AnimeZupCăutare

You are just my boy[shonen-ai;yaoi]

Să vedem, am scris şi următoarea parte dar mi se pare cam simplă. Oh, o să aştept părerile voastre deşi mi se pare că nu am fost prea atentă şi că am făcut repetiţii plus că nu am descris prea bine. Eh să vedem. Lectură plăcută, sper :)) .


Complicaţiile apar fără ca cineva să dorească acest lucru, când dragostea pentru cei din jurul nostru creşte, facem şi noi asta odată cu ea, pentru că departe de conştiinţă se afla impulsul ce nu ne dă pace. După ore de reflectare asupra unui subiect pe care doream să îl punem la bătaie, pentru a distruge totul, realizăm că ar fi fost o prostie fără cale de întoarcere, ce ar fi adus în urmă doar regrete. Dar ce se întâmplă atunci când după ore de gândire asupra unui lucru realizezi că singura opţiune este aceea de a sfărma totul? Trebuie să o faci pentru a nu avea regrete, ca fiinţa ta să se poată linişti şi respiraţie să fie aşa cum a durat şi până atunci. Fericirea avea un preţ foarte scump, dar nefericirea se găsea în fiecare chioşc existent pe străzile oraşului, pe gratis.
Dimineaţa sosise iar soarele îşi făcuse apariţia încercând să încălzească solul încă umed din pricina micii ploi de noaptea trecută. Printre copacii ce duceau spre complexul de apartamente în care se afla şi locuinţa lui Larry se afla un bărbat înalt cu părul de o nuanţă albă închisă, dând spre un gri, se vedea că părul său era vopsit din cauza şuviţelor blonde ce se zăreau printre firele de păr. Ochii îi avea de un albastru verzui adânc, în care te puteai pierde cu mare uşurinţă. Pe partea dreaptă a umărului său, urcând pe gât, se afla un tatuaj în formă de şarpe, sau cel puţin aceea dorea să semnifice. Privirea îi era periculoasă şi plină de seducţie, iar pe buzele sale se putea zări un zâmbet periculos de malefic. În mintea sa probabil sălăşluiau aceleaşi gânduri. Spuse cu voce tare, deşi nimeni nu se afla pe lângă acesta :
- Fii fericit câtă vreme te las să faci asta. Credeai că o să scapi de mine? Cât de mult te poţi înşela blondule.
Spunând aceste lucruri îşi ia privirea ce o avea aţintită către locul unde se afla apartamentul fratelui şatenului. Se întoarce şi merge către o maşină de culoare neagră, era un Lamborgini abia apărut. Un model destul de sofisticat, ce i se potrivea ca o mânuşă. Accelerează iar zgomotul făcut de maşină se aude până în capătul străzi.

În acel complex de apartamente, într-unul din ele se aflau doi tineri trântiţi în patul din dormitor. Deodată un zgomot enervat îl face pe blond să ridice mâna şi să trântească ceasul deşteptător de podea. Ura să se trezească de dimineaţă, dar nu avea de ales. Serviciul era servici, şi acum mai mult ca oricând voia să arate că este responsabil şi că poate avea grijă de băiatul ce se afla lângă el în dormitor, şi mai aproape în pat. Părul său albastru părea minunat, şi dacă l-ai fi pus în obscuritate ar fi putut străluci. Ochii săi nu puteau fi zăriţi pentru că îi avea închişi, încă dormea. Nu auzise zgomotul făcut de ceasul enervant. " Mai bine că nu s-a trezit, aşa îl pot răsfăţa " îşi spuse bărbatul în gând. După aceasta merge la baie, făcând un duş destul de rapid. Se grăbeşte către bucătărie şi începe să prepare ceva de mâncare.
Între timp în dormitor acei ochii mirifici de o culoare vernilă adâncă se deschideau. Acesta stătea ghemuit în pat, strângând din picioare. Simţea o durere insuportabilă în zona intimă, acea umflătură îl durea. Dar nu acel tip de durere ce are nevoie de medicamente, nu ! Îi trebuia un tratament special, o repetare a nopţii trecute. Se trezeşte însă destul de speriat. Îşi vede corpul în toată splendoarea sa, neavând niciun fel de îmbrăcăminte pe el. Nu îşi amintea unde aruncase hainele noaptea trecută, i se părea inutil oricum. Era mai preocupat de ceea ce simţea, îşi atinge zona intimă pentru a vedea dacă are vreun efect. Un geamăt destul de zgomotos iese din gura adolescentului. Nevrând să pară un pervers fără scrupule, se ridică şi merge către şifonierul aflat în dormitor, scoate de acolo o pereche de pantaloi ce nu îi aparţineau, şi îi aruncă pe acesta. După asta ia şi un tricou la întâmplare, acesta era de o culoare albă strplucitoare iar pantalonii erau albaştrii asemenea părului său. Nu îi veneau prea bine aceste lucruri, fiind largi pentru el. Blondul era mai dezvoltat şi se vedea diferenţa trupurilor acestora.
Fără să îşi dea seama o privire se aţintise asupra lui în timp ce îşi strecura mâinile pentru a-şi putea ataşa tricoul pe trup. Sclipirea din ochii bărbatului respectiv era una minunată, putea vedea dincolo de ea dorinţa de a repeta cele petrecute cu o seară înainte. Amândoi doreau acelaşi lucru, simţind asta în adâncul său adolescentul strânge din picioare pentru a-şi încolţi bărbăţia, nu voia să arate cât de mult tânjea după sex.
Inconştient şi purtat, mai mult sau mai puţin, de impulsuri băiatul cu părul albastru merge către blond şi îl sărută apăsat punându-şi braţele pe pieptul bărbatului şi strângându-i cămaşa albă în mâinile sale fine şi catifelate. Limbile lor începuseră să se intersecteze şi să joace un mic joc numit sărut. Neputând rezista, cel ce fusese atacat decide să devină prădător. Îi atinge celuilalt piciorul drept şi îşi plimbă mâinile pe abdomentul lui lăsândul să tremure. Într-un moment în care limba lui Ren se afla pe gâtul tipului cu părul blond, acesta îşi strecoară condiţionat mâna în pantalonii lui masând zona intimă, de parcă îi aparţinea. Strânge puternic, cu o mişcare lentă ce îl face pe tânăr să tremure şi să scoată un sunet arzător.
După câteva clipe în care lucrurile au decurs normal, cei doi se desprind din sărut iar unul dintre aceştia doreşte să spargă tăcerea, aşa că spune :
- 'Neaţa frumuşelule. Ce doreşti să mănânci azi?
Pe obrajii celui se fusese întrebat se aştern două pete roşiatice, ce îl făceau să fiarbă. Părul său albastru părea că ia foc din cauza sentimentelor grave de dragoste pe care le simţea, şi mai mult de atât o imensă plăcere şi un extaz greu de descris.
- Orice e bine pentru mine. Spunând asta se aruncă în braţele celui ce îi vorbise încercând să îşi ascundă faţa, pentru a nu-i fi văzute lacrimile ce îi izvorâseră din ochi. Era cu neputinţă ca cel ce fusese acoperit de braţele catifelate să nu simtă şi umiditatea ochilor săi şi lacrimile căzându-i pe albeaţa cămeşii. Inima sa începe să bată cu acceleraţie şi un nou sentiment se născuse în sufletul său. Îngrijorarea pentru altcineva în afară de el nu fusese posibilă până în acest moment. Era trecut prin flăcările Iadului şi simţea pe propriu trup greşelile făcute în trecut, nevrând să le repeată, nu cu acest înger ce îi invadase condiţionat viaţa.
Cu o privire foarte îngrijorată îl întreabă:
- Ce ai păţit? De ce plângi.. Frumosule, eu...
Dar nu reuşeşte să îşi ducă cuvintele la capăt că buzele îi fură acoperite cu un sărut pasional iar gura sa fusese invadată de aceaşi limbă ce era în căutarea partenerului de joacă.
- Eu.. sunt fericit. Momentul era unul foarte plăcut pentru cei doi, auziseră exact ce voiau să audă, de la cine voiau să o audă. În cele din urmă aveau să fie fericiţi, aceasta gândeau cei doi, însă splendoarea clipei a fost spulberată de zgomotul provocat de soneria uşii ce părea a nu se mai opri. Cei doi se priviră şi începură să râdă.
- Deschid eu. Spunând asta adolescentul se deplasează către ieşire deschizând uşa. Când zăreşte persoana ce stătea în faţa sa râsul de dinainte dispare, pe chip afişându-se o expresie destul de tristă. În spatele băiatului apare şi fratele şatenului ce îşi pune capul pe gâtul prietenului său îmbrăţişându-l, după asta spune celui ce se afla la uşă :
- Tu erai... Doreşti ceva?
- Larry, frăţioare am venit după ce este al meu.
Nu îi venea să creadă adolescentului, ce era cu limbajul ăsta? Yuzi nu vorbise aşa niciodată, desigur se referea la el . Nu era un obiect şi nu era al nimănui. Îl trădase şi nu avea niciun drept asupra lui, oricât ar fi încercat nu mai putea fi al lui, nu mai voia. Iubirea sa pentru el dispăruse, se evaporase aşa cum şi apa o face în diferite gaze.
- Yuzi pleacă. Nu vreau să te mai văd, niciodată. Eşti detestabil.
Spunând asta se desprinde din îmbrăţişarea blondului şi se apropie de uşă cu paşi destul de repezi trântind-o destul de agresiv.
- Hmmmph, cine se crede idiotul ăsta să vină aici? Este aşa un cretin!!!
Reacţia lui a fost destul de neaşteptată, era mult prea bună. Nu avea niciun resentiment, de parcă nimic nu se întâmplase, reacţionase de parcă primise o comandă nepotrivită de la un restaurant. Prindea în fiecare zi mai multă putere, de a merge mai departe şi a nu privi în urmă. Soneria nu a mai sunat... totul era clar, plecase.
*
Când viaţa atârnă de un singur firicel ce se poate rupe din clipă în clipă, ce crezi că vei alege? Să rupi tu însăţi firul ce oricum se va destrăma? Sau să lupţi pentru întreţinerea acestuia? Sunt lucruri ce rămân în întuneric pentru orice persoană, şi doar în final când poţi vedea ce ai făcut tragi concluziile, singurul lucru ce rămâne în caz de eşec.. este regretul.



Noul personaj apărut :

Tipul misterios apare doar printr-un Click. o.o
Fir-ar el de pc X-( din cauza lui mereu nu reusesc sa ajug la timp si sa dau si eu un comm...eh...macar am reusit sa citesc pana la urma;)). Acum despre fic: in primul rand arigatou pt continuarea pe care o asteptam asa de mult si pentru ca ai facut-o asa cum am sperat eu:X. A fost superb capitolul la fel ca si asta pe care tocmai l-ai postat. Ai spus cumva k e cam simplu? Ce e simplu? Eu nu vad decat un capitol minunat si nici macar nu am ce critici sa iti dau. Am vazut cateva greseli minore, insa actiunea a fost prea buna pentru ca sa mai le insir, oricum nu-s importante.
Larry si Ren au devenit preferatii mei din fic si vrea sa ramana impreuna. Iar pe Yuzi - sa nu-l mai vad!!!!! Cum adica "am venit după ce este al meu"? Ce se crede la el acasa si cere telecomanda de la televizor? Bine..nu am nimerit-o cu comparatia, dar nu asta era important ci faptul ca-l trateaza pe Ren ca pe un lucru. L-a priedut din cauza lui si acum mai are tupeul sa vina si sa-si impuna dorinta in fata lui...ce baka X-(. Insa cel mai tare m-a surprins noul personaj...cine e dragutul ala? Nu-mi spune ca vrea sa le faca rau lui Ren si Larry ca il extermin:)).
Ok...cam atat am avut de zis...gambate kudasai si ja ne:*
Am omis un capitol din cate vad...desi eram sigura ca lasasem reply...in fine..cred ca sunt prea ametita..
Continuarea a fost prea dulce :X . Stiam eu ca Ren si Larry se potrivesc :-". Pur si simplu sunt extrem de draguti.Iar Ren, desi nu vrea sa para un "pervers", nu prea ii iese :)). Dar mie-mi place si asa :P
Si ce tupeu pe Yuzi.Auzi la el..sa vina asa neanuntat si sa se mai si comporte ca un nesimtit.S-o fi gandit mult? :))
In schimb m-a amuzat foarte tare replica de la deschiderea pozei : "Tipul misterios apare doar printr-un Click. o.o ". Nu stiu de ce dar imi da impresia de reclama la sapunuri si detergenti :))) .Cel putin mie asta mi-a venit in minte prima oara =)))
Oricum tipul arata chiar inspaimantator. Ma intreb ce treaba o avea cu Larry? Abia astept urmatorul capitol.
Spor la scris bye bye :bye:
Well am scris capitolul următor, nu ştiu cât de plăcut va fi dar sper să vă placă.
Vă mulţumesc pentru părerile şi comentariile voastre. Sper să îmi citiţi ficul în continuare şi să nu vă dezamăgesc.

Lectură plăcută.


Speranţa este mai aproape de fiecare persoană cu fiecare pas în viaţă pe care îl face, odată ce a călcat strâmb şi totul se revarsă asupra sa devine mai optimist, sau mai pesimist. Depinde de fiecare caracter cum reacţionează la puterea magnifică a Universului, magnifică şi cu toate acestea intolerabilă şi dură. Sentimentele pot fi aruncate în vid fără cea mai mică sclipire iar inteligenţa devine decât un lucru insignificant ce nu duce decât la o supraevaluare de sine, deloc necesară. Iubirea? Nu ştii dacă se mai poate tolera să o gândeşti, să o simţi, şi cel mai important... să o arăţi.
*
- Eşti sigur de asta? Buzele blondului se mişcau foarte repede încercând să ascundă îngrijorarea pe chipul său, deşi camera era încă goală. Se uita în jur de parcă era speriat, nu voia ca discuţia telefonică pe care o purta să fie auzită, dar în apartament.. se afla doar el. Respiră adânc până ce se calmă şi putea fi din nou în aceaşi ipostază morală ca şi înaintea ygomotului provat de telefon, ce sunase brusc.
- Vreau să te văd!
În partea cealaltă a telefonului se auzea o voce groasă şi amuzantă, care de această dată îşi păstra seriozitatea, încercând să fie cât mai convingător posibil. Buzele i se puteau auzi prin micul aparat mişcânduse iar respiraţia lui uşoară era resimţită uşor. Blondul se încruntă, deşi cealaltă voce era extraordinar de calmă şi interesantă, conferea un sentiment de singuranţă familiară ce putea scoate orice suflet pierdut în abis. El însă nu dorea să îl asculte, ci mai degrabă să se descotorosească de acea discuţie inutilă, de care, credea el, nu avea nevoie. Se înarmă cu multă forţă trăgând o gură de aer considerabilă înainte să spună ceea ce avea de gând.
- Uite ce e..
Nu apucă să ducă ceea ce începuse la capăt, nici măcar să continue pentru că uşa apartamentului se deschise şi un tânăr spuse destul de fericit :
- Am ajuns!
Vocea aceasta îl făcu pe bărbat să tremure, cel cu care purta conversaţia auzise vocea aceea cristalină, înţelese că nu mai putea vorbi şi închise brusc. Privirea celui ce intrase era nedumerită, încerca să schiţeze un zâmbet pe faţă, chair şi unul fals, dar nu reuşi pentru că privirea bărbatului era înfricoşătoare, avea ochii destul de mari şi o figură încruntată, mai serios de cât îl văzuse vreodat. Scapă micul ghiozdan ce se afla încă pe umărul său stâng şi rămâne neclintit, nu înţelegea de ce i se adresa lui acea uitătură. Nu făcuse nimic, din câte îşi amintea.
- Hei micuţule, acum îşi formă o expresie veselă pe faţă lăsându-şi buzele să se ridice până aproape de urechi, schitând un zâmbet larg şi primitor, ai venit. Te aşteptam, scuze era un telefon de la firmă, mă surprinsese un lucru. Dar este bine acum. Scuză-mă te rog, nu am vrut să te sperii. Spunând asta se mişcă către adolescent şi îl prinse într-o strânsoare destul de puternică. Îşi apăsă buzele peste ale sale lăsând un sărut lung să îi pătrundă.
Noaptea se aşternuse asupra oraşului şi luna încerca să îşi facă apariţia deşi cerul era învolburat de nori negri, de abia vizibili din cauza întunericului ce se revărsase asupra atmosferei.
- Ahh, te rog.. nu pot respira.
Spuse adolescentul încă strâns la pieptul blondului, ce îl ţinea foarte strâns şi nelăsându-i nici un moment liber, buzele lor fiind încă lipite. Când îşi dădu seama de acest lucru, şi după ce tânărul prinse un moment de pauză îi spuse acele lucruri. Se opri brusc şi mâna sa se furişă discret pe sub tricoul băiatului, îl trânteşte pe podeaua rece şi începe să îl pipăie. Acesta gemea iar pe faţa sa se putea vedea o anumită plăcere, de care nu putea scăpa. Ochii săi se strângeau singuri şi lăsau zgomotele să iasă din gură, de parcă erau fireşti. Braţele sale erau răsfirate în jurul trupului în timp ce acele mâini puternice le păstrau intacte, de parcă ar fi dorit să evadeze. Limba bărbatului se prelingea pe abdomenul tremurând al băiatului.
- Nu contează de câte ori îţi fac asta, tu ai tendinţa să fii speriat. Spune-mi, se opri pentru câteva secunde pentru a lăsa o ruptură de curiozitate şi aşteptare intensă între ei, se uită adânc în ochii puri ai celui ce se afla sub acesta, şi contnuă, să mă opresc?
Faţa lui Ren fu puţin deranjată de întrebare în timp ce corpul său încearca să se mişte pentru a nu arăta şi mai tare neliniştea de care era curprins trupul său, deşi asta doar agrava starea sa iniţială. Vocea îi era blând, aproape rugătoare.
- Te rog..., nu te opri.. Ahhh. În timp ce spuse asta cel ce se afla deasupra sa îşi permise îndrăzneala de a-şi strcura mâna deasupra blugilor săi începând să apese cu mişcări aleatori zona sa intimă, cu acel strat protector de pantaloni pe care îi purta se simţea mult mai dureros, şi mai excitant. Dădea o nouă senzaţie ce nu aducea cu sine decât perversiune. Gemu de plăcere, fără a-şi da seama ce zâmbet provoca durerea lui exorbitantă. Sfârcurile sale fură înconjurate de un şir lung de săruturi bruşte şi muşcări agresive. Dinţii aceia mari şi albi se aşternură pe pielea sa catifelată şi începură să se strecoare, pentru a-l pătrunde. O mână, mai mult decât indecentă, îşi luă singură permisiunea să deschidă blugii lui, şi să îşi strecoare mâna pe sub boxeri masând cu o tendă sălbatică, umflătura aflată acolo. Sunetele scoase de prada aflată încă jos fură liniştitoate, şi pătrunzătoare.
După acest eveniment plăcut, blondul merge mai departe. Nu se sătura, şi în ziua ce trecuse cei doi avuseseră relaţii sexuale. Fiecare privire, fiecare întâlnire.. păreau unice şi aveau sentimentul că " mâine se vor termina ", de aici deriva această dorinţă nesfârşită.
- Te vreau!! Spuse băiatul cu părul albastru în timp ce pe frunte îi apăru o urmă de sudoare din cauza geamătelor puternice care îi fuseseră provocate.
La auzul acestor cuvinte o tăcere imensă se aşterne în încăpere, tot ceea ce se putea auzi erau mişcările lente ale lui Larry încercând să îl dezechipeze pe Ren, şi vocea lui tremurândă ce parcă spunea : Pătrunde-mă !
Momentul dură destul de lung, în timp ce aceştia se uniră pentru încă odată, o altă amintire de care nu se puteau lipsi. Un scrâşnet fu auzit ieşind din gura blondului, după care sunetele de plăcere provocate de Ren.
* Trecură aproximativ 3 ore de la evenimentul petrecut pe podea, în baie se auzea zgomotul plăcut provocat de picăturile apă ce se rostogoleau pe trupul fragil al tânărului cu părul albastru, faţa lui părea mai catifelată ca niciodată însă era curpinsă de multe semne violente, provocate de muşcăturile sălbatice ale partenerului său de sex, şi de viaţă, pe scurt.. iubitul său.
Vocea acestuia se aude, ca din senin.
- Frumosule, dacă nu ieşi mai repede de sub duş cred că voi veni să te devorez cu apă cu tot.
- Ies imediat, răspunse acesta destul de serios. Încerca să îşi ascundă aerul de amuzament ce îl curpindea la auzul acelei fraze.
Ieşi din baie cu un prosop în cap, purtând doar o pereche de boxeri, de culoare roşie. Era o culoare destul de interesantă şi aprinsă ce se combina cu albastrul intens din capul său, firele lăsau picături de apă să se reverse pe umerii săi în timp ce, cu ambele mâini, îşi freca prosopul în cap, acesta era alb asemenea varului, parcă nou şi nefolosit.
- Arăţi apetisant, dacă aş fi un vampir ţi-aş suge sângele chiar şi dacă mi-aş pierde nemurirea.
- Eşti glumeţ, spuse adolescnetul cu un zâmbet larg pe faţă, complimentul îi priise chiar mai bine decât ar fi crezut. Avea o slăbiciune pentru comparaţiile agresive, deşi părea un înger, era un demon în devenire. Tot ceea ce se întâmpla în jurul lui îl schimba şi făcea să reregrete toate comentariile stupide şi inocente din trecut, îl făceau să devină un mic viciu, o dependenţă pentru oricine îl vedea sau atingea, o jucărie a plăcerii, dincolo de dragoste. Gândidndu-se şi el la această posibilitate vastă o expresie tristă i se aşternu pe faţă. Stătu câteva momente, apoi şopti ceva, în speranţa că poate nu a fost auzit, dar aceasta a fost spulberată de Larry.
- Spune?
Numele acestuia fusese şoptit, aşa că răspunsese. Nu ştia ce urma să îi fie spus, dar pentru el putea asculta orice.
- Ştii.. eu, aş vrea ca relaţia noastră să nu se bazeze decât pe pasiune, vreau să ne năruie şi sentimentele de iubire, şi să trăim intensitatea.. A spus acestea cu mare greutate, pentru că răsuflarea îi era întretăiată şi roşeaţa din obrajii săi se înteţise. Sângele îi fierbea în vene şi nu îşi putea ascunde curiozitatea pentru răspunsul ce urma să îi fie dat.
- Dar mai presus de asta, se află dragostea noastră. Nu este doar pasiunea, ea este doar fructul iubirii noastre. Pentru că dacă aceasta nu ar exista, mă refer strict la ceva mult mai mult decât compasiune, noi nu am putea trăi. Nu doar te vreau pentru corpul tău ci pentru că eşti tu, când te văd de abia îmi pot menţine respiraţia fermă şi inima îmi accelerează ca a unui adolescent, ca la prima întâlnire.. Sunt îndrăgostit de tine până peste urechi, dacă aş putea.. mi-aş da şi viaţa pentru tine.
În timp ce rostise asta se apropie uşor de Ren şi îl împinse blând lângă perete, îşi lăsă buzele peste ale sale şi i le cuprinse într-un sărut dulce.
- Te iubesc, rosti el cu o voce mai convingătoare ca oricând. Adolescentul îi răspunse docil.
- Şi eu....
Clipele treceau pe nerăsuflate, sentimentele se amestecau iar limbile lor se încrucişau, dragoste..pasiune, şi ce urma să vină, toate amestecate formau Paradisul, visul fiecărui îndrăgostit. Însă în acesta nu puteau fi mai mulţi candidaţi pentru o singură floare, mai departe.. aveau să fie aflate toate.
*
Lumina puternică se răsfira pe întregul Pământ, Soarele lăsânduşi braţele deschise pentru a da drumul razelor ce urmau să încălzească solul. La fel ca altă dată în faţa acelui complex de apartamente, lângă acelaşi copac se afla bărbatul misterios. Îşi trece limba peste buzele roşiatice în timp ce scuipa agresiv pe sol, lăsând urma de salivă să străpungă solul. Îşi aprinse o ţigară şi sorbi uşor din ea. Privi, şi spuse neclintit :
- În curând...
Vocea îi fu stopată de fumul de ţigară, continua să absoarbe savoarea toxică a tutunului, era îngrozitor de puternică şi plăcută, pentru un asemenea caracter feroce.
Let me see, am scris următoarea parte, so sper să vă placă şi aceasta. Mulţumesc de comentariu Raluca.


Când te afli la o depărtare de un metru de o altă fiinţă, pe care poate ai dori să o atingi, şi te abţii. Cum se numeşte? Laşitate sau puterea de a merge mai departe fără aceasta? Există o a treia obţiune, dar pentru cei ce nu pot fi atenţi la aceasta le scapă, fără a se mai întoarce la aceştia. Nu este laşitate, nici putere... Este iubirea cu care renunţi la fericirea ta pentru a altuia.
- " Şi atunci a şoptit destul de suav, destul de uşor încât urechile sale să nu fie rănite Te iubesc. Cuvintele au fost rostite cu dulceaţă, îi pătrundeau simţurile şi ar fi dorit să nu fie acolo, pentru că deja era pierdut în abisul plăcerii. "
- Destul Renji, poţi lua loc.
Auzind acestea de la profesorul din faţa sa, tânărul cu părul albastru îşi ia locul, bine meritat, în bancă. Începe să privească pe fereastră şi să se gândească la cuvintele pe care le tostise, şi la semnificaţia lor. Studiau " eroticul " ca temă a Literaturii Universale, era un simplu citat luat din propriul său proiect, ce îl avusese de făcut. Pasiunea dincolo de iubire, aşa o numise. Inspirată din propria sa viaţă, de care niciunul nu era conştient.
În timp ce privea pierdut în jurul clasei, nu aude soneria ce anunţă sfârşitul ultimei ore de curs. Era doar pierdut în propriile sale gânduri, şi întunericul ce îl năpustise, Mitsue nu venise nici în această zi la şcoală. Fugea de el, dar nici acesta nu dorea să o vadă, ci doar să îi vadă privirea. Îl mai putea privi în ochi? O crezuse.
În timp ce tânărul realiză că ajunsese momentul pentru plecarea sa spre casă, acea nouă casă, tânărul bărbat cu părul blond se afla într-un restaurant mai puţin cunoscut, nu foarte rafinat dar foarte bine îngrijit, numit Renya. Stătea la masa pentru două persoane, scaunul din faţa sa nefiind încă ocupat. Îşi aprinse lejer o ţigară, pe care o devoră în linişte. Afară se aude zgomotul enervant făcut de o motocicletă. Curând pe uşa restaurantului intră un bărbat înalt cu părul aruncat în diferite părţi, destul de dezordonat însă dându-i un aspect interesant, atrăgător. Câteva domnişoare aflate lângă intrarea în încăpere au început să îi zâmbească discret. Acesta se mulţumi să le facă cu ochiul, într-un mod mai pervers. Ochii săi erau de un albastru strălucitor, prin care de abia se putea zări nuanţa de verde. Purta o pereche de blugi negri şi un tricou de culoare albastră, foarte închis. Pe deasupra avea o jachetă neagră iar adidaşi aveau aceaşi culoare ca şi tricoul. Pe gât încă îi putea fi zărit tatuajul agresiv, şi totuşi ispititor. Merse cu nişte paşi destul de eleganţi, deşi păreau aruncaţi în aer, către blondul aflat la masa respectivă. Se aşează şi îl priveşte, foarte insistent, în ochi.
- Mai apetisant ca oricând Larry.
- Ce vrei?
- Calm, calm. Ştii foarte bine că tânjesc după un singur lucru, care mai mult ca orice este al meu. Mai bine ca tine, nimeni nu ştie asta. Spunând asta îi acoperă mâinile blondului cu o mână, iar cu cealaltă începe să se joace cu şuviţele bărbatului, ce erau destul de moi. Dădeau o senzaţie de plăcere la pipăire. Însă acesta nu se lasă sfidat, îşi trage mâinile şi îşi întoarce privirea, ceea ce îl face pe celălalt bărbat să scape controlul. Larry îi adresează o privire urâtă şi plină de dispreţ, după care spune:
- Isuki, spune-mi ce vrei? Nu am de gând să te primesc în viaţa mea, după cum bine cred că ai observat. Nu te vreau aproape de mine sau de cei din jurul meu. Ce preţ are depărtarea ta?
Adresândui-se asta bărbatul cu părul gri, deşi culoare artificială, se încruntă ţi îl priveşte agresiv. Lăsă câteva momente de tăcere între acele vorbe şi privirea dură, după care spune şi acesta:
- Larry, un singur lucru vreau de la tine, acela eşti tu. Preţul nu este negociabil. Ori eşti al meu, ori te fac al meu. Nu merge deloc, oricum ar fi tot eu câştig. Depinde de tine cât vrei să suferi.
- Află că nu mă interesează părerea ta, chiar deloc. Nu sunt laşul de altădată, persoana mea este cea care contează cel mai puţin.
Spunând asta se ridică, aruncând pe masă banii pentru a achita nota de plată. Se ridică sălbatic şi iese la fel, aruncându-se în maşina aflată în faţa clădirii. Accelerând, zgomotul făcut de automobil a putut fi auzit şi în restaurant. Cel ce fusese lăsat singur râse amarnic, priviea îi era ataşată parcă asupra unui lucru invisibil. În timp ce scotea o ţigară din pachetul aflat în buzunarul jachetei, acesta şopteşte printre dinţi :
- Drăcie, Dracul te-a pus să te culci pe o ureche Larry dragă. O să te lovesc unde te doare mai tare, şi după, lovitura finală va fi în acelaşi loc. Fără să îţi dai seama o să mă implori să fiu cu tine. Să te ia dracu'.
*
Dimineaţa se aşternuse în acelaşi oraş din Japonia, în Tokio şi toţi cei aflaţi acolo îşi începuseră treburile obişnuite. Într-un apartament destul de spaţios, într-o cameră încă întunecată, lumina neputând intra din cauza jaluzelelor încă netrase din faţa ferestrelor, se afla un şaten cu o privire blândă ce ascundea multe secrete perverse. Lângă acesta se afla roşcata cu privirea sa inocentă, pierdută în spaţiul viselor, din care niciodată nu reuşea să se trezească. Vocea bărbatului ce se afla lângă aceasta o trezeşte.
- Hei, Mitsue.. Aş vrea să mergi la şcoală azi. Ai lipsit prea mult.
Obrajii săi se înroşiră, asemenea părului, de parcă ar fi fost un rac. Îşi deschide gura spunând destul de timidă :
- Dacă asta este ceea ce îţi doreşti.. Dar Yuzi.. Ce îi voi spune ? Lui Renji?
Tăcerea se aşeză între cei doi, parcă acaparând atmosfera până ce şatenul, de parcă ar fi aruncat mii de pahare pe jos, spune rupând tăcerea :
- Indiferenţă, exişti, există, dar nu împreună. Ignoră-l. O să am eu grijă să nu te deranjeze.
- Dar..
Nu a putut continua pentru că mâinile băiatului au început să se mişte pe trupul său, îi acoperă sânii cu ambele mâini şi începe să îi maseze muşcând uşor fiecare parte a corpului. Îşi trece limba peste gâtul său, după care o sărută muşcându-i buzele. Un firicel de sânge se coboară pe bărbia fetei dar fu absorbit imediat de tânărul şaten.
După câteva ore, în care totul decurse aşa cum era normal, roşcata se afla în acelaşi loc în care se afla şi tânărul cu părul albastru. Aceştia erau la intrarea din liceu, singuri. Pentru a evita un contact direct, băiatul intră primul neprivind-o decât foarte discret, pentru a vedea dacă este urmărit cu privirea. Încerca şi ea să pară indiferentă însă privirea plină de milă şi spaimă o trădă, durerea pe care nimeni nu i-o putea lua, era sunetul abrupt al trădării.
Se aşezară în clasă, de această dată la locuri diferite, locul de lângă adolescent devenind iarăşi liber. Când se văzu singur în acel loc îşi întoarce privirea către cer, străpungând fereastra cu privirea. Norii erau destul de rari iar albastrul puternic dat de văzduh era ameţitor. Plăcerea putea fi simţită doar printr-o simplă uitătură, ar fi dat orice să poată atinge norii, soarele şi cerul, dar ştia că ceea ce va atinge va fi doar o iluzie, pentru că va fi distrus dinainte să facă ceva.
Nefiind până atunci atent la ceea ce se întâmplă în clasă, se afla la ora de Literatură, şi ceilalţi îşi citeau proiectele. Tema de această dată era aceea a supravieţuirii. Aude fără să vrea cuvintele Distruge sau vei fi distrus . Acest lucru îi captă imediat atenţia, atât lui cât şi celorlalţi. Se gândea la un singur lucru, iar prin mintea sa treceau următoarele gânduri : De această dată, dacă cineva încearcă să mi-l răpească, fie şi numai printr-o privire, pe Larry.. Ce voi face? Voi sta înapoi s-au voi lupta victorios pentru a fi cu el? A-l câştiga? Plăcerea şi pasiunea contra iubirii. Ce mai este aceasta? Lupta fără vărsare de sânge, şi dragoste fără perversiuni. De aceea.. atunci când va veni momentul voi apăra ce este al meu, pentru ca şi ceilalţi.. când va fi cazul, să îmi respecte deciziile.. . Acestea au fost singurele propoziţii ce i-au trecut prin minte până la terminarea orelor de curs. Cu toată această dispoziţie visătoare uită complet de tânăra roşcată, şi nu o privi întreaga zi deşi aceasta îi dădea mereu priviri exagerate, căutând să vadă ce mai face. Era un lucru foarte sigur, nu îl uitase şi încă ar fi vrut să fie cu el. Atunci de ce era cu fostul iubit al acestuia? Nici ea nu era conştientă de acest lucru.
*
Orele de curs au trecut pe nesimţite. Se întunericise, din cauza programului schimbat la liceu Ren trebuia să aibă cursuri până seara, ceea ce îl făcea să plece târziu spre casă. Merse însă liniştit, încă pierdut în gânduri. Când fără să îşi dea seama se îmiedică de picioarele altei persoane, îl priveşte destul de suspect după care o urmă de ură se aşterne pe chipul său. Cuvintele îi ieşiră fără măcar să vrea.
- Idiotule, încă mai intervi în calea mea? Demn de dispreţ, nici măcar asta nu pot simţi pentru tine, eu..
Dar nu putu continua pentru că braţele sale au fost curpinse de mâinile celuilalt şi a fost curpins într-un sărut forţat de unde buzele sale au fost muşcate. Fără să îşi dea seama a fost purtat în maşina din faţa sa. Acea maşină neagră luxoasă şi acelaşi şaten pe care îl iubise odată. Nu ştia ce se întâmpla şi unde urma să fie dus, era încă inconştient.

Fiecare pas făcut şi fiecare privire acordată pe furiş. Nu face pe nimeni să îşi piardă mai tare cumpătul decât ura nesăbuită, gândurile necurate ascunse în milă.. Perversitatea ascunsă după presupusa dragoste, ce nu este decât un gând provocator al minţilor diabolice. Fără să îţi dai seama cazi într-un lac din care nu mai poţi fi scos, acela al pasiuni. Când vei ieşi de acolo nu vei putea ateriza decât în tărâmul obsesiei.
Odată ce te-ai împiedicat, deşi te ridici, nu vei mai putea merge drept...
Um..acesta a fost un capitol care merita toata aprecierea mea.
Actiunea este extrem de interesanta de la inceput pana la sfarsit.Descrierea de asemenea.
Mi-a placut tot ce mai...In special prima parte si finalul.Acel personaj nou..caracterul lui imi trezeste interesul, desi stiu ca va fi un personaj negativ, imi place cum l-ai descris..Frumos in exterior, si cu un limbaj... mai colorat :D
Acum sfarsitul..de asemenea, interesant.Nu din cauza ca Yuzi l-a sarutat pe Ren (eu inca cred ca nu se potrivesc :P ) ci pentru ca e un obsedat :)). Ok..suna ciudat:))
Chiar ma bucura evolutia ta si abia astept noul capitol.Spor la scris :*
:bye:
Well, m-am g
Of...de cand nu am mai trecut pe aici si nu ma refer numai la fic ci si la sit..pare o eternitate:(. Oricum ma bucur ca am putut sa citesc fiecare capitol in momentul in care aparea datorita tie >:D< Dupa atata timp de cand nu am comentat si eu nu stiu ce as putea spune in afara de faptul ca ficul este preferatul meu si ca il ador:X...dar sti deja:D...Ar mai fi de spus si faptul ca devi din ce in ce mai buna la scris, ador si mai mult partile yaoi:X ( sincer aici nu e o mare schimbare:))), dar am observat si ca nu mai ai asa multe greseli de tastare, iar cele de exprimare s-au evaporat:))..deh a venit primavara:)).
In rest, legat de actiune pot doar sa te rog sa te grabesti cu nextu:D..k altfel cred k o sa te stresez pana termini:))
ok...in rest totul e numai de bine..gambate si ja:* >:D<
Merci-merci. Am venit si cu o continuare.
Lectura placuta!

________________________________________________________________
Placerea imensa de a fi purtat
Uf...incepe sa-mi placa tot mai mult de Isuki..desi banuiesc ca pune el ceva la cale..Ma intreb ce planuri o avea..Si fiindca n-am apucat sa postez la celalalt capitol, spun acum :Yuzi este un dobitoc! Gata acum ma simt mai bine :)).
Ce pot sa mai spun?Imi place, asta deja o sti..
Sincer nu prea am inspiratie la ora asta si nici chef, dar daca nu las comm acum, maine sigur nu las.
Iti urez spor la scris si abia astept nextu'
bye bye :bye:
Incep prin a spune ca imi place foarte mult acest fic. Nu le-am citit pe toate, dar acesta e printre preferatele mele:x. L-a inceput nu mi-a convenit aparitia lui Larry, dar nu-mi mai place asa mult de Yuzi dupa ce i-a facut lui Ren. Daca il vroia inapoi putea sa incerce prin alte metode, cat despre aceasta continuare ce pot spune. Nu am vazut greseli si sunt foarte curioasa de cum vor decurge lucrurile. Spor la scris pentru ca sunt nerabdatoare sa citescu in continuare. Bye and kisses:*.
Am aterizat si eu pe aici:D. Ce sa spun yo?...Pay, in primul rand ma bucur ca Larry si Ren sunt inca impreuna si sper sa nu se schimbe asta niciodata si asa am suferit la despartirea lui Ren de Yuzi:)) Acum nu-l mai suport pe Yuzi! :-L Ce mi-ar placea sa-i dea Larry o bataie buna sa se invete minte. Pentru Itsuki nu am decat niste presimtiri rele...pacat ca e dragut, dar daca indrazneste sa mai faca si el ceva rau o sa-l urmaresc pana in mormant ca sa i-o platesc:)).
Altceva nu mai am de spus doar sa scri cat mai repede nextu'...sau cat de repede se poate bye bye:*:bye:
Nu-mi spune ca se culca si cu asta=))incep sa cred ca ren e "o femeie usoara" :)) ce vroiam sa-ti zic sysu. Ai grija la expirmare :-? Sunt cateva fraze care repeta aceeasi idee in capitol, si strica atmosfera. Mi-a placut violul, a fost tanoshii 8->
Greseli nu stiu daca ai pentru ca nu am fost atenta, insa ai grija la ce ti-am spus mai sus. imi place felul cum mergi cu ideile, reusesti sa dai intotdeaun un soc :)) :X ceea ce-mi place asa ca astept continuarea :>
Kisu
Oh, ce de comentarii. Va multumesc foarte mult tuturor celor ce au citit.
Apreciez acest lucru! Am venit si cu urmatoarea parte.
Lectura placuta!

___________________________________________________________________
Viata se transforma treptat
Alt capitol :D. S-o ti tot asa, eu nu ma supar:)). Acum in legatura cu ficul, il stang de gat pe Yuzi!!! :-L De ce naibii se mai baga el intre Ren si Larry? A vrut-o pe Mitsue, s-o ia pe aia si sa plece departe cu ea cu tot sa nu mai aud de el. Si ce daca a fost ceva intre Larry si Isuki? Oricum asta a fost (la trecut) deci nu mai e valabil si in prezent asa ca de ce ar incerca sa-l sperie pe Ren degeaba. Poate ca Isuki are vreoun plan, insa e clar ca Larry il iubeste pe Ren, asa ca ce rost mai are? Acum ma simt mai bn...trebuia sa spun asta:))
Am vazut ca iti lipsesc criticile si eu nu vreau sa-ti fie foarte dor de ele asa ca o sa scriu eu cateva in legatura cu tastarea (altele nu mai gasesc :o3)
"Nu, de fapt nu am avut chef sa ies afara, cu un strain."
"Chipul sau angelic sigur arata ca unul. "
p.s. nolazy iar mi-ai luat-o inainte:((
Multumesc pentru comentariile voastre, chiar foarte mult. Sper sa nu va dezamagesc.
Urmatoarea parte.
Lectura placuta!

______________________________________________________________
Cristalele cazute
Ce-mi place capitolul:X:X:X. Cat pot sa ma bucur pentru ce a spus Larry :o3. Ma asteptam sa spuna altfel, Ren sa se supere si yo sa plang ca proasta in fata monitorului:)) Dar ma bucur ca nu a avut reactia asta si ca au ramas impreuna asa cum imi place mie sa-i vad:X. Te rog sa nu-i faci nimic lui Isuki ca deja mi-e mila de el. Imi pare rau ca Larry l-a "folosit" apoi a vrut doar sa fie prieteni. Cum sa-i faca asta? E si el om si nu poate sa uite asa dintr-o data ca-l iubeste..vai aici Larry m-am dezamagit:))
Am gasit si yo ceva care m-a deranjat...adica a sunat cam aiurea o fraza: "
Imi place foarte mult. Am citit mai demult o parte din ficul tau, dar mi-a fost lene sa-ti dau comm, dar uite ca acum mi-am invins lenea. Sa revenim la fic:
Imi place foarte mult, ideea e originala:yes: Imi plac la nebunie toate capitolele.
Greseli de tastare nu au fost, descriere si dialog ai avut, intr-un cuvant minunat!!!!!!!!
Astept cu nerabdare nextu si sper sa fie cat mai repede, ca de nu o sa mor de curiozitate:dead:
Acestea fiind spuse...
Kambate si spor la scris!:bye:
Well vă mulţumesc tuturor pentru comentarii şi că îmi citiţi ficul. Scuzaţi-mă că am întârziat atât de mult, şi nu am mai pus un capitol de atât de multe secole. Însă acum am venit cu o continuare. Sper să vă placă!
Lectură plăcută!
______________________________________________________________________________

Oriunde ai merge şi orice ai face, inima este doar un labirint în care fiecare venă îşi ascunde sentimentele, şi pare că nimeni nu le va găsi vreodată. Universul pare a se cumula într-un trup uman şi în gândurile unei persoane. Poate că totul ar fi fost altfel dacă nu era apelată calea artificială pentru reuşită. Dar aşa, nu ducea totul la agonie?
*
Blondul se ridică cu greu din pat, şi se uită la ceas, după care merse la dulapul aflat în cameră, îl deschise şi îşi luă un prosop şi o pereche de boxeri. Adolescentul îl privea, aproape sorbindu-l din priviri. Bărbatul îi observă atitudinea, şi zâmbi diabolic, după care îşi întoarse privirea, încercând să îl ignore. Voia să îi necăjească puţin sentimentele, şi reuşea destul de bine. Băiatul se uita contrariat la iubitul său, nu îi plăcea să fie ignorat. Timiditatea din lunile trecute dispăruse atât de repede, acum părea de parcă ar fi fost atât de direct toată existenţa lui, deşi nu era aşa. Se transformase, se schimbase, şi cauza nu putea fi ştiută nici măcar de el. Era încă un copil, ce de abia ajungea la maturitate. Oare de ce era nevoie de atât de multă concentrare asupra lui? Acest lucru îl făcea să se simtă atât de important, şi era. Nu se întreba niciodată de ce, şi pentru ce, dar cândva... urma să o facă.
Merse către blond şi îi scoase din mâini prosopul, îl trânti uşor de perete, mai mult acesta se lăsă împins, pentru că diferenţa de putere era uşor vizibilă. Tânărul continuă şi începu să îi pipăie abdomenul gol, de această dată. Privirile lor se uniră, şi mâinile obraznice ale lui Ren se aflau în zona intimă a lui Larry. Începu să maseze uşor, după care agresiv. Îl sărută, fără a respira, după care îi muşcă agresiv gâtul. Larry era pierdut în senzaţia extrem de plăcută oferită de băiat. Îşi lăsase capul pe spate, puţin aplecat în partea stângă şi avea mâinile trecute pe lângă perete, lipindu-le. Reacţia lui fu vizibilă şi pentru micul ştrengar, care se opri brusc din muşcătură şi îşi trecu limba peste gâtul aceluia. Râse satisfăcător, după care îi aruncă prosopul, şi spuse, destul de fericit.
- Nu mergi să faci duş?
Blondul îi înţelese aluzia. Îl privea şi acum pierdut. Acela purta o pereche de blugi negri, şi un tricou alb. În picioare avea de asemenea o pereche de şosete albe, iar pe tricou avea inscripţionat ceva. Arăta apetisant. Totuşi, Larry se opri şi merse către baie, făcându-i cu ochiul prietenului său. Între timp soneria se auzi, iar Ren tresări. Era pierdut în gândurile sale perverse, dar se opri. Ştia că nu era ziua potrivită.
- Hei, cred că a ajuns Isuki. Merg eu să deschid, vezi să te grăbeşti puţin.
Merse către uşă, şi respira normal. Avea obrajii puţin roşiatici, pentru că mintea sa era încă într-o şcenă fierbinte, a încercat să o alunge, dar pielea sa încă suporta consecinţele. Roşeaţa de pe chipul său aducea la multă inocenţă şi vinovăţie. Când deschise uşa, în faţa lui se aşeză un bărbat mult mai înalt decât el, şi puţin mai înalt decât iubitul său. Avea acelaşi păr gri vopsit, aceaşi privire extraordinară şi ochii săi păreau albaştrii verzui. Purta o cămaşă albă şi o pereche de pantaloni de un albastru ce ducea spre gri, ce nu păreau fi blugi, însă aveau o tendă mai sport. În picioare avea o pereche de teneşi. Ţinuta sa era minunată. Tatuajul putea fi zărit pe gât, printre cămaşa deschisă la piept şi la gât. În mână avea o pereche de ochelari de soare, pe care tocmai şi-i dăduse jos.
- Salut puştiule!
Vocea îi era ameţitoare şi totodată agresivă. Părea sălbatică şi cu toate acestea fascinantă. Cel salutat zâmbi, şi îl pofti înăuntru. Cei doi merseră spre sufragerie, şi stară. Au aşteptat în tăcere, fără măcar să scoată un sunet. Bărbatul cu părul gri stătea pe canapea, piciorele fiindu-i depărtate, avea o poziţie cât mai comodă, şi mâinile le avea întinse pe toată canapeaua. Celălalt stătea pe un fotoliu, destul de incomod. Se vedea asta pe chipul său, stătea drept, şi picioarele îi erau încordate. Niciunul nu a menţionat nimic despre acest aspect, însă Niriss îi spuse ceva înainte ca amicul lui să îşi facă apariţia.
- Îmi pare rău că nu vrei să mă aflu aici, dar nu am de gând să plec prea curând, mai ales pentru că am fost invitat de către tine, şi cum Larry nu are nimic împotrivă... Te-ai procopsit cu mine, copile!
Scoase uşor limba la el, după care îşi menţinu o expresie amuzată pe faţă. Ochii îi străluceau şi zâmbetul lui era briliant. Privirea băiatului era pierdută, auzise ce spusese acela şi se gândea, nu înţelegea cum de putea accepta această situaţie. Partea cea mai rea, credea el, era aceea că se simţea bine la spusele lui Isuki, şi nu îl deranja atât de tare prezenţa lui. Părea o persoană vândută unui demon, şi cu toate acestea de nădejde. Pentru el semăna un fel de prietenie, nici măcar el nu înţelegea. Îl ura şi totodată îl voia aproape de el şi de Larry.
Reuşi să spună şi el ceva.
- Sinceritatea ta e zdrobitoare.
Râse ironic după ce spuse asta, şi îşi păstră un zâmbet jucăuş pe faţă, ce totodată îi ascundea seriozitatea gândurilor şi diferitelor păreri.
- Îmi pare rău că v-am făcut să aşteptaţi atât.
În încăpere apăru un nou personaj, îmbrăcat într-o pereche de blugi albaştrii şi o bluză gri, destul de simplă. Firele sale blonde erau destul de rebele, fiecare ducându-se într-o parte diferită.
- Unde mergem?
Zâmbi, şi merse către băiatul cu părul albastru, îşi trecu o mână peste gâtul său, şi o alta o puse în capul acestuia, după care se jucă puţin cu firele părului acestuia. Expresia feţei lui Niriss părea la fel, neschimbată. Însă sufletul său nu spunea aceleaşi lucruri şi impulsurile sale erau atât de greu de păstrat în frâum dar reuşea să facă acest lucru. Pentru el tot ceea ce era important era să reuşească, indiferent de mijloace, şi acum că ajunsese în acest punct, deşi frumoasa prietenie ce îi legase atât de multă vreme încă exista, sub diferite forme, acestuia părea să nu îi mai pese. Dintr-odată idealurile sale păreau mai importante.
- Heh, puştiul a făcut invitaţiile, el să decidă. Mie aşa mi se pare corect, plus că e cel mai mic. Copii au prioritate în chestii d-astea.
- Doar trei cuvinte, parc de distracţii. Râse asemenea unui copilaş ce primea ceea ce dorea. Privire îi era inocentă şi vorbele nevinovate.
Cei trei plecară, cu o singură maşină, aceea a lui Isuki. Acesta venise cu un Lamboorgini Diablo, de culoare neagră, strălucitoare. În faţă se aşeză blondul, iar Ren în spate, acesta se propti cu mâinile de scaunele celor doi şi privea în faţă. A reuşit să adulmece mirosul celui ce se afla la volan. Avea un parfum atât de dulce, şi tododată agresiv, la fel ca personalitatea sa. Se gândea cât de mult i se potriveşte.
*

Se făcuse deja seară când cel ce plănuise ziua ceru un ultim lucru.
- Vreau să mă dau în Roată. Hai Larry, chestia aia mare, te învârteşti în diferite părţi, şi este destul de extrem. Vrei? Vrei? Vrei?
Părea atât de copilăros, fusese o zi minunată în care umblaseră prin parcuri de distracţii, restaurante, străzi şi alte locuri obişnuite. Privirea băiatului era pătrunzătoare şi naivă.
- Hei, nu vreau. Altădată, serios, de abia am mâncat şi...
Dar nu mai continuă propziţia pentru că amicul său interveni în discuţie. Privirea îi era rece, şi totodată îşi păstra zâmbetul pe faţă.
- Îi este foarte frică de chestiile alea, de gând ne-am dat ultima oară, şi l-am împins. Aproape că a cazut, să nu mai zic ce rău s-a simţit trei zile după întâmplare. A jurat să nu se mai urce în aşa ceva. Scuză-l, dar îi este extrem de frică.
Blondul îi dădu un ghiont amicului său, cu umnul în braţul stâng şi începură amândoi să râdă, în timp ce amintirea trecutului se răsfira peste momentele prezentului.
De acest lucru îşi dădu seama şi cel de-al treilea personaj, şi nu dorea să fie în plus, deja se simţea. Nu îl mai durea că îl avea atât de aproape pe fostul cel mai bun prieten al iubitului său, ci mai degrabă era gelos să nu aibă parte de o asemenea prietenie, să nu fi făcut parte din trecutul lor şi să fie dintr-o altă generaţie. Simţea cum totul se scurgea atât de repede şi totodată atât de greu, cât de multe pierduse pentru că fusese în altă parte şi cu altcineva. Începuse să se întrebe cum ar fi fost viaţa sa dacă nu l-ar fi cunoscut pe Yuzi, şi apoi pe Larry. Dacă ar fi fost un tip normal, cu o iubită, şi nu un homosexual. Se întreba atât de multe lucruri, şi întrebările de abia începeau.
- Eh, atunci merg singur.
Acesta se întoarse, şi dacă atenţia ar fi fost răsfirată asupra sa i s-ar fi putut zări lacrima apărută în ochiul stâng, se scurse repede în vid, şi după ea nu mai veniră altele. În spatele său se auzi o vocea, şi nişte paşi repezi.
- Da, lui îi este frică, dar mie nu. Îşi întoarse capul pentru câteva secunde pentru a-i spune ceva şi celui ce rămânea în urmă; luminile dădeau destul de multă luminozitate locului, şi fără ele totul ar fi fost obscur. Atât de multe culori erau răsfirate asupra întunericului încât aveai impresia că eşti în Paradis. Odată ce îşi întoarse capul, acesta spuse.
- Hei, aşteaptă în maşină. Îl fac eu să nu mai vrea să urce vreodată în aşa ceva. Râse cu poftă, dar replica sosi destul de repede.
- Niriss! Dacă îi faci ceva, te ucid.
Râseră amândoi, deşi acuzaţia era serioasă. Isuki de întoarse către tipul din faţa sa şi îl apucă de mâneca bluzei, după care amândoi au fugit către acea Roată.
Se urcară în leagăne, pentru că acele " scaune " erau de fapt leagăne, prinse cu lanţuri. Se puseră unul lângă altul, iar bărbatul îi puse centurile băiatului. Erau asemenea celor din maşină, numai că erau confecţionate dintr-un alt tip de material, mult mai puternic.
Maşinăria începu să se învârtă în diferite părţi, iar scaunul adolescentului era prin de mâinile tipului de lângă el, care începu să îl învârtă. Acesta ţipă la el.
- Hei, cum îţi place chestia asta?
Băiatul râse.
- Nu mă faci tu pe mine să nu îmi mai placă. E chiar distractiv, învârte-mă mai tare.
Râseră amândoi, după care tot ce se auzi fu zgomotul făcut de maşinărie, care era destul de enervant.
Când coborâră Ren simţea cum totul se învârtea în jurul său, şi asta îi conferea plăcere.
- Cât de tare, se mişcă Pământul. Observi?
Ochii săi se mişcau rotativ iar corpul său începea să îşi piardă echilibrul, însă cel aflat lângă el îl prinse.
- Ai grijă, nu am de gând să fac pe dădaca.
Merseră amândoi la maşină, iar de această dată blondul conduse, în timp ce băiatul aflat în spatele maşinii adormi, într-un somn adânc.
*

Copacii dispăreau în jurul său şi lumina deja era pierdută. Tot ceea ce domnea în jur era obscuritatea, şi mai departe de aceasta apăsarea singurătăţii aşa cum şi acea pustietate conferea nelinişte. Privirea îi era pierdută, şi nimic înafară de lună nu se mai putea zări. Frumoasa şi draga lună ce dădea un pic de lumină, dar ce o făcea distructiv, apărând urme peste tot. Respiraţia îi era greoaie, şi simţea cum totul se prăbuşea în jurul său. Tot ceea ce a putut zări înainte să se stingă a fost chipul acela angelic.
Brusc, zgomotul făcut de televizor îl trezi. Era transpirat şi gâfâia, adolescentul îşi privi mâinile care tremurau. Se afla în patul său, dormea, dar acum se trezise. Fusese doar un vis, dar încă se întreba, ce fusese cu el?
______________________________________________________________________________
Mulţumesc celor ce au citit!
Cred că am cam multe greşeli, nu am corectat :]] sper să se înţeleagă ceva deşi cred că nu e cel mai bun capitol ever.
Hei un nou capitol:X. Cat l-am asteptat si uite-l!:D Acum urmeaza partea grea: sa gasesc ceva inteligent de spus in afara de "e sooper frumos:X" (nu k nu ar fi adevarat:-").
Imi place k i-ai dus in parcul de distractii (si mie imi place acolo:D), dar imi venea sa-l omor pe Larry k nu voia in roata, apoi pe Isuki crezand k o sa-i faca ceva lui Ren...e bine ca nu am gandit la fel si a scapat saracutzul:o3. Si Isuki asta in ce moment a venit pe la ei:(...nu putea sa mai astepte o ora?
Cat despre greseli...don't worry, I'm here :-" :))
"albaştrii-verzui"-cratima
"frâum"-frau
Copiii au prioritate în chestii d-astea.-inca un "i" pentru ca e vorba de copii in general, adica toti copiii
"propoziţia"
"de gând ne-am dat ultima oară" - "de când ne-am dat ultima oară"
"cu pumnul în braţul stâng"
"şi nu dorea să fie în plus, dar deja se simţea" - suna cam ciudat fara acel "dar" :D
Cam atatea greseli am gasit, nu-s mare lucru...stiu cum e sa nu ai timp de corectat:P
Astept urmatorul capitol:X si sper sa-l scri mai repede ca altfel o sa-i port de grija ficului si nu o sa mai pot dormi:o3:))
Ja ne:*
Oo in sfarsiit am si eu timp sa citesc:)
Un capitol interesant...de ce am impresia k vrei sa ii apropii pe Niriss si pe Ren?Hmm mai bine tac tac si tac poate stric ce ai vrea sa ne povestesti
Ok...hmm visul sau a fost interesant deoarece ma facut sa il plac pe Niriiss:))
Hmm si cu Yuzi nu mai ai de gand sa scrii nimic:( :D:):D stii doar k mie imi e drag desi a facut ce a facu...totusi....si totusi:D:)
Astept continuarea:*
Oh my GOD, de când nu am mai scris o continuare... Cred că a venit vremea să mă revanşez, nu? În acest capitol încep să îl dezvălui cât mai mult pe Niris, şi ceea ce va deveni noua lui pasiune. =)) lol, probabil deja v-aţi imaginat asta. Heh, vă mulţumesc pentru comentarii şi sper să nu vă dezamăgesc :X.

Lectură plăcută!

________________________________________________________________________________


În infinitul de gânduri, unde binele şi răul se amestecă, nu mai poţi desluşi ce este adevărat, real şi ce este fondat, ireal. Cu toate acestea continui să speri, în propria ta minte , că într-o zi răutatea va dispărea şi frumuseţea binelui te va acapara, dar trebuie să te trezeşti la realitate, binele fără rău nu poate exista.
*

Trecuseră câteva zile de la mica ieşire a celor trei băieţi, iar acum niciunul nu se afla în acelaşi loc ca celălalt. Băiatul cu părul albastru , strălucitor, era la liceu, pentru a face ultimele retuşuri, anul şcolar era pe terminate. Larry se afla la serviciu, încercând să se lupte cu nişte rapoarte, iar misteriosul Niris se afla... Se afla în aceaşi clădire în care locuia şi Yuzi, decise să îi facă o vizită fratelui celui mai bun prieten al său. Scopul era încă neştiut. A intrat în clădire cu un aer superior şi cu o expresie dezgustată de locul respectiv. Nu era prea modern şi nu aducea nimic superb; era simplu şi oarecum banal, ura lucrurile simple ce se dovedeau a fi urâte, le iubea pe cele ce în final deveneau superbe. Purta o pereche de blugi negri, ce îi veneau foarte bine şi un tricou alb ce i se mula perfect pe abdomenul lucrat. Odată ajuns în faţa uşii a apăsat pe butonul roşu , declanşând soneria. Uşa se deschise şi în faţa lui apăru o fată cu părul roşcat , ce îi amintea de flăcăriile fierbinţi şi păcătoase ale Iadului. A oftat la vederea ei şi a intrat, fără a saluta sau a schiţa vreun gest. S-a descălţat de tenişi albi şi a intrat , mergând spre living. Nu cunoştea locul însă nimerise unde trebuia. Se aşează pe canapea şi roşcata îl urmează revoltată; nu ţipase pentru că îl cunoştea, mult prea bine pentru a spune ceva.
- Yuzi e acasă? A reuşit acesta să spună după ce şi-a aprins o ţigară. Stătea confortabil, având picioarele depărtate unul de celălalt, o poziţie vulgară. Canapeaua îi oferea destul confort încât faţa lui dezgustată să fie înlocuită cu una tolerabilă.
Roşcata îi răspunse după câteva minute de tăcere străpungătoare.
- Nu este, dar va veni. A avut de făcut...nişte treburi la serviciul lui, cred. Dar ce cauţi tu aici? Avea privirea lăsată în jos când îi spusese primele două propoziţii, dar la ultima îşi ridică chipul privindu-l. Acesta îşi fuma ţigara liniştit, făcând cerculeţe toxice de fum şi uitându-se în gol. Vidul le străpungea convorbirea şi tăcerea le sfâşia trupurile.
- Uite ce e, nu te caut pe tine, am venit să vorbesc cu bou ăsta, dar dacă nu e aici , nu e treaba mea. Şi oricum ceea ce vreau eu să vorbesc cu el te va afecta, destul de mult după părerea mea, dacă îl iubeşti aşa cum pretinzi.
Mitsue oftă.
- Da , ştii bine că îl iubesc, de ce ai spune aşa ceva? Locuiesc cu el şi asta chiar spune multe. Ce ai de gând să faci? Spune-mi? Sunt sora ta Isuki şi ar trebui să arăţi consideraţie faţă de mine. Atât de indiferentă îţi sunt?
Niris râse lăsând un val de fum să îi iasă din gură, după care reuşi să scoată câteva vorbe pline de dispreţ.
- Soră vitregă; ai uitat că tata a ales-o pe curva de mă-ta?! Nu cere drepturi pe care nu le ai. Nu îmi pasă de ce ţi se întâmplă, trecutul meu este destul de negru pe când al tău este roz, de ce încerci să faci totul obscur când nu este? Cu toţii ne-am conformat şi ne-am integrat în societate, uitând nefericitul incident. Eu sunt un bastard şi tu copilul conştiincios, draga de tine. Oricum nu am venit să îţi distrug viaţa , ce fac e pentru beneficiul meu, dacă nu era deja evident.
Fata se înfurie şi începu să ţipe, fiind foarte nervoasă pe presupusul său frate vitreg. Îl văzuse de multe ori şi ştia povestea; el avea dreptate însă ea nu vroia să o recunoască; dorea să fie ea cea aflată în suferinţă, căreia i se va oferi compătimire. Însă nu reuşea , adevărul străpungea gândurile ei.
- Ştii foarte bine că nu este vina mea, eu sunt la fel de afectată, poate chiar mai rău decât tine. Când vei înţelege că nu eşti singurul care suferă? Dispari odată din viaţa mea, din vieţile noastre . Nu te vrem, ce este aşa de greu?
Râsul de batjocoră scos de bărbat o înfioră pe roşcată ce îşi lăsă saliva să îi curgă pe gât, într-o înghiţitură seacă.
- Uite ce e, nu am venit să mă cert cu tine şi eşti chiar mai proastă decât te credeam dacă tu crezi că am venit să îţi bântui ţie prezentul şi să îţi distrug viitorul. Dacă se întâmplă şi asta, treaba ta, nu îmi pasă, deşi nu e cu intenţie. Am venit să discut ceva cu Yuzi, dar cum nu e rămâne pe altă dată. Spune-i că l-a căutat cumnatul lui, probabil aşa o să aibă motiv de panică şi el.
Se ridică să plece, şi merse cu paşi erpezi şi tot odată eleganţi către uşă. După ce se încălţă, vrând să iasă, se întoarse către fată pentru a-i mai adresa doar câteva cuvinte.
- Apropo, nu îmi pasă dacă nimeni nu mă vrea în viaţa lui. Ştiam asta încă de când tatăl meu a ales-o pe mama ta. Mai important este că nici mie nu îmi pasă de nimeni şi data viitoare când se întâmplă să îmi mai adresezi ceva nu ştiu cum voi reacţiona, stau prost cu nervii. Ţigara pe care o fumase mai devreme se afla acum într-o scrumieră din living. După ce uşa fu închisă cu putere, Mitsue reuşi să cadă la podea, în genunchi începând să plângă. Îşi trecu mâinile la ochi pentru a acapara lacrimile şi sufletul îi era năruit. Simţea mirosul ţigării şi nu putea decât să se gândească la copilăria ei, atât de roz în comparaţie cu obscuritatea fratelui său vitreg. Aproape că îşi ura propriile vorbe ; i-ar fi plăcut să îl aibă aproape, să o protejeze şi ea să îl iubească, o legătură frăţească ce nu s-ar fi putut rupe. Era tristă pentru că aşa ceva nu avea să se întâmple niciodată.

Niris ieşi din clădire, şi se îndrepta spre maşina sa, de un negru apăsat, când chipul copilăros, părul şaten şi ochii căprui a lui Yuzi fură zăriţi. Acesta râse după care îşi schimbă expresia într-una serioasă în timp ce se îndrepta spre şaten. Ajuns lângă el îi trânteşe un pum în faţă, făcându-l să îşi piardă echilibrul.
- Isuki, asta pentru ce dracu a fost? Ai înebunit de tot, drogatule?
- Uite ce e puştiule, asta a fost pentru Mitsue, că o vei face să sufere. Tăcu pentru o clipă, ridicându-l de jos, după care îi trânti un alt pumn pe celălalt obraz.
- Şi asta este pentru că mă deranjezi. Yuzi începu să se enerveze, nemaipăstrându-şi calmul încearcă să îi răspundă la comportamentul agresiv, dar nu reuşeşe pentru că bărbatul cu părul de un alb strălucitor îi prinde braţele la spate, aruncându-l la pământ.
- Altceva vroiam să discut cu tine! Ar trebui să faci ceva în legătură cu puştiul ăla, că eu am de gând să îl păstrez pe Larry pentru mine, ca întotdeauna. Am venit să îţi dau o mână de ajutor, contra cost. Tu il furi, de fapt îl iei înapoi, pe Renji iar eu reuşesc să îi atrag atenţia lui Larry. Dacă mă refuzi s-ar putea ca mâine să nu mai respiri, asta dacă nu se întâmplă ceva mai devreme, bineînţeles.
Şatenul îl privea oarecum speriat, reacţia lui era mult prea directă şi oarecum înspăimântătoare. Reuşi să îşi creeze un calm artificial şi se gândi să îi răspundă la întrebările violente.
- Ştii bine că eu îl iubesc pe Renji mai mult decât orice şi voi lupta pentru el dacă mi se dă ocazia, dar să fim serioşi, acelaşi lucru îl simte şi Larry pentru el. Este imposibil ca eu să i-l iau. Nu înţelegi? Nu va fi niciodată al tău, dacă va fi va avea o relaţie aşa cum o am eu pe a mea cu soruta.
Bărbatul nu îl mai ascultă, şi se întoarse. În timp ce mergea spre maşină, cu un mers ce îţi făcea inima să accelereze, îi strigă tânărului lăsat în spate.
- Tot copil ai rămas! Fă ce îţi zic eu, şi mai vedem noi după ce iese. Zâmbi la propriile lui gânduri şi la planul său, încă ascuns de toţi. Urcând în maşină accelerează, lăsând soarele să intre prin geamul maşinii, luminându-i faţa. Mişca volanul elegant, făcând maşina să pară un obiect stângaci pe lângă ferocitatea şi superbitatea lui.
*

Ziua trecu la fel de repede cum sosi, iar peste seară Isuki se gândi să le facă o vizită , lui Renji şi lui Larry. Ajuns acolo sună la uşă, păstrându-şi pe chip o expresie indiferentă, plină de plictiseală. Nu îi mai vizitase de câteva zile, aşa că i se părea oarecum ciudat să fie aici. În faţa uşii apăru băiatul cu păr albastru, şi ochii atât de pătrunzători. Purta o pereche de pantaloni gri şi un tricou alb. De abia făcuse baie pentru că prospeţimea şamponului folosit în înfunda nările musafirului.
- Hei, salve puştiule.
Ren îl lăsă să intre, închizând uşa după el. Îl analiză de la spate în timp ce acela se descălţă, merseră împreună în living, aşezându-se pe fotolii diferite.
- Larry nu este acasă, este plecat într-o delegaţie, vine mâine după amiază.
Niriss captă o expresie surprinsă, deşi dacă priveai dincolo de ea îi puteai descoperi falsitatea. Îşi scoase o ţigară şi începu să fumeze, lăsând fumul să inunde camera.
- Asta este, o să mă întreţin cu compania ta. Ai ceva de băut?
Renji zâmbi şi merse către bucătărie, luă o sticlă de wisky aflată în bufet şi îi aduse un pahar. În timp ce scurgea băutura din sticlă vorbi, glasul său fiind energic şi vesel.
- Ştiam că o să zici asta. Cred că ţii prea mult la Larry ca prieten, începuse şi el să se mire că nu îl mai vizitai. Gura ta mare ce spune numai prosti ne-a lipsit, a fost cam plictisitor zilele astea. Şi totodată linişte
Râse la auzul acelor vorbe, gândindu-se că ar fi ucis pentru mai puţin de atât. Nu oricine îi putea vorbi aşa, dar îi permitea, doar era iubitul lui Larry, nu?
- Aveam nevoie de linişte, gura ta mare provoacă prea multă gălăgie.
Şi-au zâmbit iar Isuki a început să bea din paharul de wisky, savurându-şi ţigara. Mai târziu l-au sunat pe blond şi au aflat că era la un restaurant; Renji se înfurie, oarecum, deşi era într-o întrunire de afaceri, i se părea suspect. A început să bea împreună cu musafirul său iar în final cei doi au adormit în living, în locuri diferite. Camera duhnea a alcool şi a fumul înţepător de ţigară.
*

Calmul dinaintea furtunii este mai periculos decât furtuna însăşi, dacă nu ştii cum să îl interpretezi şi, odată ce ai făcut acea greşeală, una cât de mică, totul este năruit. Rămâi pierdut în fericire şi frumuseţe , pentru că asta îţi oferă şi atunci când avalanşa se va porni sufletul tău se va putea sparge în milioane de bucăţele, devenind un puzzle neformat şi încă aşteptând după acea persoană, să rezolve puzzle-ul în speranţa că vei putea trăi din nou...

_________________________________________________________________________________

Mulţumesc celor ce au citit!
Yey in sfarsit continuarea:X. Am asteptat atat de mult si acum ca am vazut-o chiar sub ochii mei nu m-am putut abtine sa nu citesc oricat de obosita as fi.
Deci, te rog, nu-mi spune ca iar Ren va fi cu Yuzi. Nu mai vreau! Acum el e fericit alaturi de Larry si au o relatie foarte stransa. Nu te las sa-i mai desparti chiar daca Yuzi inca il mai iubeste pe Ren, iar Niris pe Larry. Sper ca nu ai de gand sa-i desparti:o3
Acum sa-ti zic cateva greseli pe care am reusit sa le observ.
"paşi erpezi"- "paşi repezi"
"tot odată"- "totodată"
"Mai important este că nici mie nu îmi pasă de nimeni şi, data viitoare când se întâmplă să îmi mai adresezi ceva, nu ştiu cum voi reacţiona, stau prost cu nervii."
"Uite ce e puştiule, asta a fost pentru Mitsue, că o vei face să sufere." - iti recomand sa spui "Uite ce e, puştiule, asta a fost pentru că o vei face să sufere pe Mitsue." cred ca suna mai bine:D
"soruta"- "soru-ta"
Si ultima fraza din text are aproape 4 randuri. Trebuia sa o desparti in propozitii pentru ca, asa lunga cum e, este mai greu de inteles.
Atat am avut sa-ti spun, succes mai departe :bye: