Să vedem, am scris şi următoarea parte dar mi se pare cam simplă. Oh, o să aştept părerile voastre deşi mi se pare că nu am fost prea atentă şi că am făcut repetiţii plus că nu am descris prea bine. Eh să vedem. Lectură plăcută, sper
.
Complicaţiile apar fără ca cineva să dorească acest lucru, când dragostea pentru cei din jurul nostru creşte, facem şi noi asta odată cu ea, pentru că departe de conştiinţă se afla impulsul ce nu ne dă pace. După ore de reflectare asupra unui subiect pe care doream să îl punem la bătaie, pentru a distruge totul, realizăm că ar fi fost o prostie fără cale de întoarcere, ce ar fi adus în urmă doar regrete. Dar ce se întâmplă atunci când după ore de gândire asupra unui lucru realizezi că singura opţiune este aceea de a sfărma totul? Trebuie să o faci pentru a nu avea regrete, ca fiinţa ta să se poată linişti şi respiraţie să fie aşa cum a durat şi până atunci. Fericirea avea un preţ foarte scump, dar nefericirea se găsea în fiecare chioşc existent pe străzile oraşului, pe gratis.
Dimineaţa sosise iar soarele îşi făcuse apariţia încercând să încălzească solul încă umed din pricina micii ploi de noaptea trecută. Printre copacii ce duceau spre complexul de apartamente în care se afla şi locuinţa lui Larry se afla un bărbat înalt cu părul de o nuanţă albă închisă, dând spre un gri, se vedea că părul său era vopsit din cauza şuviţelor blonde ce se zăreau printre firele de păr. Ochii îi avea de un albastru verzui adânc, în care te puteai pierde cu mare uşurinţă. Pe partea dreaptă a umărului său, urcând pe gât, se afla un tatuaj în formă de şarpe, sau cel puţin aceea dorea să semnifice. Privirea îi era periculoasă şi plină de seducţie, iar pe buzele sale se putea zări un zâmbet periculos de malefic. În mintea sa probabil sălăşluiau aceleaşi gânduri. Spuse cu voce tare, deşi nimeni nu se afla pe lângă acesta :
- Fii fericit câtă vreme te las să faci asta. Credeai că o să scapi de mine? Cât de mult te poţi înşela blondule.
Spunând aceste lucruri îşi ia privirea ce o avea aţintită către locul unde se afla apartamentul fratelui şatenului. Se întoarce şi merge către o maşină de culoare neagră, era un Lamborgini abia apărut. Un model destul de sofisticat, ce i se potrivea ca o mânuşă. Accelerează iar zgomotul făcut de maşină se aude până în capătul străzi.
În acel complex de apartamente, într-unul din ele se aflau doi tineri trântiţi în patul din dormitor. Deodată un zgomot enervat îl face pe blond să ridice mâna şi să trântească ceasul deşteptător de podea. Ura să se trezească de dimineaţă, dar nu avea de ales. Serviciul era servici, şi acum mai mult ca oricând voia să arate că este responsabil şi că poate avea grijă de băiatul ce se afla lângă el în dormitor, şi mai aproape în pat. Părul său albastru părea minunat, şi dacă l-ai fi pus în obscuritate ar fi putut străluci. Ochii săi nu puteau fi zăriţi pentru că îi avea închişi, încă dormea. Nu auzise zgomotul făcut de ceasul enervant. " Mai bine că nu s-a trezit, aşa îl pot răsfăţa " îşi spuse bărbatul în gând. După aceasta merge la baie, făcând un duş destul de rapid. Se grăbeşte către bucătărie şi începe să prepare ceva de mâncare.
Între timp în dormitor acei ochii mirifici de o culoare vernilă adâncă se deschideau. Acesta stătea ghemuit în pat, strângând din picioare. Simţea o durere insuportabilă în zona intimă, acea umflătură îl durea. Dar nu acel tip de durere ce are nevoie de medicamente, nu ! Îi trebuia un tratament special, o repetare a nopţii trecute. Se trezeşte însă destul de speriat. Îşi vede corpul în toată splendoarea sa, neavând niciun fel de îmbrăcăminte pe el. Nu îşi amintea unde aruncase hainele noaptea trecută, i se părea inutil oricum. Era mai preocupat de ceea ce simţea, îşi atinge zona intimă pentru a vedea dacă are vreun efect. Un geamăt destul de zgomotos iese din gura adolescentului. Nevrând să pară un pervers fără scrupule, se ridică şi merge către şifonierul aflat în dormitor, scoate de acolo o pereche de pantaloi ce nu îi aparţineau, şi îi aruncă pe acesta. După asta ia şi un tricou la întâmplare, acesta era de o culoare albă strplucitoare iar pantalonii erau albaştrii asemenea părului său. Nu îi veneau prea bine aceste lucruri, fiind largi pentru el. Blondul era mai dezvoltat şi se vedea diferenţa trupurilor acestora.
Fără să îşi dea seama o privire se aţintise asupra lui în timp ce îşi strecura mâinile pentru a-şi putea ataşa tricoul pe trup. Sclipirea din ochii bărbatului respectiv era una minunată, putea vedea dincolo de ea dorinţa de a repeta cele petrecute cu o seară înainte. Amândoi doreau acelaşi lucru, simţind asta în adâncul său adolescentul strânge din picioare pentru a-şi încolţi bărbăţia, nu voia să arate cât de mult tânjea după sex.
Inconştient şi purtat, mai mult sau mai puţin, de impulsuri băiatul cu părul albastru merge către blond şi îl sărută apăsat punându-şi braţele pe pieptul bărbatului şi strângându-i cămaşa albă în mâinile sale fine şi catifelate. Limbile lor începuseră să se intersecteze şi să joace un mic joc numit sărut. Neputând rezista, cel ce fusese atacat decide să devină prădător. Îi atinge celuilalt piciorul drept şi îşi plimbă mâinile pe abdomentul lui lăsândul să tremure. Într-un moment în care limba lui Ren se afla pe gâtul tipului cu părul blond, acesta îşi strecoară condiţionat mâna în pantalonii lui masând zona intimă, de parcă îi aparţinea. Strânge puternic, cu o mişcare lentă ce îl face pe tânăr să tremure şi să scoată un sunet arzător.
După câteva clipe în care lucrurile au decurs normal, cei doi se desprind din sărut iar unul dintre aceştia doreşte să spargă tăcerea, aşa că spune :
- 'Neaţa frumuşelule. Ce doreşti să mănânci azi?
Pe obrajii celui se fusese întrebat se aştern două pete roşiatice, ce îl făceau să fiarbă. Părul său albastru părea că ia foc din cauza sentimentelor grave de dragoste pe care le simţea, şi mai mult de atât o imensă plăcere şi un extaz greu de descris.
- Orice e bine pentru mine. Spunând asta se aruncă în braţele celui ce îi vorbise încercând să îşi ascundă faţa, pentru a nu-i fi văzute lacrimile ce îi izvorâseră din ochi. Era cu neputinţă ca cel ce fusese acoperit de braţele catifelate să nu simtă şi umiditatea ochilor săi şi lacrimile căzându-i pe albeaţa cămeşii. Inima sa începe să bată cu acceleraţie şi un nou sentiment se născuse în sufletul său. Îngrijorarea pentru altcineva în afară de el nu fusese posibilă până în acest moment. Era trecut prin flăcările Iadului şi simţea pe propriu trup greşelile făcute în trecut, nevrând să le repeată, nu cu acest înger ce îi invadase condiţionat viaţa.
Cu o privire foarte îngrijorată îl întreabă:
- Ce ai păţit? De ce plângi.. Frumosule, eu...
Dar nu reuşeşte să îşi ducă cuvintele la capăt că buzele îi fură acoperite cu un sărut pasional iar gura sa fusese invadată de aceaşi limbă ce era în căutarea partenerului de joacă.
- Eu.. sunt fericit. Momentul era unul foarte plăcut pentru cei doi, auziseră exact ce voiau să audă, de la cine voiau să o audă. În cele din urmă aveau să fie fericiţi, aceasta gândeau cei doi, însă splendoarea clipei a fost spulberată de zgomotul provocat de soneria uşii ce părea a nu se mai opri. Cei doi se priviră şi începură să râdă.
- Deschid eu. Spunând asta adolescentul se deplasează către ieşire deschizând uşa. Când zăreşte persoana ce stătea în faţa sa râsul de dinainte dispare, pe chip afişându-se o expresie destul de tristă. În spatele băiatului apare şi fratele şatenului ce îşi pune capul pe gâtul prietenului său îmbrăţişându-l, după asta spune celui ce se afla la uşă :
- Tu erai... Doreşti ceva?
- Larry, frăţioare am venit după ce este al meu.
Nu îi venea să creadă adolescentului, ce era cu limbajul ăsta? Yuzi nu vorbise aşa niciodată, desigur se referea la el . Nu era un obiect şi nu era al nimănui. Îl trădase şi nu avea niciun drept asupra lui, oricât ar fi încercat nu mai putea fi al lui, nu mai voia. Iubirea sa pentru el dispăruse, se evaporase aşa cum şi apa o face în diferite gaze.
- Yuzi pleacă. Nu vreau să te mai văd, niciodată. Eşti detestabil.
Spunând asta se desprinde din îmbrăţişarea blondului şi se apropie de uşă cu paşi destul de repezi trântind-o destul de agresiv.
- Hmmmph, cine se crede idiotul ăsta să vină aici? Este aşa un cretin!!!
Reacţia lui a fost destul de neaşteptată, era mult prea bună. Nu avea niciun resentiment, de parcă nimic nu se întâmplase, reacţionase de parcă primise o comandă nepotrivită de la un restaurant. Prindea în fiecare zi mai multă putere, de a merge mai departe şi a nu privi în urmă. Soneria nu a mai sunat... totul era clar, plecase.
*
Când viaţa atârnă de un singur firicel ce se poate rupe din clipă în clipă, ce crezi că vei alege? Să rupi tu însăţi firul ce oricum se va destrăma? Sau să lupţi pentru întreţinerea acestuia? Sunt lucruri ce rămân în întuneric pentru orice persoană, şi doar în final când poţi vedea ce ai făcut tragi concluziile, singurul lucru ce rămâne în caz de eşec.. este regretul.
Noul personaj apărut :
Tipul misterios apare doar printr-un Click. o.o
.Complicaţiile apar fără ca cineva să dorească acest lucru, când dragostea pentru cei din jurul nostru creşte, facem şi noi asta odată cu ea, pentru că departe de conştiinţă se afla impulsul ce nu ne dă pace. După ore de reflectare asupra unui subiect pe care doream să îl punem la bătaie, pentru a distruge totul, realizăm că ar fi fost o prostie fără cale de întoarcere, ce ar fi adus în urmă doar regrete. Dar ce se întâmplă atunci când după ore de gândire asupra unui lucru realizezi că singura opţiune este aceea de a sfărma totul? Trebuie să o faci pentru a nu avea regrete, ca fiinţa ta să se poată linişti şi respiraţie să fie aşa cum a durat şi până atunci. Fericirea avea un preţ foarte scump, dar nefericirea se găsea în fiecare chioşc existent pe străzile oraşului, pe gratis.
Dimineaţa sosise iar soarele îşi făcuse apariţia încercând să încălzească solul încă umed din pricina micii ploi de noaptea trecută. Printre copacii ce duceau spre complexul de apartamente în care se afla şi locuinţa lui Larry se afla un bărbat înalt cu părul de o nuanţă albă închisă, dând spre un gri, se vedea că părul său era vopsit din cauza şuviţelor blonde ce se zăreau printre firele de păr. Ochii îi avea de un albastru verzui adânc, în care te puteai pierde cu mare uşurinţă. Pe partea dreaptă a umărului său, urcând pe gât, se afla un tatuaj în formă de şarpe, sau cel puţin aceea dorea să semnifice. Privirea îi era periculoasă şi plină de seducţie, iar pe buzele sale se putea zări un zâmbet periculos de malefic. În mintea sa probabil sălăşluiau aceleaşi gânduri. Spuse cu voce tare, deşi nimeni nu se afla pe lângă acesta :
- Fii fericit câtă vreme te las să faci asta. Credeai că o să scapi de mine? Cât de mult te poţi înşela blondule.
Spunând aceste lucruri îşi ia privirea ce o avea aţintită către locul unde se afla apartamentul fratelui şatenului. Se întoarce şi merge către o maşină de culoare neagră, era un Lamborgini abia apărut. Un model destul de sofisticat, ce i se potrivea ca o mânuşă. Accelerează iar zgomotul făcut de maşină se aude până în capătul străzi.
În acel complex de apartamente, într-unul din ele se aflau doi tineri trântiţi în patul din dormitor. Deodată un zgomot enervat îl face pe blond să ridice mâna şi să trântească ceasul deşteptător de podea. Ura să se trezească de dimineaţă, dar nu avea de ales. Serviciul era servici, şi acum mai mult ca oricând voia să arate că este responsabil şi că poate avea grijă de băiatul ce se afla lângă el în dormitor, şi mai aproape în pat. Părul său albastru părea minunat, şi dacă l-ai fi pus în obscuritate ar fi putut străluci. Ochii săi nu puteau fi zăriţi pentru că îi avea închişi, încă dormea. Nu auzise zgomotul făcut de ceasul enervant. " Mai bine că nu s-a trezit, aşa îl pot răsfăţa " îşi spuse bărbatul în gând. După aceasta merge la baie, făcând un duş destul de rapid. Se grăbeşte către bucătărie şi începe să prepare ceva de mâncare.
Între timp în dormitor acei ochii mirifici de o culoare vernilă adâncă se deschideau. Acesta stătea ghemuit în pat, strângând din picioare. Simţea o durere insuportabilă în zona intimă, acea umflătură îl durea. Dar nu acel tip de durere ce are nevoie de medicamente, nu ! Îi trebuia un tratament special, o repetare a nopţii trecute. Se trezeşte însă destul de speriat. Îşi vede corpul în toată splendoarea sa, neavând niciun fel de îmbrăcăminte pe el. Nu îşi amintea unde aruncase hainele noaptea trecută, i se părea inutil oricum. Era mai preocupat de ceea ce simţea, îşi atinge zona intimă pentru a vedea dacă are vreun efect. Un geamăt destul de zgomotos iese din gura adolescentului. Nevrând să pară un pervers fără scrupule, se ridică şi merge către şifonierul aflat în dormitor, scoate de acolo o pereche de pantaloi ce nu îi aparţineau, şi îi aruncă pe acesta. După asta ia şi un tricou la întâmplare, acesta era de o culoare albă strplucitoare iar pantalonii erau albaştrii asemenea părului său. Nu îi veneau prea bine aceste lucruri, fiind largi pentru el. Blondul era mai dezvoltat şi se vedea diferenţa trupurilor acestora.
Fără să îşi dea seama o privire se aţintise asupra lui în timp ce îşi strecura mâinile pentru a-şi putea ataşa tricoul pe trup. Sclipirea din ochii bărbatului respectiv era una minunată, putea vedea dincolo de ea dorinţa de a repeta cele petrecute cu o seară înainte. Amândoi doreau acelaşi lucru, simţind asta în adâncul său adolescentul strânge din picioare pentru a-şi încolţi bărbăţia, nu voia să arate cât de mult tânjea după sex.
Inconştient şi purtat, mai mult sau mai puţin, de impulsuri băiatul cu părul albastru merge către blond şi îl sărută apăsat punându-şi braţele pe pieptul bărbatului şi strângându-i cămaşa albă în mâinile sale fine şi catifelate. Limbile lor începuseră să se intersecteze şi să joace un mic joc numit sărut. Neputând rezista, cel ce fusese atacat decide să devină prădător. Îi atinge celuilalt piciorul drept şi îşi plimbă mâinile pe abdomentul lui lăsândul să tremure. Într-un moment în care limba lui Ren se afla pe gâtul tipului cu părul blond, acesta îşi strecoară condiţionat mâna în pantalonii lui masând zona intimă, de parcă îi aparţinea. Strânge puternic, cu o mişcare lentă ce îl face pe tânăr să tremure şi să scoată un sunet arzător.
După câteva clipe în care lucrurile au decurs normal, cei doi se desprind din sărut iar unul dintre aceştia doreşte să spargă tăcerea, aşa că spune :
- 'Neaţa frumuşelule. Ce doreşti să mănânci azi?
Pe obrajii celui se fusese întrebat se aştern două pete roşiatice, ce îl făceau să fiarbă. Părul său albastru părea că ia foc din cauza sentimentelor grave de dragoste pe care le simţea, şi mai mult de atât o imensă plăcere şi un extaz greu de descris.
- Orice e bine pentru mine. Spunând asta se aruncă în braţele celui ce îi vorbise încercând să îşi ascundă faţa, pentru a nu-i fi văzute lacrimile ce îi izvorâseră din ochi. Era cu neputinţă ca cel ce fusese acoperit de braţele catifelate să nu simtă şi umiditatea ochilor săi şi lacrimile căzându-i pe albeaţa cămeşii. Inima sa începe să bată cu acceleraţie şi un nou sentiment se născuse în sufletul său. Îngrijorarea pentru altcineva în afară de el nu fusese posibilă până în acest moment. Era trecut prin flăcările Iadului şi simţea pe propriu trup greşelile făcute în trecut, nevrând să le repeată, nu cu acest înger ce îi invadase condiţionat viaţa.
Cu o privire foarte îngrijorată îl întreabă:
- Ce ai păţit? De ce plângi.. Frumosule, eu...
Dar nu reuşeşte să îşi ducă cuvintele la capăt că buzele îi fură acoperite cu un sărut pasional iar gura sa fusese invadată de aceaşi limbă ce era în căutarea partenerului de joacă.
- Eu.. sunt fericit. Momentul era unul foarte plăcut pentru cei doi, auziseră exact ce voiau să audă, de la cine voiau să o audă. În cele din urmă aveau să fie fericiţi, aceasta gândeau cei doi, însă splendoarea clipei a fost spulberată de zgomotul provocat de soneria uşii ce părea a nu se mai opri. Cei doi se priviră şi începură să râdă.
- Deschid eu. Spunând asta adolescentul se deplasează către ieşire deschizând uşa. Când zăreşte persoana ce stătea în faţa sa râsul de dinainte dispare, pe chip afişându-se o expresie destul de tristă. În spatele băiatului apare şi fratele şatenului ce îşi pune capul pe gâtul prietenului său îmbrăţişându-l, după asta spune celui ce se afla la uşă :
- Tu erai... Doreşti ceva?
- Larry, frăţioare am venit după ce este al meu.
Nu îi venea să creadă adolescentului, ce era cu limbajul ăsta? Yuzi nu vorbise aşa niciodată, desigur se referea la el . Nu era un obiect şi nu era al nimănui. Îl trădase şi nu avea niciun drept asupra lui, oricât ar fi încercat nu mai putea fi al lui, nu mai voia. Iubirea sa pentru el dispăruse, se evaporase aşa cum şi apa o face în diferite gaze.
- Yuzi pleacă. Nu vreau să te mai văd, niciodată. Eşti detestabil.
Spunând asta se desprinde din îmbrăţişarea blondului şi se apropie de uşă cu paşi destul de repezi trântind-o destul de agresiv.
- Hmmmph, cine se crede idiotul ăsta să vină aici? Este aşa un cretin!!!
Reacţia lui a fost destul de neaşteptată, era mult prea bună. Nu avea niciun resentiment, de parcă nimic nu se întâmplase, reacţionase de parcă primise o comandă nepotrivită de la un restaurant. Prindea în fiecare zi mai multă putere, de a merge mai departe şi a nu privi în urmă. Soneria nu a mai sunat... totul era clar, plecase.
*
Când viaţa atârnă de un singur firicel ce se poate rupe din clipă în clipă, ce crezi că vei alege? Să rupi tu însăţi firul ce oricum se va destrăma? Sau să lupţi pentru întreţinerea acestuia? Sunt lucruri ce rămân în întuneric pentru orice persoană, şi doar în final când poţi vedea ce ai făcut tragi concluziile, singurul lucru ce rămâne în caz de eşec.. este regretul.
Noul personaj apărut :
Tipul misterios apare doar printr-un Click. o.o
. Stiam eu ca Ren si Larry se potrivesc
. Pur si simplu sunt extrem de draguti.Iar Ren, desi nu vrea sa para un "pervers", nu prea ii iese 
)

Dupa atata timp de cand nu am comentat si eu nu stiu ce as putea spune in afara de faptul ca ficul este preferatul meu si ca il ador:X...dar sti deja:D...Ar mai fi de spus si faptul ca devi din ce in ce mai buna la scris, ador si mai mult partile yaoi:X ( sincer aici nu e o mare schimbare:))), dar am observat si ca nu mai ai asa multe greseli de tastare, iar cele de exprimare s-au evaporat:))..deh a venit primavara:)).
Ce mi-ar placea sa-i dea Larry o bataie buna sa se invete minte. Pentru Itsuki nu am decat niste presimtiri rele...pacat ca e dragut, dar daca indrazneste sa mai faca si el ceva rau o sa-l urmaresc pana in mormant ca sa i-o platesc:)).
Sunt cateva fraze care repeta aceeasi idee in capitol, si strica atmosfera. Mi-a placut violul, a fost tanoshii

)