AnimeZupCăutare

[Terminat] Iubire inecata in heroina [ yaoi +18 ]

Ah, iubitele mele :"> Scuzati-mi indelungata absenta, am avut destul de multe pe cap in ultimul timp si chiar uitasem sa mai postez, nici sa mai scriu pe la ficul asta -_-" [ Lenesa de mine! Baka, baka! >:P ]
Sper sa nu va suparati pe mine :"> Va multumesc mult pentru comentarii si ma bucur enorm ca va place povestea :"> Scuzati actiunea fugarita de gaste, dar si eu sunt la fel de fugarita de Ahasverus cum e ea de gaste:)) [ Ador expresia astaaa:X ]
Buuun, deci iata continuareaaa:-" [ Pff, stai sa vad la ce capitol am ramas >.< ]
Ahaa! :D
Acum iat-o >:D<
Lectura placutaaa >:D<

P.S. [ De fapt post comentarium , nu post scriptum :)) ]
Sper sa va placa ceea ce fac in momentul in care am draci si sunt tristaa :))


Capitolul 21

Tremura sub atingerea violenta a buzelor celuilalt si a muscaturilor dure, scancea de fiecare data si totusi nu reusea sa se indeparteze. Abia reusea sa isi dea seama unde e sau ce e cu el, cert era insa ca ii era scarba. Ii venea sa intre in pamant de rusine. Si nu era rusinea pentru ceea ce face el, el nu facea nimic. Era rusinea pentru Ryu. Abia cand realiza tot ceea ce se intmpla ii puse mainile pe piept celuilalt, incercand astfel sa-l impinga, insa se tinea prea strans de el si nu-i dadea alte alternative.
Gasi o portita de scapare intr-un final: ii musca limba cu putere pana ce simti lichidul cu gust metalic in gura sa, dar nici de data asta se parea ca nu avea sanse de scapare, fiindca asa-zisul sau prieten continua sa-l tina acolo, fara sanse de scapare.
- Ce dracului faci, Ryu?! urla suparat la el, insa Ryu parca nu-l asculta. Il privea cu ochi rai, ca si cand nu ar fi fost el, Yuki, in fata lui, ci un strain, un dusman adevarat. Parca nu mai era el... Si totusi el era in fata lui si el fusese cel care il sarutase cu atata violenta si ii strangea acum incheietura mainii stangi pana ce scanci.
Ryu il lovi cu putere, trantindu-i un pumn peste fata tanarului, dupa care, vazandu-l ametit, il lua in brate si pleca cu el, profitand de pustiul orasului. Destinatia? Nu stia inca, insa trebuia sa faca ceea ce avea in minte, trebuia...

- S-a trezit printesa? intreba cu rautate cand Yuki facu intr-un sfarsit ochi si il privi speriat. Nu intelegea ce e cu prietenul lui si de ce face toate astea. Nu vorbesti? intreba Ryu pentru a doua oara si il mai lovi cu palma peste fata, facandu-l sa isi intoarca privirea in cealalta parte.
'' Jeff... Unde esti? '', se intreba in mintea lui Yuki. Da, realiza asta, avea nevoie de Jeff, de iubitul lui, nu de alta persoana. Paradoxal, insa tinea la el, chair daca era baiat si chiar daca nu putea sa accepte toate acele lucruri. Sau poate doar asa gandea el, ca nu poate sa accepte. In realitate acceptase, le acceptase si era dependent de ele. Isi aducea aminte fiecare atingere a lui Jeff pe trupul sau, mainile calde si mereu tandre fata de ceea ce se intampla acum, cand Ryu il lovea peste fata.
- De ce-mi faci toate astea?! Sunt prietenul tau, cretinule! striga Yuki cu ochii in lacrimi, insa Ryu parca nu-l asculta. Isi deschise catarama blugilor si se apropia acum de prietenul sau, facandu-l sa inceapa sa tremure incontrolabil. Parca stia... Stia ca asta va urma si stia ca presimtirea proasta la asta se referise. Insa acum era prea tarziu sa mai schimbe ceva, nu mai putea decat sa se zbata, ceea ce si facea. Incerca sa se ridice de pe suprafata tare pe care se afla, insa concluziona ca nu are nicio sansa, fiindca se afla legat, tintuit jos ca un sobolan jegos. Nu-i venea sa creada. Tremura de manie si nu realiza ca tot ceea ce se intampla ii este destinat lui.
Isi duse mainile la oul piciorului stang, simtind fierul ce-l tinea strans acolo. Isi duse mana de-a lungul lantului, ajungand astfel la ceva rece si rotund, ca un fel de barad e metal. Trase cu putere, insa nu avea nicio sansa. Il vedea prin semi-intunericul din incapere pe Ryu cum se apropia de el parca reluat cu incetinitorul si-i vedea fiecare miscare pe care o facea mangaindu-se acolo, intre picioare. Isi tinu respiratia cand acesta il apuca de par si il izbi cu putere de bara de meta. Abia atunci realizase si ca mainile ii sunt legate, sau cel putin mana stanga. Ba nu, si dreapta era, insa lantul de acolo parea a fi mai lung sau mai slab, nici el nu stia ce sa creada sau la ce sa se astepte.
- Ti-o tragi cu altii cand nu sunt eu pe-aici, aah?! urla Ryu la el si ii dadu um pumn in falca, fara sa se gandeasca la altceva. Tu n-ai avut idee cat te-am dorit, tu te-ai amabdonat in bratele altora, tarfa ordinara de prieten ce esti!
Yuki realiza ca Ryu e beat. Insa cand se intalnisera nu era... Si nimic nu ii explica sarutul de sub copac, sau daca aceea ce se intamplase acolo putuse fi numit un sarut, ca lui nu i se parea asa ceva.
- Omule, esti nebun?! urla Yuki la el, insa isi regreta cuvintele de cum il vazu pe Ryu ca isi da pantalonii jos. Tremura acum te teama, stiind ca ceea ce se va intampla va fi total diferit de ceea exerimentase pana acum alaturi de Jeff al lui. Ryu il apucase de par acum si dadu cu el de perete, izbindu-l cu putere de suprafata dura, apoi trupul ii cazu pe podeaua murdara, in tot praful strans acolo jos. Nu-i venea sa creada ca ceea ce i se intampla era real, era... Insa nu apuca sa se gandeasca in continuare, fiindca primi un p umn peste fata, dupa care pantalonii ii fusera trasi jos, Ryu desfacandu-i legatura de la picior doar pentru a-l dezbraca si de boxeri. Speriat si totusi alimentat de acest lucru, Yuki il lovi cu putere peste gura cu piciorul, facandu-l sa-si piarda echilibrul in betia lui si sa cada pe jos. In zadar insa incerca sa se elibereze, lanturile de la maini nu-i dadeau ocazia.
Trasese de ele pana ce isi simtea incheieturile frigandu-l, rosii si dureroase. Stia ca daca va scapa si de aici va ramane cu sechele, insa ar fi fost bine doar cu atat... Trecusera deja cinci minute de cand Ryu zacea acolo, pe jos, tusind. Si totusi se ridicase din nou. Ochii ii exprimau rautatea in acel moment si erau tulburi. Se apropie impleticindu-se de niponul ce se stransese acum, stand chircit pe jos, tremurand tot. Nu voia... Nu, ii era imposibil sa accepte si sa se resemneze. Stia ca putea sa moara, si totusi nu ii pasa, continua sa se zbata, sa loveasca si sa traga de lanturile acelea ce-l tineau legat. Imediat insa, lanturile aveau sa devina cele mai bune prietene ale lui, unica lui alinare, fiindca atat ii mai ramasese.
Ryu il prinsese cu putere de genunchi si il trasese spre el, izbindu-l cu spatele de podea. Scanci in acel moment, insa ceea ce avea sa urmeze era mult mai arau. Ryu isi dadu jos pantalonii si isi pozitiona organul la intrarea din trupul lui Yuki, impigandu-se cu forta inainte, moment in care tanarul urla de durere. Tremura din cap pana in picioare si lacrimile ii invadadsera trupul. Mainile celui de deasupra lui se indreptara spre sfarcurile sale, unde incepuse sa i le mangaie usor, sa-l sarute, insa aia nu mai era placere de mult...
- Te implor, opre... reusi sa articuleze tanarul, insa buzele i-au fost stapanite de cele ale celui de mai sus. Mirosea groaznic de tare a bautura si avea gustul acela specific, insa nici ca ii mai statea gandul la acest lucru lui Yuki, fiindca durerea din partea de jos a trupului il facea invulnerabil. Tipa in speranta ca-l va auzi cineva, insa cel de deasupra lui continua sa intre tot mai tare, taindu-i parca maruntaiele. Il lovi cu putere peste fata, apoi se afunda si mai tare in el. Era atat de adanc incat tanarul urla de durere si incerca sa-l loveasca peste fata cu mainile, insa nu avea nicio sansa, acestea fiind legate.
- Sa te-nveti minte sa ti-o tragi cu toti! urla Ryu la el si il lovi inca o data, apoi ii puse stapanire pe buze, limba ajungandu-i in interiorul gurii sale su cautandu-i-o pe a sa, dar care statea ascunsa acolo, nevrand sa participe jocului astuia nenorocit. Nu-i venea sa creada ca ceea ce se intampla era real, spera sa se trezeasca in bratele lui Jeff, sa planga pe umarul lui, insa nu avea nicio sansa, totul ii era impotriva. Scanci cand fu izbit puternic cu capul de perete, apoi cand miscarile lui Ryu, si asa incredibil de rapide, devenira si mai si. Simtea fiecare patrundere cum il taie si-l sfasie, insa totul ii era deopotriva, nu avea nicio sansa sa mai scape. Se gandea cu parere de rau ca ar putea fi gata sa isi puna capat acestor zile nenorocite, putea sa foloseasca acele lanturi si sa se sugrume sau sa-l roage pe Ryu sa o faca...
'' Sa-l rog?! Am innebunit?! '', se intreba in mintea lui, neintelegand cum de putuse sa se gandeasca la asa ceva. Sa-l roage pe tarfa aia de om, pe cel care il viola?!
Ura ii crescuse si mai tare in momentul in care incepu sa ii auda gemetele de placere a celui de sus, in timp ce el plangea de durere si nu stia cum sa mai scape de ceea ce se petrecea. Isi dorea sa dispara,sa nu se fi nascut, sa nu simta el acea durere care il sfasia. Si tipa... Tipa, si totusi tipetele sale nu erau auzite de nimeni, nimeni care sa-l poata ajuta cu ceva, nimeni care sa-l scape din mana celui ce isi batuse joc de trupul lui. Se auzira cateva gemete lungi, dupa care simti lichidul fierbinte ce provenea de la Ryu in interiorul sau.
Se simtea murdar acum si voia sa moara...
Ryu se lasa cu capul peste el, dorind sa se odihneasca, insa intr-un moment de ura profunda, Yuki ii incolaci lantul de la mana dreapta in jurul gatului si stranse cu putere, sugrumandu-l. Nu mai avea forta sa faca nimic altceva, doar strangea. Tragea cu putere si strangea pana ce Ryu incepu sa tuseasca fara aer. Dadea din maini intr-un mod jalnic, incercand fara speranta sa scape de acea stransoare, sa primeasca aerul mult dorit, insa ura lui Yuki era prea mare, nu avea sa-i dea drumul nici intr-o mie de ani, nu pana nu avea sa il vada cum isi da duhul ala nenorocit. Nu avea nicio scuza pentru ceea ce facuse si nu avea sa-l ierte cu nimic pentru tot raul pe care i-l provocase acum. Il ura!
Si cel pe care il numise prieten inceta sa mai miste. Yuki se sprijini de perete, simtindu-si lacrimile fierbinti cum ii strabateau trupul palid. Nu-i venea sa creada, insa ucisese un om. Simtea sange, stia de unde provine, insa ii era prea rusine sa recunoasca acest lucru. Se parea ca nenorocitul ala ii provocase rani in interiorul trupului. Se uita in jur cu atentie, dar ochii inexpresivi abia distingeau obiectele. Isi vazu intr-un final telefonul in acel loc si se intinse dupa el, reusind sa-l ia in mana.
- L-am omorat.. rosti primei persoane pe care o apelase.
Oh, Jesus Christos! :-O Deci, pe bune acum, nu aveam nimic impotriva lui Ryu, dar acum a intrecut orice limita! X ( Cum sa-i faca asta, si tocmai lui Yuki ?! Mai intai il face tarfa, apoi il leaga cu lanturi si la urma vad ca il violeaza cu brutalitate. Jeff nu va fi deloc multumit. [-( [ La fel cum nu sunt nici eu! ]
Da... Si zicei ceva de partea asta a ta cand esti trista si ai draci, huh? Ohh, frate, chiar esti dura!. :(( Saracul Yuki...!
So, gata... Nu mai am ce spune, sunt mai mult decat socata. :|

P.C. [post comentarium] : )) Succes!
dumnezeule:O! cum sa`i faca asa ceva lui Yuki?:((, cum?:((:??, bine ca l`a omorat:smart:
initial cand am citit "Isi duse mainile la oul piciorului stang, simtind fierul ce-l tinea strans acolo" ma gandeam la prostii:))(sti tu sa`l fi legat de...intelegi tu:)), o fi chiar asa pervers:sry:, dar apoi am realizat ca de fapt e vorba de glezna si am expirat usurata:X.
de abia astept sa vad ce va face Jeff:ha:, o sa ia cadavrul lui Ryu si o sa-l macelareasca:blood: >:), deja sunt prea sadica
sincer imi place ce scri cand esti trista si nervoasa(scri corect si perfect), dar e mai bine sa fi fericita si calma:X, e mai bine pentru sanatatea ta si a lui Yuki:)

gambate:X:X:X:
astept nextu:=)
Multumesc pt comentarii :o3
Now... Next >:)
( Daaa, mai sadica decat Mira meaa >:) :] )

Capitolul 22

- L-am omorat...
Vocea ii tremura la telefon si lacrimile i se simteau foarte bine. Plangea si nu se putea abtine, voia sa fie langa Jeff, voia sa moara, voia sa uite de tot, sa nu mai sufere niciodata. Il durea tot trupul si acea durere nu se compara cu nimic din ceea ce simtise el pana atunci.
- Pe cine ai omorat? se auzi vocea alarmata de cealalata parte a firului. Si da, norocul facuse sa fie chair el, Jeff. Yuki, ce s-a intamplat, iubitule? intreba trist, in timp ce GPS-ul sau tocmai localiza locul unde se afla Yuki. Nu era nicio cale de intoarcere, trebuia sa vina iarasi in Tokyo, trebuia sa fie acolo, langa el. Trebuia! Yuki insa nu mai raspundea, parca nu ar mai fi fost acolo. I se auzeau insa foarte bine scancetele si suspinele. Stai unde esti, Yuki, vin eu! spuse scurt, dupa care se urca in masina, indreptandu-se spre aeroportul unde era avionul cu care venise. Ii explicase la telefon superiorului sau care era treaba si acesta, fara sa stea pe ganduri, ii daduse voie sa plece.

- Yuki... Ce s-a intamplat? rosti americanul intrand alarmat pe usa cocioabei in care ii era indicat ca se afla telefonul iubitului sau. Nu-i venea sa creada, tremura din cap pana in picioare acum. Se apropie de trupul iubitului sau si-l stranse in brate, apoi il saruta lung pe buzele muscate de celalalt.
- Nu... Sunt murdar, Jeff. Sunt jegos, spuse plangand si se intoarse cu chipul in cealalata parte, ferindu-se de sarutarile dulci ale celuilalt.
Jeff nu realiza cum poate spune asta. Privea cadavrul sugrumat de lanturi, apoi trupul agresat si gol al iubitului sau. Tremura. Daca Ryu n-ar fi fost mort l-ar fi ucis chiar el, cu mana lui. Abia acum realiza ca dragostea pentru Yuki era chiar mai mare decat ar fi crezut, cu toate ca incepuse printr-o simpla nevoie trupeasca. Desfacu rapid lanturile ca un hot, folosindu-se doar de o sarmulita. Niponul ramasese uimit de asta, insa circumstantele chiar nu ii permiteau sa faca altceva decat sa continue sa planga.
- Nu esti murdar, rosti pe o voce trista Jeff. Uita-te la mine, iubitule! Trebuie doar sa treci peste, atat. Ceea ce s-a intamplat aici... Stiu cum e, rosti si-l saruta pe frunte. Dar tu nu trebuie sa lasi acest lucru sa te distruga, da?
Yuki inclina afirmativ din cap, dupa care Jeff isi scoase telefonul din buzuar si apela un prieten, dandu-i indicatiile pentru tot ceea ce trebuie sa faca si, in mai putin de zece minute, cand Yuki deja era gata imbracat si tinut in brate de Jeff. Un tanar inalt si bine facut intra pe usa si privi atent tot ceea ce se desfasura in fata lui. Il saluta pe Jeff, apoi pe Yuki si privirea ii cazu pe cadavrul acela.
- Trebuie sa scapam de el? intreba si Jeff dadu cu seninatate din cap, apoi il ridica in brate ca pe un copilas pe iubitul lu si il duse la masina, punandu-l in partea dreapta. Era atat de obosit si capul il durea atat de tare incat Yuki adormi in doar cateva minute...

Trupul ii era pus intr-o masa de lichid cald si parfumat. Insa nu avea puterea sa deschida ochii pentru a vedea ce e acolo, era prea obosit. Scanci puternic in momentul in care simti mana unei alte persoane pe spatele sau si deschise brusc ochii, crezand ca retraieste ceea ce se intamplase acolo, ca retraieste acel viol nenorocit.
- Yuki, gata, spuse o voce calda si dulce, apoi o pereche de ochi verzi precum smaraldele il fixara pe nipon, privindu-l cu blandete. Isi apropie buzele de cele ale celuilalt, insa acesta nu indraznea sa-l mai atinga, sa-l mai sarute. Tot ceea ce se intamplase, toate acele atingeri, tot ce ii facuse Ryu... Jeff nu trebuia sa puna mana pe o astlfel de persoana.
- Jeff, ceea ce s-a intamplat a fost o greseala, spuse pe un ton neinduplecat niponul, apoi isi inchise ochii. Americanul nu stia la ce se referea, nu stia la ce sa se astepte acum, dar Yuki continua: Am fost batjocorit.. Si tu nu trebuie sa ma mai atingi. Sunt murdar si tu nu trebuie sa te murdaresti atingandu-ma pe mine...
Ceea ce spunea parea rupt din carti, rupt din alta lume. In continuare americanul il privea uimit. Intra in apa fierbinte alaturi de el si isi incolaci bratele in jurul gatului sau, atingandu-i pentru cateva momente buzele cu buzele sale. Pentru el nu conta, ceea ce se intamplase fusese doar un lucru nefericit, dar care nu trebuie sa le strice relatia, nu era atat de important acel lucru incat cei doi sa se desparta.
- Murdar? Nu, Yuki, asa te simti tu. Asa m-am simtit si eu atunci. In plus sunt si acum, insa nu e acel gen de murdarie despre care vorbesti tu, ci altul mai rau. Iti voi spune candva, rosti in soapta si-l saruta lung pe buze, apoi limba ii patrunse in gura celuilalt, cautandu-i-o pe a sa. Tremurul care il curpinse acum pe Yuki insa nu ii permise sa continue cu mai mult, ci se opri. Il mangaie usor, dandu-i fiecare suvita de par brunet de pe fata, apoi ii saruta fruntea. Te implor, uita ceea ce s-a intamplat. Viata merge inainte, insa a mea se opreste la tine, rosti in soapta, apoi lua un burete si, turnand gel de dus pe el si incepu sa-i spele cu grija trupul plin de vanatai al iubitului sau. Tremura in bratele lui si nu stia cum sa-l faca sa se linisteasca. Ceea ce se intamplase nu era grav, nu in viziunea sa - in privinta mortii lui Ryu.
Il ridica cu grija peste el, incepand sa-i mangaie trupul cu apa fierbinte, sa-l spele. Era lovit de multe ori, avea vanatai pe trup si zgarieturi sangerande, in plus, ceea ce se intamplase isi pusese ampreuna pe el. Se arcuise in momentul in care simtise ca sexul usor intarit al lui Jeff ajunge in locul acela al sau.
- Te rog, nu, nu-mi face asta! rosti alarmat in incercarea de a se ridica, insa Jeff il privea confuz. Nu stia ce sa nu faca, oricum el nu facea decat sa-l spele. Te rog, nu mai vreau s-o facem... Niciodata, rosti si incepu sa planga. Americanul schita un zambet trist si-l stranse in bratele sale, soptind cu voce calda:
- Nu aveam de gand s-o facem, ci vreau doar sa te spal. In privinta dragostei, crede-ma, va fi bine peste ceva timp. Nu te voi obliga niciodata, continua si il saruta lung pe buze. In continuare, Yuki se purta ca si cand nu era pe lumea asta. Era confuz, tremura de parca ar fi fost in Siberia si era al dracului de frig. Ochii sai caprui se roteau usor in jur, incercand sa-si dea seama unde se afla. Se lasa cu greutate peste trupul iubitului sau in apa fierbinte si isi inchise ochii, ascunzandu-si chipul in scurbura gatului sau.
Continua sa planga usor, aproape imperceptibila. Tremurul trupului i se mai calmase, insa starea era la fel de proasta ca si inainte. Jeff incepu sa-l mangaie usor, plimbandu-si mainile pe trupul sau usor, mangaindu-l cu blandete. Ii ridica usor buzele catre el si il saruta lung si cu placere, apoi il stranse in brate din nou.
- Jeff, imi cer iertare... Sunt o povara, rosti niponul incet.
- Sa nu mai spui asta niciodata! Il stranse in brate si il saruta din nou, neputandu-se satura de dulceata sa. Yuki, imi placi mult si stii prea bine asta, continua si limba i se strecura in gura celuilalt, cautandu-i-o cu blandete. Il fermeca tot ceea ce se intampla intre ei, pusese stapanire pe el. Pentru prima data stia ca e mai mult decat placere trupeasca ceea ce se intampla intre ei doi. Yuki, prin inocenta sa, prin modul de a se comporta, reusise sa se faca placut, chiar dorit de Jeff.
- Ce se va intampla acum? intreba plimbandu-si mana stanga pe pieptul lui Jeff. Vreau sa spun...
- Cadavrul va fi aruncat, politia va fi platita sa taca sau, in cel mai rau caz, amestecam Mafia. Atunci se simplifica lucrurile, nimeni nu va mai comenta nimic si chiar daca s-ar sti ucigasul nu ar mai avea nimeni curajul sa iti faca nimic. Oricum suntem putini care stim ce s-a intamplat acolo, deci stai linistiti. Voi lua vina asupra mea.
- Nu! spuse Yuki rapid, inghitindu-si un scancet, fiindca sarise in sus alarmat si din prima durerea i se facu simtita in trup. Nu vreau... Nu vreau s-o iei tu asupra ta! spuse cu vocea tremuranda, iar Jeff il saruta usor pe buze, apoi pe gat. Jeff... Tu faci parte din Mafie? inteba inchizandu-si ochii usor, asteptand raspunsul cu teama.
Venise momentul ca Jeff sa mai spuna din secretele sale pe care le ascunsese atata timp. Era uimit de-a dreptul ca nu ii era teama si stia ca poate face asta fara probleme in fata iubitului sau. Il stranse la pieptul sau si apoi, luandu-l in brate, iesira din cada plina cu apa ce incepuse sa se raceasca. Il puse pe pat, incepand sa-l stearga cu prosoape moi si fine, avand grija sa nu il raneasca in vreun fel.
- Da, rosti fara inflexiuni in voce.
Yuki se uita cu ochii mari la el, nestiind ce sa mai spuna. Desi credea ca avea sa ii fie frica, niponul nu simtea absolut nimic, doar uimire. Se stranse in cateva prosoape, apoi il trase pe Jeff in pat si se facu ghem in bratele lui, apoi il saruta usor. Jeff era mai usurat acum, ca spusese o parte din acele lucruri...
Ohh, ce mi-a placut capitolul! :X Da, sunt o obsedata dupa yaoi. :]]
First, nu cred ca ti-am spus, dar iata ca-ti spun acum! Omg, ador cand scrii "al dracului", am observat in mai multe capitole sau chiar ficuri / comm`uri. xD I mean, chiar suna bine. So, revenind la faza cu acel viol, eu tot nu pot sa-mi scot din cap toata scena aia, suferinta lui Yuki. Phew, ce bine ca cel la care a apelat era chiar Jeff... : ) Cine stie, poate nimerea la altcineva.. : - ? Btw, trebuie sa spun ca Ryu [ Dumnezeu sa-l ierte... WTF? No! Sa nu-l ierte de fapt!! [-( ] este al dracului de nenorocit! Sii stiu ca e mort, but... :))
Well, Gaby, abia astept sa continui! >:D< Succes!! ^^
Well, asta e cel mai tare fic si nu spun asta doar pentru ca ador sa citesc yaoi dar chiar e cul:))
Imi pare rau pentru Yuki dar ma bucur ca Jeff e acolo pentru el dar totusi... ciudat fapt-ul ca atunci cand a sunat i-a raspuns chiar Jeff.
Cand ma gandesc la tot ceea ce a facut Ryu mi se face rau, ma refer cum ar putea sa-i faca asa ceva lui Yuki prietenul lui pe care cica il mai si iubea. Bine ca a murit :))
Okay, revenind... Greseli de tastare nu ai si nici de ortografie, descrierea e buna iar actiunea e super deci intr-un cuvant e perfect.
Okey, astept next:o3 tine-o tot asa^_^
Zbye!:-h
Va multumesc pentru comentariu, scumpele mele >:D< Se pare ca ficul nu mai e citit ca inainte...:-< Asta e. Sper insa ca e pe placul vostru.
Trebuie sa imi cer scuze pentru lunga intarziere, am fost foarte ocupata in ultimul timp. Spre norocul meu, astazi am reusit sa-mi fac treaba.
Va multumesc in continuare ca ma cititi si sper sa va placa >:D<
Next:]

Capitolul 23

- Chiar ai vorbit serios? intreba Yuki in soapta, si Jeff se intoarse catre el, dand afirmativ din cap. Nu indraznea sa mai spuna ceva, doar statea cu ochii inchisi si se gandea. Toate imaginile cu ei doi ii reveneau in minte si-i faceau trupul sa ii fie strabatut de fiori. Trebuise sa faca atat de multe in ultimul timp... Si ajunsese sa tina la un alt baiat. El niciodata nu mai iubise si acum toate sentimentele il speriau.. Si totusi ii placea. Era incantator sa iubesti, mai ales sa fii iubit. Yuki era tot ce-si putea dori.
- Da, iubire, am vorbit foarte serios. Din pacate fac parte din Mafie. De-asta sunt mai tot timpul plecat. De asta am droguri, de-asta le vand .De-asta imi permit sa ucid, intelegi? Si totusi... Nu vreau ca asta sa te sperie, nu vreau... Nu vreau sa ne despartim vreodata, Yuki.
In vocea sa se simteam sinceritatea. Niponul se uita zambind la el, si totusi in ochi i se oglindea tristetea. Toate lucrurile prin care trecuse il schimbasera. Cat de imatur era el cand o cunoscuse pe Misa... Insa de cand il cunoscuse pe Jeff era cu totul altul, devenise un adult adevarat. In continuare ii venea sa moara, sa puna capat acestor zile nefericite pe care le avea. Tremura si voia doar sa plece departe, sa uite, sa nu fi facut nimic din ce facuse.
In ciuda faptului ca il placea pe Jeff si tinea la el, isi dorea sa nu-l fi cunoscut vreodata, fiindca se gandea ca toate necazurile se trasesera de la moartea iubitei sale si de la faptul ca il cunoscuse pe Jeff. Dar nu... Daca statea sa se gandeasca mai bine, tot ceea ce se intamplase de cand era cu el fusese doar sa faca dragoste si sa realizeze ca poate iubi un barbat. Ce se intamplase rau? Nimic. Violul nu era din vina lui Jeff, el doar il salvase. Ryu fusese vinovat si acum era mort, platise.
- Jeff, cum e sa ucizi? a intrebat si inghitise in sec deja. Stia cum e sa ucida: e groaznic. Constiinta iti face mustrari si vrei sa mori, iti e teama de pedepse, e totul o invalmaseala totala.
- Pai... Pentru mine e usor. M-am obisnuit deja, la cat a trebuit sa ucid si sa scap de cadavre, in special inainte, cand eram abia la inceput si eram nevoit sa fac treaba murdara a Mafiei. Acum isna nu mai conteaza nimic. Nu imi mai pasa, nu mai conteaza pentru mine. Vietile omenesti dispar rapid, intelegi? Haide, nu mai plange, nu te ingrijora, vom face noi ca totul sa fie bine si cum trebuie. Stiu ca e greu sa uiti, prima victima e intotdeauna cea mai greu de suprotat, insa curand te vei obisnui, iubirea mea, si va fi usor.
- Ce lucruri imi mai ascunzi? intreba Yuki in soapta si Jeff se intoarse catre el de-a dreptul uimit, nestiind ce sa raspunda. Buzele ii tremurau si inima incepuse sa ii bata mai tare. Oare iubitul sau banuia de moartea MIsei si a celui ce incercase sa-l violeze? Oare Yuki ar putea... ?
- Ce te face sa crezi ca iti ascund lucruri? interba Jeff oftand. Nu prea ii venea sa explice ceea ce facuse, spera sa ramana un secret tot timpul pentru el, insa nu era capabil de acele lucruri. Il durea inima din el, nu concepea sa il minta pe Yuki. Era unica persoana pe care nu dorea sa o simta suparata sau ingrijorata. Atatea sentimente erau in el acum. atatea multe lucruri... Cum sa ii spuna toate acele lucruri?
Isi facu insa curaj si isi drese glasul. Buzele i se intredeschisera, isna niciun cuvant nu-si facu aparitia din acel loc. Nu putea spune nimic, desi icnercase asta.
- Felul tau de a te comporta ma face sa cred ca sunt lucruri pe care le ascunzi de mine, Jeff, ceea ce ma deranjeaza. Stii, imi place sa fim sinceri unul cu celalalt. Consider ca orice greseala e pe jumatate iertata daca este recunoscuta de catre faptas si...
- Bine, iti spun... Doar ca te vei supara si ma vei uri. O fac pentru ca tin la tine intr-adevar... Eu... Eu sunt cel...
- Hm? Spune, nu te teme! spuse niponul si il saruta usor pe buze.
- Misa... A murit din cauza mea. Takashi trebuia sa o sperie, insa a violat-o si a ucis-o... Si Takashi a fost ucis dupa asta de mine insumi... Eu am facut-o pentru ca nu am vrut sa se ajunga chiar atat de departe... Doar ca te voiam atat de mult...
Yuki ramasese de-a dreptul uimit, nevenindu-i sa creada ceea ce ii auzeau urechile din partea iubitului sau.
- Jeff, spune-mi ca glumesti, te implor! ceru tanarul plangand. Lacrimile curgeau siroaie pe chipul sa bland, lasand dare ude pe acesta. Isi dorea sa nu-i pese, sa uite, sa nu mai planga. Misa era moarta. De Takashi nu-i pasa, era un detaliu neimportant pentru el, spre deosebire de prima fata din viata sa, Misa lui iubita. Rana sufleteasca inca neinchisa il facea sa vrea sa urle de durere, insa se abtinea sa faca acest lucru. Aproape ca innebunea de dorinta de a-i da una lui Jeff, sa-l loveasca, sa-l faca sa-l doara. Cum sa afle el de iubitul sau ca ucisese persoana pe care o iubise el cu adevarat? I se parea ca nu asta e realitatea, ci o alta cu totul diferita.
Voia sa i se spuna ca fusese doar o gluma banala si ca el nu facuse acele lucruri. Ceru asta strangandu-si genunchii la piept. Astepta ca Jeff sa ii spuna ca se prostise, ca voise doar sa-l sperie sau cine stie ce banalitate, ca nu facuse el asta, insa americanul isi plecase ochii in pamant, neindraznind sa-l priveasca. Scoase un sunet ca si cum ar fi vrut sa spuna ceva, insa trecuse o buna bucata de vreme pana ce cuvintele sa se faca auzite din partea lui:
- Intelege, te-am placut din prima clipa. Fara sa ma pot abtine, am reactionat fara sa gandesc. Ti-am zis, n-am vrut sa moara sau sa fie violata de Takashi, nu asta a fost planul meu, iubirea mea! intelege, eu doar pe tine te voiam si voaim sa te fac fericit, niciodata sa te ranesc!
Cu toate ca Jeff era calm si explica impecabil, Yuki nu era capabil sa inteleaga. Desi inca se resimtea in urma violului aceluia nenorocit pe care Ryo i-l facuse cadou de adio, tanarul sari in picioare, adunandu-si hainele.
- Te pomentesti ca tu ai fost cel care l-a pus pe Ryo sa ma violeze! urla enervat la culme, dezamagit. Jeff sari si el in picioare, incercand sa-l calmeze, sa il faca sa se linisteasca, insa era in zadar, niponul continua sa tipe, sa urle si sa planga: Am avut in credere in tine, nenorocitule! Am avut incredere, te-am lasat sa iti bati joc de mine cum ai vrut tu! M-ai facut sa tin la tine ca mai apoi sa platesti un prieten sa ma violeze! Tarfa de om ce esti! Jigodie!
Cuvintele grele ce ii erau adresate tanarului il faceau pe acesta sa moara de durere. Cum de Yuki putea sa ii spuna asa ceva? Mai fusese jignit si de alte persoane, insa niciodata nu se simtise asa jalnic ca si pana acum. Il durea fiecare cuvant, fiecare gest pe care il facea iubitul lui.
NIponul se imbraca acum cu viteza, refuzand sa mai stea vreun pic langa persoana pe care o iubise, insa il tradase. Oare chiar il iubise? Nici macar el nu stia cu adevarat ce simtise, insa stia ca ii era lehamite de toate relele care se petreceau acum. Dorea o doza mare de heroina, sa si-o bage pe toata in vena si sa-l ia dracu`. De ce nu murise el atunci?! Ar fi trebuit sa nu isi mai revina vreodata, ar fi trebuit sa se duca o data cu Misa, nu sa ma istea intr-o lume de rahat.
Nu-i venea sa creada cat poate sa sufere pentru tradarea iubitului sau. Nu-i venea sa creada ca el ajunsese un homosexual.
- M-ai transformat intr-un poponar infect! Jegosule, te urasc! Jeff, te urasc! Imi doresc sa nu te fi cunoscut vreodata! Imi doresc sa mor, sa nu ma fi nascut macar! Sa nu va mai vad pe niciunul! Am avut incredere in tine si tu mi-ai ucis iubita. AI ucis o parte din mine si ti-ai batut joc de trupul meu. Te-am avut in minte, te-am primit cu dragoste, iar tu ai avut tupeul sa iti bati joc de mine! Drept cine ma iei, Jeff!? Crezi ca daca tu faci parte din Mafie ai vreun control asupra mea?! Credeti ca voi toti aveti vreun control asupra mea?! Sobolanilor, nenorocitilor!
Jeff nu stia ce sa mai spuna. Se ridicase in picioare si se indreptase catre iubitul sau care era aproape imbracat. Tremura din cap pana in picioare. Isi dorea decat sa-l tina in brate si sa il sarute, insa se parea ca nu are norocul sa faca asa ceva, ii era groaznic de rau, lehamite de tot. Voia doar sa stea in pat cu fiinta la care tinea, insa Yuki, acea fiinta, acum il facea in toate felurile.
- Pleaca... spuse Jeff si lacrimile incepura sa ii curga siroaie pe fata. Daca tu crezi ca iti poti bate joc de mine in halul asta, atunci pleaca. Daca tu chiar crezi ca eu am fost cel are l-am pus pe Ryo sa te violeze nu mai privi in urma, doar du-te. Du-te, nu vreua sa te mai vad. Te iubesc, insa nu te-as tine vreodata cu forta in viata mea!
Cuvintele sale rasunara dur in urechile lui Yuki. Ce mod de a spune '' Te iubesc! ''. Oftase si lacrimile de pe chipul sau nu mai era de teama, ci era de dezamagire acum, de durere. Jeff ii ceruse sa plece... Daca el credea ca il pusese pe Ryo sa-l violeze. Nu stia ce sa creada despre acel lucru. Jeff nu parea a fi un astfel de om, insa aparentele pot fi inselatoare. Isi lua geaca pe el si, desi avea o stare groaznica si abia se putea misca, iesi din camera, fara sa priveasca inapoi.
Se opri pentru cateva clipe, simtindu-l pe Jeff in spatele sau, si explica:
- Poate nu tu l-ai pus pe Ryo sa imi faca acele lucruri... Nu mai conteaza asta. Insa tu ai facut ca Misa sa isi piarda viata. Daca tu nu ai fi fost si nu m-ai fi vrut, ea ar mai fi trait. As fi putut fi al tau si asa. M-ai fi putut lua si batjocori cum mi-a facut Ryo, insa nu sa-mi omori iubita, Jeff. Te urasc... Adio.
Vocea sa era fara inflexiuni. Desi plangea si il durea ingrozitor tot ceea ce se intampla, pleca, in timp ce Jeff cazuse in genunchi. Brusc, camaera ii paru goala. Casa era goala, lumea era goala fara Yuki. Yuki era totul pentru el, era universul sau si nu stiuse sa-l aprecieze, nu stiuuse sa isi aleaga momentul oportun pentru a-i spune adevarul despre ceea ce se intamplase si acum totul era pierdut.
Totul...
ahh:x capitol nou...tin sa mentionez ca e prima data cand dau un comentariu pe acest site. Vreau sa'ti zic ca'mi place foarte mult povestea, mai ales acum cand devine asa dramatic[logic ca partile yaoi au fost cele mai "gustoase"]. Nu'mi vine sa cred ca a rectionat asa, nu trebuia sa plece, ce se va intampla? Yuki trebuie sa se intoarca la Jeff! Urat din partea lui Jeff ca a facut ce'a facut dar dragostea iarta orice si sper ca Yuki sa'l ierte.:x Sper doar ca Yuki sa nu inceapa sa se drogheze iar.:-s
Abia astept capitolul urmator! Gambate!>:D<
Ei bine draga mea,eu nu cred ca ficul tau nu mai e citit ca inainte.Cel putin eu am urmarit intotdeauana cand ai pus next-ul si ti l-am citit cu placere,cu toate ca nu am lasat coment:)..Despre acest capitol ce sa zic..Jeff a gresit nespunand-ui adevarul lui Yuki de la inceput..dar si acesta la randul sau a reactionat putin exagerat,parerea mea.E drept ca nu e usor sa afli ca cel pe care il iubesti atat de mult a fost responsabil pentru moartea iubitei tale,dar totusi jignirile pe care Yuki i le-a adus lui Jeff au fost prea mult.Nu stiu de ce am impresia ca unul dintre cei doi va face ceva prostesc,care le va cauza amadurora mari neplaceri:(..Sper sa ma insel.Oricum sunt sigura ca dragostea dntre ei va fii mai puternica si ii va face sa se ierte recirpoc..pentru ca in situatia asta ambii au gresit.

Spor la scris si hai repede cu next-ul!:* >:d<
Ei bine, eu continuu sa citesc si sa dau comm`uri pentru ca ador aceste fic`uri.:X:X
Ce mod de a spune '' Te iubesc! ''
Ohh, deci.. Inainte sa explodez de furie, dar si de tristete, incep cu cateva cuvinte mai .. ma rog, nu chiar atat de .. tristeee:((
Btw, mi-a placut totusi aceasta propozitie, chiar daca este extrem de trista, parca are ceva ce te face sa te simti... ciudat, eu , una, parca as fi citit un citat important si esential in viata. : - ? Si ca tot vorbeam de viata, a lor chiar se inrautateste. : | Eu nu pot sa cred ca Jeff i-a spus asta lui Yuki, adica, tocmai acum ?! :[[ Iar el il uraste, eu nu-l urasc pe Jeff, stiu ca nu a vrut sa faca asa ceva, dar uneori, pentru dragoste esti in stare de orice. Wow wow! O.O Ma intreb ce-i cu vorbele metaforice...:-?
So, cum spuneam, eu chiar sunt distrusa. Tot ce pot sa fac, e sa sper... Trebuie sa mai existe o speranta mica pentru ei:o3 Oh Doamne, fa ceva!!! m(_ _)m
Pai... Astept urmatorul capitol. :]
Nu-mi vine sa cred! Saracul Jeff, il iubeste atat de mult. Nu a fost vina lui in totalitate si nu merita asta!!!!:cry:. Eh, consumul excesiv de iubire intensa dauneaza =)). In dragoste exista si decaderi, dar adevarata dragoste se arata cand te astepti mai putin. Unu capitol superb si totusi atat de tris chiar am simtit ca mi-a gaurit inima. Gaby esti incredibila! Felul in care descri totul si le faci sa ajunga pana la sufletul nostru,ma face sa te ador. Vreau neaparat sa citesc nextul, so grabitiva fetelor si tineti-o to asa! :bye:
Buna gabytsswh , sa stii ca eu iti citesc fiecare capitol, chiar daca nu ti-am lasat comentariu pana acum.
Am pareri foarte bune despre fic si despre povestea lui, mai ales ca ma impresionat pentru ca e o combinatie dintre dramatic si romantic. Te laud pentru faptul ca felul in care ai descris in acest capitol ( si nu numai aici ) m-a facut sa plang, ceea ce admir foarte mult la un scriitor.
Du-te, nu vreua sa te mai vad. Te iubesc, insa nu te-as tine vreodata cu forta in viata mea!
M-am abtinut pe tot parcursul capitolului, insa la aceasta replica s-a umplut paharul si ... :mean:
Apropo, personajul preferat este Jeff ^^ ... astept nextul cat mai repede >:D<
Of doamne, ce trist a fost!! imi pare rau pentru ei, nu a fost vina lui Jeff in totalitate dar ... neah, cine nu mai face greseli? Yuki ar fi trebuit sa nu sara zece metrii in sus si sa nu arunce asemenea cuvinte ... Off god! iar incep sa aberez si uit ce am vrut sa zic ... *after one hour* oh, da! mi-am amintit, iti ador fic-ul:love:. Mi-a placut enorm de mult cum ai descris ultim-ul capitol si ca ai descris sentimentele. A fost prea tare si ... prea trist! in fine, iar aberez ... deci, ai avut multa descriere, dialog-ul a fost ok, actiunea nu a fost fugarita de gaste :)) deci a fost un capitol super!
Next ca nu mai pot sa astept!
*HUGZ*
Va multumesc pentru comentarii <3 Apreciez mult:o3 :">
Am venit cu o continuare:


Capitolul 24

Plecase. Nici macar lui nu-i venea sa creada ca plecase, daramite lui Jeff, care era de-a dreptul uimit de aceasta turnura luata de situatia in care se aflau. Stia, se astepta sa nu reactioneze prea bine, insa nici chiar asa Fusese dureros modul lui Yuki de a-i arata toata ura. De fapt... Era absurd. Cum sa fie dureros un mod de a arata ura, cand ura e, prin definitia ei, durere? I se rupea inima in el, sentimentele o luasera razna si nu stia cum sa faca sa se controleze, sa nu tine, sa nu urle de dezamagirea pe care o simtea.
Americanul se asezase in pat, incepand sa planga. Il durea ca plecase, il durea ingrozitor lipsa lui, ii venea sa renunte la tot ce cladise pana acum, sa lase totul in urma si sa o ia de la inceput, sa inceapa o viata noua. Cum sa faca insa acest lucru cand el abia putea sa realizeze ca era singur? Abia reusea sa inrezareasca pustiul din fata sa. Ochii i se intunecasera si oftase.
Totul ii era groaznic de mort acum, lipsit de viata, de vlaga, la fel ca si trupul sau si, mai important, sfufletul sau, un suflet chinuit in atatea morti si atatea rautati comise... Un suflet care il voia pe el, baiatul care il facuse fericit pentru prima data in viata si se parea ca si pentru ultima. Isi dorea sa-l tina in brate si sa-l sarute cum o facuse la inceputul relatiei lor, bland si frumos, incet, sa nu care cumva sa-l sperie, sa-l izgoneasca din viata sa.
Ceea ce incepuse ca o simpla aventura de o noapte se terminase acum... Cu o drama si o iubire pierduta. Stia ca-l iubeste, stia ca si Yuki il iubea pe el. Realiza ca trebuie sa ii dea timp niponului sa se obisnuiasca cu neplacuta idee ce ii pusese stapanire pe minte. Oftase iarasi si se facu ghem in pat. Incepea sa tremure. Nu era frig insa. Isi duse mana pe chip. constatand ca e ud din cauza tuturor lacrimilor ce i se scurgeau pe fata lui frumoasa si blanda, nespecifica unui om al Mafiei Japoneze.
Puse mana pe telefonul sau negru si, scotand un scancet aproape imperceptibil, ii forma numarul lui Yuki, dupa care apasa pe "Apelare". Isi dorea sa-i auda macar vocea, sa il auda razand, sa-i spuna ceva... Orice. Orice, numai nu tacere!
Telefonul lui Yuki incepuse sa sune de zor in buzunarul acestuia cat timp tanarul se indrepta spre casa. Mergea pe jos incet, fara graba, nepasandu-i ca i s-ar putea intampla ceva rau, ca de exemplu sa-l prinda un om gen Ryo, care sa-si bata joc de el, sau dusmanii lui Jeff, sau Mafia din care acesta face parte sau chiar vreun psihopat care sa ii ia gatul in cateva secunde.
Privi lung la telefon, aproape nerealizand ce scrie pe ecranul acela cu litere negre, prea neclare pentru ochii sai incetosati, inecati in lacrimi la fel ca inima sa inecata in tristete nemaiintalnita. Respinse apelul, izbucnind in lacrimi. Pana si sa ii vada numele il durea!
"De ce trebuie sa fie asa?" se intreba plangand. "De ce trebuie sa sufar? De ce trebuie ca el, persoana pe care o iubesc, sa ma fi tradat?"
Durerea din sufletul sau nu era deloc falsa, era mult mai reala decat orice simtise el de-a lungul timpului. Nici macar la moartea iubitei sale, Misa, nu reactionase asa. Acum nu murise nimeni, insa... Ce era mai mutl intr-o despartire?
"Oare n-am iubit-o pe Misa? Oare l-am iubit pe Jeff mai mult?" isi puse din nou intrebarile. "Nu are rost sa vorbesc la recut despre el... Il iubesc. Nu am de ce sa neg acest lucru, eu chiar il iubesc... "
Multimea de sentimente ce isi aratau coltii in sulfetul sau il inspaimantau. Cat de tare isi dorea sa nu die adevarat acel lucru, sa nu se fi intamplat, sa nu fi aflat ceea ce-l facuse atat de nefericit. Stia ca, daca va astepta putin, ii va trece. Dar intrebarea era cand anume ii va trece?
In timp ce el plangea dezamagit, abia tinandu-se pe picioare, Jeff facea acelasi lucru. Se simtea la fel de rau. De ce nu ii raspundea la telefon? Se imbracase rapid in haine alese la nimereala, aproape nevazand cu ce se imbraca si o lua la goana, iesind in mare viteza din camera sa. Inca nu era refacut si spatele incepuse sa-l doara, sa-l junghie si parca sa si arda.
Tremura si nu se putea controla. Cat isi dorea ca mult iubitul lui Yuki sa-l tina in brate acum! Aproape ca nu realiza faptul ca ploua cu galeata acum. Parul sau in urma cu putin timp tepos era acum lipit de pielea capului si lacrimile ce ii curgeau din ochii frumosi si verzi se amestecau cu marile picaturi de ploaie ce picau din cerul trist si intunecat. Nici macar nu stia daca e zi sau noapte, nu stia nimic decat ca era trist si dorea sa fie langa Yuki al sau.

Ajunsese acasa si intrase. Era singur, nimeni nu se mai afla acolo... Era bine macar atat. Putea plange in liniste, fara sa-si bage mama sa nasul in modul sau de a se comporta. Nu il interesa ca toti sa-i cunoasca sentimentele. Isi daduse seama ca nu avea niciun prieten... Nu mai avea cu cine discuta, era trist, dezamagit si fara Jeff. Doar asta conta, el era fara Jeff al sau.
In ciuda faptului ca ambii tineri se gandeau la acelasi lucru si practic plangeau unul dupa celalalt, Yuki nu dorea nici un ruptul capului sa-l vada, spre deosebire de Jeff, care deja pornise dupa el. Niponul avea nevoie de catva timp pentru a se acomoda cu situatia, sa nu mai conteze pentru el tot ceea ce facuse. Il duurea sufletul ca aflase niste lucruri injositoare. Trebuia sa se gandeasca insa ca Takashi, oricat de mare dusman i-ar fi fost, nu ar fi fost in stare sa o ucida pe Misa daca nu avea ceva cu ea cu adevarat.
O avea pe constiinta pe iubita lui. Era constient de faptul ca acest lucru era gresit, era o mare prostie sa creada ca iubia lui murise din cauza lui... Sau poate nu? Poate ca, daca el nu ar fi fost atat de simpatic si daca Jeff nu l-ar fi observat, aceste lucruri nu s-ar fi petrecut. Nimeni nu putea sti cu adevarat soarta unei persoane.
Poate ca s-ar fi despartit. Misa i-ar fi putut strica viata, mai ales copilul care avea sa vina. Cata imaturitate din partea lui, sa o faca fara o protectie! Totusi prezenta lui Jeff adusese o parte buna la el. Unde se cunoscusera ei? Isi aducea minte cu greu, insa realiza ca o facusera la Intrunirile Alcoolicilor Anonimi, acolo unde se vindecau viciile. Avusese noroc sa fie si aici asa ceva, chiar mare noroc, dar, pe de alta parte, nu il ajutase prea mult. Nici el, nici Jeff, nu renuntasera la consumul de droguri.
"Heroina..." isi spuse in minte. Era dependent de acest drog nenorocit, facut numai pentru a strica vieti. O stricase pe a Misei. O stricase pe a lui si pe a multor altora. Ii pasa insa? Dorea acum niste heroina, trupul ii tanjea dupa acea substanta nociva. Ce avea isa sa se intample daca ar fi gresit iarasi doza?
"Mai bine muream atunci..." repeta in intimitatea gandurilor sale. Era insa de-ajuns sa moara insa? Asta nu ar fi facut lumea cu nimic mai buna, ci la fel de rea, poate chiar si mai si. Murise Misa pentru el, ingerul sau, singura persoana pe care o iubea... Sau prima, caci nu era singura. Si el cum se prezentase la inmormantare?
Ca ultimul drogat nenorocit, alaturi de partenerul sau de bagat in vena. Si-o trasese ca un nimfoman. Asta era, era un nimfoman. Nici nu-si aducea aminte de cate ori o facuse pana atunci. Un om normal, rational, nu ar fi facut in ruptul capului sex de atatea ori, mai ales in conditiile in care fusese si prima data pentru el si Jeff nici macar nu era un cunoscut de-al sau, ci doar o persoana banala, pe care o cunoscuse din greseala.
Obosit de atatea franturi de rationament pe care le mai avea in minte, tanarul realiza ca e momentul sa faca un dus. Se simeta groaznic, spera ca dusul sa ii limpezeasca mintile. Ce sanse avea insa? Tremura din cap pana in picioare si nu se putea controla.
"Vreau... Il vreau pe Jeff..."
Cuvintele sale, propriile sale ganduri ce parca nu mai erau ale lui, ci ale unei alte persoane, il inspaimantau. Si totusi... Realiza si el ca il voia in brate pe iubitul sau. Dorea sa-l simta acolo, adanc in el, sa se sarute si sa isi simta inima batand la unison cu cea a dealerului...
- La dracu' cu tine, Jeff! striga intrand sub dus, uitand de orice gand.

Continua sa conduca fara sa se mai gandeasca la orice altceva decat la iubitul sau, la Yuki al sau. Trebuia sa fie langa el, trebuia sa-l sarute si sa-l stranga in brate. Avea nevoie doar de el, nu de Mafie, de morti sau de orice alta persoana. Centrul Universului sau era Yuki... Gol, pe o mare gramda de heroina.
Asta era, Yuki si heroina. Drogurile sale. Grabi masina. Avea mare nevoie de o doza. Ori la Yuki, ori o doza. Hotarase cand plecase de-acasa sa vorbeasca cu el. Masina se orpi in fata casei. Nu era un drum porea lung, iar el il facuse mai repede decat ar fi crezut vreodata ca se poate. Fara sa se gandeasca ca poate sperie pe cineva, dadu buzna in casa. Usa de la intrare fusese oricum descuiata. Intrase, incepand sa-si caute iubitul prin toata casa.
"Yuki..."
Nu indraznea sa-l strige, ci il cauta in liniste. Usa baii era inchisa si pe sub aceasta isi faceau loc aburi calzi. O deschise, fara sa se teama. Spera sa fie iubitul lui acolo. Dadu ochii cu el si incepu iarasi sa planga. Niponul isi indrepta privirea intr-acolo, incepand sa planga la randul sau.
Ce avea sa-i spuna? Ce mi era de spus?
In sfarsit iti las si eu comentariu, sper ca esti fericita [da, stiu ca nu iti pasa but, here i am].

Greseli[/b]

a se controleze, sa nu tine,

tine - tipe

inrezareasca - intrezareasca

sfufletul - sufletul


Incepea sa tremure. Nu era frig insa

Punctul trebuia sa fie virgula.

si duse mana pe chip. constatand ca e ud

Punctul trebuia sa fie virgula.

mutl - mult

recut - trecut

sulfetul - sufletul
nici un ruptul capului
un - in

duurea - durea

iubia - iubita

isa - insa
Era insa de-ajuns sa moara insa?
Nu-mi dau seama daca tu ai repetat cuvantul 'insa' sau unul din cele doua a fost o greseala de tastare, insa ceea ce e cert: ceva e in neregula acolo.

simeta - simtea

Asta era, Yuki si heroina. Drogurile sale. Grabi masina.

Iarta-ma ca nu m-am prins care era legatura intre propozitii.

orpi - opri

porea - prea

mi - mai

Cam astea sunt cele care le-am observat eu. Capitolul in sine a fost frumos, dar pe mine nu m-a miscat deloc...
In fine, iti urez spor la scris in continuare :*
Baietii astia doi :(( amandoi plang...imi pare rau de ei
Imi pare rau si de Misa si de copilul nenascut a lui Yuki si de Ryu si de Takeshi, dar fiecare cu soarta lui...
vreau ca astia doi sa treaca peste...sa o ia de la inceput
Vreau ca Yuki sa-l poata ierta pe Jeff
Vreau love si yaoi...si happy end :-S
(vreau prea multe la ora asta, stiu)
Oricum, chiar daca am vazut cateva greseli de tastare, capitolul a fost superb, cel putin mie asa mi s-a parut. E normal ca Yki sa-si puna atatea intrebari acum cand in sfarsit a aflat adevarul. Sper doar ca va lua aleferea potrivita in viitor.
Astept cu nerabdare nextul ubita :*:*
Mai intai... ^^' eu vad clar ca ai postat la ora 18 : 36... : - w Insa de` ! Eu eram on si nu m-am sinchisit sa dau un comm, nici macar nu citeam la ora aia... [-9 Rusine sa-mi fie ca intarzii, din nou pe`aici. Si sa fim serios ! E yaoi ! [-(
Btw, muuulta tristete in acest capitol, iar daca stau mult sa ma gandesc, ai prezentat ziua celor doi " protagonisti ". Tin sa mentionez ca ziua lor a fost foarte groaznica. Singuri... Asa... Fara vreun sarut mititel sau macar o imbratisare, o privire plina de charm... :[[ Femeie, ma omori cu zile ! De fapt, ma omori cu secunde... >.<"
Greseli - au fost mentionate mai sus. * hug * Ca si MiraA, astept nerabdatoare nextu`. Sper sa nu intarzii. * kiss you * :*
Pfhoai ... imi pare asa de rau pentru ei. Yuki ar trebui sa fie mai iertator pentru ca pana la urma Misa s-a dus, nu mai e deci nu mai are rost sa o jeleasca. :[
Anyway ma intreb cum o sa reactioneze! uff suspansul asta ma omoara!!
Greseli de tastare am vazut dar nu au fost multe doar una mi-a atras atentia si desii nu ma descurc la gramatica nu mi-a prea placut cum suna "voia" cred ca mai bine suna "vroia".
In fine ... daca gresesc nu ma luati in seama pentru ca eu nu ma prea descurc cu gramatica, dar nah:D
Next!
*HUGZ*:*
Gaby ma uimesti ca de fiecare data, nu am ce comenta. Vreau sa stiu ce-o sa-i face, ce o sa se intample. Se iubesc atat de mult de ce sa li se iintample lor asta ?( logic, altfel nu ar fi interesant ficul). Draga mea ne surprinzi ca de fiecare data :yes: si aste e unul dintre ficurile care imi plac cel mai mult. Sper ca cei doi sa se inpace, dar totusi nu atat de repede. Vreau yaoi, vreau actiune, am nevoie de un calmant asta e clar. Mail lasat masca, ca de fiecare data. Sfatul meu ce dupa ce se inpaca sa nu termini povestea, sa mai adauci ceva sa devina mai interesanta, de exemplu leaga Mafia de iubirea lor, sa nu o accepta sau ceva.Nu stiu, asta e parerea mea, daca termini ficul acum, il termini puti nu stiu, banal. Asta e parerea mea, depinde de tine ce vei face.
Astept nextul!
Thank you, sweethearts, for comms.
Acum am venit cu nextul:-? E mai mult dialog. xD.
Enjoy :*
Hope ya' like it! <3


Capitolul 25

Se priveau unul pe celalalt, nestiind ce sa spuna. Jeff ar fi vrut sa intre dupa el, sa il sarute si sa faca dragoste ca prima data, incet si frumos. Nu se putea insa, era prea mult pentru tanarul care aproape zacea, cu ochii rosii de plans.Stiau amandoi motivul. Chiar si Jeff plansese si Yuki vedea asta. Mai conta insa? A ranit un suflet, de ce sa mai conteze?
Oftasera aproape in acelasi timp amandoi si americanul se apropie incet de cada plina cu apa. Yuki il fixa cu privirea, scotand un sunet dezaprobator.
"Ce inseamna asta?" se intreba Jeff in mintea sa, neputand da grai cuvintelor. Erau atatea de spus si totusi ei nu erau capabili sa spuna nimic.
- Ce vrei? intreba Yuki parca scuipand acid.
Lui Jeff nu ii venea sa creada cat de tare se schimbase iubitul sau in cateva minute. Tremura din cap pana in picioare si nu stia cum sa se comporte, ce sa spuna. Ii era frica pentru prima data... Si nici macar viata lui nu conta cat conta impacarea cu acest baiat. Il iubea prea tareca sa se desparta de el. De fapt il iubea prea tare sa nu-i fie aproape, insemna prea mult pentru el sa ii fie departe. Il durea fiecare minut stat despartit de el, daramite...
Nici macar nu dorea sa se gandeasca. Se uita lung la iubitul sau si se apropie, asezandu-se galant pe marginea cazii, apoi ii lua mana intr-a sa.
- Yuki, uite... Ai inteles total gresit, nu am vrut sa...
Yuki se ridica incet, scancind din cauza faptului ca inca il durea ingrozitor acel loc ascuns acolo, in interiorul sau. Nu voia insa sa-i arate lui Jeff ca-l doare, ca durerea e slabiciunea lui. Era gol pusca, insa nu ii pasa de acest lucru. Nu ii mai era rusine de Jeff, fusese de prea multe ori in interiorul sau, il vazuse gol si il simtise, il tinuse in brate.
"Toate acele momente trebuie uitate!" isi spuse in minte si o lacrima i se prelinse pe chipul dulce. Iesi din cada si, infasurandu-se intr-un prosop. Ii era frig, plus ca nu se simtea deloc bine in prezenta lui Jeff, desi era in siguranta. Senzatia de rau ii venea din cauza minciunii pe care o descoperise. Il durea inima.
- Uite ce e, spuse calm, privindu-l, vreau sa pleci. Vreau sa ma uiti. Cum tu mi-ai luat-o mie pe Misa, asa iti voi lua si tie o jucarie: voi pleca. Nu vreau sa ne mai vedem vreodata, indiferent de ce s-ar intampla. Am suferit din cauza ta, am fost violat din cauza ta si acum sufar din nou, tot din cauza ta!
Pe Jeff il dureau groaznic cuvintele. Abia acum isi dadea seama, insa lacrimile ii curgeau siroaie pe chipul bland. La prima vedere, nici macar nu iti dadeai seama ca acest baiat face parte din Mafie, ca este dealer de droguri si consuma aceste substante nocive.
- Yuki, dar... incerca sa spuna, insa iubitul sau rosti calm ca si mai inainte:
- Jeff, nu mai are rost, ma crezi?! Gata, mi-a fost de-ajuns! N-a fost sa fie, m-ai mintit... Si erai unicul in case aveam incredere!
Fiecare cuvintel spus de Yuki al sau il durea ingrozitor. Il privea cum statea in fata lui, apropae leganandu-se pe picioare. Il durea groaznic totul, insa nu avea ce sa schimbe. Nici macar nu indraznea sa deschida gura si sa isi ceara scuze, se temea de alte reprosuri ale iubitului sau.
- Yuki, asculta-ma, spuse pe un ton hotarat.
Nionul se uita la el pentru cateva momente, parca nestiind la ce sa se astepte de fapt din partea acestuia. Prin minte ii trecura toate momentele cu iubitul sau, prima data cand il facuse al sau, fiecare clipa cand fusesera impreuna, cand se sarutasera si mangaiasera. Isi dorea din toata inima ca acele clipe sa dureze vesnic, si nu doar in mintea lui, ci mereu.
- Ce mai e? intreba sprijinindu-se de perete. Repede, vreau sa dorm... "Pentru totdeauna..." adauga in mintea sa. Vreau sa dorm si vreau sa nu te mai vad, adauga intorcandu-se cu spatele. Ii curgeau lacrimile pe obraz, insa asta nu insemna ca vrea sa se intoarca la el. Ii facuse prea multe, nu putea sa se intoarca.
- Nu ai fost violat din cauza mea! Nu imi arunca mie cacatul asta in carca! spuse deja enervat. Am venit aici sa imi cer iertare, nu sa ma cert cu tine! De ce dracului nu intelegi?! Te iubesc, prostule, si nu as lasa sa ti se intample tie ceva rau!
- Nu?! intreba acid Yuki. Asa e, nu ai lasa daca nu ar fi raul de mana ta, nu?! continua sarcastic, nervos din cale-afara, pornit impotriva iubitului pe care-l considera un "fost" si nimic mai mult, o persoana ce nu mai conta pentru el.
- Yuki, chiar imi cer iertare, iubire, spuse incet, incercand sa-l faca sa inteleaga.
Era insa in defavoarea lui sa incerce, fiindca Yuki nu avea in minte impacarea. Continua sa tipe la el, cu toate ca plangea, sa injure si sa spuna numai lucruri dureroase si rele la adresa tanarului care abia mai realiza ceea ce se intampla, doar voia sa il sarute si sa-l tina in brate.
- Doamne, Jeff! Esti unica persoana, unica, apasa tanarul, de la care nu ma asteptam sa primesc vreo tradare! Si tu mi-ai facut cel mai rau, mai rau ca oricine pe care am cunoscut! Mai rau ca faptul ca Misa era insarcinata, mai rau ca violul de care am avut parte! Mai rau ca orice! spuse sprijinindu-se de zid. Nu-mi vine sa cred ca tocmai tu... Tocmai tu mi-ai facut raul acela groaznic! Si... Si...
Nu mai putea vorbi, lacrimile ii inecasera cuvintele in marea lor de tristete. Il durea sufletul.
"Oare il voi ierta vreodata? Ce m-as face fara el?" se intreba tanarul, insa isi raspunse singur: "Nu trebuie sa ii arat ca-l iubesc. Daca nu pot trai fara el... Mai bine sa nu mai traiesc!".
Hotarase. Nu mai putea sta pe acest pamant, nu mai avea niciun motiv pentru care ar fi facut asta.
Jeff deschse gura in incercarea de a spune ceva. Cuvintele refuzau insa sa se facja auzite din partea lui, spre marea sa dezamagire. Si cat il durea aceasta neputinta!
- Iubirea mea... Spuse in soapta, incercand sa se apropie de el. Yuki insa scoase un marait ca cel al felinelor cand isi apara puii, tinandu-l la distanta. S-ar fi apropiat, dar nu voia sa faca ceva ce nu i-ar fi placut. Il durea inima sa-l vada suparat pe el.
- M-ai... M-ai batjocorit! striga tanarul nipon din cale-afara de nervos. Ai profitat de faptul ca eram drogat... Mi-ai furat virginitatea! Mi-ai luat ce-am avut eu mai scump! M-ai facut sa tin la tine. Pentru ce, scarba?! striga lasandu-se in sezut pe gresia rece din baie, plangand si scancind. Pentru ce?! Sa-ti bati joc de mine? Asta a fost motivul tau?! Nenorocitule! tipa apucand o foarfeca de pe marginea chiuvetei. Stai dracului departe de mine! ameninta punandu-si-o in dreptul inimii, apasand pe pieptul ce palpita acum din cauza respiratiei sacadate pe care o avea.
- Pentru Dumnezeu, Yuki, termina! spuse cu glasul sfasiat de durere Jeff. Lasa aia jos! Nu ma apropii. N-am profitat de tine... Nu mi te-ai impotrivit. Tine minte ca ai vrut, nimeni nu te-a obligat sa faci ceva fara voia ta. Uiti ca si eu am fost sub tine? Uiti? Uiti ca am impartasit impreuna cele mai frumoase clipe? intreba dezamagit si ofta. Plangea si el, plangea si Yuki. Se muta cu un pas inainte, spre tanarul de pe jos, dar Yuki ridica iarasi foarfeca lasata pentru un moment jos, amenintand sa se indeparteze, sau si-o infige-n inima.
- M-ai avut... Si m-ai folosit ca pe un obiect demn de aruncat! Ca pe o carpa, Jeff! M-ai mintit doar ca sa ma ai! M-ai mintit pe mine cu pretul vietii ei! Am fost batjocorit de unul pe care il credeam cel mai bun prieten din cauza ta! M-ai transformat intr-un homosexual... Asta sunt eu, homosexual?! Asta din cauza ta!
Pe amandoi ii dureau ingrozitor cuvintele. Yuki lasa din nou pentru cateva momente foarfeca, moment in care Jeff sari la el, prinzandu-i mana si obligandu-l sa o lase jos. O aruncase departe, pana la peretele opus lor, dupa care isi luase iubitul ce plangea in continuare, lacrimi amare rostogolindu-i-se pe chipul transfigurat de furie si frica.
- Gata, dragostea mea... Te implor, gata, ii sopti la ureche Jeff, incercand sa-l linisteasca. Il mangaie usor pe parul ud, apoi il saruta lung pe frunte. Capul lui Yuki isi gasi odihna in scurbura gatului iubitului sau, iar Jeff se lasa sa se sprijine de perete. Cu toate ca trebuia sa se fereasca de orice ar putea fi rece si l-ar atinge la spate, acum asta nu mai conta.
Sanatatea lui nu mai conta, tot ce conta era numai niponul, care in continuare plangea la pieptul sau.
- Jeff... Lasa-ma, spuse stergandu-si lacrimile. Am nevoie de somn, intelegi? Vreau doar sa dorm.
- Raman cu tine, adauga rapid Jeff, insa Yuki nu il lasa, asa ca fu nevoit sa plece.
"Cel putin... acum e bine.", isi spuse in minte cu parere de rau si iesi pe usa. Nu apucase sa-l sarute, Yuki nu acceptase. Spera sa se fi impacat.
daca se omoara Yuki nu stiu ce`ti fac, sa nu`l lasi sa moara:((.............jeff e prost nu trebuia sa plece....trebuia sa stea cu el,..sper ca se vor impaca...da ce draku zic eu acilea, sigur se vor impaca....

am vazut niste greselute de tastare, dar chiar nu stau sa le mai caut acum(mai trebuie sa mai citesc si restul ficurilor:>)
cam scurt capitolul...voiam mai mult:X...(poti sa`mi dai zeci de pagini si nu ma satur)...a fost mai mult un preludiu , acest capitol pentru ce v`a urma..nu`i asa ca am dreptate?

bafta si astept cu ardoare nextul
Vai....oare chiar s-au impacat?
Imi pare rau de ei (stiu am mai zis asta, dar inca e adevarat si valabil), sper sa se impace si sa fie totul bine...indiferent ce trecut, de ce au facut sau nu au facut...merita o sansa la fericire
Sper doar sa si-o acorde.
Ubita mea, capitolul a fost ca de obicei superb..am simtit si eu durerea lor...ma chinui aici, dar nu conteaza. Greseli nu am vazut...totul a fost perfect..astept contnuarea :*:*
" apropae " - aproape
" nionul " - niponul

Oh, da.. Sa nu mai vad emoticoanele acelea mari pe acolo, OK? :]]

Cred ca am citit printre randuri daca am gasit doar doua greseli de tastare. Btw, ce bine ca ai postat. :X Cu toate ca vroiam ceva yaoi [ doar ma stii >:) ]
Eh, era imposibil sa nu aduci pe aici ceva discutii intre indroagostiti. In plus, Jeff chiar vrea sa se impace cu Yuki, ca el sa-l ierte... xD Insa.. Yuki chiar il va ierta ? .. Din cate am citit, cam greu. Totusi, e un fic yaoi, so...:-"
Doesn't matter ! * laughs *

PS: Paste Fericit si Succes in toate ! :*
Buna gabytsswh! Vreau sa-ti spun ca m-ai impresionat din nou cu acest capitol plin de suferinta. Sper ca Yuki sa-l poata ierta pe Jeff si sa nu faca vreo prostie sa se omoare..nu vreau..:((, nu-mi plac sad endinguri-le:(. Mi-a placut mult cum ai descris sentimentele celor doi, asftel incat le-am simtit toata durerea din suflet(in special pe a lui Jeff, avand in vedere ca este personajul pe care il indragesc).Cred ca ar trebui ca Yuki sa-i dea o sansa lui Jeff pentru a explica totul si in final cei doi sa fie din nou impreuna:X. Spor la scris si astept continuarea.
Aruncandu-mi ochii peste capitolul anterior, realizez ca au iesit niste papitoiasi... Si imi cer iertare :"> Si vor iesi, probabil, si in acest capitol. Gomene again. xD.
Va multumesc pentru comentarii si iata, deci, capitolul 26.
Lectura placuta! :*


Capitolul 26

Fericit din cale-afara ca isi impacase iubitul, Jeff se indrepta spre casa. Avea nevoie urgenta de un dus lung, sa isi revina dupa toate cate se intamplasera. Si-ar fi dorit sa ramana cu Yuki al sau, sa-l sarute si sa-l tina in brate, insa nu avea cum sa faca asta, era prea devreme. Se vazuse clar ca Yuki nu-l iertase, nu-i trecuse supararea cu adevarat, spera doar sa nu faca ceva rau.
In timp ce americanul se urca in masina, pornind-o, Yuki se gandea la el, la cat de mult il doreste si la faptul ca era singura persoana de care avea nevoie. Cum era insa teribil de trist si suparat pe ceea ce facuse Jeff, renunta la ideea de a-l mai vedea vreodata. Era clar si stia prea bine ca trebuie sa faca ceva in privinta acelor greutati ale vietii, iar el, cum nu voia sa le infrante, gasise solutia perfecta.
"La dracu' cu tot ce s-a intamplat!" isi spuse cu tristete si isi intoarse capul catre usa pe care iesise preaiubitul sau prieten, Jeff. Isi dorea sa-l fi sarutat in acele momente, ca ultimul sarut, ultima contopire a buzelor sale dulci cu ale sale. Imediat cum isi dadu seama la ce se gandeste, incepu sa se injure singur, realizand ca, gandindu-se la Jeff, nu face decat sa il doara si mai tare totul.
Se invinuia pentru faptul ca se despartisera asa brusc atunci. Il durea groaznic totul! Tot ceea ce voia era sa nu mai stie nimic de nimeni... Si totusi era asa de greu!
Se ridica cu mare greutate si scoase un scancet lung. Il durea inca trupul in urma a ceea ce se petrecuse cu el din cauza lui Ryu, nenorocitul ala ! Nu-i venea sa creada ca insusi bunul sau prieten ii facuse acel lucru groaznic, il chinuise in halul ala. Ba chiar nu-i venea sa creada ca el ucisese un om, si el era chiar o persoana apropiata lui.
"Jeff a ucis mult mai multi..." isi spuse cu parere de rau, dandu-si totusi seama ca lui Jeff nu ii mai pasa pe cine ucidea atata timp cat totul era in regula si isi adusese aminte si de faptul ca el ucisese pentru Yuki cand el avusese probleme. Cu toate astea, nu aceste intamplari contau, ci conta doar ceea ce-si dorea Yuki: ca viata sa i se inchieie, sa uite tot.
Tanarul se imbraca rapid intr-o pereche de blugi albastri si taiati si un tricou albastru, nu prea larg, si cu o geaca pe deasupra. Avea nevoie de niste heroina, sa uite de Jeff, de rautatea care se nascuse in inima sa, de tot. Isi aducea aminte cu parere de rau de momentele petrecute intre el si Jeff, pe care il iubea la nebunie. Casuta aceea si pe la Jeff.... Si cand fusese dezvirginat de acesta, cand se sarutau si isi spuneau ca se iubesc...
"Oare chiar ma iubeste?" se intreba si o lacrima i se prelinse pe fata. Iesi din casa, incercand sa nu-si arate toata durerea care il cuprinsese, ii stapanea sufletul sfasiat de atatea lucruri nefericite care se intamplasera in decursul unei perioade foarte scurte de timp. Cate de tare isi dorea sa uite nici el nu putea exprima.
Sscoase telefonul, vazand ca-l apeleaza cienva. Nu dorea sa fie Jeff, insa, cum se spune, de ce ne temem nu scapam, era chair el. Nu prea voia sa raspunda, insa o facu intr-un final.
- Ce faci, iubire? se auzi din partea cealalta a telefonului. Vocea americanului suna foarte trist si Yuki isi daduse rapid seama ca plansese, ca si el, de altfel. Pana la urma poate chiar tinea la el...
Pe tanar il cuprinse dorinta de a sta in bratele iubitului sau, de a-l saruta si a-i sterge lacrimile. Ii venea sa planga si lui, nu numai lui Jeff, pe fata caruia sigur existau lacrimi amare.
- Merg sa-mi cupmar o sticla de suc... minti Yuki, nevrand sa-i spuna adevaratul motiv pentur care pleca, fiindca era sigur ca are sa inceapa sa planga si va merge la Jeff. Tu ce faci? intreba intr-un final, dupa ce suspinase de doua ori, apoi oftase.
- Pai... Aah... Nu stiu, babe, stateam in pat... Yuki, vorbesc serios, te iubesc! Te iubesc la nebunie, baiete, intelege asta si intelege ca nu am facut nimic din ura, ci doar din dorinta de a te avea!
Lacrimi tacute incepura sa-i curga pe chipul bland. Plangea din nou, insa nu arata asta, nu se simteau lacrimile in privirea aceea incantatoare pe care o avea.
- Jeff, am inteels, dar nu pot... nu, mi-e prea greu, intelege-ma. Sper totusi sa vorbesti serios cand spui ca ma iubesti... spuse inainte sa realizeze ca vorbea. Nu-si dorea sa-i arate ca-l iubeste, dar o facea fara sa vrea. "Drace!" gandi, dupa care spuse rapid, inainte ca Jeff sa poata spune ceva: Hai ca trebuie sa-nchid!
Inainte sa apese pe butonul ce anula apelul, tanarul il auzi pe Jeff cum ii spune inca o data ca il iubeste. Plangeau amandoi acum... Si Yuki isi dorea sa-i stea in brate acum. Doar atat, sa-i stea in braze si nimic mai mult.
Ajunse in apropierea locului unde se vindeau droguri acum si nu trebuia sa para suspect, fiindca traficantii erau atenti. Inainte sa ajunga langa dupa neagra unde erau acestia, unul ii iesi in fata.
- Papusica, ce vrei?
Yuki tresari in acel moment, sperand ca tipul sa nu fie gay sau masochist, sa incerce sa i-o traga sau cine stie ce porcarie.
- Heroina, spuse calm, sigur pe el.
Inainte ca tipul sa poata spune ceva, acesta ii intinse banii. Necunoscutul zambi vazandu-i pe toti si isi trecu limba peste buze, luandu-l pe nipon dupa el. Ii observase ezitarea, apoi intreba:
- Nu care cumva esti urmarit? intreba curios, iar Yuki dadu negativ din cap. Cu cine vorbeai la telefon, pustiule?
NIponul se jenase, insa era prea sincer ca sa minta.
- Cu iubitul... De fapt ne certam. E fostul... spuse inghitind in sec si isi sterse o lacrima. Tipul care ii intinse niste heroina s-o guste il privi curios, apoi intreba:
- Cauti relatie noua?
Din nou, tanarul se jenase. Il trecuse un fior, dar dadu negativ din cap.
- Imi pare rau, n-ai ce sa faci cu mine, sunt o epava de care nu se poate atinge nimeni, ca se dezintegreaza.Cand barbatul il privi curios, acesta explica: Am fost... Ah...Sa zicem ca am trecut printr-o experienta nasoala. De atunci nu las pe nimeni sa se apropie de mine.
Tipul care vindea heroina intelesese si schitase un gest din cap cu tristete.
- Imi pare rau, eu nu trebuia sa intreb aceste lucruri. hai, pustiule, uita trecutul, ai tot viitorul in fata, esti tanar. Ai grija de tine!
Se salutara respectuos, dupa care Yuki se indeparta.
"Ce ironie, imi vinde droguri si imi spune sa am grija de mine..." isi spuse in minte, aproape venindu-i sa rada. Se intreba ce s-ar intampla daca nu ar avea curajul sa-si administreze serul in vene. Se gandi sa-l traga pe nas, pentru inceput. Si asa nu mai trasese de mult, daca avea noroc nu mai avea sa curga sange.
Se intorsese repede acasa, parca nerabdator sa moara. Nu-i venea nici lui sa creada. El, care in copilarie isi facuse atatea planuri, atatea idei, atatea porcarii nenorocite... Acum sa vrea sa moara!?! In mintea lui, viata era cat se poate de nasoala, incepuse sa se sature si mai multe nu.
Deschise usa cu speranta ca parintii sai sa nu se fi intors. Se duse direct in camera sa cand realiza ca e singur, in baie, si puse pe suprafata unei oglinjoare gramajoare de praf alb, privindu-l cu atentie. Da. asta era scaparea lui, asta si nimic altceva. Daca nu avea sa aiba altceva de facut in viata, mai bine n-o mai traia.
Trase prima gramajoara, dand apoi capul pe spate cu satisfactie. De cand nu mai simtise el aceste lucruri.. Aproape ca i se facuse dor. Ii placea la nebunie, insa simti rapid un lichid cald scurgandu-i-se din nas. Se asteptase si la asta, asa ca ese ridica nervos. Sterse sangele de la nasul sau, apoi puse mana pe telefon. Era ametit, insa reusea sa scrie:
"Jeff, vreau sa stii ca te iubesc enorm, din toata inima mea, si te iert pentru tot ce mi-ai facut. Nu vreau sa ma judeci pentru ce am sa fac eu in continuare... Sper doar sa ma ierti si sa fi fost sincer atunci cand mi-ai spus ca ma iubesti, fiindca si eu o fac... La nebunie! Adio, dragostea mea!".
Desi destul de scurt, mesajul era foarte expresiv. Nu ii venea sa creada ca e capabil de asemenea lucruri marete, mai ales cand e drogat. Se lasa pe spate usor, apoi dadu "Trimitere" si merse dupa o seringa. Nu ii fusese prea greu sa faca rost de acest obiect. Se intoarse cu el in mana si prepara rapid doza de heroina, umpland seringa cat de mult se putea.
- Nu-mi pare rau, nu am de ce trai... isi spuse cu voce tare in incercarea de a se convinge, apoi, fara sa isi aplice un garou, infipse in mana acul subtire, injectand tot cu o viteza uimitoare. Simtea serul cum incepuse sa-i curga prin vine, amestecandu-se cu sangele sau, si il cuprinse imediat panica. Nu voia sa moara de fapt...
Ochii i se inchisesera si nu mai stiu nimic, ultima imagine pe care o vazuse fiind cea a lui Jeff cum il tinea in brate si il saruta pe buzele dulci, facandu-l sa se roseasca. Lacrimile ii curgeau pe chip, iar seringa ramasa in vena sa cazu neglijent intr-o parte, inca prinsa in pielea sa.
Inima incepuse sa ii bata mai incet din cauza supradozei de heroina. Oglinda zacea langa el, inca purtand urmele prafului alb.