Ah...la naiba... debea mi-am cumparat o noua motocicleta, ca am si stricat-o... Eh...oricum, ajunsesem in fata noii mele scoli de vampiri, deci puteam sa ma instalez si s-o repar... Uuuf... tocmai in saptamana de inscrieri si-a amintit si bunicul ca vrea sa ma trimit la scoala...puteam sa-si aminteasca, cand nu puteam sa ma mai inscriu...
Am intrat in scoala...arata destul de veche, deci era in regula. M-am uitat pe o foaie pe care mi-o daduse asistenta directorului, iar intr-un final mi-am gasit camera. O camera destul de spatioasa, cu balcon, vopsita in negru, un pat, un dulap, baia si in mijloc un pian vechi, de culoare neagra. Era perfecta... Ma rog, putin cam curata pentru mine, dar nu-i nimic se rezolva.
Mi-am despachet singurul bagaj pe care il aveam, un rucsac si am iesit in curtea scolii. Dupa programul pe care il primisem aveam o ora de pauza...Perfect ca sa-mi repar motocicleta. M-am asezat, undeva pe jos in curtea scolii, mi-am asezat nelipsita sapca pe cap, si paiul in gura si m-am apucat de treaba....Oare era legal ce faceam, sau era impotriva regulilor scolii...Nu...adica ar fi banal, sa nu te lase sa reparii chestii in curtea scolii...
- Mă bucur că îţi place atitudinea mea. Cred că v-a trebuii să te obişnuieşti cu mine şi tu şi restul şcolii. Şi presupun că aş vrea să aflu.
Inca un raspuns ciudat din partea ei. Ce vroia sa spuna? Bine, recunosc, sunt si eu o ciudatica, dar mi se parea ca ea e mai mult de atat. 'Sa se obisnuiasca si restul scolii'-asta ma ducea cu gandul la altceva.
-Imi place stilul tau, ai tupeu nu gluma. spusem in timp ce ii atinsesem cu degetul aratator nasul ei. Perfect, o atingere imi era de ajuns. Imi inchisem ochii pentru o secunda foarte scurta, pe care abia cred ca a observat-o cineva. Toate carecteristicile, informatiile despre ea le puteam citi doar uitandu-ma la chipul ei.
-Pai, in primul rand, ai o personalitate puternica, stii cand sa spui nu, esti incapatanata, ca si mine si este descurcareata. Am dreptate? am intrebat-o, ridicandu-mi o spranceana, vrand sa par ironica.
In asteptarea raspunsului ei, mi-am indreptat privirea catre o fata blonda, sigur tot noua, care isi repara motocicleta.
occ: Teki, Converse sau Reva. Sau dah, oricine.
Vai mie...chiar era stricata rau....totusi incercam s-o repar...vroiam sa dau o tura mica in jurul scoli...sa ma acomodez si eu. La catima metri de mine am vazut doua tipe care vorbeau. Eeee...se pare ca e o scoala destul de prietenoasa, desii n-as putea spune ca era chiar o persoana prea vorbareata, sau genul care sa-si lasa gandurile citite... Am aruncat paiul si mi-am scos altul din buzunar. Ce? Niciodata nu plecam nicaieri fara sapca si pai...ma reprezentau.
Mi-am aruncat o privire cu ochii rozalii spre ea şi am aşteptat să văd ce avea să spună.
- Îmi place stilul tau, ai tupeu nu glumă - spusese în timp ce îmi atinsese cu degetul arătator nasul . Şi-a închis ochi pentru un moment scurt, apoi şi-a deschis şi mi-a zis:
- Păi, în primul rând, ai o personalitate puternică, ştii când să spui nu, eşti încăpăţănată, ca şi mine şi eşti descurcăreaţă. Am dreptate? M-a întrebat ridicând o sprânceană, vrând să pară ironică. Acum facem pe ironica sau ce ? Apoi şi-a dus privirea spre o puştoaică blondă. Eu m-am apropiat de urechea ei şi i-am şoptit:
- Ce acum eşti şi ghicitoare ? Vii aici cu micile tale puteri şi îmi spui ceva despre mine şi ar trebui să fiu impresionată ? Nici nu şti cu cine ai deaface. Apropo, tu de asta ai vrut să mă cunoşti ? Pentru că am o astfel de personaltate ? Şi mai e ceva, nu înţeleg de ce ai făcut asta ? De ce mi-ai citit gândurile ? Ca să ce ? Şi da, ai dreptate dar asta nu înseamnă că mă cunoşti. I-am zis dându-mă în spate.
̲̲̲͡͡͡ ̲
Ooc : Sinde, Converse, Reva sa care vrei mă :]. ̲̲̲͡͡͡
Off: Teki, facem aici un vampire-fight? And Reva, incearca sa te bagi in seama si cu celalte personaje.
On: - Ce acum eşti şi ghicitoare ? Vii aici cu micile tale puteri şi îmi spui ceva despre mine şi ar trebui să fiu impresionată ? Nici nu şti cu cine ai deaface. Apropo, tu de asta ai vrut să mă cunoşti ? Pentru că am o astfel de personaltate ? Şi mai e ceva, nu înţeleg de ce ai făcut asta ? De ce mi-ai citit gândurile ? Ca să ce ? Şi da, ai dreptate dar asta nu înseamnă că mă cunoşti
Nu inteleg de ce ma lua peste picior. Ea a inceput sa isi arate talentele, dar tot eu sunt tipa rea. Incep sa am un chef ciudat de harta. Incerc sa nu ii zic nimic dar totusi, un raspuns rece imi scapa:
-Cam prea multe intrebari. Calmeaza-te, nu e nevoie sa ne luam la harta. i-am raspuns pe un ton calm. Cu siguranta ai venit aici, te crezi super-tare, fiindca esti mai 'misterioasa' si acum incerci sa o faci pe grozava cu puterile tale? Supriza, draguta, cu totii avem. Si daca tu imi citesti gandurile, eu ma rog, de ce nu am voie? Ce ai tu asa de special?
Simteam cum ochii mi se faceau faceau verzi. Iar li se schimba culoare dupa starea mea de spirit.
occ: Teki(vampiroaica cu par alb:x), Reva, Converse(i miss her:x) sau oricine, dah..
On: - Ce acum eşti şi ghicitoare ? Vii aici cu micile tale puteri şi îmi spui ceva despre mine şi ar trebui să fiu impresionată ? Nici nu şti cu cine ai deaface. Apropo, tu de asta ai vrut să mă cunoşti ? Pentru că am o astfel de personaltate ? Şi mai e ceva, nu înţeleg de ce ai făcut asta ? De ce mi-ai citit gândurile ? Ca să ce ? Şi da, ai dreptate dar asta nu înseamnă că mă cunoşti. I-am zis dându-mă în spate. I-am putut cit nevorzitatea de pe faţă.
̲̲̲͡͡͡ ̲ - Cam prea multe întrebări. Calmează-te, nu e nevoie să ne luăm la harţă. Mi-a răspuns pe un ton calm. Cu siguranţă ai venit aici, te crezi super-tare, fiindcă eşti mai 'misterioasă' şi acum încerci să o faci pe grozava cu puterile tale? Supriză, dragută, cu toţii avem. Şi dacă tu îmi citeşti gândurile, eu mă rog, de ce nu am voie? Ce ai tu aşa de special?
- În primul rând nu cred că ţi-ai dori să intri în mintea mea, căci nu mai ieşi. Şi, în al doilea rând cu siguranţă nu aivrea să faci cunoştinţă cu puterile mele. I-am spus, apoi m-am uitat la mâna mea care începea să fie înconjurată de o aură neagră şi în curând tot corpul.
Off: Uuu:>, Teki, I like it.
On:
Am observat ca o aura neagra incepea sa ii inconjure corpul. M-am gandit ca o ia razna. Greseala mea. Am fost prea concentrata pe ea si ce i se intampla, si nu am observat ce se intampla cu mine defapt. Ochii mi s-au facut verzi si niste fulgere albastre si galbene ma inconjurau. Pe palme mi-au aparut doua cercuri, una albastra si una galbena, fiecare cu un ochi verde in mijloc. Am inceput sa ma uit cu fascinatie la ochii aceia din palma mea. Dupa cateva secunde, mi-am ridicat privirea si am privit-o pe Elizabeth cu multa ura.
occ: Teki, normal. Si daca vreti sa ne stricati lupta, atunci sa se bage oricine:)
Ochii Keirăi se făcuseră verzi, iar pe palme îi apăruseră nişte semne ciudate. S-a uitat pentru câteva momente în palme apoi şi-a ridicat privirea. I-am putut vedea ochii ce emanau ură şi nimic altceva. Iar cât despr mine e, transformarea era completă, ochii au devenit albi, aura devenea din ce în ce mai neagră. Iar apoi pur şi simplu nu mai şimţit nimc. Defapt încetam să mai simt ceva. Mă temeam doar de părinţi, de ce vor zice, nu de ce avea să se întâmple cu puştoaica din faţa mea. Oricum nici o dată nu am putut să îmi văd limita puterilor. Dar acum aveam şansa şi nu o voi rata pentru nimic. Aştept momentul potrivit, nimic mai mult.
Off: Ar trebuii cineva sa ne desparta, devine sangeros.
On:
Ochii ei au devenit foarte ciudati, nu mai aveau iris. Erau complet albi. Arata ca un zombi, era chiar infricosatoare. Eu? Simteam dureri mari de cap. Mi-am inchis pentru o secunda ochii, crezand ca o sa treaca, dar s-a facut mai rau. Am scot un marait demonic, ce cu siguranta nu imi apartinea, m-am uitat la cerul senin pentru o secunda, si, intr-un moment pe care nimeni nu l-a observat, am cazut in genunchi, tinandu-ma cu mainele de cap si tipand. Imi muscam buzele cu dintii. Dintr-o data, cerul s-a intunecat si a inceput sa tune. O furtuna incepea. Oare din cauza mea? Sigur ca da.
oc: Teki draguta, Converse, Reva sau oricine dah.
Aştept momentul potrivit, nimic mai mult. Ea şi-a închis ochii, scoţând un mârâit demonic, ce a reuşit să îmi facă pielea de găină. Apoi am văzut-o căzând la pământ, ţipând. Nici măcar nu am început să fac ceva şi deja o doare ? Habar nu aveam cât de puternică sunt.
Cerul dintr-o dată a devenit negru şi a început o furtună. Nu, nu e posibil nu are cum. Aşa din senin ? Nu am fost eu, poate că ea ? Ce avea de gând ? Şi de ce ţipa ? Nu cred că eram eu de vină . Cât despre mine, acum tot corpul era înconjurat de acea aură. Nu mai aveam ce face, doar mă pregăteam pentru impact. A putut observa o lumină. Apoi ... apoi pe ea aruncată într-un copac. Apoi, am închis ochii nu mai puteam face nimic. Am simţit doar cum m-am izbit de gardul de fier, al şcloii, apoi căzând inconştientă pe jos la fel ca Keira. Ciudat. Atât de ciudat să fii distrus de propia putere.
Nici macar nu am facut nimic, ea la fel si amandoua suferim. Ea e izbita de gard, eu de copac. Ce ni s-a intamplat? Sunt suta la suta sigura ca nici una dintre noi nu a facut vreo miscare. Am vazut asta. Sau poate ochiul meu se inselase? Vroiam sa termin nebunia asta, dar nu stiam cum. Simteam ca altceva imi controleaza corpul, nu era Elizabeth, era ceva mult mai demonic. Cred ca se intampla si cu ea acelasi lucru. Stateam in genunchi, privind in jos. O lacrima de sange imi scursese din ochiul drept. Am vrut sa fug, dar nu am putut. Era ca si cum nu imi mai controlam corpul. Oare ura mea m-a posedat? Nu aflasem raspunsul, doar de un lucru eram sigura. Puterile lui Elizabeth sunt opusul alor mele. Ca plus si minus, focul si apa. Daca le combineai iesea ceva rau. Foarte rau.
ooc: Teki, neaparat Teki. Nu-mi pasa.
Acum, nu simteam nimic. Eram ca o papusa. Fara viata.
Voci. Galagie. Mi-am deschis ochii. Am putut observa cum o gloata de elevii erau adunati in jurul meu. Agitati. Ce s-a intamplat mai excat? Unde e tot acel dezastru ? Asta trebuia sa se intample. De ce nu mai eu si ea suntem ranite ? Nu sunt destul de competenta sa omor ? Intradevar, multe intrebari. M-am ridicat parca teleghidata si am inceput sa merg spre ea. Mergeam ca un zombii. Paseam inainte lasand o dara de sange in urma mea. Hainele pline de sange la fel si fata. Nu imi pasa continuam sa merg. Mi-am facut loc printre multimea de copii ce se adunasera in jurul fetei. Apoi am cazut in genunchi si cu o mana i-am ridicat capul si i-am spus :
- Vezi ce se intampla cand ma enervez ? Deaia trebuie sa ma lasi in pace ! Lasati-ma odata in pace ! Toti ! Am tipat cu toata puterea pe care o mai aveam si apoi am cazut jos.
Off: Crede-ma, Sinde vrea.
On:
Am observat cat de ranita e. Si eu aveam cateva rani, dar nu erau la fel de grave decat ale ei. Ea era...distrusa, pot sa spun. A tipat cateva cuvinte pline de sens, pe care nu le-am inteles prea bine, dupa aceea a cazut pe jos. Elevii s-au adunat in jurul ei. Eu m-am ridicat, tremurand, incercand sa par puternica, ignorandu-i spusele. Parul imi acoperea fata. Mi-am dat parul pe spate, si am inceput sa ma indrept spre ea. Nu stiu de ce, dar parea a fi departe de mine, la fel si ceilalti elevi. Aveam un mers foarte apasat. Am privit furioasa multimea de elevi adunati in jurul ei. Cu nervozitate i-am impins pe toti, doar cu mainile. M-am pus in genunchi. Am stat fata in fata cu ea. Am privit-o cateva secunde, dupa aceea am intrebat-o pe un ton incet:
-Esti bine?
ooc: Teki, stiu ca vei raspunde. Nu-i asa? Sau oricine, sa nu ma omoare careva:>
- Esti bine? - Lasa-ma in pace. Nu ma atinge ! Pleaca de aici ! I-am spus si am inceput sa plang in hohote. Tremuram toata. Si inima a inceput sa bata tare. Zici ca eram o crizata. Mi-am strans genunchi la piept, si mi-am acoperit fata cu mainile. Apoi am inceput sa plang si mai tare. Plangeam si vorbeam singura. Innebunisem ? Nu stiu. Dar cert era ca ma simteam bine, descarcandu-ma.
Off: Call me Sissi:) But Sinde is nice too! Yay! Am o porecla noua!
On: - Lasa-ma in pace. Nu ma atinge ! Pleaca de aici !
Dupa ce spuse asta, incepu sa tremure nebuneste. Parca era drogata, nu altceva. Ce patise? Stiam eu ca puterea iti poate face rau, dar chiar in halul ala in care era ea...parca innebunise. Nu, sigur a innebunit. Un pic speriata de comportamentul ei ciudat, am intrebat-o:
-Cine esti? Sau si mai bine, ce esti?
occ: Teki, hell yeah!(sau cine vrea)
- Cine esti ? Sau mai bine zis ce esti ? I-am auzit intrebarile . Am stat ceva timp sa ma gandesc, incercand sa ma linistesc.
- Eu, sunt tot . . . eu. I-am spus ne gasnid alte cuvinte si nici o explicatie.
- Ce se intampla aici ? De ce nu e nimeni la cursuri ? Am auzit o voce, ce parea a fi a directorului. Nici nu mi-am ridicat capul din pamant, de rusine. Stiam ca avea sa imi anunte parintii.
***
Acum ne aflam amandoua in aceasi camera. Amandou bandajate. Stateam intinse pe paturi albe, cu gratii caracteristice unui spital. Desi nu era unul, eram mai degraba o sala cu o multime de paturi. Cred ca aici statau cei ce aveau nevoie de ingrijiri medicale.
Acum asteptam pastilele.
Ce s-a intamplat? Singurele lucruri pe care le-am auzit a fost raspunsul lui Elizabeth si tipetele directorului. Dupa asta, deja amandoua eram in pat. Mi-am deschis ochii, m-am ridicat, stand pe marginea patului. Ma uitam la mainile mele care aratau ca dupa o lupta sangeroasa. Noroc ca erau bandajate, fiindca sigur aratau mai rau. M-am ridicat din pat si ma indreptam spre usa. Stiam ce fac. Vroiam sa scap din acel 'spital'. Uram camerele acelea bolnavicioase.
occ: Teki, numai ea.
Stateam cu ochii intre deschisi si ma uitam la dansa care se ridicase din pat. Ce voia sa mai faca ? Nu a facut destule ? Nici o data nu ii este de ajuns. Daca putea sa ma dau jos din pat ii aratam eu ei. Dar instarea in care sunt, nici un deget nu pot misca. Sunt toata bandajata. - Unde pleci ? Nu ti-a ajuns ce ai facut ? Vrei sa intri iar in belele ? I-am spus incet. Vocea imi era ragusita, nici nu cred ca ma auzise.
- Unde pleci ? Nu ti-a ajuns ce ai facut ? Vrei sa intri iar in belele?
M-am uitat un pic la ea, dupa aceea am zambit. Nu, nu fiindca era toata bandajata, ci fiindca stia ca o sa intru intr-o belea, ca de obicei. Dar o sa ies din ea fara nici o zgarietura.
-Ma car de-aici. Nu imi pasa de ce am facut. Faptul e consumat, acum ma duc sa imi despachetez lucrurile. spusem in timp ce am rasuflat razand incet.
Ce prostie. Dupa ce ca eram amandoua ranite mie imi pasa de bagaje. Dar nu m-am grabit sa ies din incapere. Ii asteptam raspunsul sau macar, sa zica ceva.
Ooc: T.e.k.i
- Ma car de-aici. Nu imi pasa de ce am facut. Faptul e consumat, acum ma duc sa imi despachetez lucrurile. Intr-un fel avea dreptate, prespun.
- Fa ce vrei. Oricum nu la mine va tipa asistenta daca nu te va vedea aici. Eu, cred ca imi astept parintii. I-am spus. Nu aveam ce sa spun mai mult. Oricum nu ma v-a asculta orice i-asi spune. De ce m-as obosi. Apoi mi-am afundat capul in perna si am inchis ochii. Nu stiu ce a mai facut ea caci eu am adormit. De asta aveam nevoie de un somn.
- Fa ce vrei. Oricum nu la mine va tipa asistenta daca nu te va vedea aici. Eu, cred ca imi astept parintii.
-Macar tu ai pe cine sa astepti... -spusem incet, ca sa nu o trezesc.
Se vedea ca era foarte epuizata. Singurul lucru pe care nu il inteleg din toata povestea asta, era, ca eu de ce nu eram atat de ranita ca si ea. Intr-un fel, ma bucuram, dar ma facea curioasa puterea care a ranit-o pe ea atat de puternic. Ce era? Aveam sa aflu mai mult. Am deschis usa camerei de spital si incet, cu pasi apasati am vrut sa ma duc la camera mea.
-Unde crezi ca te duci, fetito? se auzi vocea enervanta a asistentei. Vocea ei puternica rasuna in tot holul. Cred ca a trezit-o pe Elizabeth.
Am incercat sa o ignor, continuand sa merg.
-Tu nu auzi?! Du-te inapoi. repeta femeia imbracata in alb.
Si de data asta am ignorat-o.
ooc: Teki. Neaparat. Vreau sa vad daca s-a trezit:)) Sau cine vrea.
- Unde crezi ca te duci, fetito? - Tu nu auzi?! Du-te inapoi. O tot auzeam pe asistenta zbierand ca o nebuna probabil la ... defapt sigura la Keira. Apoi am putut auzi usa ce se deschidea cu un scartait usor. Asitenta intra cu o tava cu medicamente. Cu un zambet sters pefata se indrepta spre mine. A lasat tava cu pastilele pe pat si a luat de acolo o cutie rosie si mi-a dat o pastila din aceasta.
Slava Cerului ca am scapat de acea asistenta. Acum puteam linistita sa ma duc in camera mea. Din pacate, camerele unde aveau grija de bolnavi erau la etajul 3, iar camera mea la 2. Trebuia sa cobor scarile. Stiam ca nu puteam sa fac asta de una singura, fiind foarte ranita. Din pacate, nu am vrut sa ascult de mine insumi si am incercat sa cobor. Pe la mijlocul scarilor, m-a luat o ameteala si am cazut . Doar un bum se auzise. O femeie de vreo 30 de ani, tot asistenta cred, a venit la mine si m-a ajutat sa ma ridic.
-Ce cauti asa ranita pe hol? Din ce camera ai iesit?
I-am spus numarul si m-a ajutat sa ma intorc. M-a dus inapoi in camera unde era Elizabeth si mi-a dat ceva medicamente.
-Nu multumesc! Ma simt bine! i-am zis la asistenta.
Ea a insistat sa le iau. Intr-un final, am cedat. I-am multumit dupa care mi-am pus capul pe perna.
-Oare cat trebuie sa stau aici? ma intrebam oftand.
ooc: cine vrea.
Vazusem "spectacolul" celor doua.... Nu intervenisem...nu aveam chef sa intervin. M-am transformat si eu in vampir...O schimbare totala: Parul mi-a crescut pana in zona posteriorului, de un blond sters, cu nuante rozalii, ochii de un rosu aprins, extrem de aprins, la fel ca rochia lunga in care eram imbracata.
M-am ridicat in modul cel mai elegant posibil de pe banca si am intrat in scoala. Pe unul dintre lungile coridoare am vazut o asistenta imbracata in alb...Bleahh...uram culoarea asta. S-a apropiat de mine si a intrebat: -Domnisoara Charlotte Le'Jardoneux?
-Da, chiar eu. I-am raspuns, scuturandu-mi parul rozaliu de pe umeri -In fisa dumneavoastra de inscriere, scrie ca sunteti foarte priceputa in vindecarea cu plante si venin propriu. Directorul va roaga sa il ajutati...Avem doua fete pe care, cu ajutorul dumneavoastra a-ti putea sa le vindecati.
Am oftat plictisita si am dat din cap in semn de "Bine, du-ma la ele". Asistenta m-a poftit intr-o incapere plina de paturi, iar pe doua din ele stateau fetele care se luptasera acum cateva minute...Hm...cum le chema...Elizabeth si Keira, parca...Deci pe ele trebuia sa le vindec...Dar si-au fortat, nu gluma, puterile...Nu conteaza, in cateva minute, erau bine...
Occ: Sinde sau Teki
In camera intrase o tipa blonda, cu parul lung. Nu am recunoscut-o. Sigur era noua. S-a apropiat de mine. Atunci mi-am dat seama cine e. E Charlotte, tipa cu paiul care nu demult isi reparase motocicleta. Acum mi-am amintit de ea. Am auzit conversatia ei cu asistenta. Trebuia sa ma vindece pe mine si pe Elizabeth. Cand a intrat, m-am pus in sezut si i-am zis:
-Nu e nevoie sa ma vindeci. Ma descurc. Ai grija de Elizabeth. Ea are mai mare nevoie de tine decat eu.
ooc: Teki sau Reva. Sau oricine.
sau Reva sau cine vrea
.