AnimeZupCăutare

[Terminat] Totally Dominated [*YAOI*]

M- am suparat rau de tot pe tine.. nici nu ti- a fost mila de noi, bietii cititori, pe care ii tot torturezi cu asteptarea, iar ca sa fie totul si mai frumos te-ai si oprit la partea cea mai interesanta... glumeam :)).
Revenind la fic... ce as putea spune decat faptul ca sunt uluita si ca alte cuvinte ar fi de prisos. Mi-a placut foarte mult cpitolul, la fel ca si celelalte de altfel. Mi-a placut rapirea lui Yuri, a fost chiar amuzanta :)), mi-a placut atitudinea lui cat si a lui Dante... insa cel mai mult mi-a placut ce s-a intamplat pana acum intre cei doi :X.. si sper ca o sa se mai intample!

"-Buzele tale... am rostit eu, inghitind apoi in sec.
-Ce e? Le vrei? "
La faza asta am facut ochii mari cat cepele... nu-mi venea sa cred ca acele cuvinte au venit din partea lui Yuri, am ramas stupefiata, :)) !

Nu sunt foarte experimentata in ficuri... insa cred ca imi permit sa te felicit.
Astept cu nerabdare capitolul sase.
Capitolul VI

Limba lui a urcat pe gatul meu, pentru ca apoi sa-mi ajunga pe buzele intredeschise, strecurandu-se printre ele, initiindu-ma din nou in jocul sau pe care eu aveam sa i-l accept...Ii sugeam limba si ii muscam buzele cu lacomie, in timp ce imi frecam organul de al lui, dornic de ceva actiune, de parca eram ultima curva... Mi-am pus piciorul strang peste cel drept al sau, in timp ce mana lui cobora pana la fesele mele, strangand atat incat sa imi lipesc intreg trupul de al sau si sa scap un sunet infundat. I-am simtit limba peste buzele mele, apoi trecand peste barbie, ajungand la gatul meu, unde a prins cu dintii de piele, sugand-o pana cand un semn rosiatic s-a format in acel loc.
Trupul lui mare s-a sprijinit in bratele puse de-o parte si de alta a umerilor mei, si am privit modul in care isi trecuse limba peste buzele care au ramas intredeschise. Prinse de piciorul meu drept, pe care l-a asezat pe umarul sau stang, apoi cu cealalta mana isi pozitionase organul intarit inaintea locului stramt dintre fesele mele. S-a impins lent inauntrul meu, facandu-ma sa scancetez lung de indata ce a folosit mai multa forta pentru a se adanci cu totul, mult mai rapid si mai dureros. Mi-am arcuit spatele, strangand in pumni materialul fin al patului, si lasandu-mi capul pe-o parte, incercand sa imi ascund ochii strans inchisi din care au scapat doua lacrimi.
-Ah da! Imi amintesc bine fierbinteala ta. Atat de stramt...
Abia daca ii mai intelegeam cuvintele. De fapt... nu intelegeam nimic. Absolut nimic! Toate imi pareau atat de inutile, de la cuvinte, la ceea ce ne inconjura, de parca tot ce ma interesa era placerea carnala. Lucrul asta nu ma deranja cu nimic in acel moment, chiar daca eu cu siguranta nu m-as fi purtat astfel cu buna stiinta. Intregii muschi ai corpului meu erau incordati, si imi simteam pielea atat de calda incat devenise enervant, dar inima imi batea cu o iuteala atat de placuta, incat nu voiam sa opresc absolut nimic. Chiar daca durerea exista si il simteam atat de adanc in mine, nu parea a conta. Era absolut evident ca nu eram eu cel care se afla cu adevarat sub el, cel care reactiona cu atata ardoare la toate gesturile sale. Mi-am incolacit bratele in jurul gatului sau, strangandu-l puternic odata ce i-am simtit primele miscari lente. In ciuda durerii... ma simteam bine. Nu pot intelege cum, insa numai contactul trupurilor noastre mai conta. Probabil ca daca puteam sa constientizez ceea ce faceam, imi dadeam doi pumni in cap sa imi revin, dar eu tot ce stiam era ca... de fapt, tot ce stia trupul meu, era ca voia placere. Corpul meu... si cu mine cum ramanea? Cu mintea mea? De ce propiul meu corp imi facea asa ceva? Cand aveam sa ma trezesc din acea stare, trebuia cu siguranta sa urasc din tot sufletul pe cineva sau ceva!
Cum putea trupul mei sa ii raspunda, si sa se miste la unison cu al lui? Si vocea mea sa ii "cante" suntele care pentru el pareau miere si zahar...? Bratele mele il tineau atat de aproape, nevrand sa ii mai dea drumul... eram absorbit cu totul. Abia daca ii mai auzeam gafaielile scurte, in schimb ii simteam orice miscare lenta, blanda, brusca sau puternica, oricare dintre ele, ducandu-ma in extaz, si mai aproape de punctul final.
Ma eliberasem gemand lung si adancindu-mi din nou unghiile scurte in spatele celui ce deasupra mea, care la scurt timp dupa mine ejaculase inauntrul meu... Oh, ce aveam sa ma mai supar! Mi-am lasat trupul sa se relaxeze pe materialul alb al patului, iar Dante se asezase langa mine.

Cum am adormit, nu stiu, dar cu siguranta m-am trezit si nu am observat unde eram, nici ca eram gol, si nici ca ma pricopsisem cu o durere groaznica de corp...
Am cascat si mi-am dus mana la gura, dupa care am coborat-o pe gat. Am dat de ceva tare, nu foarte lat, insa destul de gros... ca o zgarda.
-O zgarda?! Ce dracu?! Am tresarit eu strigand speriat, si vrand sa cobor din pat, insa m-a impiedicat ceva: corpul, care imi cazuse la podea, "ranit". Am injurat printre dinti si mi-am pus mainile in cap, amintindu-mi secunda cu secunda... totul din ceea ce se intamplase intre mine si Dante. Inaintea mea era o oglinda mare pe usa unui dulap, indeajuns de joasa si lata incat sa imi vad intreg trupul stand trantit pe jos.
-Nu... Nu se poate... Ce am facut...? m-am intrebat eu, acoperindu-mi intreg chipul cu palmele. Imi venea sa-mi zgarii ochii. Nu imi venea sa cred ca am fost in stare de asa ceva chiar si sub influenta unui drog nenorocit. Mi-am dus manile la acel lucru de la gatul meu, care era intr-adevar o zgarda... era argintie, cu diamante incrustate. Parea solida, dar cui ii mai pasa? Am tras de ea, incercand sa o rup, sa o deschid, insa nu puteam.
-E chiar argint, iar alea sunt diamante adevarate, spuse o voce din spatele meu, care se apropia din ce in ce mai mult.
-Tu... Nenorocitule! Ce mi-ai facut... am rostit eu, imbratisandu-mi trupul.
-Hmm... Aminteste-ti. Mi te-ai oferit, spuse el, cu acelasi ranjet pe buze.
-NU! corpul meu ti s-a oferit, si nu eu! l-am corectat, aproape urland.
-Care e diferenta?
-E o imensa diferenta! Nu am fost eu... Eu nu as fi putut...
M-am privit din nou in oglinda, observand numeroasele semne lasate de catre el pe corpul meu, apoi am asimilat durerea de la buza mea inferioara, de la rana cauzata tot de el. Desi ma mai violase o data, a doua oara ma simteam mai mult decat jalnic... pentru ca imi aminteam fiecare detaliu, fiecare fapta si vorba, ceraindu-i lui atingeri si sarutari. Imi reveneau in minte aceleasi imagini iar si iar, cuvintele mele rasunand incontinuu, cuvinte atat de jenante pe care voiam sa le uit! Ma torturau!
-Ah, ti-am ranit orgoliul, hm? Ti-am spus ca vei avea destul timp sa regreti ca m-ai cunoscut. Acum ai de gand sa te porti ca o fetita si sa ramai acolo pe jos? m-a intrebat el pe un ton indiferent, incrucisandu-si bratele.
-Voi...
-Da, si urmeaza vesnica ta replica "Voi americanii sunteti niste salbatici" presupun? m-a intrerupt el abia dupa ce am rostit un singur cuvant.
-Tirani, bestii, animale fara inima! am adaugat aproape strigand, incercand in acelasi timp sa ma ridic in picioare. Am esuat de cateva ori, pana cand Dante se apropiase de mine, luandu-ma in brate.
-Ce dracu'...!
-Mai taci ca doar te pun pe pat, altfel te zbati ca un peste pe uscat, a rostit el, in timp ce ma aseza pe suprafata moale.
-Nici nu vreau sa ma mai atingi intelegi?! Nu o mai face! Nu am nevoie de ajutorul tau!
Mi-am gasit boxerii undeva pe marginea patului si i-am imbracat rapid, insa am observat ceva albicios pe interiorul coapselor mele... si daca ma gandeam mai bine, simteam ceva in mine...
-Ah, fi serios! In mine?! Am urlat, facand niste ochi de brosca. Nu imi vine sa cred! Am adaugat pe urma, scrasnind din dinti.
-Haide, nu dramatiza ca nu ramai insarcinat! a spus Dante care a iesit din camera, spunand ca va reveni si ca a uitat ceva. De parca ma interesa pe mine ce facea!
-Sa te duci dracu'! am strigat eu, apucand de coltul unei perne, aruncand-o spre usa. De nervi, o luasem si pe cealalta de pe pat, incepand sa o rup, pana cand am dat de puful acela din interior pe care il imprastiam ca un nebun, timp in care Dante intrase inapoi in camera spunand ca mi-a adus ceva.
-N-am nevoie de nimic de la... Oh Doamne! O pisica! am tresarit eu de indata ce am vazut micutul animalul in bratele sale. Era in totalitate alba, cu niste ochi mari albastrii, o fiinta atat de mititica de parca era doar un ghem de blana. Mi-am intins mainile ca un copil asteptand sa isi primeasca ciocolata, si de indata ce i-am simtit caldura in palmele mele, l-am adus aproape de piept, si incepusem sa ii vorbesc ca unei fiinte umane. Ce cauta asa o dulceata ca tine cu un sacal ca tipul asta, hm? Probabil voia sa te arunce in strada, altfel nu-mi explic...
-Hei! Ai noroc, era te calc cu masina, dar daca acest copil care te tine in brate nu vrea sa te pastreze, si va dramatiza in continuare, as putea la fel de bine sa te arunc dracului acolo unde te-am gasit! a spus acesta, in acelasi mod ca si mine, vorbind cu pisica, apropiindu-se in acelasi timp, vrand sa o apuce de corpul micut si firav.
-Nici vorba! O pastrez! E a mea! I-ati labele! fiinta asta adorabila nu are mai mult de o luna de viata, nu te las sa i-o strici tu, caine! m-am rastit eu, intorcandu-ma cu spatele, continuand sa tin animalutul la piept. Am auzit un mieunat scurt si subtire venind de la pisicuta, si mi-am indreptat imediat atentia spre ea. Oh doamne, dar esti adorabila! am adaugat eu incet, zambindu-i.
Da, am o slabiciune pentru fiintele mici si dragalase, si nu ma temeam sa arat asta. Orice persoana are cate o slabiciune, iar in momentul acela, pentru mine era acea pisica terifiant de draguta, care ma facuse sa uit pentru cateva clipe motivul pentru care ma aflam in acea camera.
Si eu am o slabiciune... pentru fic-urile facute de tine. O_o
As spune ceva siropos... dar... Esti atat de talentata * Whoaa *.

Daca vrei cunva sa nu mai continui vrun fic, promit ca te bantui si in rai.

Am vazut doar o greseala, mda... nu m-am uitat atent, eram absorbita in acele randuri.
incontinuu - incontinu , cred ca ai vrut sa zici... anyway, nu sunt atat de buna asa ca nu ma bag
: - J

Spor la scris!!!!
Iti doresc multe idei!!

Doamne, ce as fi vrut sa fiu eu ghemul ala de blana. Vise...
Daca el nu vroia, o faceam eu cu Danta... ce? Nu sunt si eu om?

Sa ai o seara buna! Vise frumoase si tot ce iti doresti...
Ce sa mai , ne-ai torturat .. a trebuit sa asteptam atat ...omg :)) credeam ca nu mai postezi .
Deci ... oricum o pui si Dante e bland si dragut si Yuri e ca o fata , poate mai rau :)) ...era in mijlocul unei isteri si apare o superbitate mica , pufoasa si ii se topeste inima ...oh, how lovely:X
Ma intreb ce-o cu zgarda la gatul lui ...sau el are pisicuta mica , pufoasa si Dante il are pe el ?...So weird ...
I hope you update soon:)
Obsession, sa nu mi-o iei in nume de rau, dar corect este incontinuu, cu doi "u" si nu unul. But still, esti surioara mea scumpa si draga.

Asaaa... Yaoi Queen, eu am impresia ca te stiu de pe alte forumuri, dar poate e numai o impresie... In fine, aici e vorba de fic. ^_^

Ai cateva greseli de tastare. Sunt putine si sunt in genul i in loc de a si invers.
La inceput (primele trei (?) capitole) ai pus anumite ganduri a lui Yuri intre paranteze... Well, acolo puteai lejer sa le integrezi in text, fara paranteze. Mie oricum, mi se pare inutile acele paranteze si usor inestetice.

Inca o chestie, dar care pentru tine este facultativa: ai putea delimita fragmentele printr-un spatiu liber, deoarece forumul nu recunoaste alineatele si ar arata mai bine textul. Cum am zis, chestia asta este facultativa pentru tine (de obicei spun asta destul de des pentru ca unele ficuri au nevoie acuta de asa ceva, iar altele nu, depinde de modul in care este scris textul) Te-am ametit, nu? Daca ai inteles ceva e bine, daca nu... e tot bine.

Imi place descrierea... aproape. Te cam grabesti sa ajungi la scenele fierbinti, iti pui personajele sa alerge si nu ca nu as vrea ceva hot, dar si acele parti merita ceva atentie... asa, sa se uniformizeze cu restul textului.

Scenele hot... well, aici descrierea este foarte buna. Imi place foarte mult cum descrii momentele intime dintre Yuri si Dante, dar cel mai mult imi place cum descrii sentimentele lui Yuri (asta este una dintre partile mele preferate la yaoi).

S-ar putea sa imi mai fi scapat unele chestii...
Spor la scris!

P.S.: STRAIGHT? So is spaghetti... Until you heat it up! <-- chestia asta din semnatura ta e absolut geniala! I just love it!
oi...cat am mai asteptat cap. acesta. Este chiar minunat, n-am cuvinte sa descriu cat de mult mi-a placut. Te pricepi chiar foarte bine sa descrii cu lux de amanunte(dupa cum am vazut eu) scenele "hentai". Am vazut o mica greseluta de tastare, dar nu prea conteaza. Mereu mi-au placut schimburile de replici pe care si-i le adreseaza cei doi nebunatici. Niciodata nu mi-au placut pisicile...dar dupa cum ai descris animalutul acela asa adorabil, mi-a ajuns putin la inimioara.
Astept urmaotrul capitol.
Spor la scris si idei.
Bye :-h
Fatoooo!! Continua. Stiu... : - J Scoala/liceul, dar vrei sa murim aici doar pentru ca tu nu mai pui next-ul.
Haidee!! Ca poate te trezesti ca il violez pe Dante pana vii tu.
Vrei ca mintea mea maniaca sa se puna la lucru si sa iti omoare persoanejele, unul cate unul ?!
Cred ca nu. Iti doresc ideeiii multee, atat de multe incat sa faci douazeci [ 20 ] de next-uri la acest fic.
@Noesis. E posibil sa ma stii si de pe alte forumuri... am fost pe destule :P
In legatura cu spatiile libere, ar fi o idee buna, desi nu sunt eu prea obisnuita de a da 2 enter-uri pentru a incepe un nou fragment :))
Capitolul VII

Stateam asezat pe pat cu micutul animal pufos in brate si cu Dante care statea si privea. Atunci incepusem sa ma intreb cu ce scop a adus acea pisica...
-Stai putin... Tu stiai! Stiai ca am o slabiciune pentru animelele astea, altfel nu pot sa imi dau seama cum de ai adus pisica asta! Cu siguranta nu ai face tu actiuni caritabile pentru animale! am spus eu, realizand ca acela trebuia sa fie adevarul.
-Adevarat. Stiam... Eu aflu tot ce vreau, despre ce vreau, deci nu trebuie sa fii surprins, a spus acesta, asezandu-se pe marginea patului.
-Ah da?... Pai, ce altceva ai mai aflat? am intrebat eu, inghitind in sec, sperand ca nu cumva sa fi aflat de domnul Kitami, pentru ca atunci si-ar fi dat seama imediat ca pentru el lucram. Nu mi-a raspuns la intrebare, si mi-a zambit de parca imi spunea "Ai vrea tu sa afli". Simteam cum ma cuprindea nelinistea. Ce s-ar fi intamplat daca stia? Habar nu am, dar probabil nu ar fi fost de bine....
M-am prefacut nepasator, insa privirea ma dadea de gol, pentru ca eram usor agitat, iar Dante isi dadu seama. Mi-am coborat privirea spre aniumalutul din bratele mele, observand la gatul lui o zgarda... de argind cu diamante incrustate... ca aceea de la gatul meu.
-Ce dracu' vrea sa insemne asta?! De ce am chestia asta la gat, in primul rand?! Si de ce pisica are una la fel?
-Nu ti-am spus ca iti voi lua o zgarda? Pisica are una, e a ta. Si tu ai una... ce crezi?
-Nu! In niciun caz! cu asta vrei tu sa zici ca iti apartin?! Oh, baiete, revino-ti pentru ca te inseli amarnic! Eu nu apartin numanui intelegi?! Nimanui! In niciun caz tie! m-am rastit eu, ridicandu-ma din pat, stand insa sprijinit de margine cu o mana, continuand apoi sa vorbesc. Mai bine ma tarasc pana acasa decat sa mai stau langa tine! Esti nebun!
Puteam sa merg, insa parca eram handicapat pentru ca mergeam ca si cum calcam pe ace. Dar de parca ma interesa! Am iesit pe usa camerei pentru ca apoi sa ma intorc, descoperind ca nu aveam decat perechia de boxeri pe mine.
-Hai, te duc eu, spuse Dante razand, in acelasi timp ridicandu-se de pe suprafata moale.
-Am spus ca nu am...!
Nu reusisem sa imi termin propozitia, deoarece pentru a doua oara ma luase pe sus de parca eram un sac de cartofi.
-Esti tampit sau ceva de genu'?! Nu intelegi ca nu am nevoie de ajutorul tau?! am strigat eu, vrand sa il lovesc, neputand insa deoarece aveam inca pisica pe care o tineam cu ambele maini, in timp ce eu stateam cu capul in jos... Ingrozitor!
Era ca si cum nu ma auzea. Coborase scarile, iesind pe usa casei pentru ca apoi sa ma bage intr-un Infiniti FX50 negru, el trecand pe partea soferului. In mod normal as fi sarit sa inspectez automobilul, ca un fan inrait al furmusetilor pe patru roti, dar cine se mai gandea la asta intr-un asemenea moment?
-Asa ceva nu se face! Esti un adevarat salbatic! Nu mai vreau sa am de-aface cu americani cat traiesc! am spus eu, incrucisandu-mi bratele.
-Bine, pentru ca voi fi singurul american de care vei avea parte, mi-a spus el pe un ton superior in timp ce pornea masina.
-Daca imi scapa pisica, te distrugeam!
-Nu ai putut sa "ma distrugi" pana acum. Crezi ca ai putea candva?
-...Psihic! Te distrug psihic! Pot fi atat de insuportabil si imposibil incat ai putea sa iti dai singur glontu' am rostit eu dintr-o singura suflare.
-Vad! Partea buna e ca acum te duc acasa si ai sa taci, iar partea si mai buna este ca pot oricand sa te fac sa iti tii gura, doar ca acum nu ai rezista inca o tura...
-Pot oricand sa vorbesc! De exemplu acum! Iar pe tine te voi innebuni! Este stresant nu-i asa? Ai face bine sa ma lasi in pace! Pot sa vorbesc fara op... Au!
Desigur, a trebui sa faca ceva sa ma opreasca, si m-a prins de zona sensibila, strangand destul incat sa ma faca sa tac, sau mai degrama sa ma smiorcai.
-Ahh, al dracului sa fii! Asta nu e schimbatorul de viteze...! am spus eu pe un ton marait, aplecandu-ma inainte si inghitind in sec.
-Am mai multe metode sa te fac sa taci. Ai vrea sa incetezi?
-Niciodata!
-Raspuns gresit! Mai ai dreptul la o incercare, a rostit acesta, strangand mai tare, facandu-ma sa scancetez de durere.
-Bine, bine, tac! m-am predat, spunand acele cuvinte scrasnind din dinti, si l-am injurat pe urma in soapta dupa ce ma eliberase.
Ajungand inaintea blocului meu, acesta coborase din masina, venind pe partea mea pentru a-mi deschide portiera.
-Stai putin, nu pot intra asa in bloc! Ma va recunoaste oricine! O sa ma fac de rahat! am spus eu, ezitand sa ies.
Dante deschise porbagajul de unde a scos o patura subtire, care o puse pe mine, invelindu-ma de parca eram un bebelus, apoi ma luase in brate ca pe unul... Era atat de jenant...
-Tine-ti capul pe pieptul meu si nimeni nu va sti cine esti, mi-a spus el, inchizand portiera masinii cu piciorul, indreptandu-se apoi spre scari.
Era buna ideea lui, dar eu ma simteam jalnic. Adica, sa fim seriosi! Aveam o pereche de boxeri pe mine, patura aceea, eram urcat scarile ca o printesa in bratele unui barbat, si stateam cu capul afundat in camasa lui alba, care apropo, mirosea foarte bine a "Acqua Di Gio" de la Giorgio Armani. Cunosteam foarte bine parfumul, deoarece era unul dintre preferatele mele, iar aroma aceea inconfundabila imi invadase narile, indemnandu-ma sa profit de moment pentru a o simti. Am si uitat de micuta fiinta pe care o tineam inca in brate si care era atat de tacuta de parca stia ce se intampla. Aveam ochii inchisi cand Dante ma anuntase ca am ajuns inaintea usii mele si m-a lasat pe propriile picioare, pentru a lua de la ghiveciul din partea dreapta a usii, o cheie pe care o tineam acolo in cazul in care mi-o pierdeam pe a mea. Ma intrebam de unde stia, insa mi-am dat repede un raspuns, amintindu-mi ca el aflase multe despre mine. Prea multe!
Descuiase usa, iar in acel moment am auzit niste voci apropiindu-se. Instrinctiv l-am impins pe Dante in apartament, intrand si eu in graba, inchizand pe urma usa, dupa care m-am sprijinit de ea cu mana libera. Eram usurat ca nu am fost vazut de catre vecini in halul ala, dar am uitat un detaliu... unul mare!
-Si se pare ca pana la urma nu vrei sa scapi de mine, glumise brunetul, apropiindu-se cu bratele incrucisate.
-Fii serios! am reactionat rapid si nu m-am gandit la ce fac! am raspuns eu rapid, deschizandu-i pe urma usa. Poti sa pleci acum, am adaugat pe urma, fiind clar ca voiam sa dispara.
-Cat de rece. Si daca nu vreau sa plec inainte sa iau ceva? a interbat acesta prinzand de clanta usii, adica de mana mea care era pe clanta...
-Da bine, ia porcaria asta, am spus eu, punand pisica jos pe podea, si indreptandu-mi mainile spre zgarda aceea de la gatul meu, vrand sa o indepartez.
-Nu aia, a rostit el, impingand usa apartamentului, atat cat sa se inchida, pentru ca apoi sa ma lipeasca de zidul care nu era departe de mine. M-a prins de barbie, ridicandu-mi chipul si acaparandu-mi buzele intre ale sale, iar mana dreapta i s-a strecurat prin parul meu lung, prinzand de el cu blandete. Imi tresarise inima de cateva ori si ma simteam ciudat. Eram ca in transa, de parca nu gandeam, iar trupul incepuse a-mi tremura. Limba lui s-a strecurat printre buzele mele, dar eu nu am facut nimic ca sa il impiedic. Nu a fost un sarut lung, insa nici scurt, iar dupa ce Dante se indepartase, a iesit din apartament, inchizand usa in urma lui. Am ramas socat de mine insumi acolo, lipit de perete, cu picioarele care parca mi se inmuiasera...
-Ce... Ce dracu' a fost asta...? m-am intrebat eu neintelegand de ce nu am reactionat in niciun fel, resimtind pe urma gustul brunetului de tigari si lichior de ciocolata...
Mi-am sters buzele, lasand patura sa cada de pe mine, apoi m-am indreptat spre fotoliul dinaintea televizorului, trantindu-ma pe el, si afundandu-mi chipul in palme.
De ce trebuia sa te opresti?Iti ador toate ficurile,esti geniala.
Ce pervers e Dante...de asta imi place de el:zuppy05:
,,-Ahh, al dracului sa fii! Asta nu e schimbatorul de viteze...!''...ce mi-a placut replica asta.Am ras o multime.
Te pricepi de minune dar te rog pune continuarea aia mai repede ca ma omori!Ja Ne!
8-| Iti place sa ne lasi cu ochii in soare ,nu ? Sa ne manace curiozitate,nu? GAH!!
Ma rog , deci si el are o zgarda si pisicuta are o zgarda ... si cred ca pe a lui Yuri va trebui sa i-o dea jos , sincer...o sa ii provoace rani...umm si cred ca ar trebui Dante sa il asculte si pe Yuri un pic , pana acum nu l-am considerat deloc enervant pe Yuri dar dupa capitolul 6 ..e mai rau ca o fetita.
Astept nextu cu nerabdare.
Fameioo!!! A baut lichior de ciocolata fara moa?!!! Il distrug, il fac afis! Cum isi permite?! Mie nu mia luat nici o zgarda, firar el sa fie, acum ma duc sa iau toporul, il inginerez! Iar tu!! Da, tu!
Cum ai putut?! Sa nu lasi nici un spatiu liber ca te crap.
Ahh!! Imi vine sa imi smulg parul din cap, ce a mai ramas, cum ai putut, chiar tu... acum teai putut oprit? Incepe sa il placa? * w h a a * Nuuu!! Sper ca nuu! Mai bine ii sta in postura de pisica a lui Dante, pe care cred ca o sa il violez daca nu imi cumpara vreo bijuterie!!
off:
@Obsession. Afis? =)) Nu te las! Altfel cum mai citesc eu scene 18+ pe aici? :))

On:
aniumalutul - animalutul
mai degrama sa ma smiorcai. - degraba
Ajungand inaintea blocului meu - in fata blocului
am ajuns inaintea usii mele - in fata usii
fotoliul dinaintea televizorului - din fata televizorului


Yeah, e cam greu sa te obisnuiesti acum sa mai dai un enter, dar se poate. ^_^

Zgarda aia ma irita. :)) Nu imi place sa am ceva foarte aproape de gat asa ca il inteleg pe Yuri si ahh... sarutul a fost uimitor. Eto... din perspectiva lui Yuri, ofc, dar pacat ca el nu isi prea da seama de ce simte... :-< Eh, are timp. :))

Frumos capitol si mie imi place de Yuri. Can I own him? ;;)

Spor la scris!
Capitolul VIII

Stateam aruncat pe fotoliu cand am auzit ciocanitul enervant in usa care apartinea cu siguranta lui Takashi. Am urlat sa intre, prea lenes si obosit sa ma ridic, iar pe urma am auzit usa trantindu-se de perete, reusind sa ma faca sa tresar. L-am vazut intrand cu bratul stang plin de lucrurile pe care i le-am cerut. Am zambit amuzat, insa chiar si asa nu m-am incumetat sa ma ridic in picioare.
-Doar pune-i de mancare pisicii, si ai putea sa-mi faci ceva si mie, am spus eu, pleostindu-ma acolo pe fotoliu.
Vazand ghemotocul de blana, a lasat toate produsele pe jos, incepand sa scoata niste sunete de copil, intrand in starea de "vreau sa ma joc!". Da, ciudat pentru un tip de aproape douazeci si cinci de ani... Dar cine sunt sa vorbesc, cand eu o iau razna vazand asemenea fiinte adorabile?
El si-a ridicat privirea spre mine, in timp ce tinea ghemotocul in brate, apoi m-a privit printre gene.
-Deci chiar ai zgarda aia? Intreba el, apropiindu-se. Arata foarte pervers pe tine, adauga apoi razand.
-Ti-am spus de ea cand vorbeam la telefon, boule!
-Oh, esti foarte agitat. Cred ca mai bine ar fi stat barbatul ala cu tine... a rostit Takashi, moment in care s-a auzit soneria de la usa, iar el s-a dus sa vada cine e, privind pe vizor.
-Vorbind de lup...
-Poftim?! Nu poate fii el! Adica el m-a adus acasa si a plecat!
-Ei bine, atunci, cine poarta costum gri, camasa desfacuta la trei nasturi, si fara cravata? m-a intrebat el, descriind imbracamintea exacta a lui Dante.
Fiind mai tampit din nastere, acesta a deschis usa, permitandu-i dusmanului sa intre.
Brunetul ridicase o spranceana la vederea amicului meu, pe urma isi indrepta privirea spre mine. M-am asezat decent pe fotoliu, nevrand sa par slabit in fata lui.
-Ti-ai uitat poseta, domnisoara, a spus el, ranjind ca de obicei, inmanand obiectul amicului meu.
-Ar trebui sa ramai tu aici in locul meu, rostise Takashi printre dinti, punandu-si mainile in san.
-Poftim?! Am tresarit eu, incruntandu-ma.
-Imi pare rau Yuri, dar te-ai obijnuit sa imi vorbesti ca unei slugi. Nu cred ca sunt antrenat pentru asta, si am impresia ca Dante ar avea mai multa autoritate asupra ta.
-Glumesti, nu? ai tampit? te-a lovit trenul, ce dracu' ai?! Nimeni nu are autoritate asupra mea, iar eu vorbesc si ma port cum vreau!
-Atunci asa sa faci. Am plecat!
Spunand aceste cuvinte, a inmanat pisica brunetului, lasand genata undeva pe jos, a deschis usa, iesind nervos, si trantind-o apoi in urma lui, de parca era prietena mea cu ifose. Mi-am dat ochii peste cap, apoi mi-am luat o tigara din pachetul de pe masuta din fata fotoliului. Poate ca eu nu am inteles care era problema lui Takashi, insa Dante parea sa il fi inteles.
-Vad ca iti place sa-l ai ca servitor pe prietenul tau, hm? Cred ca toata viata i-ai vorbit asa, pana acum, in momentul in care ai pus ultima picatura in pahar.
-Ce te bagi si tu ca musca in curu' calului?! Nu cred ca ma port cu el ca un servitor, si e tampit ca te-a lasat sa intri! M-am rastit eu, dupa ce mi-am aprins tigarea.
-M-a lasat, pentru ca el crede ca iti e teama de mine. Poate vrea sa te "educ", a spus el aproape razand, incrucisandu-si bratele.
-Mie? Teama? Ha! Vei fi tu o amenintare, dar crezi ca de aia nu mi se mai inchide mie usa de la dulap?
Am inghitit in sec imediat dupa treminarea frazei, pentru ca din senin imi reamintisem de ceva ce imi spusese el in momentul in care ne aflam inauntrul limuzinei, in drum spre casa lui, de la balul acela...
" -Iti pot demonstra in orice secunda ca fac ce vreau din tine, cu sau fara forta. Poti sa stai linistit. Daca mi-am pus in minte sa te fac al meu, asta se va intampla, fie ca vrei, fie ca nu, cert e ca nu-mi scapi!"
Dar eu nu eram prostul nimanui! Viata mea, regulile mele! Incercam intr-adevar sa ma tin mai departe de el, dar sa recunosc vreodata in fata lui ca imi este frica? Mai bine renuntam la viata!
Din nou, pe chipul lui aparuse ranjetul acela. Si am observat ca am ajuns sa recunosc faptul ca atunci cand il are pe buze, nu poate urma nimic bun... Se apropia amenintator de mult, lasand intre timp animalutul pe masuta. Cum sa se aplece el ca sa o lase pe jos? Cred ca eram si nesimtit daca ii ceream lucrul ala!
Mi-am pastrat atitudinea calma, privindu-l ca pe un oricare altul, pentru ca in fond, asta si era. Si-a asezat mainile pe bratele fotoliului, apropiindu-si chipul de la meu.
-E bine de stiut ca nu iti e frica. Asa nu mai trebuie sa-mi fac griji ca fugi de mine, nu-i asa?
-Stai usor amice! nu imi e frica, dar asta nu inseamna ca iti accept tie treburile alea! nici sa n-aud! Si... indepateaza-te, am spus eu, lasandu-ma mai pe spate in incercarea de a evita ca apropierea dintre noi sa fie si mai stransa. Parca nu mai puteam respira la ce distanta mica era intre noi!
-Am mentionat eu ceva de asta? a intrebat el, ridicand o spranceana, ca si cum eu eram cel care se gandea mereu la toate cele...
-Iubitel! Se auzie o voce pitigaiata de fata, venind de la usa, iar imediat dupa, am observat-o pe Asami care intrase fara a mai ciocani.
Era o domnisoara de varsta mea, bruneta, cu parul lung pana la talie, iar ochii ei verzi pareau a semana cu niste zmaralde nevazute de razele soarelui. Ca de obicei buzele si pleoapele ochilor ii erau usor rozalii, iar imbracamintea ei, o combinatie de alb si roz pal. Purta un tricoul mulat pe trupul ei slabut, scotand la iveala bustul frumos dezvoltat cu un decolteu discret. La fel ca tricoul, pantalonii erau albi, mulati, avand niste fluturasi roz si flori imprimate pe piciorul drept, o camasa roz, subtire si scurta o mai acoperea, insa nu era incheiata la nasturi. In mana purta o posetuta, desigur si ea avand cele doua culori, predominante...
Era prietena mea, sau mai pe inteles, iubita mea. Ea statea nemiscata cu zambetul pana la urechi, apoi peste cateva secunde incepuse a fugi spre mine, moment in care Dante s-a dat la o parte, aproape bufnindu-l rasul.
-Yuri, dragul meu! Mi-a fost atat de dor de tine, iubitule! a rostit aceasta, sarind pe mine la propriu! S-a asezat cu genunchii pe fotoliu, pe de-o parte si de alta a picioarelor mele, strangandu-ma puternic in brate. Dar dupa ce ma imbratisase cu atata ardoare, incepuse a-mi urla ca de ce nu am sunat-o, de ce nu i-am dat niciun semn de viata in ultimele zile. Mi-am dat ochii peste cap si am initiat un zambet fortat, sustinand ca am avut foarte mult de lucru si ca am fost retinut de o persoana anume... Desigur, a urmat iertarea ei, si vorbitul pe un ton subtire ca de copil. Poate fi extrem de enervant, de sacaitor! Simteam ca ma zgaria pe creier!
-Puisor, de ce ai zgarda asta la gat? ai chef de joculete? Stiai ca am sa vin, hm? a rostit aceasta, lipindu-si fruntea de a mea.
-Mmm... nu...
-Atunci? Cand m-ai spus ca te transformi in varcolac... nu era minciuna?
-Ba da! Joculete... Pentru aia e! Joculete! Te-ai prins, dar voiam sa iti fac o surpriza... Du-te, asteapta-ma in camera, ca vin in zece minute, bine?
Am sarutat-o scurt, apoi s-a dat jos de pe mine, mergand spre incaperea mea. M-am ridicat de pe fotoliu, punandu-mi mainile in san, in timp ce il priveam pe Dante.
-Foarte desteapta prietena ta, spuse brunetul, abia abtinandu-se sa nu rada. Daca ai facut-o sa creada in varcolaci... si mai ales ca tu esti unul din ei... e absolut perfect! a continuat el, de data aceasta lasandu-si liber rasul, fiind foarte amuzat de situatie. Desigur, nici nu mai avea rost sa spun ca ea nu a vorbit serios, doarece nu a avut tonul care sa denote ca glumea. Trebuia sa recunosc ca nu era tocmai inteligenta fata... Cel putin era frumoasa! Si enervanta...
-Bine, nu ai tu treaba cu cine umblu eu, clar? asa ca ia-ti talpasita ca am treaba!
-Desigur. Ai grija ca nu cumva sa creada ca ramane insarcinata daca iti face un oral, a spus el, continuand sa rada.
Dupa ce se calma, m-a privit un scurt timp, apoi ranji, ca de obicei, prinzandu-ma de brat si tragandu-ma spre el, atat cat sa imi lipeasca trupul de al sau. Si-a apropiat buzele de urechea mea, rostind incet si clar...
-Daca tu crezi ca fata asta te va satisface indeajuns, te inseli amarnic. Doar eu stiu ce iti face placere...
Un val de fiori imi trecuse pe sira spinarii, facandu-ma sa tresar, odata ce incepuse el a vorbi, si ma simteam de parca tot sangele mi s-a adunat in obraji, facandu-i sa arda cu putere. Mi-a dat drumul bratului, intorcandu-se spre usa, iesind apoi, fara a-mi adresa inca vreun cuvant.
Am inghitit in sec, apoi mi-am scuturat capul, incercand sa-mi revin. Cu pasi lenti m-am indreptat spre camera in care prietena mea ma astepta, si nu am ezitat nicio secunda sa intru, spre a-mi demonstra mie insumi ca Dante nu avea dreptate.
Oh he is damn right , Yuri ,Dante stie ce vorbeste ...puhahah ..a si tipa aia ma streseaza , scoate-o din peisaj,pretty please :o3.
Deci Takeshi ii e aliat lui Dante sau cum ? Oricum daca s-ar puta cineva asa ca Yuri si eu mi-as iesi din minti >.>. Anyway credeam ca nu mai vi cu capitolul T^T .Inca nu ii da jos zgarda aia sau are de gand sa o pastreze pentru ' joculete'? =))
Astept next-ul >:D<
yeeey first:D......so....love it...e super fic-ul tau shy-l citesc de ceva vreme...cred ca l-am citit de cel putin 10 ori...shy tot super e:D....greseli...nu sunt in masura sa critic shy n-am observat ceva nepotrivit....waiting for the next chapt...hurry up please:o3...kissez and hugz<<shy spor la scris:D>>:-*
Trebuia sa recunosc ca nu era tocmai cea mai inteligenta fata - parca suna mai bine asa

mi - a - mi - am
Am vazut asta prin capitol , nu mai stiu unde , dar era acolo :P

Ma bucur ca ai pus continuarea :-?
Chiar ca nu prea e inteligenta fata . Oare crede si in zane ?
Ma intreb :-? cand o sa pui next - ul ? -.-'' Chiar vrei sa murim pe aici doar ca sa iti pui tu imaginatia aia a ta frumoasa la lucru ?

' Joculete ' - cu sau fara prezervativ ?

Auzi ? Cand il mai face odata Dante pe . . . [ i - am uitat numele -.-'' ] a lui ?
Sper sa nu ii faci de curand sa se indragosteasca unul de celalant ca o sa fac urat .

Multa bafta incontinuare , multe idei . And so . . . mai treci si pe la celalante fic - uri si pune next - ul .
Buna!! Cred ca ti- am mai spus parerea mea despre fic mai demult, nu cred ca mai este nevoie s- o mai spun insa.. sa stii ca il adorr :X. Naratiunea, descrierea si dialogul no comment... just perfect.
Actiunea curge lin.. asa cum imi place mie ^_^.
Capitolul asta mi- a placut, desi nu s- au intamplat prea multe. Si Yuri nu- si mai da zgarda aia jos? Ma irita :)). Cel mai mult mi- a placut cum statea Dante si ii privea ca la un film :)).
Decii.. astept next- ul !
Capitolul IX

Am pasit in incapere, insa ceva ma trase brusc inapoi, si nu era vreo persoana, ci gandul meu, care ma duse spre pisica, de care dintr-o data uitasem. I-am spus prietenei mele sa mai astepte putin, pentru ca aveam ceva important de facut, pe urma m-am intrors in graba, luand animalutul care incepuse sa miaune infometat. Am apucat in primul rand hrana, pe care am pus-o intr-un bol micut, asezand-ul apoi in fata pisicii. O observam in timp ce se indopa cu carnita moale si taiata in bucatele mici, si imi amintisem, ca de fapt nu i-am dat niciun nume. Oprind-o pentru un scurt timp din mancat, am ridicat-to vrand sa verific daca era pisica sau motan, si imediat am aflat ca micutul meu companion avea sa imi fure viitoarele cuceriri.
-Ei bine, mascul feroce... Cum sa te cheme pe tine? am intrebat eu, lasandu-l apoi jos sa isi continue masa. Dan... aah... Nici vorba! am spus pe urma, nestiind de ce Dumnezeu imi venea in minte acel nume infect. Shiro e numele potrivit pentru tine, micutule! am adaugat apoi, zambind.
I-am mangaiat blanita alba si matasoasa cu degetul aratator, apoi m-am indreptat spre camera mea, de data aceasta intrand fara alte piedici care m-ar putea intoarce din drum. Dar de fapt, era ceva... Adica nu era... Cheful! Ma gandeam totusi ca Asami era o fata frumoasa si ar fi putut cu siguranta sa imi ofere niste senzatii uluitoare.
-Frumoaso, se pare ca nu prea am chef acum, am rostit eu, de cum am intrat in camera, in timp ce ma asezam pe marginea patului.
-De ce, iubitule? te-a suparat domnul acela? Apropo... cine era?
Privirea ei interesata ma atintea cu o sclipire neobisnuita, de parca imi arunca in nas cat de mult il placuse pe nerodul ala.
-Un nimeni, i-am spus eu taios, aruncandu-i o privire usor furioasa.
-Ce, esti gelos? intreba aceasta, asezandu-se peste picioarele mele, tinandu-si bratele in jurul gatului meu.
Gelos! Eu?! Cred ca nici daca as fi vrut. Ma durea in cot pe cine placea ea mai mult, dar ma deranja faptul ca probabil nu era singura persoana care l-ar fi preferat pe el in locul meu, oricat de atragator, de mare, sau musculos ar fi fost el. "Si nu, nu il consider atragator!" mi-am spus eu manios pe gandurile mele, care au luat o alta intorsatura.
Inghitisem in sec, odata ce imagini imi reveneau in minte din acele momente pe care incercam sa le uit cu desavarsire. Umerii lui lati, pieptul mare, incordat si neted, abdomenul care se relaxa si din nou lua forma muschilor lui frumos conturati... Toata greutatea lui era peste mine.
-Iubitule, am sa-ti redau eu cheful, imi spuse ea soptit la ureche, muscandu-mi lobul, reusind sa ma faca sa ies din acea stare de gandire care incepuse a ma speria. Aceasta afisase un zambet in coltul gurii, apoi s-a dat jos de pe mine, asezandu-se in genunchi in fata mea si deschizandu-mi slitul pantalonilor.
Observasem ca acele amintiri pe care creierul meu mi le recapitulase, reusise a ma infiora, insa probabil din cauza acelui drog ma simtisem atat de bine cu el, si speram din inima ca aceea sa fie cauza adevarata.
- Dragule, dar esti deja...
-Da... tu esti de vina, frumoaso, am mintit-o eu, desigur neputand sa-i spun ca eram asa din cauza unor amintiri cu un barbat!
Ii aparu un zambet de multumire pe chip, apoi mana ei firava si fina, incepuse a urma drumul in sus, apoi in jos, pe organul meu intarit, strangand usor si eliberand pe urma. Am scapat un geamat slab, si mi-am trecut limba peste buze, asezandu-mi mainile mai in spate, pentru a ma lasa sprijinit pe ele. Ea a continuat apoi cu gura, trecandu-si limba catifelata peste varf, si cuprinzandu-ma pe urma aproape in totalitate. Nu terminase, insa s-a ridicat spre chipul meu, asezandu-se din nou peste picioarele mele, de data aceasta presandu-mi organul intre trupurile noastre. Initiase o tentativa de sarut pasional, insa nu mi se parea deloc cum ca aveam acel sentiment...
Oricum, intrasem in joc, strecurandu-mi mana intre coapsele ei acoperite de pantalonii subtiri, care insa nu ma impiedicara sa ii ofer cativa fiori placuti. Odata ce degetele mele destul de experimentate ii mangaiau zona sensibila, ea gemuse nerabdatoare. I-am desfacut pantalonii, lasand-o pe ea sa scape de ei, dupa ce a coborat de pe mine, iar eu am prins-o de mana tragand-o in pat.

-Iubitule, -incepu ea- Parca nu ai fost la fel ca in celelalte zile. Nici macar nu ai avut orgasm. Nu ma mai vrei? intreba pe urma dezamagita, rotindu-se in pat, pentru a-mi vedea chipul.
-Nici vorba, am negat eu. Cred ca atentia mea e cam intreptata in alte parti. Sunt putin igrijorat zilele astea, din cauza... slujbei mele, am adaugat apoi, sarutand-o scurt.
"Fir-ai tu sa fii, Dante! Mi-ai taiat tot chefu' pe ziua de astazi!" am gandit eu, incruntandu-ma usor, dupa care ii mai adresasem in mintea mea alte cateva injuraturi.
Asami nu a mai pus alte intrebari ci parea multumita sa auda atat, insa peste un sfert de ora, aceasta isi indrepta privirea spre obiectul argintiu de la gatul meu.
-Zgarda asta nu ti-o dai jos? intreba ea, atingand-o cu buricele degetelor.
-Ar trebui, am rostit eu, ridicandu-ma in sezut, vrand sa gasesc o cale de a o desface, dar cum eu nu reuseam singur, o rugasem pe bruneta sa ma ajute.
-Aici e o gaurica mica, parca pentru vreo cheie. Altceva jur ca nu vad...
Cuvintele ei m-au crispat intr-un fel. Doar nu aveam sa raman cu aia la gat pana cand decidea el! Trebuia sa merg la lucru totusi, si zilele precedenta nu ma prezentasem acolo, desi trebuia. Am oftat neajutorat, apoi m-am ridicat, imbracandu-ma in graba. Ea stia ca trebuia sa plec, pentru ca era deja dimineata cand noi ne-am trezit din somnul nostru de obicei adanc, asa ca imi urmase exemplul, iar in scurt timp, dupa ce eu ma aranjasem, am iesit amandoi pe usa apartamentului, iar eu am incutat-o, bagandu-mi apoi cheia in unul din buzunare.
Urma desigur, o zi uluitor de ocupata si plictisitoare, servindu-i pe acei ignoranti care pretindeau ca stiau ceva despre politica si afaceri, si desigur, convingerea sefului meu ca avusesem o urgenta de familie, motiv pentru care am lipsit doua zile de la lucru fara sa anunt. Insa inima imi salta cand pe usa localului intrase Dante in persoana! Imi venea sa arunc dupa el cu tavile pe care le aveam in maini si sa urlu in gura mare sa iasa afara. Din vina lui, toata lumea ma privea ciudat pentru ca aveam o zgarda la gat! dar sa fiu al dracului daca m-as fi dus la el sa-i mai cer ceva!
Era acompaniat de inca doi barbati, care pareau importanti, si erau, cred, europeni. Unul burtos, imbracat la costum, as fi zis ca era la fel de lat in spate ca Dante, insa diferenta dintre aspectul lor era una incredibil de mare. Barbatul acela era chel, insa era nebarbierit cred ca de cel putin doua luni, si purta in mana o servieta neagra. Celalalt, nu era prea inalt, ba chiar si mai mic decat mine. Desi parea a fi o persoana mult mai in varsta fata de Dante, aspectul sau era ingrijit, parul carunt aranjat atent, dat pe spate, iar pe nas purta o pereche de ochelari, care parca il faceau sa semene cu un bibliotecar, insa observand costumul lui alb si imaculat nu mai aveam aceeasi impresie de "vechi".
S-au asezat la o masa, insa nu aveam de gand sa fiu eu cel care ii servea! Poate vreun coleg de-al meu avea sa se ocupe de ei. Desigur, seful era tot timpul cu ochii pe noi, iar eu din pacate imi terminasem treaba chiar inainte ca dracul sa intre in localul in care eu lucram. Ma rugasem ca nu cumva sa se observe ca ma trageam de la lucru pentru un scurt timp.
L-am vazut pe sef batand nervos din picior cand ma privea, si i-am inteles mesajul necuvantat. Mi-am dat ochii peste cap, apoi m-am indreptat spre masa celor trei. Ajungand langa ei, am observat ca Dante le vorbea in engleza, cu un accent perfect, care parea a fi a unui actor din filme. Nu m-am lasat impresionat, insa.
-Bine ati venit. Cu ce va pot servi? "Poate cu un pumn in gura? o farfurie de spaghete in cap? o Cola rece in pantaloni?!" Ochii si gandurile mele il atinteau cu ura pe cel in costumul gri, care isi aranjase tinuta neingrijita de ultima data cand il vazusem, acum camasa lui fiind incheiata la toti nasturii, iar cravata legata bine.
Dante ma privise cu atentie cateva clipe, apoi isi indreptase privirea spre meniul care era asezat pe masa.
-Trei pahare din cel mai bun vin, a rostit brunetul hotarat, inchizand pe urma meniul.
Am incuivintat din cap, apoi m-am indepartat.
Cel mai bun vin? Parca imi punea gusturile la incercare. Desigur, am ales "Romance-Conti", cel mai rafinat, cel mai bun, pe care eu il gustasem vreodata, si daca eram eu cel care il punea in pahare, cu siguranta as fi introdus si ceva ce nu ar fi o avut o reactie prea placuta in corpul acelui american increzut! Daca il uram, nu insemna ca nu puteam totusi sa demonstrez ca gusturile mele erau de cea mai inalta clasa.
I-am servit pe cei trei ce pareau absorbiti in povestiile lor, apoi usurat ca am scapat pentru ceva vreme de a-i mai vedea fata lui Dante, m-am indreptat spre locul unde noi, ospatarii ne odihneam trupurile. Era o camera destul de mare, ce avea trei canapele si un televizor mare. Ma simteam al naibii de norocos ca nu mai era nimeni acolo, eu fiind singurul care isi treminase treaba mai repede, iar ceilalti inca mai aveau alte mese de care trebuiau sa se ocupe. In plus, urma peste doar doua minute, pauza mea...
M-am trantit de-a lungul unei canapele, cum fac de obicei cand prind o asemenea ocazie, mi-am inchis ochii, si dupa aproximativ cinci minute, am auzit usa inchizandu-se ca si cum ar mai fi intrat cineva.
-Ia o alta canapea daca ai de gand sa ramai, ca eu de aici nu ma dau nici daca ma impusti, am spus eu crezand ca era vreun coleg, insa ma inselasem amarnic.
-Nu cred ca as putea profita de ospitalitatea ta.
Am recunoscut imediat vocea si m-am deschis ochii brusc, intalnind privirea lui Dante, care se afla deja langa mine, aplecat deasupra mea.
-Ce? Nu ti-a placut vinul? am intrebat eu ironic, nemiscandu-ma insa din pozitia initiala.
-Oh, a fost nemaipomenit.
-Atunci?
-Totusi, i-a lipsit ceva.
Inainte ca eu sa apuc a intreba ce anume, printr-o miscare rapida, acesta isi unise buzele cu ale mele care erau intredeschise, permitandu-si a-mi explora caldura umeda a gurii cu limba, asa cum o facuse de fiecare data cand ma saruta... cu dorinta.
Mi-am asezat mainile pe pieptul lui, impingandu-l cu putere, in acelasi timp, intorcandu-mi capul intr-o parte, vrand sa opresc acel sarut, care daca il ingaduiam, avea sa ma duca spre pierzanie, in cel mai sigur mod.
Un singur cuvant : fantastic .
Cu fiecare capitol te intreci pe tine insati . Mi - a placut capitolul ca si celalante . Iti doresc multa inspiratie ca sa pui saptamana asta macar urmatorul capitol . Imi dau seama ca ai multa treaba dar multi useri asteapta nerabtatori urmatorul si urmatorul capitol .
Spor la scris si multa bafta cu invatatul !
Ja ne '
Keke ai postat , Incredibil ..Asami sau cum o cheama nu am nimic cu ea dar tine locul de actiune ocupat >.>, Zgarda aia ..mai =)) nu cred ca are sanse Yuri sa si-o dea jos .
O sa te anunt insa ca acesta nu este capitolul VIII ci IX doar ca sa sti =)) , ai trecut la ultimile doua capitole VII ^^" prin urmare acesta este IX.
Oricum revenind la subiectul principal deci pisica era apropae numita Dante , pff Shiro nu imi place=)) .
Okay sper sa postezi rapid urmatorul capitol .
obijnuit - obisnuit
zmaralde - smaralde

Si ai mai incurcat diacriticele.

Wahh, am ratat un capitol. Dar am recuperat. :D

Why in the Earth would he meet someone like Asami? Ma mir ca Yuri a rezistat atat timp cu tipa aia. Sunt sigura totusi ca nu a fost usor. :))

Mmm... Imi place cum ai descris si ce se intampla pe acolo (stiindu-i pe Yuri si Dante in aceeasi camera... *drool*)
Can't wait for za next!
Salut ! >:D<
Ce am de spus e ca ador ficul asta ! Imi plac lucrurile cum sunt descrise ! :x
Imi place felul de a fi a lui Dante, e un bad boy in toata regula ! :x Si a pus ochii pe Yuki >:) ! Adica, cine nu ar pune ? :O Arata superb !
Imi place la nebunie ca il subjuga, ii sta la picioare ! Si el nu poate sa fuga, sa o taie din oras [ Ce vorbesc ?! Baka baka baka ! Cum sa plece ? Sa ramana sa fie al lui Dante >:). ] Si imi place ca e pervers ! Dante stie cum sa il faca sa il vrea :>.
E un super fic ! :x
Deja stau pe ghimpi sa vad ce se intamplaaa ! :x

:*
Nici nu prea mai stiu ce sa iti spun...
Imi place mult capitolul. Mi- a placut mult faza in care Asami a constatat ca " iubitelul" ei era deja tare =)) . Am ras o gramada cand am vazut cum vroia Yuri sa numeasca pisica. Initial am crezut ca vrea sa ii puna " Dan" :)) ( eram cu capul in nori.. stiu.. ), dar cand am citit capitolul inca o data mi- am dat seama ca vroia sa ii puna alt nume.. cel putin asa cred :)). De- abia astept ca Yuri sa- si dea zgarda aia jos, ma enerveaza.
Sper ca Dante sa il duca spre " pierzanie" pe Yuri.. am spus ca sper.. si vreau :)).
Naratiunea, dialogul si descrierea chiar nu am ce sa spun despre ele... mie una chiar imi plac.. si nu numai.
Cred ca nu mai are rost sa iti spun ca astept next- ul :)) !
Soo... reiau putin din scena ultimului capitol, ca uneori se intampla sa nu iti amintesti ce, cum, unde si de ce se intampla lucrurie :)) mie mi se intampla de multe ori >.<"



~~~~~~~~
-Ce? Nu ti-a placut vinul? am intrebat eu ironic, nemiscandu-ma insa din pozitia initiala.
-Oh, a fost nemaipomenit.
-Atunci?
-Totusi, i-a lipsit ceva.
Inainte ca eu sa apuc a intreba ce anume, printr-o miscare rapida, acesta isi unise buzele cu ale mele care erau intredeschise, permitandu-si a-mi explora caldura umeda a gurii cu limba, asa cum o facuse de fiecare data cand ma saruta... cu dorinta.
Mi-am asezat mainile pe pieptul lui, impingandu-l cu putere, in acelasi timp, intorcandu-mi capul intr-o parte, vrand sa opresc acel sarut, care daca il ingaduiam, avea sa ma duca spre pierzanie, in cel mai sigur mod.

Capitolul IX

-Inceteaza! Am strigat eu, ferindu-ma pe cat posibil de privirea lui sufocanta.
-De ce? iti place sa te sarut, spuse el cu buzele lipite de urechea mea... si nu a fost o intrebare ci o afirmatie!
-Nu-i adevarat! m-am rastit imediat incruntat, scapand un geamat atunci cand mana lui se strecurase pe sub camasa mea.
-Iti place sa te ating.
-Nu!
-Te excita cand o fac, spuse el, coborandu-si mana spre locul dintre picioarele mele.
-Asta pentru ca stii unde sa atingi!
Obrajii mei capatara cu siguranta acea culoare rosiatica, pe care o blestemam de la un timp incoace, si incercam inca din rasputeri sa il tin la departare cu mainile mele ca o bariera... insa a fost cu usurinta doborata. Mi-a prins incheieturile cu celalta mana, care nu era ocupata in a ma atinge in locuri nepermise, si mi le-a imobilizat deasupra capului.
-Doar un sarut, si te las in pace. Am si eu afacerile mele de care trebuie sa am grija, a spus el, zambind in coltul gurii.
-Niciodata! Mai bine ma imbrac in rosu, apoi incep sa ma fatai in fata unui taur!
-Iti e frica de faptul ca o sa iti placa prea mult pentru a mai te opri?
Era cumva o provocare? Ochii si ranjetul care i-au aparut imediat pe buze, asta spuneau! Desi imi eliberase mainile, am ramas putin timp acolo, dupa care, ma ridicasem brusc, ramanand aproape de el.
-Doar ca sa stiti, domnule Jones! Yuri Seki nu se teme nici de moarte!
-Nu de moarte, dar pentru tine, durerea inseamna mai mult decat moartea. Poate ca eu sunt echivalentul durerii pentru tine.
-Unde vrei sa ajungi?
-Te intimidez. Te sperie faptul ca iti place mult prea mult tot ceea ce iti fac.
Ochii lui sclipeau, mandri si victoriosi, pentru ca Dante era pe aproape de a ma face sa ma cred invins, sa recunosc in mod indirect ca imi era frica de el. Ah! Niciodata!
-Bine! Cat rau poate sa faca un sarut, oricum? Dar dupa aceea, pleci naibii de aici, sa nu te mai vad!
Am inghitit in sec. In acel moment regretam ca am spus asa ceva, inca de cum l-am vazut facand un pas inainte. Inima incepuse a-si mari ritmul, dandu-mi impresia ca avea sa imi iasa din piept. Palmele mi s-au umezit, si mi-am strans pumnii lasandu-i pe langa corp.
Mana lui mare cu degetele sale lungi, s-a indreptat spre obrazul meu, apoi spre spatele capului. Prinzandu-mi bland cateva suvite de par in pumn, mi-a tras apoi capul pe spate, parca pentru a se asigura ca nu aveam sa fug. Odata ce buzele lui le-au atins pe ale mele, mi-a adus intreg trupul spre al sau cu mana cealalta, lipindu-ma de el. Limba lui purta gustul vinului si a tigarilor, insa mi se parea mult mai bun decat cel al vinului in sine. Probabil ar fi trebuit sa pun punct chiar daca abia incepusem, dar eu ma alaturasem sarutului cu stangacie, de parca nu mai stiam ce trebuia facut, cand el continua cu atata indarjire. Imi mangaia lacasul umed, si parca toate miscarile limbii lui faceau parte dintr-un act sexual pervers. Ma infiora si ma speria placerea. Ma simteam asa moale, asa lipsit de principii, incat m-a cuprins panica. Am vrut sa-l imping, dar n-am putut, capul nu reuseam sa mi-l introc, deoarece mana lui era prinsa in parul meu, insa am scos un sunet infundat, incercand sa il imping in acelasi timp, iar el s-a oprit, probabil nu pentru ca asa voiam eu, ci pentru ca atunci a considerat el ca trebuia sa inceteze. Totusi nu imi dadea drumul la par, obligandu-ma sa raman aproape.
Respiram cu greu, si il priveam in ochi sfidator. El cu o neatinsa mandrie, imi ranjeste, parca declarandu-ma invins.
-Stiu ca ai un sfert de ora pauza, pe urma mai ai doua ore de lucru. Ne vedem dupa ce iti termini treaba, rosti el incet, facandu-mi cu ochiul, dupa care imi daduse drumul parului si s-a indepartat, iesind pe usa.
-La dracu! am urlat eu nervos, fara a-mi pasa daca avea sa se auda in intreg localul. Am apucat o vaza de pe una din cele doua masute din fata canapelelor, pe care am izbit-o puternic de pamant, spargand-o in mii de bucatele ce s-au imprastiat prin incaperea nu foarte mare. Nu te las sa-ti bati joc de mine! am continuat pe acelasi ton ridicat, ferindu-mi firele de par de pe ochi, trantindu-ma pe urma pe canapea. Mi-am pus coatele pe genunchi, asezandu-mi fruntea in palme. Nu stiam ce trebuia sa fac: sa urlu, sa-mi smulg parul din cap, sa lovesc cu pumnii ca sa ma linistesc?
Am scrasnit din dinti, apoi am tras aer adanc in piep, realizand ca eram totusi la lucru si nu puteam face orice ma taia capul. Mi-am inchis ochii, lasand ca minutele sa treaca pe langa mine incercand sa nu ma gandesc la nimic. Dar cum niciodata nu reuseam, imi veneau in minte numai injuraturi si cuvinte pe care as fi vrut sa i le spun lui Dante, niciunul dintre ele care sa contina ceva decent. Cand sa ma intind, intrase unul dintre colegi, spunandu-mi crispat ca trecuse de doua minute pauza mea si ca seful facea spume la gura. La starea pe care o aveam i-as fi spus sa-i transmita sefului ca ii voi da eu motive sa turbeze, insa am realizat ca era mai bine daca renuntam la idee, asa ca mi-am muscat buza de jos, ridicandu-ma in picioare.
Mi-am asezat camasa, apoi mi-am prins parul intr-o coada la spate, iesind din incapere, si trecand fara a-i multumi pe langa cel care ma anuntase ca trebuia sa revin la lucru.

Trecusera si cele doua ore in care mai aveam de muncit, iar Dante inca era acolo cu unul singul dintre cel doi cu care a venit la inceput: cu cel la costum negru, barbatul gras. M-am grabit sa plec din local inainte ca ei sa termine de discutat, si m-am dus repede in camera aceea in care in urma cu doua ore eram impreuna cu Dante. Desigur, nu am mers sa depan "amintiri", ci sa imi iau casca, pe care mi-o lasasem sub televizorul incadrat in perete. Am iesit pe usa din spate a localului, insa pentru a ajunge in fata unde imi era motocicleta, fara ca Dante sa ma observe, trebuia sa sar un gard. Si eram hotarat sa fac orice ca sa nu mai dau ochii cu el!
Am trecut cu usurinta de gardul ala nenorocit, avand in vedere ca agilitatea nu mi-o puteam pune la indoiala, apoi cand am trecut de coltul cladirii, am zambit multumit, vazandu-mi motocicleta, si am marit pasul.
-Dupa cum credeam. Char iti e frica de mine, spuse Dante, incepand sa rada cu pofta, moment in care mi-am intors brusc privirea, observandu-l sprijinit de zidul alb.
-Iar dupa cum am spus, ma doare-n cot de tine si de ce crezi tu! Te-ai prins? Nu mi-e frica!
-Atunci de ce nu dai ochii cu mine si preferi sa te strecori ca o insecta?
Si-a asezat mainile in san, privindu-ma fara a schita vreun fel de zambet cum facea de obicei. Am inghitit cu greu, apoi m-am apropiat de el.
-Nu m-am strecurat! am negat eu, incruntandu-ma.
-Minti...
-Nu mint! a trebuit sa-mi iau casca!
-Ba da, minti. Ai un tic, care te da de gol, dar nu realizezi asta. Eu l-am observat chiar de astazi, cand spuneai ca nu iti place sa te sarut. Ai mintit.
Credeam ca aveam sa explodez! Un tic?! Nu exista asa ceva! Si totusi el spunea ca minteam! nu stiu care sentiment era mai mare: teama sau jena. Nici eu nu stiam daca minteam sau nu, ce Dumnezeu! M-am intors brusc, vrand sa plec, si sa-mi bag picioarele in tot ce credea el! Asta pana cand scoase o cheita mica, argintie din buzunar, intrebandu-ma daca imi aducea aminte de ceva.
Mi-am dus degetele la gat, din instinct. Acea cheie era de la zgarda, si nu era in mana mea, ci a lui! Am injurat printre dinti si am intins mana cerandu-i micul obiect argintiu doar prin acel gest, fara a pronunta vreun cuvant.
-N-ai sa o primesti atat de usor. Uite, spuse el, scotand apoi o alta cheie, mult mai mica, pe care mi-o aruncase si pe care am prins-o cu usurinta. Asta e a pisicii tale. Tu ai una a zgarzii ei, iar eu o am pe cea de la a ta. Ea va creste cu timpul, si nu ii va mai fi buna zgarda, apoi va trebui sa i-o dai jos. Tu nu mai cresti... fizic, dar eu voi fi singurul care va stii cand si de ce va trebui sa ti-o dau jos.
Fierbeam! Care era legatura?! La ce naiba ii statea mintea aia buna de nimic?! M-am incruntat si m-am intors, mergand cu pasi mari si rapizi spre motocicleta mea in timp ce imi asezam casca pe cap. De indata ce am pornit motorul, nici nu l-am mai vazut pe Dante, de parca a disparut ca un fel de fantoma, dar pe urma, l-am observat intrand in limuzina lui, pe masura ce intorceam pentru a iesi din parcare. Ma intrebam ce Dumnezeu avea omul ala in minte si-l blestemam pentru faptul ca nu il intelegeam...
Oh, Doamne, ce fic extraordinar! E superb, la fel ca toate ficurile tale, bineinteles:X
Uh, deci, Dumnezeule, cat il pot adora pe Dante, e minunat, misterios, pervers si... si... multe altele=))
Si eu ma intreb la fel ca Yuri ce are Dante in minte? Uh, esti un geniu, un adevarat geniu.
Oare ce tic are Yuri=))
Uh, deci astept foarte nerabdatoare urmatorul capitol
Vezi, vezi cum ma faci tu sa devin dependenta de ficurile yaoi???:))