Capul mi se învărtea şi simţeam că o să adorm curând. Aveam nevoie de o pauză. Mi`am închis cu zgomot caietul, chiar când Nathaniel m`a întrebat ceva. M`am uitat la el, încercând să zâmbesc. Ceva cam forţat, dar a fost destul de bine, cred. Mi`am trecut o mână prin păr, ciufulindu`mi bretonul ce stătea rebel pe partea stângă. Mi`am privit mâna, aşteptând parcă ceva. Poate o minune să cadă din cer ?
- Da, pisicuţe. Drăguţe, nu ? i`am spus.
Chiar atunci dulcele sunet al soneriei ce anunţa sfârşitul orei se auzi. Am oftat satisfăcută, ridicându`mă din bancă. Am stat puţin pe loc, gândindu`mă ce aş putea face. Chiar acum aveam o fereastră de o oră, deci puteam sta mai mult pe afară. Dar singură ar fi fost plictisitor. Cum nu`mi surâdea ideea de a vorbi cu diferite fiţoase şi răsfăţate, m`am gândit să`l întreb pe Nathaniel dacă vrea să mergem pe afară. L`am privit atentă, neştiind cum să`mi aleg cuvintele. Dar până la urmă ce era cu ezitarea asta ? Doar mergem afară cu el, nu se întâmpla cine ştie ce porcărie. Mi`am luat geanta şi mi`am pus`o pe umăr, încercând să nu`l privesc direct în ochi.
- Ai treabă ? Dacă nu, ne putem plimba pe afară, dacă vrei, am spus eu, rânjind.
I-am răspuns la întrebare cu o aprobare din cap. Nu îmi plăceau atât de mult pisicile, dar nu erau atât de insuportabile. Am ridicat capul de pe bancă căscând profund. Chiar în momentul acela, soneria a sunat, profa ieşind din clasă. M-am ridicat alene din bancă, întinzându-mi toţi muşchii. Eram sătul de şcoală şi de profesori. Atunci de ce nu chiuleam de la următoarele ore? Mda, asta aveam de gând să fac, chiar dacă profesorii aveau să mă certe. Nu îmi păsa. Dar ce să fac atâta timp singur ? Bună întrebare. Chiar când îmi luam rucsacul din bancă, am auzit propunerea noii mele colege de bancă. Exact la ţanc !
-Nu, categoric că n-am nimic de făcut. Urăsc şcoala asta mai mult ca orice şi aş putea să fac orice numai să nu particip la ore. O plimbare ar fi perfectă, deşi îmi e puţin cam . . sete , dar în fine.
Mi-am îndreptat spatele şi m-am pregătit să o iau din loc, dar am aşteptat-o pe blondină.
Nu prea aveam chef de absolut nimic si nu-mi gaseam o preocupare chiar atat de interesanta incat sa treaca timpul cat mai repede.Pana la urma am hotarat sa ies din camera mea,trantind usa si iesind putin afara relaxandu-ma putin pe iarba cea verde si proaspata unde aveam sa ma asez.Ma uitam la noua noastra colega Mussa cum comunica cu Aveline parand putin plictisita si cam stoarsa de viata.Ma intrebam "oare ce o fi cu fata asta!!",as fi vrut sa intru in vorba cu ea dar imi era ca iese rau si nu va fi prea politicoasa cu mine..si sincer nu prea meritam sa ma ia toata lumea peste picior si nu..nu acceptam una din partea ei.Am asteptat frumos pe iarba ca Aveline sa termine de vorba cu Mussa ca la un moment aveam degand sa ma duc la ea...cine stie ...poate iesea ceva iar pana la urma urmei nu avea degand sa stea singura..oricum nu cred ca putea supravietui fara prieteni.Sincer si eu am trait fara prieteni,dar cand am ajuns la aceasta scoala am constatat ca am nevoie de asa ceva...si sper ca si ea sa realizeze asta.
Am plecat din padure si m`am indreptat catre scoala. Terenul de fotbal era in drumul meu, asa ca m-am gandit sa dau pe acolo. Am pasit usor pe gazon si am privit in fata. Doua fete se pare ca discutau ceva. M-am intors din drum, cu gandul de a pleca, insa un gand mai aprig ma facu sa ma intorc. Era timpul sa imi fac prieteni, sa ma integrez, poate ceilalti ma vor accepta asa cum sunt. M-am indreptat catre ele, insa niciuna nu ma privea; erau adancite in acea discutie. Am tras aer in piep si am rostit cu voce tare:
-Hei, buna! Ce faceti?
Sunt geniala! Fetele se intoarsera catre mine si ma privira adanc. Sper ca nu am deranjat.
Aceasta Aveline era foarte ciudata...atat de vesela.... gretos de vesela...si asa de copilaroasa....vorbea despre orice...Ma amuza, pentru prima data sa ascult pe cineva vorbind...intr-un fel ciudat era placut s-o ascult...Destul de ciudat... -Hei, buna! Ce faceti?
M-am uitat sa vad cine saluta si am vazut o tipa... Am schitat un zambet in coltul gurii si am lasat-o sa se aseze langa noi..." Nu deranjezi,daca asta crezi" I-am spus in timp ce priveam cerul... Eram plictisita... Dar o strafulgerare si o durere ingrozitoare m-a scos din aceasta stare... Ma durea pieptul,exact unde era pozitionat pandantivul... Am inceput sa vad negru in fata ochilor... Vazusem prea multi vampiri pentru o zi, iar instinctul meu primar de-a ucide a facut ca pandantivul sa pulseze...
Am cazut in genunchi din cauza durerii ingrozitoare si a paraliziei care-mi cuprindea trupul....Acest corp primar al meu nu era obisnuit cu atata lume in jur...imi va lua o vreme sa ma abijnuisc...Nu aveam ce face...M-am transformat... Parul negru mi-a crescut pana mai jos de genunchi si mi-au aparut hainele de "lupta" ...doar sabia de argint mai ramasese din forma mea trange...
Ooc: Zapa, dirty-lips sau Exclusive wolf...
Hm..transformarea ei m-am speriat pentru o clipa,si am hotarat s-o las pe alta data comunicarea cu ea,insa imi promiteam ca n-am s-o las balta.M-am hotarat sa ma plimb putin prin padure admirand minunatiile ei.Am intrat pe poteca padurii si imediat am auzit ciripitul pasarelelor si geamatul ursilor ce umbalu dupa..mure.Mergeam linistita,fara sa-mi fac nici un fel de griji ca poate voi intarzia la ore sau...voi luat niste absente...putin imi pasa.Deodata pandantivul meu incepuse sa pulseze lumina si se tot zbatea.Asta nu era de bine,o prezenta era pe-aproape,si nu cred ca era intorcmai pasnica asa cum credeam.M-am preschimbat in imaginea mea de noapte trange si am continuat sa merg calmandu-ma,stand cu miscarea de lupta tocmai potrivita.Un vampir necunoscut imi aparuse in cale si m-am lovit cu gheara lui puternica pe fata.Am inceput a sangera si asta nu era de bine.M-am incruntat si m-am schimbat repede in vampir fara a mai analiza situatia asa cum aveam obiceiul.Mi-am scos coltii la vedere si am inceput a ataca cu ambele ghiare si zburand cu viteza luminii,insa el era prea puternic nici nu puteam sa-l ating macar.Timp de 20 de secunde am alergat in jurul lui incercand sa-i gasesc un punct slab si sa lovesc acolo dar el a asteptat momentul potrivit si ma prins de gat lipindu-ma de un copac si strangand tare de tot.Ma sufocam.Nu mai aveam aer deloc.Timp de 15 secunde ma strans de gat foarte tare apoi a fugit spre padure infingandu-mi un cutit in sold.M-am tarat pana in curtea scolii pe picioare,i-am privit pe toti iar apoi am lesinat inexplicabil.
M-am asezat langa ele si mi-am pus lacatul la gura. Trebuia sa spun ceva, nu sa stau ca toanta. Tocmai cand imi facusem curaj si voiam sa spun ceva, Mussa a inceput sa isi schimbe forma fizica, devenind un vampir. Trebuia sa o oprim, altfel ceva rau se putea intampla. Le`am privit pe celelalte care erau deja speriate. Nu stiam ce puteam face, insa trebuia sa oprim asta.
Am privit-o pe Mussa fix in ochii si, folosind niste incantatii am putut patrunde in mintea sa, pana la cele mai ascunse ganduri. Era speriata, iar asta simteam si eu. Nu o mai puteam controla, insa nu o puteam lasa asa. Mi-am folosit controlul sentimentelor si incetul cu incetul a inceput sa se calmeze. Nu mai era atat de speriata, ceea ce era bine.
Am zgaltait`o putin dupa care si-a revenit. Totul era in ordine, mai putin eu. Eram afectata de ceea ce vazuse in interiorul mintii sale, incat puterile mi-au cedat si am cazut pe iarba.
Am tras aer in piep si m-am ridicat fortat. Le-am salutat si am plecat spre scoala. Voiam sa fiu prezenta la urmatoarea ora.
M-a zgaltait puternic...iar mintea mea a revenit din nou pe pamant... Ce fusese cu mine? Dupa expresia acelei tipe probabil vazuse cel putin un sfert din suferinta si furia din mine... Mi-am revenit, la forma mea trange si am plecat de acolo cat mai repede am putut, inaintand spre scoala. Se sunase deja, iar in fata portii am vazut pe cineva cazut pe jos, zgariat. M-am uitat mai atent si mi-am dat seama ca era tipa aia enervanta care-mi batuse in usa ...Cum o chema ...ah am uitat cum o chema...de fapt nici nu ma interesa cum o chema...Ce tipa slaba...a lesinat doar dupa cateva lovituri si in forma ei de vampir...Patetic... Mi-am canalizat puterea si am format un foc rece, albastru, care o putea vindeca...Wow... ma simt mandra...ma pot lauda unchiului ca am facut si eu odata in viata mea un gest de caritate. Am lasat-o acolo lesinat dupa ce lam vintecat...o sa se trezeasca ea... Mi-am continua drumul spre clasa...si asa intarziasem destul...offf...probabil toti erau transformati in vampiri...doar eu cu forma mea trange... Eh...
Peste cateva ore...cred ca ore eram m-am trezit vindecata,nu ma mai durea absolut nimic.Mi-am schimbat forma intr-una normala si am fugit repede in scoala ducandu-ma direct la ore.Ma simteam foarte ametita,lucrurile din jurul meu se invarteau toate.Ceav se intamplase,nu prea era genul meu sa fac asa ceva,si clar nu de la cateva lovituri sa ma simt astfel.In drum spre ore...ma gandeam ca trebuie sa merg direct la dorector si sa vorbesc cu el despre asta.Cred ca era vreo echipa de vampiri ucigatori prin imprejurul scolii iar asta ma ingrijora pentru alti studenti mai mici si fara experianta.M-am indreptat spre birou,durerea unde mi-a bagat cutitul incepea sa arda cat mai tare inauntru meu.Deschizand usa biroului am intrat cu mana la sold si am tipat dupa director ca trebuie sa vorbesc cu el urgent.Directorul m-am vazut,s-a ridicat de pe scaun si mi-a dat o mana de ajutor puanadu-ma pe scaun si intrebandu-ma foarte ingrijorat ce-i cu mine in halul asta si ce am patit.Am inceput sa-i povestec...
-Este ceva in padure,sunt o gramada de vampiri care ucid,adica asa cred.M-au...m-au atacat in padure,infingandu-mi un cutint in coaste si...cred..cred ca mi-au injectat ceva,pentru ca numai pot respira de durere.
Am cazut de pe scaun,nevazand absolut nimic,doar intuneric si fata directorului vorbind cu mine.Auzeam vocea lui ca din beci,astupata si foarte inceata,apoi nu am mai auzit nimic si am cazut in durerea continua acare se imprastia prin tot corpul.
Mda, stiam eu ca nu e o idee buna sa incerc sa intru in mintea profei. Ma prins si m-am ales, pe langa un 2, cu o detentie de nici mai mult nici mai putin de 4 ORE!!! Si asta din prima zi.
Ma indreptam spre biroul directorului, unde avea sa-mi petrec urmatoarele ore, cand am auzit o bufnitura.
Am deschis usa si am vazut-o pe Fiona pe pode si pe director aplecat aspura ei, incercan sa-i acorde ajutor.
- Ce i s-a intamplat?, intreb eu speriata si ma indrept spre ea.
Dar nu imi raspunse, ci o lua in brate si iesi din incapare. L-am urmat, dar nu l-am mai zarit pe coridoril lung si intunecat.
Ok, asta e ciudat, mi-am spus. Mi-am strans cartile de pe jos si m-am dus in camera mea. Trebuia s-o gasesc pe Aimee, voiam sa-mi cer scuze pt "intampinarea" pe care i-am facut-o astazi si pt porecla.
Pe scari m-am intalnit cu Mussa, care nu parea deloc ea. Mergea cu capul plecat, si mainile indesate in buzunarele rolingului.
M-am apropiat de ea si am intrebat-o:
Aimee? Nici macar nu stiam despre cine vorbeste.... Am zis un " Nu" scurt si am trecut mai departe...Ma chema unchiul si nu prea ii placea cand intarziam... Am intrat in biroul lui si l-am vazut asezat, iar pe un scaun era, lesinata, tipa de mai devreme. -Ce vrei? l-am intrebat. - In primul rand as vrea sa-ti vad mai des adevarata forma, asa ca ori te transformi in vampir ori ma vad nevoit sa te pedepsesc. Si in al doilea rand am nevoie de forma ta reala, pentru a extermina niste "mici intrusi" , care se pare ca fac probleme. a zis el, aratand spre fata. -Aha... inteleg... si de ce naiba sa tii omor eu? Si ce faci cu asta? -Pe Fiona o voi teleporta eu in camera ei...cat despre tine, transforma-te in vampir, ca de asta te-am adus aici...sa te mai imblanzesc si dute la ore... Si cand ai timp liber da o tura prin padure...
-Mdea...
Am iesit si m-am concentrat, pentru a ma transforma si a-mi tine puterile sub control. Am intrat la ora, fara sa bat la usa... Wow...ce ciudata era profa, in forma ei de vampir...Dar cred ca eu eram si mai ciudata fiindca toti se uitau la mine....Aaa da... haine de razboinica si parul lung.... M-am asezat in banca fara sa spun nimic....Oricum nu mai era foarte mult din ora... Aveam treaba dupa ore, asa ca puteam sa astept linistita.
Incepeam sa deschid ochii foarte incet desi ma dureau toate oasele.Nici nu stiam unde sunt,si nu-mi mai aminteam nimic decat fata directorului,atat.Ma simteam mult mai bine doar ca ma dureau putin oasele si ghiciti ce?...nu ma mai durea coasta...cred ca eram bine.Nu puteam sta in pat prea mult asa ca m-am ridicat plimbandu-ma putin pe hol.Defapt vroiam sa o intalnesc pe tipa aceea ..Mussa.As fi vrut sa-i vorbesc si sa nu ma cert cu ea.M-am ridicat din pat in picioare si ametisem putin si ma balansam in stanga si-n dreapta...peste 10 sec imi revenisem.Am iesit pe usam-am uitat la ceasul destul de vechi agatat pe hol si nu mai era mult pana elevi ieseau de la ore.Nu a durat mult si deja au inceput sa iasa unul cate unul din clase,cu fetele destul de plictisite,dar mai erau cate unii care ieseau destul de zambaresti din clasa.Insfarsit am zarit-o pe Mussa iesind de la ora.M-am indreptat spre ea,s-a oprit din mers si ma privit destul de lung...cred ca ma ura intr-un fel,pentru ca nu puteam sa-mi dau seama ce ar putea fi altceva.Am intrebat-o daca a auzit de atacurile ciudate din padure iar ea mi-a raspuns....
Am iesit de la ora, plictisita... ma simteam ciudat in forma mea de vampir... Pe hol am vazut-o pe tipa aia Fiona... m-a intrebat de atacurile alea ciudat... Ce toanta...Atacuri ciudate in padure... - Poate ca stiu...oricum tu ai face bine sa-ti vezi de treaba ta, si sa nu te mai plimbi prin padure!
Am trecut mai departe jucandu-ma cu sabia mea, pana la iesirea din cladire...Se insera deja... Am luat-o spre terenul de fotbal, apoi spre padure. Am inceput sa ma plimb nepasatoare, dar gata de lupta....Simturile mele de vampir, extrem de dezvoltate n-au simtit prezenta nici unui strain...
Ciudat...nu e nimeni...oricine, sau orice ar fi fost, disparuse...Deocamdata.... Am iesit din padure si m-am asezat pe o banca, jucandu-ma cu sabia mea de argint...
Ooc: care vrea...
Ma credea atat de proasta sau care era problema ei?...in orice caz am urmarit-o in padurea,nu ma puteam abtine,vroiam sa vada si ea ce am vazut si eu dar trebuia sa fiu ascolo spunand "Ti-am zis eu!!"...desi nu credeam ca o sa se intample asa ceva.Am intrat repede in padure ,mergand pe aleea cu pasi...o urmaream pe Mussa.Si tot mergeam..si tot mergeam...pana am vazut-o stand pe o banca si jucandu-se cu sabia ei.Era transformata in vampir,cred ca nu era chiar asa de bine....dar totusi ce cauta in padure?....cred ca ma credea si a vrut sa vada ce se intampla in padure.Simteam miros de sange,ceva era neregula,asa ca am luat forma de vampir si m-am prefacut invizibila continuand sa ies din padure si apropiindu-ma de Mussa.I-am smuls sabia din mana si am infipt-o in pamant devenind vizibila.Nu a mai avut timp sa spus nimic,sau cred ca vroia sa ma plesneasca sau in orice caz sa ma distruga...in orice caz dupa ce i-am infipt sabia in pamant pana la jumatate i-am spus:
-Trebuie sa ma asculti...nu-s proasta,incerc sa ma fac auzita de cineva,si tu este singura persoana care ar putea sa ma asculte..si...si nu cred ca esti asa de napasatoare si de afurisita,vad ca esti un om foarte bun dar te inchizi in tine.Deci,te rog macar o data sa ma asculti,doar asta iti cer.
Mi-a luat sabia din mana... Nimeni nu se atingea de sabia mea...era ultimul lucru pe care il aveam de la tata....Dragul meu mentor...singurul meu prieten... M-am uitat urat la ea si am scos sabia din pamant. Am auzit-o spunand acele cuvinte siropoase si simandicoase...Ce ciudat...pareau ca vin din inima...
Sa ascult ce spune? Auzi... de cand aveam eu timp de asa ceva... Ochii mei deveneau rosii de furie... Un vampir strain se atinsese de sabia mea...era de neconceput... -Data viitoare cand vrei sa vorbim, ai face bine sa nu te mai atingi de sabia mea...Oricum laso mai moale...am treburi mai importante acum!
Am vazut ca a vrut sa spuna ceva, dar i-am zambit, involuntar.... cea ce nu-mi statea in fire...eu sa zambesc?! Nu zambisem niciodata... Si i-am zis un " La revedere" scurt, iar apoi m-am teleportat de langa ea.
Wow...mi-a zambit sau mi s-a parut mie...oricum tipa era tare ciudata,dar n-am sa ma las pana cand nu ma asculta ce am de zis si...si poate ,poate de devenim prietene,dar asta era un gand destul de indepartat.Nu am vrut sa privesc in viitor sa vad ce se va intampla,pentru ca vroiam ca totul sa vina de la sine si nu sa fie aranjat.M-am facut din nou invizibila si am plecat din padure,pentru ca talismanul meu incepea sa devina negru,iar cineva umbla prin padure.Am ajuns imediat in scoala,am revenit la forma mea normala si continuam sa merg pe coridoarele scolii,gandindu-ma cum as putea eu s-o fac pe Mussa sa inteleaga situatia in care ma aflam,dar nici bine nu puteam sa ma gandesc la asta ca dau nas-in-nas cu directorul.Facusem o fata dinaia de tampita si incercam sa-mi ceez niste scuze ca m-am ridicat din pat fara acordul lui.
-Domnisoara..pe unde crezi ca umbli tu? Nu trebuia sa fi in pat aaa?
Ma uitam cu ochii mari cat cepele la el si cu gura inchisa,cred ca aratam ca un bidon turtit...oricum i-am spus ca nu m-am putut abtine sa nu ies din camera,trebuia sa iau ceva aer curat,nu prea suportam sa stau inchisa in camera....am pun ochii in pamant si am continuat sa merg pana in camera deschizand usa si trantindu-ma pe fotoliu privind fereastra cu bolta plina de stele.
Era dupa-amiază când am ajuns. M-am dat jos din autobuzul vechi şi mi-am luat valiza. Am răsuflat uşurată, arănjându-mi hainele cu grijă căci nu voiam să fac o impresie proastă depsre mine aici. Mi-am aurncat o privire uimită către şcoală. Este diferită de şocala la care am fost înnainte. Această şocală e cu mult mai mare şi mai aglumerată. Sigur este una din şoliile-puşcărie în care profesori te pun la respect.
Acum merge alene prin curtea şcolii târâind valiza uriaşă după mine. Am urcat încet scările din piatră şi am păşit înnăuntrul şcolii. Mergeam încet, uitându-mă în jur după biroul directorului. Prea mult uşi pentru mine. Am încetat să mai caut biroul directorului singură. Am oprit şi întrebat un puşti unde se află. Ajunsă în faţa uşi, am ciocănt de două ori la uşă după care am auzit un '' Intră ! '' scurt. Am apăsat clanţa cu o oarecare ezitare şi am intrat înnauntru.
- Bun venit aici, Elizabeth ! Am auzit o voce joasă şi matură ce venea de la un bărbat ce stătea cu spatele la mine şi privea pe geam. Asta de primire ! - I-a un loc, te rog ! Am să îţi spun câte ceva despre şocală şi câteva frântrui din regulament. Apoi nu am mai înţeles nimic. Sau cel puţin nu am vrut să aud ce bolboroseşte dânsul. Şi pe tot parcursul timpului în care el a vorbit, nu s-a întors deloc la mine. Nu i-am putut vedea de loc chipul. Chiar aşa de urâtă sunt ? A mai continat o vreme vorbind, apoi mi-a zis :
- Mergi la tine în cameră şi despachetează, am să trimt pe cineva să îţi facă cunoştinţă cu clolegi tăi şi să îţi arate locul. Mi-a indicat unde se află camera mea şi eu am pornit înspre aceasta.
Ei bine era o dupa-amiza destul de frumoasa si nu am ezitata sa ies putin sa ma plimb pe holurile scolii.Priveam fiecare tablou de pe perete,fiecare ceas care era agat,pana si rafturile cu vazele de flori le priveam si ma intrebam "Cum am ajuns eu aici?".Aceasta intrebare mi-o pun cam des,si ma gandesc de ce nu puteam sa fiu si eu o persoana normala ca "cei puri".Asa ii numeam noi pe oameni normali care duceau o viata atat de frumoasa.Noi eram oare cum insemnati,dar de ce tocmai eu?Oricum degeaba imi doresc macar pentru o zi sa fiu om normal,nu voi fi niciodata.
Mergand ce mergand pe holurile aproape goale,aud ceva miscari din camera alatura,iar eu stiam ca acea camera a fost a unui elev vampir de acum 15 ani,care a fugit din scoala,devenind un fugar.Am batut la usa destul de calma si mi-a raspuns o fata foarte draguta ,cu paru scurt si alb spunandu-i foarte entuziasta:
-Buna! Eu sunt Fiona.Tu...tu cine esti?
Cred ca este fata cea noua.Dupa cate ne spusese directorul trebuia sa apara o fata noua si cred ca aceasta era.Ei bine,aveam degand sa ma imprietenesc cu ea.Parea draguta.
Ajunsă în cameră, am despachetat şi pus la loc fiecare lucru al meu. Am cercetat camera vreme de cinci minute, mai apoi m-am aşezat pe pat închizând ochii şi aşteptând persoana care îmi va arăta locurile şi pe cei de aici. Nu a durat prea mult aşteptatul, căci ciocănitul în uşă m-a făcut să mă trezesc la realitate şi să deschid. Am deshis uşa încet, parcă temătoare de ce s-ar putea afla dincolo de aceasta.
- Bună! Eu sunt Fiona. Tu ... tu cine eşti ? Mi-a spus, foarte etuziasmată de parcă l-ar fi văzut pe Moş Crăciun, o tipă cu un păr brunet şi lung şi cu nişte ochi mari şi verzi. Părea mai mică decât mine, la ani dar nu şi la înălţime căci eu sunt scundă. Am ridicat o sprânceană şi i-am spus:
- Fiona ... încântată, cred. Şi eu sunt Stakller, Elizabeth Rose Stakller. Sunt elevă nouă aici din câte îmi aduc aminte. Tu, presupun că îmi vei fi ghid săptămâna asta, până mă voi acomoda. Am dreptate, nu ? Sau cumva greşesc persoana ? I-am zis, apoi m-am dat din uşă ca să poată intra.
M-am uitat la ea destul de ciudat gandindu-ma "ghid"... la ce se gandea,dar ma rog,am continuat sa comunic cu ea si s-o intreb daca pot fi ghidul ei chiar daca nu are unul..si in plus de asta chiar mi se parea intuziasta situatie si idee de a fi ghid.Deci am hotarat si i-am spus:
-Pai nu sunt ghidul tau,dar daca doresti as putea sa te ghidez pe unde ai nevoie,sa-ti fac cunostinta cu elevi acestei scoli,chiar nu m-am deranja,asta doar daca vrei tu...
Eu ghid? Doamne fereste,dar nu puteam pierde o ocazie destul de buna prin a ma imprieteni cu ea,deci idee imi rusadea asa ca am intrebat'o daca a terminat cu despachetatul sa pornim in asa zisa calatorie a cunoasteri...
S-a uitat ciudat la mie de parcă nu vorbeam aceaşi limbă sau ceva de genul. Am ma vorbit o vremea poi ea întrebându-mă dacă îm poate fi ghid. Deci nu ea îmi era ghid.
- Pai nu sunt ghidul tau, dar daca doresti as putea sa te ghidez pe unde ai nevoie, sa-ti fac cunostinta cu elevi acestei scoli, chiar nu m-ar deranja, asta doar daca vrei tu... Mi-a zis parcă fericită.
- O.K. Deci tu îmi vei fi ghidul o săptămână. Măcar pe tine să te cunosc . . . I-am zis pe un ton încet. M-a întrebat dacă am terminat de aşezat, eu răspunzându-i că am terminat şi că putem pleca. Apoi amieşit din cameră şi am porint încet spre sălile de clasă.
Era destul de placut afara, doar cerul, acoperit de nori gri si suparaciosi ma enerv. Ma pregateam sa intru in acea cladire intunecata si mare, care avea sa fie noua mea scoala. Nu eram prea entuziasmata, chiar daca stiam ca va fi ceva 'mai special' dacat vechea mea scoala, in care aveam voie doar sa am forma Trange. Uram acea forma, de aceea nu prea o foloseam inafara cursurilor. Cred ca de aceea m-am trasferat. In plus, toti aratam ca niste muritori si ne faceam pofta. Era un calvar acolo. Nu ma mir, chiar si bunica mea a observat, de aceea m-a transferat la aceasta scoala. A zis ca 'genul meu'. Nici acum nu stiu de ce numit-o asa. Oare e o scoala cu vampiri plini de chef de viata, de puteri ciudate? Aveam sa aflu in curand. Deja am intrat pe usa uriasa, in cladirea care ma astepta. Holul nu era foarte aglomerat, dar macar nu era gol. Urasc locurile nepopulate, monotone. Vocile elevilor se auzeau din clase. Incepea sa imi placa. Am auzit ca o sa mai fie o fata noua, Elizabeth nu-stiu-cum. Nu eram foarte interesata de ea, dar totusi vroiam sa o cunosc. M-am indreptat catre doua fete, care discutau.
-Buna, eu sut Keira Sade. Dar imi puteti zice Kei. Iar voi sunteti...?
Cred ca am fost cam prea directa. Fir-ar, stiam eu ca trebuia sa par mai misterioasa.
occ: Teki, Converse sau cine vrea.
Apoi am ieşit din cameră şi am porint încet spre sălile de clasă.
Stăteam cocoţată pe bancă şi pălăvrăgeam tot felul de chestii cu Fiona. Până la urmă nu era aşa de rău aici. Am primit deja orarul şi observ că nu este foarte încărcat şi greu pentru o şcoală cu un aşa renume. Şi m-am făcut deja şi un prieten, mai am să îi cunosc pe restul. Am putut auzi o voce din spatele meu şi m-am întors să văd cine ne întrerupe discţia. Era o tipă roşcată şi ea cred că de altfel nouă aici.
- Buna, eu sut Keira Sade. Dar imi puteti zice Kei. Iar voi sunteti...? I-am putut citi gândurile 'Am auzit ca o sa mai fie o fata noua, Elizabeth nu-stiu-cum. Nu eram foarte interesata de ea, dar totusi vroiam sa o cunosc'.
- Dacă nu eşti interesată de mine de ce ai vrea să mă m-ai cunoşti ? I-am răspns răutăcios apoi am aşteptat să îi văd expresia feţei.
- Dacă nu eşti interesată de mine de ce ai vrea să mă m-ai cunoşti ? I-am răspns răutăcios apoi am aşteptat să îi văd expresia feţei.
Ce super. Prima persoana din aceasta scoala care vorbeste cu mine. Foarte interesant raspuns. M-a cam enervat tonul aceea, parea mai mult fitos decat rautacios, dar am incercat sa ignor acest aspect. Mi-am dat parul roscat din ochi, am respirat adanc si ma gandeam ce sa ii raspund.
-Wow. spusem pe un ton un pic ironic. Prima persoana din aceasta scoala care vorbeste cu mine. Imi place atitudinea ta. Vrei sa afli de ce vreau sa te cunosc? am intrebat-o pe vampiroaica, pe un ton un pic poate prea fitos pentru mine, asteptand raspunsul ei.
occ: Converse sau Teki, sau nah, cine vrea...
- Dacă nu eşti interesată de mine de ce ai vrea să mă m-ai cunoşti ? I-am răspuns răutăcios apoi am aşteptat să îi văd expresia feţei.
- Wow. I-am auzit vocea ce suna a puţina ironie. Prima persoană din aceasă şcoala care vorbeşte cu mine. Îmi place atitudinea ta. Vrei să afli de ce vreau să te cunosc?
- Mă bucur că îţi place atitudinea mea. Cred că v-a trebuii să te obişnuieşti cu mine şi tu şi restul şcolii. Şi presupun că aş vrea să aflu. I-am zis inchizand ochii si inspirand aer puternic pentru a mă calma. Nu cred că aveam nevoie de nici o intamplare neplăcută aici. Şi mai ales din prima zi. Mi-am aruncat o privire cu ochii rozalii spre ea şi am aşteptat să văd ce avea să spună.