sa plang, patand lenjeria cafenie a patului.
M-a umilit din nou. ” A fost doar sex ?! “ A fost pierderea virginitatii mele! Ce o sa fac, cand o sa-l vad pe Michael? Michael… N- Nu trebuie sa afle despre Eric, despre asta. In niciun caz!
Incerc sa ma calmez privind tavanul de un alb imaculat. Intr-un final, cad intr-un somn adanc.


***

Ma trezeste alarma deranjanta a ceasului, obligandu-ma sa-mi deschid ochii. Lumina orbitoare a soarelui ma intampina cu stralucirea sa.
- Te-ai trezit? Aud deodata glasul cuiva, vocea lui…
- Michael! Ce faci aici ?! il intreb eu , aproape cazand din pat.
Ma priveste bland, cu acelasi zambet dulce, stand pe un scaun din apropiere, asteptand probabil sa ma trezesc. De cat timp este aici oare?
- Pai m-am gandit sa vin sa te conduc la scoala, mergem impreuna. Bunica ta mi-a dat voie sa vin in camera ta, este o persoana deosebita, ba chiar mi s-a adresat cu “fiule”.
Pufneste intr-un ras, facandu-ma sip e mine sa zambesc scurt. Of, bunica.
- Haide, o sa intarziem. Am venit cu masina, continua el, sarutandu-ma incet pe buze, apoi pe gat. Eu imi inchid ochii parca uitand de tot, dar nu si de Eric. Rup sarutul privindu in alta parte, doar sa nu ma pierd in abisul ochilor sai.
Iese din camera, lasandu-ma singura sa ma pregatesc de scoala.
De data aceasta, ma imbrac “normal”, exclud uniforma. Imi iau o pereche de blugi inchisi la culoare, simpli, o bluza maronie, iar jacheta rosie imi completeaza tinuta. Parul mi-l prind intr-un mod finut, adaugand la final o agrafa micuta. Imprastii cativa stropi de parfum, parfumul meu Pure Blanca si constat ca totul este in regula. Ies afara, cautandu-l pe Michael. Briza racoroasa a vantului ma reimprospateaza. In aer, simt un miros proaspat, parca ar fi aroma parfumului barbatesc Patrick Dempsey Legacy.
- Hmm… Mirosi bine.
Ii simt respiratia calda a roscatului pe gat, facandu-ma sa tresar. Ma ia de mana, iar eu rosesc puternic la acest gest. Galant, ma ajuta sa urc in masina sa, un Lambourghini Gallardo de un negru metalizat. Se pare ca imi exprim totusi, admiratia pentru masini.
Pe tot drumul, nu am spus nimic, doar am privit pe fereastra, framantandu-mi mainile din cauza agitatie ce pusese stapanire pe mine. Oftez adanc, lasandu-mi capul pe geamul masinii, continuand sa privesc.
Nici macar cu ajutorul roscatului nu pot uita spusele lui Eric, nu pot uita acea zi nefericita.

Drumul nu a durat mai mult de cincisprezece minute. Ma pregatesc sa ies din masina, dar cel de langa mine ma ia de dupa gat, sarutandu-ma lung. Chiar daca nu este primul meu sarut, tot am senzatia de nou, nu ma pot obisnui cu saruturile sale. Fata de Eric, Michael este dulce si pasional. Parca miliarde de fluturi mici ma distrug pe interior.
Atingerile sale ma fac sa tresar puternic. Coboara cu sarutarile pe gat, muscand pe alocuri si lasand cateva semne rosiatice.
- Michael, ar trebui sa ne oprim, ii spun eu, constatand ca s-a ajuns cam departe dupa parerea mea.
El isi cere scuze, dupa care ma imbratiseaza calduros, dandu-mi o atingere cu ale sale buze pe fruntea-mi, calmandu-ma.
Nu mai dureaza mult si o sa incep sa cad, o sa ma pierd in soaptele sale, in atingerile sale atat de blande. Suna… Special.

Hey dear pentru ca vreau eu sa fiu prima dau edit dupa scoala

edit: Pai cum ti-am promis am venit cu com.
Mi-a placut capitolul desii mi s-a parut ca s-a terminat cam repede dar e ok. Multumesc ca m-ai lamurit in legatura cu eric doamne ce nemernic saraca Aby of doamne eu cred ca il omoram de viu sincer. Pai Michel e asa de dulce pana aici e baiatul perfect(pentru mine cel putin desii mi-ar placea mai mult daca avea ochii albastrii si e blon dar e ok oricum) e sensibil si dulce si detoate. Cam atat cu laudele sa mai trec si pe la critice, pai ai fi putut intradevar sa mai adaugi putina descriere si am cam vazut ceva greseli de tastare. Pai cam asta am avut de zis mi-e placut si astept cu nerabdare sa pui next-ul si sper sa fie cat mai repede si mai sper ca ma vei anunta si pe mine.

Buun...Ia sa vedem..
Un nou capitol care dupa parerea mea este foarte frumos:*.Sincer nu stiu de unde ai atata imaginatie.Mi-a placut tare mult capitolul, mai ales faptul ca devine din ce in ce mai interesanta povestea de dragoste dintre cei doi:X.La critici nu bag doar atat ca descrierea dupa parerea mea a fost cam putina. La fel si capitolul. So dak ai pune mai multa descriere imediat capitolele ar fi mai lungi. In fine, eu sunt mai incepatoare si na ma prea pricep.. Poate gresesc.

Astept nextul si te rog sa ma anunti:)>.

Hey sweetie ms ca mai anuntat:*
A fost un capitol c-am scurt, dar mi-a placut la nebunie.
Imi vine sa il strang de gat pe nenorocitu ala de Eric... auzi la el doar sex nemernicu... in schimb Michal e din ce in ce mai indragostit de Abi si chiar ma bucur pentru ei.
In mare e un capitol super, doar ca ma dat pe spate masina... Lambourghini Gallardo, e bogat nu gluma, adica nici nu pot sa imi inchipui cat costa masina asta, desi mie imi place mai mult Lamborghini Murcielago:))... anyway daca intrece cumva masura fara acordul lui Abi, ii distrug masina:))
Sweetie sa ma anunti cand pui nextu:*:bye:

P.S.

Gomen :cry: ~MusicxD~ cu toate ca m-ai anuntat am avut afurisita aia de scoala care sa stea intree mine si ficul tau

Dau edit dupa...nu cumva sa-mi fure cineva locul Oricum sunt ultima
______________________________________________________________________________
Deci a fost atat de dragut capitolul cam scurt dupa parerea mea.......ma bucur totusi ca a gasit in sfarsit un baiat dragut si pasional si dulce...un baiat care nu exista in lumea reala..cel pun nu in realitatea mea Sper sa nu reactioneze urat cand afla de rahatu' pe care l-a facut Eric..
Auzi la el..."-A fost doar sex" Cred ca gandeste ca majoritatea baietilor, ce ********* sunt
.... nu o mai lungesc cu discursul meu si iti sspun ca abia astept nextu'
Sa ma anunti!!! Si sper sa il pui inainte ssa ma duc la inchisoare "scoala"
Gambatte si Ja ne'

Scuze ca am ajus asa tarziu ( din nou) am avut ceva probleme cu compul si inca mai am e a doua oara cand scriu acest com data trecuta pana sa dau post replay mi-a dat compul eroare
Deci revenind...mi-a placut la nebunie capitolul
Eric e un idiot! cm mai are tupeul sa o sune dupa ce i-a facut? si sa mai zica si: "A fost doar sex"
Cum poti sa zici asa ceva fetei pe care ai violat-o (nu mai pun la socoteala ca fata respectiva e sora ta)
Dar Micheal e un dulce...sper k intr-un final ii va spune Abby ce a patit...
si ma intreb ce rol are Josh in toata povestea asta...si el pare sa o placa pe Abby
Astept nextul poop si spor la scris...si sper sa te faci bine in curand

In sfarsit, mi-am facut si eu putin timp sa-ti citesc fic-ul. Hm, ideea in sine e draguta si imi place cum ai abordat-o. De asemenea imi place si cum ai modelat personalitatea personajelor, au o personalitate puternica. Ma voi axa in principal pe acest capitol. Ceea ce mi-a placut in principal a fost faptul ca ai o naratiune mai mult decat foarte buna. Descrierea e si ea buna, desi mai puteai lucra la ea, iar dialogul imi place. Actiunea nu este grabita, iar la estetica stai destul de bine, cu unele mici scapari, cum ar fi micile greseli de tastare, dar sunt neinsemnate. Fata de alte persoane( nimic personal), tu stai destul de bine la capitolul ''virgula''. Hm, sunt foarte curioasa ce se va intampla in continuare. Eu iti urez bafta si sa ma anunti cand pui next!

Heya Imi cer milioane de scuze pentru atat de lunga intarziere. -.-" Btw, va multumesc mult de tot pentru comm`uri, intotdeauna o s-o fac, si va urez lectura placuta. :]

Capitolul 10

Plutesc… Simt aroma florilor de tei, parfumul atat de natural ce da viata acestui loc. “ Acest loc... ” Este doar un nou spatiu neexplorat de mine, doar un vis. Nu este un vis … ?
- Domnisoara Abigor!
Ah, este Ren. De la acel “incident”, totul a fost bine. Pot spune ca am o parte din viata destul de frumoasa. Aici nu exista nimeni care sa-mi judece aspectul, sau cel putin nu mai exista. Ma simt bine; alaturi de ceilalti am invatat sa zambesc cu adevarat, fara iluzii si umbre. Michael… Da, el este cauza noii mele stari.
In aceste doua saptamani care au trecut, mi-a facut nenumarate cadouri, chiar si micute. Nu conteaza valoarea acelor cadouri simple, conteaza ca mi l-am daruti el, el este persoana atat de valoroasa pentru mine.
Brusc, se face auzita alarma clopotelului. Elevii, colegii mei se grabesc sa iasa afara, caci o alta zi s-a mai scurs. Timpul… Pare cu mult mai invizibil decat era inainte. Acum nu-mi pasa de nimic, doar de ceilalti. Uneori, uit pana si de mine, dar nu si de prietenii mei. Maya, care m-a ajutat sa ma acomodez aici si a fost singura cu care am putut impartasi secrete, este o prietena adevarata – tind sa cred asta. Pe fratele ei, pe Josh, nu l-am mai vazut deloc in aceste doua saptamani. Chiar ma intreb ce s-a intamplat cu el.
In final, ma indrept si eu, la randul meu, spre iesirea din scoala luandu-mi ghiozdanul. Suntem in decembrie, iar fulgii de zapada nu au incetat sa apara. Totul este … alb …
Vantul rece imi imprastie parul, zgariindu-mi buzele inghetate cu a sa racoare. Si totusi, ma inteleg mai bine cu frigul. Imi cobor capul si continuu sa merg, nepasandu-mi daca o sa ma izbesc de cineva.
In asemenea atmosfera, toti par umbre estompate in comparatie cu acest val alb de zapada. Imi scot telefonul, realizand sunetul deranjant. Raman placut surprinsa sa vad ca este un mesaj de la Josh. Sunt sigura ca a luat numarul meu de la Maya, ea intotdeauna a vrut ca eu sa fiu alaturi de Josh, ca un cuplu probabil. Insa nu simt mai mult decat prietenie pentru el. Si in plus, nu l-as putea trada pe Michael, eu il iubesc si tind sa cred ca este un sentiment reciproc. Aproape uit de faptul ca Josh m-a chemat intr-un parc din apropiere. Nu l-am vazut de ceva timp…
Ma grabesc, inaintand totusi greu, prin zapada ce a inceput sa depaseasca cinci centimetri.
Ma opresc la intrarea in parc, reglandu-mi respiratia grea din cauza ca am alergat.
- Josh ! Il strig eu in momentul in care il vad asteptand pe o banca acoperita cu zapada. Este frig, iar el a continuat sa ma astepte.
- Aby ! Ce dor mi-a fost de tine !
Se ridica de pe banca, cu acel zambet caracteristic care putea incalzi pe oricine, chiar si pe mine.
Ma imbratiseaza calduros, sarutandu-mi ambii obraji, parca daruindu-mi toata caldura fiintei sale. Am avut dreptate, chiar este de treaba, este o persoana buna.
Incep sa fac conversatie, intrebandu-l care este motivul pentru care m-a chemat aici.
- Nu e evident ? Chiar mi-ai lipsit. Imi cer scuze ca nu ti-am zis mai inainte, dar a trebuit sa plec cu afaceri de-ale tatalui meu.
- E in regula; adevarul este ca … mi-am facut griji pentru tine si… Si mie mi-a fost dor de tine, marturisesc, intorcandu-mi privirea in partea dreapta si fixand un anume punct. Chiar ma simt penibil sa spun asa ceva unui baiat. Niciodata n-am facut-o.
- Ma bucur ca ai facut-o.
Vorbele sale soptite, ma fac sa ma inrosesc subit. De ce e mereu asa ?
Brusc, el deveni mai serios, punandu-mi ambele maini pe umeri si uitandu-se in ochii mei.
- Ce … este ? Am ceva pe fata ?
- Nu… Uite, Aby. De cand te-am intalnit in acel avion, am reflectat numai la tine. Esti atat de diferita, iar tu ca o fata, ascunzi multe secrete si tristete, simt asta. Eu vreau doar sa aflu totul despre tine, sa te sprijin intotdeauna.
Sunt uimita de ceea ce a spus. Adica … A vorbit exact ca si Michael.
Ma ia incet de mana, ducandu-ma pe aceeasi banca, pe care cu cateva minute inainte, statuse si el, apoi luand amandoi loc; fulgii de zapada inca, cazand lin prin fata noastra. Inainte spuneam ca timpul este invizibil dar acum, pare oprit intr-un punct fix.
Josh imi ia chipul in ale sale palme adaugand cu o voce joasa, dar atat de clara, cateva cuvinte.
- Aby, te iubesc. Poate asta te va face sa iti seama de sentimentele mele ce-ti apartin numai tie.
Cuvintele sale le-am realizat dupa cateva secunde. Impactul a fost neasteptat, caci el isi uni buzele cu ale mele. In comparatie cu caldura buzelor sale, parca racoarea ce-o simteam ca fiind de gheata, isi gasise finalul in acest sarut. Inca nu pot sa-mi revin…
- Abigor ! Aud o voce foarte cunoscuta, dupa care Josh rupe sarutul, inca tinandu-ma de mana si privind spre cel ce-mi rostise numele. Este Michael. Amandoi se privesc cu ura si gelozie. Eu imi acopar buzele cu degetele, realizand ce s-a intamplat. Michael o sa ma urasca…

nu pot sa cred insfarsit sunt prima
deci este rezerrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaattttttttttttttt
Edit Pai dupa cum am promis am venit cu un com. De ce ai venit atat de tarziu cu acest capitol mai ales ca unii il asteapta cu atata nerabdare(cum as fii eu) adevarul este ca eu nu ar trebuii sa comentez legat de asta pentru ca si eu am cam intarziat cu capitolele oricum sa revenim la fic. Capitolul asta este minunat adica actiunea este cam scurta dar capitolul e bun. Nu pot sa cred ce a putut sa faca Josh adica el nu stia ca Aby este cu Michel. Sunt foarte nerabdatoare sa vad ce reactie are Michel si ce fata face Aby si ce se va mai intampla deci asta inseamna ca astept cu nerabdare capitolul urmator. A da sa nu uiti sa ma anunti Te Rog.

Hello:* ms mult ca mai anuntat>:D<
Hopa.... a c-am incurcat-o Aby de data asta. Nu e foarte corect ce s-a intamplat tinanad cont ca ea era prea adormita ca sa isi dea seama de ce se petrece... but this is life:-s
Acum sunt curioasa de ce o sa se intample in continuare... sper sa iasa cu bataie:)). Eu una il prefer pe Michael si sper ca acest mic, de fapt destul de mare incident sa nu le afecteze mult relatia.... dar tot sper sa iasa cu bataie:)).
A da..... am uitat de Ren, cu siguranta pune ceva la cale si mai mult ca sigur un lucru nu foarte placut pentru Aby. Saraca de ea cate trebuie sa indure.... totusi cred ca ar fi fost mai bine daca ii spunea lui Michael despre viol, sunt sigura ca ar fi inteles si ca ar fi strijinit-o.
C-am asta-i tot... nu uita de mine cand pui nextu:*:bye:

Eu ^^.
NU pot să cred că nu m-ai anunţat :-w; dar să revenim. Ai avut câteva greşeli de tastare şi estetica lasă de dorit. Nu mai pune punctele alea în interiorul frazelor, mie nu-mi place cum se vede. xD
Greşeli de exprimare nu ai avut, ceea ce e mai mult decât perfect ^^.
Povestea mă lasă mască, jur. Nu-mi spune că Michael chiar o va urî acum; asta nu se poate întâmpla; eu ador personajul asta, eşti nebună? O să te omor dacă îi faci ceva rău : - w. [ şi apropo chestiile astea se întâmplă când te aştepţi mai puţin; fix în momentul ăla trebuia să o caute? ]
Cât despre Josh, eh, el este mai diferit într-un fel şi nu prea mă atrage.

Spor la scris . [ Şi anunţă-mă data viitoare! ]

Helău dear, nu mai ştiu dacă mai anunţat, but i'm here, so let's see
Sincer mie mi se pare un capitol reuşit şi surprinzător aş putea spune. Reuşit pentru că descrierea a fost bună, acţiunea nu a fost grăbită, dialogul nu mi s-a părut sec, iar naraţiunea a fost la fel de bună, lăsând la o parte acele câteva greşeli minore pe care nu le voi menţiona. Surprinzător pentru felul în care decurg lucrurile şi pentru faptul că ai lăsat aceea urmă de mister la sfârşit. Totul devine din ce în ce mai interesant. Well, cam atât aştept nextu, so spor la scris şi multă imaginaţie. Byyee, Byyyeeee.

Un triunghi amoros...wow si Josh e indragostit de ea...si Micheal o iubeste...oare cu care va ramane?
Situatia devi complicata pentru biata Abby care si asa a avut prea multe probleme in viata.
Josh e dragut, Micheal la fel, dar nush dc mi se mare k M este mai sexy Poate e doar imaginatia mea.
Imi place modul tau de a descrie, se vede ca ai mai lucrat si ca ti-am mai perfectionat stilul de a relata atat fapte cat si sentimente. Chiar daca pui mai rar capitolele noi, acestea sunt bine lucrate si merita asteptate.
Multumesc ca m-ai anuntat si scuze ca am intarziat atat. Multe pe cap in ultimele ziele:))
Te-am pupat si astept continuarea

Bun, deci am ajuns si eu in sfarsit pe aici. Imi cer scuze de intarziere, dar am avut ceva probleme personale -.- .
Dar sa revenim la capitol. A fost un capitol bun, dar ma asteptam la mai mult de la tine. Cu parere de rau spun ca acest capitol nu mi-a placut la fel de mult ca celelalte. Naratiunea a fost bunicica, dialogul nu a fost sec, actiunea cam trasa de par putin, iar descrierea a fost asa si asa, puteai sa mai lucrezi la ea. Pe viitor incearca sa lucrezi la descriere, fiindca e importanta intr-un fic bun. Ceea ce m-a cam deranjat a fost estetica. Dupa un paragraf, incearca sa lasi spatiu, se vede mai bine asa si face cititul mai usor. Ai avut si probleme cu virgula, ai mancat niste litere si ai ratat un cuvant sau doua sa le scrii.
Cam atat am avut de spus. Spor la next si sa tii cont de sfaturi. *hugs*

Buna fetelor ! * big hug *
Ei bine, am revenit mai repede cu nextu`, chiar vreau sa nu mai intarzii acum, mai ales ca vine vacanta [ well, multi au intrat deja :]] ].
Va multumesc pentru comentarii ! Enjoy !
Ramasesem nemiscata, inca privindu-i pe cei doi ce-si aruncau fiecare priviri ingrozitoare, dupa parerea mea. Nu stiu ce sa fac, imi este teama de ce-ar crede Michael.
Roscatul inainteaza calculat parca, spre locul unde eram noi. Josh se ridica in picioare, strangand din pumni si incercand probabil sa ramana calm.
- Aby, explica-mi, te rog, ce-i cu asta ? Ii aud glasul, apartinandu-i lui Michael. Stiam ca ma fixeaza cu privirea, parca eram o tinta vie in a sa privire la acel moment dat.
- Michael, eu doar …
- Nu trebuie sa-ti dea tie explicatii, in regula ? I se adreseaza cel de langa mine roscatului.
"Cum adica nu trebuie sa-i dau explicatii ? Sunt … iubita lui …" Si totusi, ceea ce a spus mai devreme Josh m-a pus pe ganduri, ametindu-ma parca. A spus ca ma iubeste. Chiar e adevarat ? Dar Michael … ?
Brusc, imi simt mana cuprinsa de o alta, iar racoarea acesteia imi invadeaza pana si trupul. Imi ridic privirea, cu lacrimi in ochi de teama si observand ca este chiar roscatul. Ma trage dupa el, strangandu-mi mana de furie, sunt sigura. Gata … S-a sfarsit, sigur ma va uri.
Il aud pe Josh din urma cum striga dupa mine, dar eu nici macar nu pot sa-mi intorc capul sa-i adresez cateva vorbe. Acum imi este rusine, rusine de faptul ca eu sunt vinovata pentru tot. Mai intai, nu reactionez la vorbele lui Josh, iar el probabil crede ca sunt o prefacuta, ca nu stiu ce vreau de la viata, apoi, mai e si … el. Nu mai stiu ce sa zic, caci sunt mai confuza ca niciodata.
Afundata in propriile ganduri, nu realizez ca el s-a oprit, doar in momentul in care m-am izbit de corpul sau inalt. Oare este suparat pe mine? Nu, mai mult ca sigur ca este, pentru tot.
- Aby, de ce ?
Eram sigura.

Imi simt ochii impaienjeniti, parca ceata pune stapanire pe mine, iar intr-un fel, inima mi-o simt micuta, stransa intr-un colt al pieptului meu. Ce sentiment ciudat. De mica, niciodata nu am simtit astfel de durere sufleteasca, nici macar atunci cand idiotul de Eric si-a batut joc de mine – mai mult, am fost distrusa psihic, insa …
Teama ma cuprinde din nou, numai ca de data aceasta este mai intensa. El doar priveste cerul intunecat, evitandu-mi ochii ce par ca-si vor pierde din culoare.
Asteapta un raspuns.
- Eu … Imi cer scuze … Eu doar am …
Si totusi, vorbele atat de insignifiante si atat de asteptate nu-mi ies. Ce cred eu ca rezolv cu aceste cuvinte ? “ Imi pare rau ?! “ Hmm. Sunt mai mult decat patetica. Dupa ce am facut, doar atat ?! Sunt o proasta !
Ma smucesc din stransoarea roscatului, simtind cum lacrimile vor sa iasa la suprafata, sunt lacrimi din suflet, sufletul asta blestemat, incarcat cu durere. Ce rost ar mai avea acum sa lupt ? Totul e pierdut déjà.
Incep sa fug pe strazile atat de de pustii, nepasandu-mi chiar deloc ca mi s-ar putea intampla ceva. Ce altceva ar mai putea fi acum ? Asta a fost suficient. Si iata … Michael nici macar n-a venit dupa mine, exact cum credeam.
De fapt, la ce ma asteptam ? La o iertare din partea sa ? La o imbratisare sau la un sarut ? Hm. Sunt atat de ipocrita ca sper la asa ceva.
Cu lacrimile inca inghetate pe chip, privesc in jurul meu, observand fulgii de zapada minusculi.
Pare o poveste veche, dar nu stiu de ce, caci jur ca n—am mai fost intr-o alta situatie atat de dezolanta ca aceasta. I-am dezamagit pe toti. Acum, Josh o sa vorbeasca cu Maya, amandoi o sa se supere pe mine. Si credeam ca in sfarsit mi-am gasit un loc al meu, insa nu, a fost doar o farsa, cum ar veni.
Ma simt ametita si lipsita de putere, tot acest alb din jurul meu devine intunecat. Chiar asa sunt si eu…?
Alb…
Inca mai sunt afara? Nu. Asta este o camera.
-Ah, te-ai trezit, aud o voce ce pare ca vine din apropierea mea. Incerc sa ma ridic din patul pe care stau, insa mainile imi sunt legate. De la atata plans, nu pot sa-I vad fata persoanei ce tocmai a vorbit.
- Ce-i asta ? Unde ma aflu ? Cine esti ? Il abordez cu intrebari pe tipul ce nu pot sa-l identific.
- Deci, nu-ti mai aduci aminte de mine… ? Surioara … ?
Eric ?! Nu se poate !...

Hello:* ms ca mai anuntat>:D<
Se pare ca trebuie sa ma multumesc cu locul doi:))
Ma bucur ca Michael a hotarat sa plece de acolo, impreuna cu Aby.... deoarece sunt sigura ca, daca ar mai fi ramas totul s-ar fi transformat intr-o poveste veche si uzata in care cei doi protagonisti incep sa se certe, iar apoi sa se ia la bataie pana protagonista iar fi despartit sau ar fi lesinat (faza care ma amuza extraordinar de tare:))).
Totusi partea care ma atras cel mai tare a fost finalul, chiar a reusit sa ma puna pe jar... sper ca in capitolul urmator sa aflu cum a ajuns Eric acolo si unde se afla Aby.... prizoniera sa-i zicem, doar asta este, nu? Oricum sper ca Michael sa o ierte si sa o salveze.
Nu uita sa ma anunti cand pui nextu sweetie:*:bye: