AnimeZupCăutare

You are just my boy[shonen-ai;yaoi]

Sorry pt ca postez atat de tarziu comentariu la ficul tau dar am fost putin cam aeriana in ultimele zile si nici eu nu mai stiu ce e pe capul meu;))...Revenind la fic, ma bucur ca cei doi sunt inca impreuna...cel putin pana o sa-i desparta Larry pentru ca sunt sigura ca asta se va intampla. Dak lui i se pare ca asa le face un bine inseamna ca nu s-a gandit mai mult de doua secunde la alta varianta...desi cred k in locul lui as face la fel:D. Totusi mie mi-a dovedit ca tine la Ren atunci cand l-a salvat de tampitii aia si le-a dat "un pumn cadou pentru fiecare" (parca asa era...scz dak am uitat). Cred k dak nu o facea el te rugam sa ma bagi si pe mn in fic ca sa le dau eu mai multe cadouri din astea(oops..cred k m-a luat valu ;)) ;;) ).
Mitsue incepe sa ma enerveze...adik pe de o parte se arata prietena buna de care are nevoie si pe la spate isi scoate coltii ca sa-l desparta pe Ren de Yuzi...Ce or avea toti cu cei doi? Hm...cred k de aia se si numeste ficul "You are just my boy" pay ce pot sa spun in afara de faptul ca se potriveste de minune...Nu am ce sa-ti reprosez la capitol pt k mie una mi-a placut si astept sa citesc continuarea cat mai repede gambate cu nextu :bye:
Well multumesc foarte mult pentru comentarii ^^ . A venit timpu sa pun si continuarea ( in sfarsit )

< Baiatul cu parul albastru fugea..fugea in continuare.Nu vroia sa se gandeasca la ce s-a intamplat,nu vroia sa se gandeasca la ce lasase in urma,cele doua fete deja ramasesera acolo.Nu vroia sa se gandeasca la tipul acela,nu vroia .. Stia ca l-a salvat , de ce o facuse?Ce vroia de la el?Dar..de ce era acolo?Erau atat de multe intrebari la mijloc dar nu se indura sa se gandeasca la ele...De fapt doar atunci cand se gandea,acel gand zbura spre o singura persoana , blondul.Atat de mult rau ii facuse incat nu si-l mai putea inlatura din minte?Dar nu mai era timpul sa faca pe nevinovatul,si el era vinovat ..In timp ce alerga un siroi de lacrimi au incepu sa izvoreasca din ochii sai inocenti.Erau atat de dureroase lacrimile sale,de abia si le putea scoate afara din ochi.Dar daca nu o facea simtea cum acelea il intepau pe dinauntru,ca si cum ochii lui ar fi fost dati afara daca nu se putea purifica prin plans.Se opreste pentru un moment inainte sa ajunga in cladire,nu putea merge cu lacrimi in ochi in apartament,daca satenul era deja acasa?Atunci l-ar fi vazut,l-ar fi intrebat,iar el nu vroia sa ii spuna ce se intamplase.
Acesta intra in cladire cu un zambet fals pe fata,si nu ia liftul,merge pe scari.Nu conta , atata timp cat putea merge mai mult timp in liniste si intuneric totul era bine,vroia sa se piarda macar pentru un minut din gandurile incetosate din mintea sa.Ajuns in fata apartamentului isi cauta cheia sa intre.Dar cheia nu era,num o gasea nicaieri.isi scotoceste buzunarele , ghiozdanul..totul dar nu era.Acum era perfect,avea sa stea afara din cauza neglijentei si prostiei lui,dar unde era cheia ? Bate la usa,dar era in zadar,nu era nimeni acasa.In spatele usi se auzea pustietatea,era atat de apasator.Ii provoca atat de multa suferinta acest apartament,si nici macar nu stia de ce.
Intre timp , in fata liceului blondul vorbea cu cele doua fete.Incerca sa le ajute,le intreba daca au patit ceva.Nu era nici pe departe ingrijorat dar vroia sa para politicos,macar odata in viata.Avea de gand sa isi repare greselile pe care le facuse in trecut..Insa Mitsue nu era deloc incatata de asta,acesta era ca si un aprig dusman pentru ea.Aici se aflau pe campul de lupta iar dusmanii nu se aliaza niciodata.
-Larry,nu te mai prefa ingrijorat.Tu esti cel care il face pe Renji sa sufere mereu.Ar trebui sa dispari dracu odata din viata lui.Nu intelegi ca il dor amintirile cu tine?Esti un vagabond,un idiot...Umbli de colo pana - colo ,fara un scop anume in viata.Nu poti sa ii oferi nimic,ii provoci suferinta..Gandeste-te Yuzi are ce sa ii ofere,are stabilitate si il iubeste mai mult ca pe orice.Dar tu nu,tu l-ai folosit asemenea unei marionete.In fata mea , in fata noastra,in fata tuturor tu esti un nimic.Iti multumesc pentru ajutor dar dispari dracu odata din viata lui.Te uraste,ce e asa greu de inteles?
Spunand asta Miko pleaca destulde indignata din acel loc.Incercase sa isi ascunsa furia dar nu mai putea,iar Mitsue zambea in sinea sa pentru aceasta intorsatura,avea de gand ea sa ii spuna cate ceva.Dar mai bine ca o facuse Miko.Acum ca plecase isi putea scoate adevaratele gheare.
-Larry ,... spune-mi cum te simti?Fiind un nimic si avandu-i lacrimile lui Ren pe constiinta?Gandeste-te la asta,da?Spunand asta si roscata face pasi , si pleaca destul de fericita de la locul micului incident.
In acest timp blondul cade la pamant,in genunchi.Era atat de patetic cum fiind un barbat atat de puternic putea fi agresat doar de doua fete rasfatate.>Dar ce il durea mai tare era faptul ca cele doua aveau dreptate,era rau,era foarte rau.In aceasta poveste,el era personajul negativ.Si il durea acest lucru,il durea mai mult decat orice pe aceasta lume.Ridicandu-se dar lasand capul in jos acesta isi baga mainile in buzunare si incepe sa mearga.In timp ce un siret de la tenesii sai se deschise,acesta coboara pentru a-l lega la loc.Se uita la el,purta o pereche de blugi negrii,o pereche de adidasi crem si o camasa de aceasi culoare ca si adidasii.Ciudata combinatie pentru un tip de varsta lui,nu era oare timpul sa se maturizeze?Sa isi ia o slujba?O locuinta?Sa fie pregatit pentru a avea grija de Ren..Acesta ridica privirea si merge in continuare cu mainile in buzunare,pana ce ajunge la un restaurant acesta isi face intrare,parea sa fie cunoscut de tipul ce statea in fata restaurantului.
-Oo,marele om.Ce faci tipule?nu ai mai trecut de ceva vreme pe aici?Sefu o sa fie fericit
-Ian,tipule -acestia se saluta dandu-si mainile.In fata lui se afla un tip cu parul blond si ochii albastrii,inalt si cu un amdomen bine facut.Avea o camassa deschiata si nniste blugi albastrii purtand niste adidasi.Era un restaurant destul de vulgar dar foarte populat.Larry intra si merge direct in "biroul sefului" care nu era decat o incapere , deloc selecta unde "Seful" isi aducea "clientele nemultumite" pentru a le oferi satisfactie totala.Acesta intra fara macar sa bata la usa.
-Omule,am nevoie de o favoare.In spatele incaperii se afla un barbat inalt,cu parul negru si ochii la fel de negri avea o privire patrunzatoare,era intr-un moment iportun.Se afla cu o tipa destul de dotata si pe jumatate goala.Acesta vazandul pe blond ii face semn respectivei sa se care din incapere aceasta supanandu-se fara intrebari.In timp ce iesea , ii pune mana pe fund blondului strangandu-l destul de tare.Acesta se uita in spate si isi trece limba peste buze accentuand o muscatura pe buza de jos.tipa pleaca oarecum satisfacuta in timp ce barbatul acela se imbraca.
-Ia un loc fratioare,nu m-ai mai vizitat de mult,mare surpriza ca ti-ai amintit de mine.
-Imi pare rau,am dat de bele mari de tot.
-Politia?Rezolv eu imediat.
Barbatul cu ochii negri pune mana pe telefon vrand sa apeleze pe cineva,insa blondul il opreste.Vazand ca este vorba de altceva acesta lasa telefonul de-o-parte si scoate din buzunarul stand al pantalonilor un pachet de tigari si o bricheta,scoate de acolo o tigara si o intinde spre blond care la randul sau ia si acesta o tigara.Printre fumul acela inecacios al tigarilor blondul spune:
-Prietene,am facut lucrul cel mai grav..M-am indragostit de un tip,si il iubesc,il iubesc mai mult decat orice.Dar i-am facut un lucru ingrozitor,stii.. zambind de aceasta data cu un zambet cristalin si destul de nevinovat -el este iubitul fratelui meu.Si mi-am facut o seara de cap cu el,mi-a placut,si nu mi-l mai pot scoate din minte.Il vreau pentru mine..
-Tipule,tatal tau te-a convins atat de tare incat te-a bagat pana in gat in rahatu' asta,si vad ca numai poti iesi.Tactu e un rahat,nu trebuie sa il urmezi.Dar daca zici ca iti place baiatu' du-te si ia-l.Ca doar asa ne pastram reputatia.
-Nu este asa..nu este asa deloc.Il fac mereu sa sufere sunt serios,vreau sa imi iau o slujba.Stii bine ca am terminat doua facultati.Sunt in stare de orice slujba,vreau sa imi iau un apartament,o masina..Sa pot avea o situatie si dupa sa lupt.M-am lasat de porcarii..Sunt serios vreau sa ii fac un viitor.
Vazand ca blondul vorbeste serios,barbatul cu ochii negri isi stinge tigara intr-o scrumiera ce se afla pe o masuta din mijlocul incaperii.Merge catre un dulap,il deshide si ia un plic de acolo.I-l intinde blondului facandu-i semn sa il deschida.Acesta il deschide si vede acolo o suma frumusica de bani.
-Asta e pentru apartament,ti-l poti permite,si nu accept un refuz.De cate ori m-ai ajutat si tu este si randul meu sa iti intorc favoarea.Cat despre slujba,mergi la Mark maine,la biroul lui de avocatura.O sa iti gaseasca el ceva pe la "Kiru Enerprises",salariu bun si tot ce iti trebuie.
Spunand asta barbatul il imbratiseaza pe blond accentuandu-i un sarut fierbinte pe buze si lasandu-l pe spate,pe podea.Cei doi se saruta cateva minute in sir.Erau atat de vechi prieteni,colegi de suferinta si se pare ca se puteau intelege in orice situatie.Dupa aceasta mica scenta blondul isi ia plicul si pleaca din restaurantul acela.Urma sa mearga la un hotel,deja se intunecase..
In acest timp Ren il astepta pe Yuzi in fata usii aparamentului fiind ghemuit si pierdut in ganduri.
-Ren,ce faci acolo?
Vocea aceea il face sa tresara si fuge aruncandui-se in brate si sarutandu-l fara sa ii dea voie sa respire.Avea nevoie sa ii fie alaturi,sa il faca al lui..vroia sa se simta iubit. >
Titlul mi-a starnit curiozitatea si m-am apucat de citit. Inca de la primele randuri am ramas dezamagita.
Prea multe repetitii, si limbaj de messenger.
Actiunea ete grabita.
Puteai sa descrii mai bine sentimentele fetei, sa spui de ce era trista. Dragostea la prima vedere e mai complicata. Trebui sa exprimi sentimentele mult mai bine, sa intri in pielea personajului.
Capitolul este mic si prost scris. Nu am intelege gresit. Cand spun prost scris ma refer la aspect. Nu ai alineat, nu ai linie de dialog si incepi dialogul in continuarea altei fraze. Un baiat saten ii deshide usa"-Hey esti ud loarca...intra"
Puteai sa descri mai mult momentul sarutului dintre cei doi si sa-i descri mai mult pe ai insusi, apartamentul.
Incearca sa eviti sa folosesti foarte mult dialogul si sa descri mai mult.
In primul capitol nu mi-a facut o parere despre fic, actiune sau altceva,dar majoritatea ficurilor sunt asa. Depinde doar de autor/are sa-l originalizeze.

capitolul doi

Renunta la acele ghilimele de la inceput si la punctele de suspensie si la repetitie. ex: Ren deschide usa si in fata lui apare o femeie cam de 40 de ani.
Ren o saluta politicos si o pofteste inauntru.

Ren deschide usa. O femeie ce nu parea sa aiba nici mai mult nici mai putin de patruzeci de ani il intampina cu un zambet. Baiatul o saluta politicos si o posteste inauntru.

Am uitat sa precizez, dar nu scrii 2. 20, 93, ci doi, douazeci, nouazeci si trei etc. Mie una nu-mi place si nu da bine in text.
Va locui la voi, nu?
-Ren, grabeste-te!
Adolescentul se incalta repede isi ia ghiozdanul si fuge spre usa..
spunand.
Nu inteleg rostul punctelor si faptul ca nu ai scris "spunand" in continuare. Trebuiau si ":" dupa verb.
catr - catre
atragaot-atragator
a-l, nu a`l
prietena a adolescentului Miko,care foarte zambareata
Virgula trebuia pusa dupa adolescentului
Repeti de prea multe ori "adolescentul", "inocent", "baiatul cu ochi ", "baiatul cu parul".
Nu stai foarte bine cu ortografia.
-Raspunde idioato,cu*v* -spuse agresorul foarte violent si zgunuind`ul pe Ren.
Nu-mi dau seama ce inseamna cu*v* -ul ala si as fi fericita sa-mi explici.
Nu am inteles cine si-a amintit de trecut si cine i-a dat drumul cui.
Numele se scriu cu majuscula, din nou acele puncte, puncticele, actiunea cam grabita.
dar, in capitolul asta perca ai ceva mai multa descrire, dar dialogul e preponderent.
si inca ceva... logica nu se face decat in clasa a-IX-a.

Capitolul trei

Nu ma mai iau de << de la inceput...
Tanarul merge la el imbrasisand-ulinbratisandu-l.Stomacul sau inca mai facea un mic zgomot.Nu se saturase cu mica portie de mancare pe care stapanul i-o oferise.De aceea baiatul fuge repede in bucatarie punandu-si un sort si vrand sa pregateasca ceva de mancare.Dar o voce ce se auzea din sufragerie il opreste.Acesta merge inapoi,trecand in sufragerie.Satenul se uita la el.Incepand sa rada.Baiatul se oftica cum prietenul sau se amuza pe seama sa.Insa acesta il cheama la el.Adolescentul merge usor catre baiatul ce il sorbea din priviri.
Mama ei de exprimare. Il imbratiseaza, ii este foame, vrea sa se duca sa pregateasca ceva de mancare, se intoarce pentru ca se "oftica" cum prietenul..., cu toate ca inainte ca acesta sa vina acasa, el statea pe canapea si numara mustele fara chef de nimic.

sotpindu`i la -soptindu-i
Adolescentul se lasa purtat se lasa purta unde? de ce?, de cine?,iar satenul il arunca intr`un gest bland pe canapea il arunca blend pe canapea
-Ren, eu merg in bucatarie sa pregatesc ceva de mancare.Tu mergi si du-ti shiozdanul ghoizdanul in camera -uitandu`se spre ghiozdanul trantit in living- si fa-ti un dus,schimba-te de hainele de scoala..ok? -toate acestea baiatul le-a spus razand protecotr
textul asta nu prea isi avea rostul daca ai zis spunand ca va merge in bucatarie sa pregateasca ceva de mancare.

Deci desi adolescentul era putin incordat ii placea senzatia.
Baiatul ramas singur incepuse sa ii treaca rushine ji pielea sa revina la culoarea normala..opreshte dushul.. parca Yuzi oprise dusul si incepuse sa-l sarute. Acum este in baie acum dispare iese ji se shterge..Era ink putin rushinat inauntru...Nu shtia ce va face...era prima data knd yuzi il vedea gol..fara nimiq pe el..Era ceva ciudat ji nou pt Renji..insa nu ii displacea..

Sun sigura ca lui nu-i displacea asta, dar mie unu displace limbajul tau si punctele alea.
de culoarea unui roz cu inscriptie albastra.. ce e aia?
Gresala mea. Ai explicat care era treaba cu aparitia lui Yuzi, ca el iesise de fapt de la dus, iar Ren daduse drumul din nou la apa. Scuzele mele, dar ai repetet actiunea nefolositor.

Incercand sa aprinda o conversatie siincepe sa ii povesteasca ...
...fratele sau virgula nu punctin timp ce el va pleca intr-o afacere. in afacere nu are cum sa plece, poate intr-o calatorie de afaceri de doua zile.

Dupa convversatia cu tatal sau, baiatul se intoarce la adolescent anuntadu-si plecarea> doar punctAcestia isi iau la revedere printr-un sarut.In timp ce Yuzi deschidea usa sa plece in fata usi apare o fata cu parul rosu si ochii caprui patrunzatori. si cu litera mare
baiatul isi da seama ca aceasta era noua colega a lui Ren si o pofteste inauntru in timp ce isi ia la revedere de la Ren spunandu-i ca in aceasta seara va veni cu fratele sau. Larry..Acesta pleaca inchizand usa dupa el...>>

Ma opresc aici, dar maine am sa-ti las un comm la celelalta capitole. Sper ca nu te-ai suparat pe mine pentru critica, dar daca ai facut-o imi cer scuze si voi stege postul.

Poveste incepe sa devina interesanta. Pun pariu ca Yuzi trebuie sa se ocupe de doi rivali si abia astept sa vad cum o va face.
Heya >:D< am aterizat si eu p'aici dupa ce in sfarsit m-am impacat cu ai mei:p...cel putin pentru moment. Capitolul e dragut, ma bucur ca l-ai postat atat de repede si ca am reusit sa-l citesc. Hm...ce pot sa spun...ca a ajuns sa-mi fie mila de Larry desi pana acum nu-l suportam deloc. Cred k s-a intamplat din cauza ca el chiar s-a indragostit de Ren si acum incearca sa faca orice pentru a-i castiga inima. Totusi inca nu mi-am schimbat dorinta de a ramane impreuna Yuzi si Ren :001_tt1:...sper sa treaca peste toate si sa fie lasati in pace...dar ma intreb cand se va intampla asta. Altceva nu stiu ce sa mai spun...greseli de tastare 2-3 p'acolo nu prea importante, cateva virgule nu sunt la locul lor, dar actiunea si descrierea sunt destul de bune.
Astept nextu'...gambate si ja :bv:
Deci am venit cu urmatoarea parte a ficului.Imi pare rau pentru imensa intarziere..In fine ^^' Astept pareri / comentarii / sfaturi / critici..Orice este binevenit.Cred ca am si multe greseli de tastare si exprimare.Inca lucrez la asta,so don't kill me please ^^'

Let me see :

< Cei doi baieti au intrat sarutandu-se in apartament.Buzele lor pareau contopite iar tanarul adolescent parca nu se mai satura de acele saruturi,avea o dorinta arzatoare ce nu ii lasa sufletul sa se desparta de acel barbat.Inima ii batea destul de tare si gandul sau era plecat intr-un paradis al perversiunilor.Ce il facuse oare sa se simta atat de ciudat?Nu stia..era atat de trist si durerea ii apasa atat de tare sufletul ca nu mai stia ce face sau ce simte.Stia doar ca are nevoie de acele saruturi,de mangaieri si de ceva mai mult.
Satenul simtea dorinta arzatoare a tanarului si acesta nu se putea impotrivi.Era un sentiment atat de placut,se simtea atat de bine cum parca dragostea lor ar fi fost mai mare ca oricand, parca nimic nu le putea distruge fericirea si extraordinarea viziune asupra paradisului in care traiau.Satenul inchide usa apartamentului trantindu-si servieta si sacoul cat mai departe,fara a constientiza unde le arunca.Era atat de prins in atomosfera incinsa, adolescentul se despreinde din sarutul satenului,pe care de fapt acesta singur il provocase.Isi baga mainile pe sub camasa acestuia pipaindu-i abdomenul.Isi duce buzele catre gatul acestuia si incepe sa linga fiecare particica,limba lui parca nu isi putea controla dorinta.Acesta musca, cu o pofta ciudata din gatul celui ce era lipit de acesta.Dupa muscatura agresiva acesta isi trece limba pentru a ameliora durerea provocata.Incepe sa deschida nasturii camasii aceluia,cu niste miscari lente.In acest timp satenul il privea ciudat pe baiatul din fata lui.Ce inocent era pana acum,nu stia aceasta parte perversa a acestuia,se pare ca nu il cunostea destul.Insa mintea nu ii putea sta la aceste ganduri in acest moment.Singurul lucru pe care il dorea era ca totul sa mearga mai departe,sa nu se opreasca,il facea sa se simta atat de bine.
Baiatul cu parul albastru ii deschide camasa de toti nasturi existenti si incepe sa il ghideze cu miscari lente spre living,acela neprotestand ci fiind hipnotizat parca de acesta.Se lasa condus,si cat de mult ii placea acest lucru.In scurt timp,fara macar sa consientizeze barbatul se afla pe canapeaua aflata in mijlocul livingului.Peste acesta se afla tanarul baiat ce ii saruta si de aceasta data gatul,mergand mai departe deschizandu-i camasa si incepand sa muste sfarcurile intarite.La aceasta intamplare satenul trasare si pielea incepe sa ii tremure.Ce placere imensa il cuprinsese.Ochii lui erau parca pierduti intr-o alta lume,una atat de pura ce nu putea fi patata de absolut nimic.Parca ajunsese in insusi Taramul Fericirii din care nici daca ar fi vrut nu s-ar fi putut desprinde.
Baiatul isi continua micul joc si isi duce mana in pantalonii satenului , deschizandu-i pe acestia si mergand cu mana sa pana in acea zona intima.Acesta incepe sa maseze usor acea parte facandu-l pe saten sa geama de placere.Ce bine era,cat de incinsa era atmosfera.Parca nimic nu putea strapunge acest paradis. Acesta isi continua micutul joc si ii desface de tot pantalonii barbatului dezbracandu-l udor de aceia.Acum ramase-se doar intr-o simpla pereche de boxeri negri in comparatie cu adolescentul care isi purta hainele.Parca si uitase de ele in momentul in care il avea in fata sa pe acest barbat.Acesta isi duce mainile la pantalonii sai pentru a-si deshide dar in momentul in care ajunge sa faca acel lucru in mintea sau au intrat niste imagini ce parca se intamplasera cu secole in urma..parca proveneau din istorie,insa erau atat de curente si atat de dureroase.Mintea baiatului a fost acaparata de amintirea noptii pe care o petrecuse cu Larry.De ce isi amintea in acest moment acele lucruri?De ce ii fierbea sangele in vene cand se gandea la asta?Trupul sau incepuse sa se incinga arzand.Oare de ce se intampla acum?Cel din fata sa,era atat de pur si atat de extraordinar,simtea ca l-ar putea iubi pentru totdeauna dar de ce ii veneau in minte aceste lucruri?Erau persoane atat de diferite,incomparabile...Dar gandul sau nu mai putea ajunge la cel dinaintea sa..era pierdut in ganduri.Satenul insa nu observa acest lucru si vazandu-l ca ezita isi permite sa ii dechida acesta pantalonii,dezbracandu-l complet fara ca el sa constientizeze acest lucru.barbatul incepe sa il sarute pasional,trecandu-si limba peste tot corpul baiatului.Aceste sarutari,aceste mangaieri il faceau sa se simta atat de bine.Dar aceasta canapea,ii aminteau atat de multe lucruri iar in mintea sa era doar imaginea acelei nopti.Incerca sa o compare cu aceasta,care era atat de absenta..Ce fusese in capul sau?Acum nu mai putea spune nu..Si totusi aceste mangaieri,aceste sarutari nu ii displaceau,erau atat de placute...dar nu se puteau compara cu acelea de la barbatul blond.Devenise o persoana atat de rejectabila?O persoana atat de rea..Yuzi facuse totul pentru el,il iertase..orice,iar el intr-un moment atat de important tot ceea ce putea face este sa se gandeasca la nenorocitul acela?Dar..il salvase..Desigur,nu mai ptuea gandi asa.Tot ceea ce putea face era sa fie alaturi de saten,si sa il rasplateasca.Gandind acestea parca nici nu a simtit cand satenul l-a cuprins in totalitate adancinu-se in acesta.Era dureros,dar era placut.In ciuda absentei sale spirituale acesta inca mai stia ce se intampla in jurul sau...
Dupa cateva ore, dupa ce acele momente se petrecusera in camera insepartata din capatul holului se auzea dusul curcand iar in bucatarie se auzea zgomot.In baie,la dus se afla adolescentul care se privea.Isi privea corpul,intimitatile,totul.Se sitmea dezgustat de sine insusi.Cum ajunsese sa faca acest lucru?Desi gandurile erau in mintea lui,parca si corpul reactiona..Se simtea ca ultimul nenorocit doar pentru ca avea aceste ganduri.Apa fierbinte ii cadea peste parul albastru.Se simtea atat de bine pe corpul plin de mici muscaturi.Erau semnele noptii de iubire prin care trecuse..Iubire?Pentru acesta a parut doar sex.
Intre timp in bucatarie se afla satenul care radia de fericire.Simtea parca cum se apropia tot mai mult de adolescent si cum realatia lor evolua.Dar era oare asa?Sau acesta doar se departa de acesta?,...Il simtise,il avusese..Era al lui,era doar al lui.Acest gand il inebunea,il vroia doar pentru el,nu vroia sa il imparta cu nimeni.Gandul ca ar putea si al altcuiva,ca saruturile lui ar putea fi date altcuiva il inebunea..Chiar si simplul gand ca frumosi sai ochi s-ar uita spre altcineva decat el insasi il facea sa dispere.Dar in acest moment totul era asemenea unui paradis.Era atat de fericit ca mici sunete de veselie au incepout sa iasa din gura lui.
Baiatul cu parul alabstru iese din baie,purtand o pereche de boxeri negri si un tricou alb.Acesta se indreapta in acest fel spre bucatarie.Tricoul ii venea atat de bine,iar formele abodmenului se puteau vedea prin acesta.Era imaginea splendida a dorintei.
Satenul vazandu-l merge catre acesta,il cuprinde de talie si il saruta apasat.Acum mai mult ca oricat simtea nevoia sa stie..ca este doar al lui. >
Buuun...daca tot am citit fic-ul m-am gandit sa las si un comm desi mi-e cam lene si poate nici nu ar trebui. Dar am vazut ca doar o singura persoana te-a criticat si a cam avut dreptate.
Despre celelalte capitole nu voi spune nimic pentru ca la toate e cam aceeasi problema.Cu exceptia celor de la inceput, primele doua daca imi amintesc bine, unde exprimarea si modul de a scrie lasa foarte mult de dorit.Insa ti-ai mai revenit, dar tot nu e destul.
Sa incep..repetitiile..astea sunt singurele care ma deranjeaza ingrozitor de mult.La un moment dat ai folosit atatea pronume demonstrative (acesta, acestuia, acestia) ca deja nu se mai intelegea nimic :
Isi baga mainile pe sub camasa acestuia pipaindu-i abdomenul.Isi duce buzele catre gatul acestuia si incepe sa linga fiecare particica,limba lui parca nu isi putea controla dorinta.Acesta musca, cu o pofta ciudata din gatul celui ce era lipit de acesta.Dupa muscatura agresiva acesta isi trece limba pentru a ameliora durerea provocata.Incepe sa deschida nasturii camasii aceluia,cu niste miscari lente.
In acest fragment ti-am aratat despre ce vorbeam, plus ca sunt si repetitii cum ar fi "muscatura" si "limba". Si este doar o parte, insa problema este prezenta in intreg fic-ul.Ca sa scoti acele pronume , le poti inlocui cu numele baietilor.
A..si a mai fost o faza ciudata zic eu : "pielea incepe sa ii tremure"- draga mea...pielea nu tremura..tremuratul se produce prin contractia musculara sau din cauza unor boli neurologice..oricum ai lua-o, pielea nu poate tremura :)) . Ai inteles ce vreau sa zic , da?
Cam astea ar fi greselile majore, care din pacate sunt destul de dese. Noroc cu actiunea care este destul de draguta.
Vreau sa-ti spun ca daca nu imi placea cat de cat fic-ul tau nu ma bagam sa comentez.Tocmai de aceea vreau sa te perfectionezi, si daca nimeni nu iti spune, nu vei sti ce greseli ai si atunci e mai rau.
Revenind la actiune..
Din cate am inteles, cel cu par albastru ( scuze ca nu-mi amintesc cum il chema) incepe sa-l placa pe Larry.Desi am vazut ca au fost persoane care s-au bucurat ca s-a impacat cu Yuzi, sincer mie mi-a placut atunci cand l-a inselat.Asta e ceva nou..sa insele de buna voie.Iar acum ca incepe sa-i placa de cel blond, este si mai :chuu:
Acum sper ca nu te-ai suparat insa ai spus chiar tu ca si criticile sunt binevenite.Poate vei tine cont de ce ti-am zis si chiar asta te sfatuiesc sa faci deoarece e spre binele fic-ului :))
Mult succes la scris si astept sa vad cum evoluezi (in bine sa speram :D ).
bye :bye:
buna !frumos capitolul..desi trist....adik nusj dar k ren sa il tradeze pe yuzi si sa se indragosteasca de fratele lui e dezgustatoor..da nimeni nui poate porunci inimi dar eu tot nu inteleg cum de sa putut indragosti de larry....dak nar fi existat yuzi da poate dar totusi ...nusjj....deja imi schimb parerea de ren si chiar cred k e un nimeni de simte chestiile astea pt lerry.....totusi cel care la iubit la iertat si ia fost alaturi este yuzi......ar fi foarte trist dak sar culpla cu larry:( dar cu toate aceastea a fost un capitol cool astept nexu nerabdatoare:X
Am reusit sa citesc si eu capitolul abia la ora asta si am zis sa las si un comm. Am vazut ca nolazy a spus cam tot ce aveam si eu de criticat asa ca nu te mai bat la cap cu asta. Vreau sa-ti spun ca nu ai atat de multe greseli de tastare asa ca nu te stresa pentru ele. Mai bine fi atenta la continutul ficului si la micile reptitii. Am vrut sa-ti spun de mult sa mai folosesti numele pentru ca nu prea apar prin fic si le inlocuiesti adesea cu pronume si fara sa-ti dai seama ajungi sa te repeti.
Acum despre actiune...mi-a placut scena yaoi dintre cei doi desi pe mine m-a deranjat atitudinea lui Ren. Nu inteleg cum il poate iubi pe Larry. Mie mi-e imposibil sa cred asta. Dupa ce Yuzi l-a iertat pentru ce a facut si a continuat sa-l iubeasca la fel de mult, Ren nu se poate gandi decat la fratele lui in timp ce face dragoste cu Yuzi. Chiar imi pare rau pentru Yuzi pentru ca el chiar il iubeste pe Ren si acum o sa sufere din cauza propriului frate. Pff...ce situatie incurcata...cred k iar incep sa-l urasc pe Larry (cat de repede imi schimb preferintele:)))
oricum ja ne si gambate :bye:
nolazy iti multumesc de critica si sfaturi.>Nu ma supar desigur si voi incerca sa tin cont de sfaturile tale.Sper sa reusesc sa evoluez ^^'
Si de asemenea multumesc si celorlalti carora imi citesc ficul.Inseamna foarte mult pentru mine.
Acestea fiind spuse, voi pune continuarea,si nici eu nu stiu inca ce intorsatura vor lua lucrurile dar stiu ca vor fi o gramada de sentimente incurcate ^^'

<< Ren privea ochii inchisi ai satenului si simtea sarutul apasat de pe propriile sale buze.Era un sarut atat de fierbine si patrunzator ce simtea cum il facea sa tresara,dar acest lucru era doar de placere si nu ca odinioara cand saruturile acestui saten il faceau sa tremure si il faceau sa roseasca, din cauza imensei dragoste simtite de cei doi. Ce se intamplase oare cu acel sentiment? Si cu acele simtiri pe care le avea in urma saruturilor acelea ? Disparusera in vid?
-Yuzi cred ca ar trebui sa mancam ceva,cel putin eu sunt lihnit . Aceste vorbe au intrerupt atmosfera incinsa pe care o crease insasi Yuzi.Nu il deranja intreruperea si purul adevar era ca si lui ii ea destul de foame,deja pregatise ceva si dorea sa isi rasfete iubitul cu tot ceea ce putea sa ii ofere exact ce vrea,si chiar mai mult de atat.Sa nu il vada suferind si sa ii vada mereu frumosul zambet plin de fericire.Acesta era singurul sau scop in viata,sa il vada radiind si sa fie mereu in preajma lui,sa stie ca il poate avea.Sa fie doar al lui.Dar nu era oare in sinea sa destul de egoist gandind aceste lucruri? Chiar daca atat de multe lucruri se intamplasera si Ren era o simpla fiinta umana si nu un obiect.Nu putea fi controlat si dominat,avea dreptul la propria dorinta.Si oare nu o avea?Nu era aceasta sa fie alaturi de cel pe care il iubeste , adica Yuzi. Ii demonstrase de multe ori iubirea si nu se indoia de acest lucru,daca aceasta iubire ar disparea cu siguranta ar observa,sau cel putin asta credea satenul.
-Hmm vad ca deja ai pregatit ceva.Ce bine, ador cum gatesti.Spunand asta baiatul merge asezandu-se pe unul dintre scaunele aflate in jurul mesii,nu vroia sa ajute la asezarea alimentelor pe masa , nu vroia sa se ridice, nici macar sa vorbeasca. Vroia sa fie pierdut in propriile sale ganduri, cunoscute doar de el si ascunse destul de bine. Isi amintea dupa amiaza care tocmai ce trecuse, cum Larry il aparase... Cat de frumos a fost din partea lui si cat de eroic..iar el, nici macar nu i-a mutlumit.Oare nu fusese recunoscator?Desigur ca nu , ce ganduri sunt astea oare? Singurul barbat pe care il iubea era Yuzi , pe care inca il iubeste.Acesta este singurul pe care trebuie sa il iubeasca.Si asta va face. Si-l va scoate total din minte pe blondul infumurat si isi va umple inima si mintea cu o singura persoana ce ii va fi mereu alaturi si alaturi de care nu va pleca niciodata,orice s-ar intampla.Cazand de acord in propriile sale ganduri acesta ii spune satenului
- Yuzi , pot dormi cu tine in aceasta seara?
Urechile barbatului parca incepusera sa danseze de fericire la auzul acestor vorbe. In timp ce barbatul aranja cateva lucruri pe masa din bucatarie il priveste seducator pe adolescent,spunandu-i cu un ton serios dar totusi in care puteai deduce tonul de gluma
- Ce oferi in schimb?
Adolescentul se inroseste incercand sa ascunda sentimentul de rusine.Simtea atat de multa perversitate venita din partea iubitului sau,si acum isi amintea cate lucruri perverse facuse inainte cu cateva ore.Fusese ghidat doar de placere si nimic mai mult,era un moment magic si cu toate acestea el il transformase doar intr-un simplu act sexual,fara importanta. Acesta isi striga singur in subconstient " Esti un nimic ... Esti cea mai nenorocita persoana ce poate exista " . Era ciudat cum vorbea despre sine la persoana a treia,dar altfel nu o putea face.Simtea in asa fel cum singur se poate injunghia si isi poate reprosa vina imperdonabila.
Cina tinerilor a decurs foarte normal acestia dezbatand cat mai multe subiecte destul de obijnuite,de la cele mai plictisitoare ore de curs ale lui Ren pana la cele mai groaznice intalniri de afaceri ale lui Yuzi. Dar in mintea lor, oare salasluiau tot aceste ganduri obijnuite?Aveau minti diferite in acest moment ce nu se putea contopi.Un lcuru era sigur,in acest moment cei doi se gandeau la aceasi persoana : Larry. Era ciudat cum impartaseau gandul spre aceasi persoana dar in perspective atat de ciudate.. Cum a stricat totul si cum poate a luminat o cale intunecata intr-o alta parte a mintii lor...
Seara a trecut destul de repede iar cei doi baieti au terminat prin a dormi in acelasi pat in dormitorul satenului,in patul imens si extrem de comod.
Razele soarelui incepeau sa se coboare spre fereastra ce lumina camera. O lumina puternica intrase in interiorul camerei iar ceasul desteptator incepuse sa faca zgomotul enervant.
- Ohh te rog stinge chestia aceea, nu pot dormi.!!!
-Imi pare rau somnorosule dar trebuie sa mergi la liceu,ce crezi ca voi merge eu, in locul tau?
-Liceul..Aa..Liceul.In legatura cu acest lucru Yuzi..eu ieri,eram afara cand ai ajuns tu acasa pentru ca mi-am pierdut cheia de la apartament si mi-a fost practic imposibil sa intru.Imi pare atat de rau pentru acest lucru,nici macar nu stiu cum am reusit sa pierd cheia,sunt atat de inconstient.Imi pare rau ca trebuie sa ai mereu grija de mine,iar eu iti creez numai probleme
-Oh tu , prostutule de ce crezi aceste lucruri?iar cat despre cheia ta am gasit-o de dimineata,era in gheozdanul tau.Pentru ca m-am trezit putin mai devreme si ti-am facut ghiozdanul pentru ziua de azi,pe care ai omis sa il faci.Am vazut si cheia aruncata pe acolo.Ar trebui sa fi mai atent la lucrurile astea,nu vreau sa patesti ceva...Bine ca am fost eu aici,daca eram plecat si pierdeai cheia?Cum intrai? Satenul spune aceste lucruri zambind.Insa adolescentul chiar se simtea prost pentru acest lucru asa ca lasa capul in jos si inovluntar lacrimile au inceput sa se cuibareasca in ochii sai. Lacrimile incepusera sa curga pe obrajii lui albi iar ochii parca i se inecau.Satenul vazandu-l intr-o astfel de ipostaza se arunca catre el si il imbratiseaza sarutandu-l apasat.Nu vroia sa il vada suferind,plangand sau orice altceva.Era prea mult pentru el, tot ceea ce vroia era sa il vada zambind. Il imbratiseaza fara macar a spune ceva insa aceasta tacere este rupta de ren care adauga
- Imi pare rau.. Imi pare rau Yuzi pentru tot ce ti-am facut ,pentru tot ce iti fac.Pentru aceasta imensa suferinta pe care ti-o provoc.Eu te iubesc cu adevarat si niciodata nu as vrea sa te pierd indiferent de ce s-ar intampla..vreau sa stii ca eu nu vreau sa te ranesc,eu nu vreau sa iti creez probleme..
Spunand acest lucru inima lui Ren incepuse sa bata cu aceasi acceleratie cand Yuzi il privea,si parca acele sentimente de odinioara revenisera.Inima ii batea atat de tare la fiecare mangaiere a acestuia , si gandul ii statea doar la aceasta persoana..
Era atat de josnic,sentimentele lui se schimbau cu fiecare secunda,cu fiecare minut.Era cea mai josnica persoana.Se ura pe sine insusi...Daca el se ura,oare cei din jurul lui nu ar fi trebuit..sa faca acelasi lucru? <<
Ma bucur ca nu te-ai suparat si fi sigura ca vei evolua, desi ar putea lua ceva timp.
Nu iti mai atrag atentia asupra repetitiilor deoarece am vazut o mica imbunatatire, insa tot au mai existat si scapari.Dar pentru inceput e bine.Continua sa fi atenta si poate in curand nu vor mai exista.
Insa nu scapi de celelalte critici..
"in jurul mesii" - in jurul mesei
"vina imperdonabila" - vina impardonabila
"spre aceasi persoana" - spre aceeasi persoana
Cam astea au fost cele de scriere care le-am observat eu, dar am mai gasit si de exprimare:
(...)isi va umple inima si mintea cu o singura persoana ce ii va fi mereu alaturi si alaturi de care nu va pleca niciodata,orice s-ar intampla.
Aici chiar nu am intes ce ai vrut sa zici.Si cred ca nici tu nu ai inteles.Din ce-ai scris reiese ca Yuzi ii va fi mereu alaturi si ca ei nu vor pleca niciodata nicaieri.Puteai sa scri ceva de genul "ce ii va fi mereu alaturi si care nu-l va parasi niciodata" sau ma rog...Oricum altfel decat ai scris acolo.Si inca una:
inima lui Ren incepuse sa bata cu aceasi acceleratie cand Yuzi il privea
Aici problema este cam aceeasi.Trebuie clar reformulata fraza asta.Sa-ti explic..asta in cazul in care nu ti-ai dat seama deja la ce ma refer.Deci...cand ai scris "cu aceeasi acceleratie" (cu doi de e), trebuie sa urmeze "ca atunci cand"..deci sa fie o comparatie.
Sau poti scrie ceva de genul "(...) incepuse sa bata cu acceleratie in timp ce(...)"
Cam asta a fost ce am avut de zis despre greseli...hai ca nu'i chiar atat de rau :P
Ai avut dreptate cand ai zis ca sunt o gramada de sentimente incurcate :)) . Ren asta chiar nu-si poate da seama pe care il iubeste?Ah abia astept sa vad cu cine ramane pana la urma..desi cred ca o sa mai treaca ceva timp pana se hotarasete de cine ii place. Iar Yuzi este atat de posesiv..Abia astept sa pui continuarea :). App imi place ca scri repede capitolele :bv:
Succes la scris si la greseli cat mai putine :D
bye:bye:
Voi doua vreti sa ma omorati? Sa nu cumva sa indraznesti sa-i desparti pe Ren si Yuzi :o3...eu vreau happy end mereu si multa dragoste. Si Yuzi sufera din cauza lui Ren si pe el de ce nu-l vede nimeni?:o3...pff...m-a luat putin valu..:D
Sa incep cu criticile sau sa nu mai spun? Si asa am observat ca lenesa de mine ajunge mereu tarziu si nu mai are ce spune:))...vai vb de mine la persoana III..nu-i de bine:))....Totusi trebuie sa spun ceva ca altfel nu ma simt yo bn:D...Am vazut o repetitie suparatoare "...alaturi si alaturi..." care chiar m-a deranjat in momentul in care am citit. Oricum observ ca te perfectionezi dar fii putin mai atenta sa nu folosesti acelasi cuvant de mai multe ori pentru ca risti sa faci repetitii suparatoare.Am vazut cateva virgule care sunt puse degeaba cum e "ce crezi ca voi merge eu, in locul tau? " aici nu era nevoie de virgula...scz daca ma insel insa mie asa imi pare mai corect.
Ren e asa un prost (scz...dar acum asa mi se pare). E prost pentru ca incepe sa-l iubeasca pe Larry in timp ce se culca cu iubitul sau si e si mai prost pentru ca isi schimba atat de repede sentimentele. Si eu care credeam ca inteleg sentimente mai complicate...pff...se pare ca aici nu inteleg:D...oricum sa nu-i desparti pe cei doi ca altfel vei vedea cum fac ca trenu:))...gambate cu nextu si ja ne:*
Va multumesc pentru comentariile aduse ficului meu. Imi cer scuze ca nu am mai postat de mult,dar pur si simplu nu am putut .. So well am adus urmatoarea parte,si sper sa ocolesc mai mult greselile si sa imi reuseasca mai bine ^^

<< Dupa aceasta mica conversatie , in timp ce in mintea si inima lui Ren se cuibarisera atat de multe sentimente contradictorii satenul il strange in brate, apoi ii zambeste.
Momentele pentru pregatirea de liceu au trecut cat ai clipi iar in clipa urmatoare cei doi se aflau in masina indreptandu-se spre liceu.
Coborand din masina Ren ii zambeste prietenului sau destul de vesel ( sau cel putin asa i-a dat impresia celui din masina ). Sentimentele lui se schimbasera, revenisera, si iar se schimbasera. Nu stia cum sa reactioneze si de ce inima lui o lua razna. Parca si creierul sau se distrugea fragmentel cu fragmentel dupa fiecare clipa de gandire , aproape inconstienta. Dupa acel zambet "vesel" adolescentul merge in fuga catre liceu iar acolo intra fara a se uita in stanga sau in drepata. Din partea sa nimeni nu se afla in jurul sau pana in momentul in care a avut contact cu sala de clasa. Acolo parca o raza de lumina a aparut pentru a-i lumina calea. Se simtea mai bine acum, cand ajunsese acolo. Simtea cum parca scapase de probleme, cum se ascunsese undeva intr-o mantie incetosata unde acele indoilei pe care le avea nu il puteau urmarii iar cei doi baieti erau doar in amintirea sa. Dar nu dorea acest lucru,vroia ca unul dintre ei sa fie pentru el. Si oare care era?
-Renjiiii !! Vino aici imediat.
Baiatul se uita in fundul clasei, acolo se aflau cele doua prietene ale sale, roscata si Miko. Parca si ele il urmareau ca o umbra,de care oricat ar fi incercat nu puteau scapa. Aveau sa il intrebe atat de multe lucruri : de ce plecase? de le lasase acolo? de ce nu le daduse nici macar un telefon?. Nu avea chef de intrebari cicalitoare,dar bunul simt il oprea sa le spuna asta asa ca merge drept spre ele cu acelasi zambet pe care il avea si cand coborase din masina. Era atat de fals, si fortat. Dar cum nimeni nu isi datea seama de acest lucru? Nu il mai cunosteau? Se schimbase atat de mult?
-Ce s-a intamplat? Nu-mi spune i-a luat foc creierul cuiva iar eu trebuie sa fac pe pompierul pentru a i-l stinge.
-Ha Ha Ha ce glumet suntem azi. Ia spune tu de ce ai plecat ieri? Si nu accept scuze jalnice ca : am uitat aragazul aprins, spuse Miko
-Of lasa-l,cred ca daca ar fi vrut sa ne spuna ceva in legatura cu acest lucru s-ar fi nazair asupra noastra cu explicatii fara ca noi sa ii punem niciun fel de intrebari. Tot ceea ce vrea este putina liniste pentru a -si pune intr-o anumita ordine gandurile si pentru a vedea oare ce simte cu adevarat,sau cel putin eu asta cred. Spuse zambind roscata incercand sa para pe prostuta la sfarsitul propozitiei,afisandu-si un zambet copilaresc.
In gandul sau baiatul putea sa jure ca aceasta ii citise mintile. Chiar il intelegea atat de bine sau ghicise pur si simplu?
Ren inclina din cap in semn de aprobare in ceea ce spusese Mitsue. Era mai bine sa lase lucrurile asa, la cat erau de incurcate nimic nu le-ar mai fi putut descurca in acest moment. Si oricum sirul de intrebari cicalitoare nu a mai putut continua nici daca ar fi vrut caci profesorul de matematica isi face aparitia in sala de clasa,se arunca pe scaun si incepe sa faca prezenta. Urma sa fie o alta zi plictisitoare de scoala,dar macar se detasase de problemele ce ii mancau sufletul. Era un las pentru ca fugea asa, pentru ca se ascundea. El insasi stia acest lucru si nu il nega,cu toate acestea continua sa il practice.
In timp ce Renji incerca sa isi ascunda gandurile in problemele de matematica satenul conducea cu o viteza umitor de mica fiind adancit la randul sau in ganduri. Serviciul nu intra in discutie in acest moment,sau cel putin entuziasmul pentru acesta.. In mintea sa se invarteau doar vorbele ce iubitul sau i le spusese cu ceva momente mai inainte:
- Imi pare rau.. Imi pare rau Yuzi pentru tot ce ti-am facut ,pentru tot ce iti fac.Pentru aceasta imensa suferinta pe care ti-o provoc.Eu te iubesc cu adevarat si niciodata nu as vrea sa te pierd indiferent de ce s-ar intampla..vreau sa stii ca eu nu vreau sa te ranesc,eu nu vreau sa iti creez probleme... ..
Era romantic, era induiosator,...dar atunci de ce durea atat de tare cand se gandea la asta? Il iubea, sentimentele ii erau impartasite. Isi putea dori ceva mai mult? Poate ca in acest moment i se parea acesta doar un prost pretext de a fi alaturi de el. Nu vreau sa te pierd indiferent de ce s-ar intampla,asa spusese tanarul...dar oare nu era decat acel stupid pretext de a avea pe cineva alaturi si de a fi adorat?
Nu avea cum sa se intample acest lucru pentru ca o fiinta atat de inocenta,atat de nevinovata si pura ca Ren nu putea gandi asa,era mai prejos decat orice i-ar fi putut trece prin minte. Dar atunci, de ce se gandea la asta?
Urmand pe langa acestea si intrebarile conduse poate de gelozie : Se gandeste acum la mine? Ma iubeste? Se uita la altcineva cum se uita la mine? Ii zambeste altcuiva cum imi zambeste mie?
Am devenit patetic.. Sunt adancit in aceste ganduri prostesti si partea cea mai proasta este ca nici macar nu stiu cum sa scap de ele.Poate ca nici nu vreau sa faca asta. Simt cum s-a creat o bariera ciudata intre noi. In acelasi timp parca il cunosc mai bine ca niciodata mai bine ca oricand si pe de alta parte,simt cum parca nu il cunosc de loc. S-a schimbat? Nu, este doar o impresie.
In timp ce aceste vorbe ii treceau prin creier si i se scurgeau in vene barbatul ajunge in fata biroului unde coboara destul de detasat de ceea ce facea.Isi continua drumul fara a privi in alte parti. Avea sa fie una din acele zile in care nu se putea gandi la altceva decat la el!
Ziua a trecut atat de greu iar dupa amiaza sosise. Soarele nu mai era pe cer iar picaturile de ploaie incepusera sa coboare din cer. Era o dupa amiaza urata,ploua si parea sa nu se mai opreasca.
-Ren eu chem un taxi, vrei sa mergi cu mine?
-Oh imi pare rau Miko dar voi merge pe jos,stam in directii total diferite. Mai bine mergi tu singura cu taxi-ul, nici macar nu am bani la mine. Asa ca vom mai vorbi maine. Ai grija de tine.
Cat de dureros a sunat asta pentru tanara adolescenta. O bariera se crease brusc intre acestia.De ce? nu stia nici ea,dar era atat de vid. Parca acum picaturile de ploaie se auzeau cazand rand pe rand intr-o incapere neagra , o incapere atat de mica in care si sgomotul pe care il facea picatura de ploaie in drumul spre contactul cu solul se auzea. De ce crease aceasta diferenta intre ei? O durea..Erau amici,erau cei mai buni prieteni iar destramarea acestui lant era infiorator. Dar nu putea sa se lase vazut acest lucru, nu trebuia decat sa ii fie alaturi. Asa ca aceasta afirma din cap si pleaca.
De aceasta data baiatul ramane singur cu roscata ce parca nu vroia sa se dezlipeasca de trupul sau. Il tinea de brat si il privea spunandu-i ca ii este frica. De ce? Sa nu fie insfacata de puritatea ploii ? Poate...
-Mitsue,uite ia umbrela mea. Vad ca tu nu ai una. Eu voi merge pe jos acasa, presupun ca si tu vei face asta.. Asa ca poti lua umbrela mea eu voi merge prin ploaie,voi fugi astfel voi ajunge cat mai repede acasa.
-Dar...
Fata nu apuca sa isi continue propozitia ca a fost lasata singura cu o umbrela in mana. Pasii se auzeau prin ploaie si fiecare sunet crea un vid ingrozitor. Simtea atata suferinta doar prin niste pasi apasati. Cine era acest nou baiat? Cine crease aceasta creatura nestiuta? Se schimbase,se schimbase mult.... <<
buna!!super frumos fic-ul desi are parti triste care pe mine ma fac sa plang:))ce nebuna is...dar chiar ma fac sa sufar...de ce ren nu se hotaraste si el odata sa il iubeasca pe yuzi adik ar fi nesimtit dak ar alege pe altcineva adik da poate suna absurd dar yuzi a facut o goaza pt el..si el....da el e o victima a inimei sale a sentimentelor sale....si poate nu vrea sa fi victima dar este si in acelasi timp si ceilalti sunt victimele lui...adik sa se hotarasca...devin insuportabila stiu...dar mie greu sa vad cum e ren .....un sentiment nou care nu-l pot defiinii adik pot spune k nu imi place cum se comporta dar pot spune k nu e rau si nu pot sa am nici o parere rea....nu stiu ce sa mai cred despre el...astept nexu' a fost un cap super:X
Multumesc Raluca <3 . Well m-am gandit sa pun continuarea azi,pentru ca nu voi mai putea pune decat saptamana viitoare , so sa vedem. Nici eu nu prea stiu cum o sa evolueze povestea insa am destul de multe ideei si vreau sa le pun in aplicare. Va multumesc pentru ca imi cititi ficul <3 .


<< Ploaia purifica sufletele tuturor,nu cotneaza cat de rautacioase au fost faptele pentru aceea zi,dar cand ploaia incepe iar tu o lasi sa se scurga peste trupul tau,esti purificat. Simti cum parca toate greselile tale au fost sterse de o mana cereasca. Dar ele se reiau in scurt timp dupa ce ai disparut din ploaie,si ai incercat sa te adapostesti,sa te usuci si la randul tau sa stergi apa lasata de ploaie pe trupul tau.Pentru ca asemenea greseli sa fie pierdute pentru totdeauna oare nu ar trebui sa ne pierdem in ploaie? Sa ramanem acolo pentru totdeauna ca durerea noastra sa fie ascunsa?Este un act las,dar singurul posibil...Cu toate astea,ne ascundem de ea,pentru ca este singura ce ne vede partea intunecata pe care doar noi am accesat-o. Ploaie...Ma vei purifica pentru totdeauna?
Baiatul mergea printre picaturile ce se nazareau din cer. Erau foarte dese si apasate. Cu toate astea erau atat de linistitoare si pasnice. Il faceau sa se simta protejat,il cunosteau mai bine ca orice. Ar fi vrut sa poata continua acest drum pentru totdeauna si sa nu ajunga nicaieri niciodata. Sa poata privi acele picaturi cum ii intra in ochi si cum ii evapora tristetea. Dar cu cat mergea , cu fiecare pas se apropia tot mai tare de acel loc. Nu ar fi vrut niciodata sa ajunga acolo,inca nu stia nici el de ce insa nu vroia sa faca acest lucru. Era prea confuz,si totusi nu se intamplase nimic.
-Nu este cazul sa fiu iresponsabil. Sunt un nenorocit,o persoana de nimic. Nu merit nici macar mila cuiva dar sa ma iubeasca cineva atat de mult. Il fac sa sufere din inconstienta, prostie si iresponsabilitate. Nu stiu cum sa opresc acest lucru,as vrea sa pot pleca departe ca el sa fie fericit si sa nu mai depinda atat de mine. Este singurul lucru pe care il pot face pentru a'l putea pazi de suferinta ce are sa urmeze..cand eu nu ma voi mai putea stapani si voi arunca vorbe grele si acte iresponsabile asupra lui?Oare nu gandesc iar doar pentru mine?Poate ca sunt atat de imprasitat incat sentimentele mele au luat'o razna.Daca voi continua asa..Sunt sigur ca ma voi sparge in bucati dupa ce voi distruge totul in jurul meu...
In timp ce baiatul isi spunea aceste lucruri in sinea sa, o masina neagra apare in ploaie. Era un model destul de modern si interesant.Nu se pricepea la masini,nu putea spune ce model era insa iesea in evidenta. Iar cu aceasta ploaie oricum nu conta. Si-a intretat privirea in fata si a continuat sa mearga. Sufletul parca i se frangea in mii de fragmentele. Dar nu putu sa mearga mai departe pentru ca in fata sa a aparut un barbat inalt,fara par si foarte solid. Parea sa aiba in jur de 25 de ani. Era imbracat intr'un costum negru ce ii venea ca o manusa.Oare cine era si ce vroia?Avea sa afle mai tarziu,acesta nu era deloc important.
-Tu..Vii cu mine.
Fara a mai spune alt cuvant ii cuprinde mainile lui Renji si i le trage la spate. Acesta il apuca si il baga in spatele masini. Acum vedea,era de fapt o limuzina,dar din cauza ploii nu putea sa distinga acest lucru. Cine erau acesti oameni si ce vroiau de la el? Il luasera din ploaie,purificarea sa disparuse. Se simtea mai rau ca intaine,vroia sa iasa afara si sa stea in ploaie mult timp, uitase chiar si ca fusese bagat cu forta in masina. Inauntru se afla un om mai in varsta ce il privea destul de urat.
-Renji, probabil stii prea bine cine sunt insa .. inca nu stii ce vreau. Sunt tatal lui Yuzi.
Baiatul amorti cand acele cuvinte i-au fost spuse. Analiza acel barbat din cap pana in picioare. Era cu adevarat batranul lui Yuzi,dar deasemenea..Era si a lui Larry. De ce se gandea acum la asta? Era asa un nenorocit. Trebuia sa il faca fericit pe Yuzi oricat ar fi costat. Asta era scopul sau acum.Intelesese.
-Domnule ... eu
-Taci si asculta ce vreau sa iti spun.Apoi o sa poti sa iti dai cu parerea. Eu pentru fiul meu doresc sa aiba ce e mai bun,sa aiba o familie si copii sa poata duce numele meu mai departe.Dar daca traieste cu un alt barbat crede-ma ca nu poate iesi la capat. Vreau sa imi conduca firma si sa aiba grija de averea mea. Eu sunt batran si am muncit pentru tot ce exista acum in familia mea,iar din cauza ta totul se poate pierde. Vreau sa faci un singur lucru,sa pleci din viata lui Yuzi,a fiului meu.Iti voi da bani lunar,iti voi plati studiile, voi avea grija ca viata ta sa fie una la care nici macar nu ai visat. Dar in schimb vreau sa imi lasi fiul in pace.
Ce spunea acesta?Nu vroia sa il paraseasca...I-ar fi zdrobit inima.Incerca sa il mituiasca?Nu vroia bani nu vroia nimic,tot ceea ce vroia era o " familie" pe cineva aproape si el sa fie protejat.Dar nu spusese mai devreme ca vrea sa protejeze?Era inca doar un copil incapabil de asa ceva,avea nevoie de cineva care sa ii fie alaturi,doar pentru el si doar in scopul sau mai mult ca oricand. Insa de aceasta data avea sa apere si sa nu faca pe nimeni sa sufere.
-Imi pare rau dar eu nu voi putea face acest lucru. Daca l-as parasi Yuzi ar muri de tristete.Eu vreau sa fie fericit,iar asta se poate intampla doar alaturi de mine. Domnule nu vedeti? Cu aceasta il sfarmati in doua pe fiul dumneavoastra..
-Uite ce e pustiule - barbatul se incrunta - o sa iti spun o mica poveste. De cand era fiul meu mic a dorit sa fie cineva, sa conduca afacerea si o fata frumoasa. In ziua in care te-a intalnit pe tine totul s-a schimbat. Nici macar nu stiu cum s-a intamplat acest lucru,dar nu imi pasa. Stiu doar ca visul lui se destramase. L-am auzit intr-o seara...a spus Visul meu trecut a fost nazarit de acest baiat,pe care de abia l-am cunoscut. Simt ca il iubesc mai mult ca pe orice si ca mi-as putea da si viata pentru el... Am vrut o familie,cu doi copii doi baieti si o sotie cu parul roscat. Dar am primit un baiat cu parul albastru.. Am oare acum alt vis? Dar nu ma pot opri... . Am inteles atunci ca totul s-a schimbat,dar tu i-ai distrus viata. Nu imi pasa .. dar fericirea lui nu va fi niciodata alaturi de tine,cand se va trezi peste cativa ani si va vedea ca nu s-a ales nimic din ceea ce a vrut..Va deveni chiar mai acru decat sunt eu acum.
Vorbele acestea ii ajunsesera la suflet baiatului.Nu stia acest lucru,credea ca intotdeauna fusese asa,ca mereu i-au placut baietii.daca el nu ar fi aparut in viata aceluia,acum era altceva si intr-un final si-ar fi putut duce visul la capat. Era doar un parazit,un ciulin crescut printre flori. Se ura pe sine insasi.. Nu stia ce sa faca,sau cum sa reactioneze dar trebuia sa faca ceva. Avea sa accepte sa se indeparteze de Yuzi pentru ca aceasta ar fi fost singura cale .. prin care il putea face fericit. Dar ce era acest nou sentiment? Nu vroia sa faca acest lucru.
-Am...Am inteles..Acesta va fi fericit doar asa..Dar dati-mi timp..timp sa ma pot dezlipi de el pentru ca suferinta sa fie mai usoara.
Barbatul privea uimit.. Nu stia ca acesta simtea atat de multe pentru fiul sau,il iubea cu adevarat deci vedea..ce era mai bun pentru el.Avea sa aiba incredere in el,merita.
- E bine ca nu te-ai dovedit a fi atat de iresponsabil..precum este Larry.
Baiatul incremeni cand auzi acest lucru,despre ce vorbea? De ce il adusese in discutie pe celalat fiu al sau?
- Ala nu se poate numi nici macar fiul meu, il urasc la fel de mult cum urasc si ploaia asta parca venit din vid. Este un prost si as fi dorit sa nu fie fiul meu. Ma bucur ca ai inteles ce trebuie sa faci, acum adevarata mea comoara va fi in siguranta.
Spunand asta barbatul ii face semn celui ce il luase in limuzina mai devreme pe Ren, acesta il ia si practic il da afara. A accelerat,iar masina se pierdea printre picaturile ce inca mai cadeau din cer.
Adolescentul privea acea masina si lacrimile incepusera sa ii curga. Trebuia sa faca ceva ca Yuzi sa nu mai sufere atat...Dar din acel motiv plangea? Sau pentru durerea pe care o simtitse cand auzise as fi dorit sa nu fie fiul meu ... Larry,oare cat suferise din aceasta cauza? <<
Merci raluca <3. Hmm am venit cu urmatorul capitol ( fara critici? :)) As mai vrea si din acelea,pentru ca nu am cum sa nu fi avut greseli )
Oricum sper sa evoluez oricum ar fi. Asa ca urmatoarea parte :D

<< Picaturile inca erau aruncate violent din propria lor casa. Pentru a purifica sufletele celor ce insa se aflau pe Pamant. Oare intr-un final nu ne transformam cu totii in mici picaturi de ploaie..si cand ne vine timpul ne revarsam peste cei ce candva ne-au ajutat ..sau ne-au facut atata rau. Viata este ca un spin.. Isi aduce singur bine dar ii raneste pe ceilalti. Poate fi ranit,poate fi rupt si distrus. Nu vrea sa raneasca..nu vrea sa distruga dar este nascut asa cum este,de natura. Nu poate face nimic in legatura cu asta, insa cei din jur nu inteleg asta. Viata este egala cu spinul unei flori.. Frums dar ucigator.
Baiatul se afla in ploaie si de aceasta data,mergea cu pasi lenti catre cladirea in care se afla apartamentul iubitului sau,si care era inca, si casa lui. Lacrimile ii curgeau inconstient si se prelingeau pe obrajii rosii. Parca l-ar fi batutu cineva,parca l-ar fi insultat.. Nu stia cum putea fii atat de fierbinte cand apa ce cadea din cer era atat de rece. Era un mister, dar probabil din cauza acelor sentimente adanci pe care le simtea.Inca nu le putea deslusi dar .. oare vroia sa faca asta? Se gandea cum Yuzi va suferi.. Si alaturi de acesta si chiar daca il va parasi..In jurul sau si chiar fara el nu poate fi acelasi. Si-ar fi dorit de aceasta data,fiind chiar prima oara cand acest gand ii trecea prin minte, sa nu se fi intalnit , sa nu se fi cunoscut, ca acum..acel biet baiat, acea splendoare , dragostea lui,sa nu sufere. Dar timpul dupa cum toti cei existenti pe Terra stiu,nu poate fi dat inapoi,...nici inainte. Odata ce un moment l-ai petrecut, acesta a fost pierdut pentru totdeauna,de parca ar fi fost aruncat intr-o groapa fara fund. Sau asa parea viata din perspectiva acelui adolescent cu parul alabastru.
Mersese..si chiar fara a-si da seama ajunsese in fata cladirii in care locuia. Voi intra...si ii voi explica..Dar ce ii voi explica?
Da , nu stia ce urma sa ii spuna. Poate ca aceasta nu era oricum seara potrivita pentru a-i spune ceva. Dar il iubea,inca o facea. Era prea egoist din partea sa. O stia si totusi nu putea opri acest lucru,acest sentiment,acea dorinta. Il vroia doar pentru el si a renunta la el parca nu il lasa inima. Si daca...Larry era cel pe care il iubea cu adevarat iar Yuzi nu era decat iluzia iubirii pe care candva i-o purtase?Nu,cum putea gandi asta? Inca il iubea pe saten.Si cu toate astea..in gandul sau pe primul loc se afla blondul apoi..fiind zarit pe pajistea verde din coltul mintii sale si satenul. Iar inima sa? Putea oare sa bata pentru doua persoane care desi unite de acelasi tata si acelasi sange,erau atat de diferite. Si chiar identice de'ar fi fost,ii era imposibil. Poate ca trebuia sa aleaga,poate ca trebuia sa lase totul in spate. Sa fuga unde vedea cu ochii,ceva trebuia sa fii descopeit..Nu?
Inca nu avea puterea de a merge mai departe si de a infrunta tot ceea ce se intampla.Asa ca baiatul nu merge direct in cladirea aceea,isi continua drumul pe unde il duceau ochii.Nu stia incotro se indreapta,dar nici nu vroia sa o stie. Avea nevoie doar de o lunga plimbare prin acea ploaie..Apoi si-ar fi dat seama ce urma sa faca. Oricare ar fi fost decizia sa.
In timp ce acesta isi urma mica plimbare prin ploaie in apartamentul acela se afla satentul care inca isi astepta iubitul..sa vina. Ce se intamplase cu el?Nu ii statea in fire sa intarzie atat de mult. Era totusi destul de tarziu. Acesta fiind ingrijorat se gandeste ca ar trebui sa sune,pe oricine..sa afle ce s-a intamplat ( pentru ca Ren nu raspundea la telefon,de fapt..suna oare telefonul?Avea impresia ca nici macar asta nu se intampla...). Prima persoana care i-a venit in minte a fost Mitsue. Ea trebuia sa stie,iar de nu..Si Miko ar fi stiut. Cand acesta pune mana pe telefon incepand sa formeze un numar de telefon sonerioa de la usa apartamentului se aude. Acesta arunca grabit telefonul fara a se uita unde, si fuge catre usa pentru a o deschide . Precis este el..
Dar cand deschise usa,expresia fetei, care fusese zambitoare si destul de energica, se schimba.Dincolo de usa statea o roscata plouata din cap pana in picioare. era frumoasa si foarte atragatoare,dar nu era baiatul cu parul albastru pe care satenul il astepta.
-Imi pare rau ca dau buzna in asemenea circumstante. Dar pot pleca daca deranjez. Doar ca mi-am pierdut cheia de la apartament,si nu am unde petrece noaptea.Bani pentru hotel nu am.. Si..Imi pare rau. Inteleg daca nu ma veti putea primi aici. Spunand asta adolescenta isi pierde echilibrul si lesina in bratele barbatului din spatele usii.Acesta o prinde fara macar sa clipeasca. Nu era el,cel pe care il astepta. Dar fata avea nevoie de ajutor. Acesta o ia in brate inchizand usa si o pune pe canapeaua din mijlocul livingului. Cand incepe sa caute ceva alcool pentru a o ajuta pe adolescenta sa se trezeasca din lesin, fata isi revenea in simturi.
- Imi pare rau.. voi pleca. Spunand asta incearca sa se ridice insa era sleita de puteri.
-Stai Mitsue,linisteste-te.Poti ramane aici in aceasta seara. Oricum.. Renji inca nu s-a intors. Ma intreb..Oare unde poate fi. La Miko?
-Nu cred,de acolo vin si eu. Am incercat sa o caut insa parintii sai se pare ca au asaltat-o. Avea destule de multe rude in vizita. M-am vazut nevoita sa plec fara a mai pune alte intrebari.
-Inteleg..cu toate astea nu pot ramane calm.. Oare unde este?
Fata incerca sa se ridice iara insa cand in sfarsit se afla pe picioare aceasta isi pierde echilibrul. Dar nu cade,fiind prinsa de barbatul ce se afla langa ea.
-Stai,nu te mai forta. Aseaza-te aici.
Aceasta era inca uda loarca si udase si canapeaua cu aceasta ocazie.
-Uite Mitsue,poti face o baie fierbinte iar eu iti voi imprumuta niste haine de la mine - nu cred ca iti vor veni dar putem improviza - pentru ca la cat de uda esti poti raci foarte tare. Te voi duce eu in baie. De acolo cred ca te vei putea descurca si singura. E mai bine asa. In plus tu esti prietena lui Ren, si eu stiu ca el te-ar fi ajutat orice s-ar fi intamplat.
-Multumesc..
Fara a mai spune si alte cuvinte satenul o ajuta pe roscata sa se deplaseze in baie lasandu-i acolo o pereche de blugi mai mici - probabil erau a lui Ren - si o camasa destul de mare de culoare alba - aceasta era probabil a lui.

Dupa aproximativ o jumatate de ora usa de la baie se deschide. Acolo isi face aparitia o tanara domnisoara purtand o pereche de blugi albastrii care ii veneau ca o manusa si o camasa destul de lunga si larga,dar care de asemenea ii venea bine. Parul sau ud , sters doar cu prosopul , i se revarsa pe trup. Pe fata ei salasluia o privire inocenta.
Cat de atragatoare parea in acea ipostaza,putea trezi orice simturi la viata.. >>
buna uite-ma din nou...doar nu puteam lipsi chiar yo...:D deci ce pot spune e k ren imi da dureri de cap...saracutzu desi mereu am zis k nu-l inteleg si am crezut chiar il inteleg....pot spune k si eu am trecut intr-un fel sau altu prin o faza asemanatoare si e foarte greu sa alegi..mai ales persoana "potrivita"daca u nu stii ce simtii ....si uneori nu pottzi sa itzi ascultzi inima in totalitate dar nici ratiunea...k ambele gandesc diferitt....Ren credema ca imi pare rau de tine...rau de tot...eu sper sa nu faci alegerea gresita...k odata ales greu va fi sa dai inapoi si sa-ti indreptzi greseala...va fi greu dar nu imposibil...pentru mine a fost imposibil dar eu sper ca tu sa iei decizia corecta oricum tot o persoana va suferi din cauza deciziei tale...si cred k si u vei suferi ...in fine sa trecem peste si sa asteptam sa vedem ce se va intampla....sunt foarte curioasa acu sa comentez oleak faza cu mitsue adik "dragutza"aia nu avea altundeva sa se duca tocmai la ren acasa..mm...da .....dar cine stie ce se va intampla...sunt foaret curioasa sa vad nexu.....astept cu nerabdare....dar nu mai PPPOOOOTTT astepta :(( :X:X: succes si bafta multa insipratie :X pwps
Eh in sfarsit am reusit sa citesc capitolele asta. Imi pare rau ca nu am putut comenta la fiecare dar am avut cateva probleme cu calculatorul si probabil voi mai avea:(...Revenind la fic...ai spus ca iti lipsesc criticile asa ca o sa te ajut eu sa nu-ti mai fie dor de ele.
In primul rand mi se pare ca actiunea din ultimele capitole se intinde prea mult. Sentimentele sunt descrise destul de bine insa apar cam multe referiri la ele. Nu spun ca ar trebui sa nu mai descri niciun sentimen, dar eu una astept sa citesc decizia lui Ren si ce va face Yuzi acum ca Mitsue sta la el.
In primul capitol in care nu am comentat am gasit o repetitie a cuvantului "cer" "Soarele nu mai era pe cer iar picaturile de ploaie incepusera sa coboare din cer." -puteai sa nu mai spui "sa coboare din cer" ci pur si simplu "sa coboare" asta daca nu gaseai o alta formulare pentru ca oricum era evident de unde. Apoi "Sgomotul" se scrie de fapt "zgomotul".
In urmatorul capitol nu am vazut greseli prea mari, doar cateva cratime care au fost inlocuite astfel "a'l putea" si "luat'o".
In sfarsit ajung la zi...in ultimul capitol am gasit mai multe greseli printre care cele mai multe de tastare cum e cuvantul "frums" in loc de "frumos" . Iar in structura asta "Da , nu stia ce urma sa ii spuna." cred ca ai vrut sa spui "Dar nu stia ce urma sa ii spuna." si atunci nu mai este nevoie de virgula. Apoi este iar problema cu cratima "de'ar", iar in propozitia "Fata incerca sa se ridice iara" acel iara nu cred ca exista. Din cate stiu corect e "iar" sau "iarasi".
Acum cred ca ti-au ajuns criticile:))...sper ca voi reusi sa citesc capitolul urmator la timp si succes cu nextu' bye:-h
Acum am un zambet foarte mare pe fata care s-a mentinut cat timp am citit acest capitol :). Si asta pt ca aceasta continuare m-a binedispus.
Sa incepem cu inceputu :)). Cand am citit mai sus ca vrei sa fi criticata ma gandeam "eh, lasa ca a venit baba cloantza si o sa te critice bine", iar acum, ca am ajuns la final mi-am dat seama ca nu am chiar nimic de spus.
Adica schimbarea e de la cer la pamant...bine, bine nu e perfect capitolul, insa am vazut acea evolutie pe care o asteptam.Repetitiile sunt din ce in ce mai putine iar greseli de exprimare nu am vazut. Si daca totusi or fi fost vad ca le-a aratat deja sweetangel_miwako.
Deci nu pot decat sa te felicit.Ma bucur ca ai tinut cont de ce ti s-a spus si drept dovada acum eu nu mai am ce comenta.Insa laudele sunt doar pentru acest capitol..sa speram ca vor fi si pentru celelalte, insa te anunt ca daca vor reveni greselile, nu voi ezita sa ti le spun . Asta ca sa sti dinainte :))
Buun..acum ca am terminat sa te laud ( :)) ) sa spun si despre actiune... o ador :X . Ce mai frate... eu vreau ca Ren sa ramana cu Larry. Stiu ca ar fi frumos sa fie un sfarsit plin de iubire si fara suferinta iar Ren sa-si dea seama ca a avut doar o ratacire de moment si bla bla bla..dar in cazul fic-ului tau nu sunt adepta acestui sfarsit :)). Poate ca sunt singura de aici care crede asta insa nu pot sa ma abtin.Iar acest capitol sustine ceea ce imi place mie..adica faza cu blondul in centru si satenul undeva intr-un colt e mai mult decat tare.Ah ce rea sunt :))
Da, deci asta e...mi-a placut..ai facut o treaba buna. Aaa..sa nu uit...s-ar putea sa nu comentez chiar la fiecare capitol, insa voi citi si cand voi considera ca este cazul imi voi spune si parerea :D
bye bye :bye:
Deci am venit cu următorul capitol.

<< Prin picaturile ce se revarsau din Cerul involburat de nori pe solul inecat de lacuri fugea un baiat cu parul albastru. Avea o privire atat de inocenta si de atragatoare, chipul sau parea a fi acela a unui inger pierdut printre gandurile reci ale simtiri Iadului. Fugea cu niste pasi repezi si foarte hotarati, fara a privi inapoi. In mintea sa se amestecau multe ganduri si intrebari, si totodata atatea cuvinte sigure si o decizie de neclintit. Mintea sa era ca un labirint intunecat, ascuns printre vorbele incerte ale insusi umbrei nascute din gandurile nefaste ale colturilor de minte pierdute in abis.
Am decis, am gandit acest lucru. El nu merita sa ii fac asta, merita un viitor mult mai bun decat acela pe care l-ar putea avea alaturi de mine. Dar ce pot face eu? Sa il parasesc? Nu intra in discutie, acest lucru nu il pot face nici daca mi se impune. M-as gandi doar la mine, poate chiar eliberat m-as simti, plutind liber printre frumusetile lumii, fara a fi legat de o relatie. Asta nu sunt eu, si nu ii voi face asta. Voi merge acolo..il voi saruta, iar restul va decurge de la sine. La sfarsitul acestei povesti vom fi plecat deja din acest loc, si nimeni nu va mai stii cine am fost. Impreuna pentru totdeauna
Aceste vorbe se miscau prin mintea naiva a baiatului. Toate acele ganduri ce constau in parasirea satenului disparura din cutia sa craniana si fusesera sterse din sufletul sau.
Grabea pasi cu fiecare secunda iar picaturile de ploaie parca incepusera sa se inmulteasca si ele, unele tunete il faceau pe baiat sa tresare si ii faceau inima sa cutremure si sa se agite, acceleratiile acesteia fiind mult mai rapide.
In timp ce acesta se lupta cu picaturile de ploaie, si lumea nefasta de afara in apartamentul celor doi se intamplau lucruri mai mult decat neprevazute.
Roscata se afla de aceasta data pe canapeaua aflata in living, privind televizorul. Desi parea ca a ei privire era de mult pierduta in vid, iar gandurile sale parca erau aruncate intr-o prapastie fara fund. Tacerea isi spunea cuvantul in acest apartament iar nici unul dintre cei ce se aflau in el nu fagaduiau sa rosteasca vreo vorba. Intr-un final, parca de mult asteptat, satenul decide sa deschida o discutie :
- Si Mitsue, l-ai vazut pe Ren azi? Adica, nu inteleg de ce poate sa intarzie atat de mult..
In mintea fetei au trecut parca intr-un interval de 3 secunde, un milion de ganduri. Mintea sa diabolica incepuse sa lucreze, lasandu-i cale libera imaginatiei, de a se dezlantui. Stia ce urma sa faca, cum sa o faca..si cum totul, se va fi sfarsit probabil. Urma sa aiba acea victorie de care avea atat de multa nevoie.
- Stii Yuzi - spunand asta se ridica de pe canapea, lasand telecomanda pe aceasta fara a mai rosti altceva, prin niste miscari lente si pline de naivitate inchipuita se misca spre barbatul ce se afla mai departe, de aceasta data in fata ei, ajungand aproape de acesta isi ridica mana peste obrazul acestuia si incepe sa il mangaie. Spre marea sa surprindere acesta se lasa mangaiat de mana sa dulce si totodata atat de calda, ce ii inspira incredere. Se apropie de acesta fara alte cuvinte si isi duce buzele catre buzele celuilalt. Fara sa isi poata da seama trupul sau a fost invaluit de doua brate puternice ce parca doreau doar sa o protejeze. A urmat un sarut pasional si fierbinte, ce nu parea deloc a fi acel fals pe care tanara si-l pusese in minte sa il infaptuie. Parea mai degraba actul inconstient a doi indragostiti, ce nu voiau sa se opreasca doar la un sarut inocent.
Desprinzandu-se din sarut roscata il priveste in ochi, dar acesta nu incetase sa o imbratiseze. Bratele sale erau inca imprejurul soldului sau, iar privirea lui ii atingeau adanc ochii, parca puteau citi prin ei. Intr-un moment de inconstienta barbatul ii da drumul tinerei si da un pas inapoi fara a spune vreun cuvant. In mintea sa se miscau diferite ganduri si posibile intrebari fara raspuns. Cea mai frecventa intrebare din mintea lui parea sa fie : De ce am facut asta? .
Fata il privi inocenta, in ochii sai nu se vedea nicio urma de indecenta sau ganduri ascunse, si nici in mintea sa nu pareau sa fie. Cu cateva secunde in urma planuise un atac incredibil prin care sa stearga totul, sa distruga existenta acestuia.. Dar ce se intamplase apoi? Cazuse in bratele cui nu trebuia, nu trebuia decat sa mai astepte cateva minute in acel loc si acea scena fierbinte ar fi reinceput, fara a se opri. Nu stia de ce, dar in mintea sa totul se schimbase. Vroia sa fuga, sa se ascunda si sa nu priveasca inapoi caci ale ei ganduri nu mai puteau trai in pace, ceea ce facuse era demn de dispret iar prapastia in care cazuse, parea sa nu aiba cale de iesire. Era pierduta pentru totdeauna, nu avea niciun gand sa ramana in continuare aici.
- Imi pare rau Yuzi.. Nu a fost intentia mea sa fac acest lucru, sincer... eu - dar fata nu reusi sa duca vorbele sale la capat caci tanarul se apropia de ea, fara a spune nici macar un cuvant. O privea seducator iar ochii sai ii patrunsesera pe ai ei, erau prinsi de o dorinta ce nu se putea stinge nici de cele mai responsabile ganduri din mintile lor, doreau parca sa para, macar un moment iresponsabili.
Mitsue se agata de gatul fierbinte al satenului, printr-o miscare lenta si plina de pasiune lasandu-si buzele sa se strecoare deasupra gatului sau. Acesta o imprejmuie cu bratele sale, apucand-o de trup si luand-o in brate, fara alte cuvinte. O saruta pasional si o duce pe canapeaua ce se afla cu doar cativa pasi in fata lor. Asezand-o acolo trupul sau parea un glob de cristal fragil ce putea fi spart la cea mai mica greseala, o inocenta si naivitate nemaintalnita, amestecata cu o putere magnifica de seductie. Atata puritate si salbaticie intr-o singura creatura, nimeni nu ar fi putut crede aceste combinatii posibile, insa in timp ce o privea isi putea da seama ca acela era adevarul.
Buzele lor se atingeau iar, lasand gandurile de o parte, smulgandu-le din ei si lasandu-se condusi de puterea dorintei ce era mai mare ca orice altceva in acel moment.
Satenul isi misca bratul ducandu-l spre incheietura blugilor tinerei, deschizandu-i usor. O privea pe roscata, parca adresandu-i - Am voie? , dar aceasta incuviinta printr-un geamat cand cealalta mana ii atinse un san, masandu-l cu pasiune.
Acestia fiind prinsi intr-o scena fierbinte fara cale de iesire, nu au putut auzi usa apartamentului deschizandu-se. In cealalta parte a locuintei se afla tanarul cu parul albastru, care de abia sosise si care dorea mai mult ca oricand sa il vada pe iubitul sau. Avea sa fie cu el, odata pentru totdeauna. Ajuns in living priveste pe cei doi tineri ce stateau lungiti pe canapea, in acel moment in care Yuzi ii deschidea blugii adolescentei iar una din mainile sale se afla pe sanul aceleia. Gemetele de placere ale fetei erau mult prea evidente iar zambetul malefic al barbatului, ce ii era parca intiparit pe chip, nu puteau fi sterse din mintea tanarului. Nu a stat sa priveasca mai mult, intelegea - locul sau nu mai era aici.
Baiatul fuge pe usa apartamentului iar doua lacrimi se puteau zari izvorand din ochii lui. Fugea, nestiind unde, fiind purtat de inconstienta. Satenul privea fuga iar roscata statea uimita, lacrimile incepand sa ii curga, parca din suflet. Probabil amandoi ar fi vrut sa fuga dupa el, inca il iubeau. Simteau cum, parca, amandoi il folosisera si ii tradasera increderea, pentru totdeauna.
Barbatul fara a mai spune alte cuvinte o imbratiseaza pe fata ce se afla in aceasi incapere ca si el. O saruta iar bratele sale o impresmuisera cu totul. O consola? De ce pe ea? Pentru ca deja il pierduse pe acel tanar...
Dupa cateva momente in care imbratisarea nu a putut fi desprinsa, satenul pune mana pe telefon apeland un numar. O voce indiferenta se aude dincolo de micutul aparat.
- Ren a fugit, nu stiu unde. Cauta-l !
Spunand asta, cel ce raspunsese apelului dat de Yuzi, inchide telefonul lasandu-l pe celalalt sa vorbeasca singur.
Unde se afla tanarul si ce urma sa se intample cu acesta? Era singura intrebare ce parca ii framanta pe toti.
* Gropile sadite de oameni si cele create de maltratatiile naturii erau cu totul diferite. Naturaletea si distrugerea acesteia din cauza propriilor mijloace era lucrul obijnuit ce inca nu reusise sa sfarme Universul in milioane de bucati, dar naturaletea distrusa de cei ce nu se pot numi apti, ce nu pot avea titlul de fiinte capabile de a trai in pace, nu este un lucru normal, iar Universul insusi tremura la faptele involuntare, inconstiente si poate chiar cu rele intentii ale oamenilor. Viata atarna intotdeauna de un mic fir de ata, ce la o mica greseala poate fi rupt, si niciodata putand fi legat la loc, de nimeni si de nimic... <<
Sunt prima si ma bucur ca e asa :D
Pur si simplu nu-mi vine sa cred ca e acelasi fic pe care il citeam acum cateva luni.Si la care ma gandeam la inceput ( si bine ca m-am inselat), ca nu mai exista cale de remediere.Esti pe drumul cel bun...tine-o tot asa :D
Iar actiunea..huhuuu...ma speriasem cand am citit ca s-a hotarat sa se intoarca la saten..insa cand am vazut ca Yuzi "calca stramb" si nici nu se simte foarte vinovat din cauza asta,m-am bucurat foarte mult :X
Oh abia astept sa ii vad pe Ren si blond impreuna :X...Un fic original..bravo tie :bv:
Asta e..n-am ce sa zic, ce sa comentez.
Abia astept nextu' :bye:
Well vă mulţumesc mult pentru comentarii. Nolazy mă bucur că îţi place şi sper să continue să îţi placă. Well, Raluca c'est la vie :)) Yuzi a preferat roşcata de data aceasta. Să vedem continuarea. ( am decis să scriu acest capitol cu diacritice, sper că nu este nicio problemă în asta. )

-- Pe străzile cufundate în minciuni şi picăturile aspre ale ploii purificătoare, credinţa în lucrurile care deja au fost pierdute şi ce, cu siguranţă, nu mai au cale de întoarcere. Este pura plăcere de a trăda, a fi trădat şi a gusta lupta crâncenă a umanităţii dure, ce nu acceptă greşeli. Iubirea în acest moment parcă se sfarmă în mici părţi, asemenea unui puzzle, ce nu va mai fi niciodată reasamblat pentru că odată piesele căzute din întregul creat, cu multă trudă şi voinţă, nu vor mai putea fi lipite la loc... Lucrul pierdut nu mai poate fi câştigat.
Băiatul cu părul albastru fugea printre fărâmele de apă ce cădeau din cerul negru, ploia încp nu se oprise şi nu dătea semne că o va face. Se înteţise aşa cum şi inima tânărului bătea mai tare. Încearcă să se calmeze în timp ce paşii săi încetinesc. Dar nu putea, inima îi bătea chiar mai tare acum, şi nu se putea gândi decât la acea şcenă pe care o văzuse cu câteva minute în urmă. Deşi odată renunţase la acel băiat, la frumuseţa şi dragostea lui, nu putea să nu îl doară acea trădare. O făcuse şi el, trădase cea mai dragă fiinţă pe care se presupunea că o avea, dar nu mai conta asta pentru că şi aceea îl trădase.
Se opreşte pentru un moment întinzând mâinile în gol şi lăsânduşi palmele la iveală, în timp ce picăturile de ploaie se aşterneau pe ele încercând să le spargă, să dispară, sa le cruţe de suferinţă. Băiatul îşi ridică privirea la cer, parcă privind spre singura lumină din viaţa sa, în timp ce lacrimile înduioşate i se aşterneau în ochi. Nu avea chiar niciun drept să reproşeze ceva cuiva, era el acela care distrusese totul cu ceva timp în urmă, şi tot acesta încerca să facă pe victima. De ce? Ca toţi cei din jur să îl compătimească? Pe el şi nu pe alţii? Se ura doar când aceste gânduri îi treceau prin minte, mereu urâse ca ceilalţi să privească cu milă asupra lui. Era o fiinţă plină de mister şi sentimente întunecate ce se ascundeau după mantia falsă a inocenţei. Mintea sa parcă exploda în mii de expresii jignitoare la propria-i adresă în timp ce o migrenă îngrozitoare părea să pună stăpânire pe capul său. Probabil din cauza ploii grave ce se aşterna pe tot trupul său, ce îl răcea şi îl făcea să se gândească la propriul său sfârşit.. Cum toată lumea îl va uita.
Asta era, descoperise. Nu era atât de deranjat că fusese înşelat de acel şaten, cu una din prietene sale. Era faptul că nu dorea să fie uitat, de nimeni, niciodată. Voia ca el să fie în minţile şi inimile tuturor, pentru totdeauna. El şi nimeni altcineva, iar ca persoana sa să sălăşluiască în amintirea fiecărei fiinţe cu care îi este dat să se întâlnească. Ce gânduri infantile putea să aibă, ce minte copilăroasă şi fără o logică socială. Era egoismul pur din inima sa, şi insensibilitatea care puneau stăpânire pe existenţa sa.
Îşi întoarce privirea, încercând să zărească printre picăturile de ploaie măcat o siluetă, dar nu zărea nimic. În inima sa încă spera ca şatenul să fi alergat după el, să îi spună că regreta şi că îl voia înapoi. Dar nu era nimeni, deja se săturase de el şi nu îi mai dorea prezenţa alături de acela. Era distrus pe plan sufletesc iar inima sa dorea să se poată tăia singură în două, lăsând să curgă tot sângele din vene prin nefasta crăpătură, un lucru imposibil.
Băiatul era demoralizat complet, astfel încât cade în genunchi, strângându-şi palmele şi schimbându-le forma în pumni, apoi aruncandu-i peste solul plin de lacuri. Pantalonii săi erau udaţi încât dacă ai fi vrut ai fi putut scoate apă din ei, iar acum căzuţi în lacurile murdare şi reci, păreau uzaţi şi vechi de ani de zile. Acesta loveşte de câteva ori solul, destul de agresiv apoi ţipă :
- De ce sunt oare atât de egoist? De ce nu mă vrea nimeni? De ce greşesc mereu şi nimeni nu mă caută după greşelile mele enerervante? Mă urăsc... Mă urăsc!!!
Ţipetele sale au fost oprite de o voce blândă ce se aude printre sunetul înecăcios al picăturilor, tot mai dese, de ploaie. O siluetă bine lucrată, înaltă şi foarte atrăgătoare îşi face apariţia între apa ce se revărsa pe Pământ. Ceea ce purta el nu se putea destinge, dar umbrela pe care o ţinea în mână ieşea în evidenţă, era o umbrelă neagră şi destul de mare. Acesta spune:
- Cum poţi spune asta? Eu mereu voi fi alături de tine. Continuă printr-o mişcare lentă, trupul său înaintă către băiatul ce stătea amorţit sub veşmântul transparent al aerului. Se apropie de el, se aplecă lăsând umbrela să îl acopere pe tânăr, şi cu o mână îl apucă de braţ ridicându-l cu o mişcare blândă. Ren nu protestează, chiar îi făcea plăcere să fie salvat de acest bărbat al cărui chip a putut să îl destingă în momentul în care s-a aplecat către acesta, să îl ridice. Ba chiar dinainte ştia că era el, pentru că vocea sa nu putea confundată niciodată. Era atât de dulce şi protectoare, vocea pe care dorea să o audă de atîta timp, braţele după care visase să îl îmbrăţişeze şi buzele după care tânjea să le sărute, toate urmau să fie ale lui. În inima sa a început să crească o nouă pasiune, noi gânduri şi sentimente ce nu i le putea smulge nimeni. Credea că este doar un joc copilăresc şi nu sunt mai presus aceste sentimente decât acelea pe care le avusese pentru tânărul şaten. Cât de mult avea să se înşele.
Se lăsă purtat de acel om ce venise în salvarea lui, acel blond cu privirea seducătoare şi curpinzătoare, obrajii adolescentului parcă luaseră foc iar lacrimile sale ce începuseră cu multă vreme în urmă să curgă, erau acum istorie, ochii lui păreau un lac secat, un deşert ce ardea de o dorinţă necunoscută până acum.
În câteva momente cei doi se aflau într-o maşină neagră ce în scurt timp acceleră. Ren se afla lângă Larry, ce conducea maşina. Nu îl privea în acest moment, fiind atent la drum. Era o ocazie minunată de a pătrunde în ochii lui şi a vedea ce se ascunde dincolo de coperta transparentă ce învăluia ochii, în imaginaţia tânărului.
Blondul constată în scurt timp că trupul său, chipul şi întreaga sa fiinţă era urmărită de o privire ce murea de o dorinţă arzătoare, mai mult decât atât, o nouă iubire începea să crească. Larry nu mai stă pe gânduri, oprind maşina şi învăluindu-l pe cel ce stătea alături de el cu un sărut pătrunzător. Buzele lor erau de această dată unite, se intersectau. Limbile celor doi explorau locuri noi, după ce un geamăt se aude din partea adolescentului când bărbatul îndrăzneşte să muşte din acele buze cărnoase şi roşii, din care curgea acum un mic firicel de sânge, roşu aprins.
- Nu aici.. te rog.
Auzind aceste vorbe, bărbatul se întoarce la volan şi accelerează. Mergea cu o viteză destul de mare, însă unul din braţele sale se aflau pe capul tânărului. Îl mângâia, dorea să fie sigur că era acolo şi că nu va dispărea, cumva prin magie. Simţea nevoia să îl protejeze, cum niciodată nu simţise până acum. Să fie al lui, să îl simtă înăuntrul lui.
* Ajunşi destul de repede în faţa unui complex de apartamente, blondul iese din maşină luându-şi umbrela şi scoţându-l cu mişcări lente şi blânde pe adolescent din maşină. Îi acopere capul, încă umed, cu umbrela nevrând ca trupul său să mai fie lovit de acele picături agresive de ploaie.
Băiatul cu părul albastru îi acaparează braţul stâng blondului, îmbrăţişându-l cu cele două mâini ale sale. Se simţea protejat acolo, şi nu vroia ca acel sentiment să dispară, niciodată.
Ajunseseră de această dată înăuntrul unui apartament destul de spaţios, se puteau zări puţine lucruri în cameră din cauza întunericului ce sălăşluia acolo, era dormitorul. Al cui? Bineânţeles, al blondului. Deodată o lumină puternică acaparează încăperea şi în faţă se poate zări un pat dublu, foarte interesant şi primitor.
- Baia este la stânga, în capătul coridorului, imediat ce ieşi din dormitor. Mă gândeam că poate vrei să faci o baie caldă, sau ceva de genul. Eu sunt în bucătărie, mă poţi găsi acolo în caz de orice. Poţi folosi orice din dulapul meu, eu voi pregăti ceva de mâncare.
Ren fără a mai sta pe gânduri merge în baie, pentru a face o baie rapidă. Chiar avea nevoie să îşi purifice trupul..
* Trecuseră aproximativ 30 de minute şi adolescentul se afla în acelaşi dormito purtând un tricou destul de larg, de culoare albastră la fel ca şi părul lui. De asemenea purta o pereche de pantaloni de trening care nu îi veneau prea bine, erau mult prea largi şi mult prea lungi. Aceştia aveau o culoare neagră, înecăcioasă. Cu toate că hainele nu îi veneau prea bine, blondul rămâne uimit când intră în dormitor şi îl zăreşte pe adolescent îmbrăcat aşa, acel aspect neglijent îl făcea să pară atât de atrăgător şi de sexi, aproape că nu se putea controla, dorea să sară peste acesta.. Să îl sărute, să îi muşte gâtul apetisant.. Apoi să continue prin a-i scoate acele haine. Dar nu putea visa, vroia să îl lase în pace. Totul avea să vină cu timpul, nu avea de gând să îl forţeze. Nu ştia însă că a lui dorinţă îi era împărtăşită.
- Doreşti să mănânci ceva? Spuse tânărul blond dregîndu-şi glasul.
- Nu îmi este foame.
- Ok, atunci te voi lăsa să te odihneşti.. Presupun. Poţi dormi în patul meu, dacă este ceva..orice ar fi te rog să strigi. Voi veni, orice ar fi.
Privea şi parcă nu putea crede, acea voce şi lucrurile care i le spusese. Urma să plece, dar el nu voia asta, nu voia să doarmă. Îi era foame, dar nu acel tip care constă în hrănire.. tânjea după trupul lui. Fără a mai sta pe gânduri fuge către blondul ce urma să plece, îi înconjoară spatele cu braţele proptinu-şi capul pe acesta şi spune :
- Nu pleca.. Te rog, stai cu mine.
Nu a mai trebuit să spună un singur cuvânt că bărbatul se întoarse.
Iubirea este asemenea unui labirint fără înţelesuri, multe cuvinte greu de explicat şi multe persoane ce semnează contracte fără a le şti conţinutul. Nu ştii finalul, trecutul deşi continuă să persiste este deja uitat, viitorul este total neimportant, doar prezentul poate fii trăit. Lumea este asemenea acelui mic glob de cristal ce la cea mai mică greşeală, dacă este trântit, se sparge... Bucţile rămase din acesta nu sunt importante, odată spart nimic nu îl va mai reface.. singura soluţie posibilă este aceea de a face rost de un alt globuleţ. Acesta era scopul, o nouă iubire... --


Nu ştiu ce să zic. Nu sunt prea mulţumită de acest capitol :|, nu mi se pare cine ştie ce. Oricum aştept criticile, sfaturile şi părerile voastre :|
ok vrei critica asculta aici la mine eu dak pun mana pe yuzi il decapitez il tai si cum potzi spune k a aleso pe roscara si nu pot accepta ca asa e viata deci vezi ce te bat pe mess am inceput sa plang:(( glumeam nu te bat dar meritzi ...sincer nu prea imi pica mie bine larry dar acu sa spunem k pot sa spun k imi e simapticutz...saracu ren:( saracutzu cat de mult il inteleg cred k l-a durut asa tare.....si yuzi te omor totusi eu vroiam k ren si yuzi=love dar nah..nu tot se face cum vreau eu.....imi place cum se dezvolta lucrurile si deabea astept sa vad ce ai tu in capusor si cu ce ma mai surprinzii data care vine....poate faci ceva rau k o patzesti cu mine...si ai grija de ren e asa asa asa dragutz si firav....vezi ce faci cu "brutele"alea doua( ma refer la yuzi ,raul,si la larry) a si cred k mosneagu de tata a lui yuzi e multumit ticalosu iuuuu....:(((( astept nexu cat ma curand sa aflut ce se intampla k dak ma mai tii multe pe jar eu mor.......tocmai de 8 martie ai facut si u un capitol asa trist pt mine si poate asa fezel pt ren...si larry...sper ca ai inteles ceva din comul meu:D:D
Succes si bafta in continuare!!!!!!!!!!!!!!!!!
Ei sunt prima din coada ca intotdeauna:))...sper ca nu incep sa-mi fac un obicei din asta...Acum in legatura cu ficul vreau in primul rand sa te felicit pentru faptul ca scri cu diacritice. Pentru mine este un lucru ireal sa scriu un capitol atat de mare cu dicritice fara sa pun in loc de "z", "y" sau alte greseli. Ai avut si tu cateva scapari dar oricum nu ma simt in stare sa te critic:D..deci de data asta scapi fara nicio critica din partea mea; minune, nu?:)) Totusi nu asta e singurul motiv pentru care nu am nimic de criticat ci si faptul ca ultimile doua capitole au fost absolut superbe. Eu mai aveam putin si cadeam de pe scaun in timp ce gura imi era cascata de jumatate de ora ca la desene animate:)). Desi m-am asteptat la ambele reactii, si la cea a lui Yuzi, dar si la cea a lui Ren tot nu m-am putut abtine sa nu raman surprinsa. Pentru Ren chiar ma bucur pentru ca a ramas cu Larry...neah ii mai schimba si el:))... Bine, nu ma refeream la asta, dar Larry il iubeste atat de mult (sau cel putin asa cred) si se pare ca sentimentul e reciproc. Iar daca Yuzi o vrea pe Mitsue s-o ia la el acasa si sa-l lasa in pace pe Ren daca nu a stiut sa-l aprecieze. O ultima dorinta mai am si eu: te rog sa nu incepi urmatorul capitol cu "e dimineata" sau ceva in genul. Vreau sa citesc despre o scena fierbinte intre Ren si Larry onegai :pls:..dar daca nu se poate nu ma supar:(..bine, poate ma supar dar sigur nu pe tine ci pe ei:))
Hai ca deja am deviat prea mult de la fic (cred) oricum gambate si astept nextu'...saptamana viitoare:D..pwp si ja ne:*:-h
Nah ca de la prima am ajuns sa fiu ultima care comenteaza :)). Nu ca ar fi rau, insa nu prea mai e nimic de spus.
In sfarsit Ren si Larry sunt impreuna.Cat am asteptat asta...Si mai mult de-atat, abia astept sa citesc si capitolul urmator, care, cum a spus si sweetangel, nu vreau sa inceapa cu o dimineata linistita.Vreau in schimb o noapte salbatica si plina de pasinue :)))) :-".
Sunt foarte curioasa cum o sa reactioneze fiecare personaj dupa ce o sa treaca aceasta noapte.Oare ce o sa simta Ren si Yuzi? Singurul la care nu e greu sa-mi dau seama este Larry, care mai mult ca sigur e foarte fericit. In schimb ceilalti....oh abia astept.
Ah si ma bucur ca ai postat asa repede continuarea :). Iar la partea cu diacriticele felicitari.Stiu cat de greu e sa scri cu ele, uneori chiar enervant, asa ca bravo tie pentru efort.
Cam atat...grabeste-te cu nextu'
:bye:
Să vedem, am venit cu următorul capitol. În sfârşit am scăpat şi eu de olimpiada de la istorie, şi mă pot relaxa pentru moment. Să vedem ce ne rezervă această parte din fic. Lectură plăcută.
Tot cu diacritice, şi să îmi scuzaţi greşelile că nu mai controlez, sunt cam obosită.


Gândurile bune sunt asemenea acelor petale roz de trandafir al căror scop este indentificarea proprie cu persoanele existente în comunitate, pe Planetă şi în tot Universul. Singurele gânduri frumoase pe care ţi le poate aduce o persoană pe care de abia o cunoşti sunt acelea : Nu ştiu cine este, deci nu mă interesează , dar ce se întâmplă când persoane pe care le cunoşti de o perioadă îndelungată de timp şi care par să te ştie mai bine ca orcine, persoane îndrăgite de fiecare persoană, când aceştia se comportă ca un străin cu tine, te doare şi nu poţi face nimic să scapi de acest lucru, de aceea singura cale este să iubeşti şi pe cei ce îţi dau importanţă şi nu doar pe cei ce crezi că îi iubeşti, pentru că în clipa următoare iubirea lor pentru tine, sau acea închipuire, poate dispărea şi singurul ce va suferi vei fi tu.
În încăpere se aflau cei doi tineri, adolescentul cu părul roşcat şi bărbatul cu părul blonduţ. În momentul în care băiatul îşi înfăşoară mâinile în jurul blondului şi îi rosteşte acele vorbe, acela se întoarce spre el strângându-l în braţe, parcă nevrând să îl slăbească vreodată, să poată trăi amândoi îmbrăţişaţi ca acum. Inimile celor doi băteau cu acceleraţie şi sângele parcă le clocoteau în vene, vrând să iasă afară în oricare moment, respiraţiile lor erau parcă greoaie şi încercau să se abţină acelei imense plăceri de a fi împreună, dar asta era mai presus de acel gând responsabil, iar în cele din urmă, de ce aveau nevoie să se abţină? Obstacolele din calea iubirii lor dispăruseră.
Larry se simţea eliberat, pentru că acum avea cea ce îşi dorea, şi chiar mai mult de atât. În momentul în care fusese anunţat de plecarea agresivă şi inconştientă a tânărului, sufletul parcă îi sărise din trup pentru a fugi în căutarea lui, nu voia să îl oblige pentru nimic.. Dar nu o făcea, singur cerea acest lucru. Fericirea lui era pe departe ca în Rai, se simţea atât de bine încât simţea că putea muri.
Din acea îmbrăţişare au început să evolueze lucrurile spre nişte săruturi fierbinţi. Larry începe să îi mângâie părul şi să îi atingă uşor buzele cu mâinile sale. În momentul următor îşi apleacă capul către faţa tânărului şi cu o mişcare lentă şi foarte blândă îl sărută. Limba sa începe să exploreze colţurile gurii celuilalt, lăsându-i inima să accelereze şi mai tare de această dată. Aproape că nu dorea să respire, era ceva prea puternic pentru că dorinţa pusese stăpânire pe simţurile sale. În acest timp se juca cu buzele lui fără a da vreun semn de a continua altceva, îşi lăsa trupul să reacţioneze de la sine, iar în acest moment tot ceea ce dorea era să îl sărute, sau cel puţin asta era ceea ce credea el. Un firicil de sânge începe să se prelingă pe bărbia bărbatului blond, se pare că tânărul devenise atât de excitat în urma unui simplu sărut că simţise nevoia de a muşca din acele buze roşiatice şi cărnoase. Accentuează astfel un sărut sălbatic şi fără ieşire lăsânduşi simţurile să reacţioneze. Condus de pasiune îşi strecoară mâinile în pantalonii celui ce se afla în faţa sa, cu o mişcare lentă începe să maseze umflătura pe care o descoperise în învelişul blugilor, şi mai adânc al boxerilor. Această mişcare continuă şi lentă îl face pe cel ce era supus tratamentului ucigător să tresare. Plăcerea era imensă, la fel ca şi uimirea. Tânărelul timid ce nu făcea decât să se supună lua de această dată atitudine şi se impunea. Dorea să fie la înălţimea aşteptărilor partenerului său, şi mai presus de asta să descopere noi tehnici de seducţie sexuală. Masa în continuare zona aceea intimă făcându-l încă pe prietenul său să geamă, un sunet plăcut pentru orice ureche. Dar acest lucru nu a durat mult, în timp ce se sărutau pasional bărbatul îndrăzneşte să facă acelaşi lucru cu adolescentul. Îşi strecoară mâinile în pantalonii aceluia şi începe, cu mişcări continue, să pipăie zona intimă ce era destul de umflată. Asta îl face pe băiat să îşi scoată mâna din blugi şi să îi înconjoare şoldul cu braţele proprii. A scos un sunet grav prin care îşi exprima dorinţa de a merge mai departe, în timp ce strângea de tricoul aflat pe trupul amantului său. Îi scoate, prin multe sunete scoase din cauza a ceea ce se întâmpla încă în zona sa intimă, tricoul lăsând gol abdomenul foarte mine lucrat. Muşchii erau destul de vizibil, iar atunci când îi zăreai, singurul gând care îţi putea trece prin minte ar fi putut fi Ce nu aş da să îl ating . Dar mai presus de asta, adolescentului îi veneau în minte următoarele gânduri, în subconştientul său : S-a schimbat de când am făcut asta ultima oara, este altfel. Abdomenul lui s-a schimbat, oare a mers la sală? Săruturile lui sunt altfel, mai fierbinţi şi mai blânde ca odinioară. Sau este altceva, m-am schimbat eu? Nu e vorba doar de plăcere, sufletul parcă tinde să îmi iasă afară..Oare? M-am îndrăgostit?, dar acestea au trecut rapid prin creierul său căci în momentul următor pipăia trupul lăsat gol. Este purtat în braţe de către prietenul lui care îl pune uşor în pat şi îl învăluie cu mii de săruturi arzătoare ce îl făceau să tremure în extaz. În clipa următoare începe să se joace cu tricoul aceluia şi i-l dă jos printr-o mişcare ce părea ieşită din filmele exotice, acela aterizând pe jos, printr-un colţ al camerei. Săruturile începuseră să se revarse peste trupul acela fragil făcându-l iarăşi să tremure, de parcă nimic nu îl putea satisface decât el. Mâinile lui Ren se aflau pe capul lui Larry mângâindu-i capul şi strecurânduşi degetele printre firele sale de păr, în timp ce limba lui se plimba pe trupul iubitului său, fără să îl scape din vedere nici măcar o secundă. Momentele acestea au durat parcă ani, dar erau scurte. Pentru ei timpul se oprise în loc şi dorinţa pusese stăpânire pe ei şi corpurile lor, pe minţile şi sufletele lor. Pantalonii amândurora parcă dispăruseră prin farmec, fiind lăsaţi de această dată goi, ca şi atunci când se născuseră, pentru că şi lenjeria lor intimă plecase în voiaj, lăsându-i goi pentru a putea parcurge singuri drumul dorit. Era un moment plin de pasiune, Ren îl cuprinse pe cel ce se afla deasupra sa cu mâinile de gât în timp ce el dorea să meargă mai departe. Îi adresează o întrebare înainte de a continua drumul ce trebuia parcurs, nu voia să îi facă rău.
- Sigur vrei asta? Eu pot aştepta...
Dar băiatul nu răspunse, tăcea..însă expresia feţei lui îl dezvălui, expresia ce spunea : Nu mai e rost de această întrebare, te doresc , însă obrajii săi roşiatici, plini de sângele ascuns de vene nu îl lăsau să spună, rămăsese acelaşi băieţaş timid ca odinioară. Astfel blondul stă puţin înainte de a continua, ceea ce îl face pe celălalt să strige destul de tare :
- Larry te vreau!! ....
Asta îi făcu o plăcere imensă încât în clipele următoare tot ceea ce putea fi auzit era sunetul plăcerii scos de adolescent, gemea. Acum îl pătrunsese, se puteau simţi uniţi unul de celălalt, de plăcere, iubire.. şi singurul fapt că erau împreună.
*
După câteva ore de la fercicitul eveniment, în patul în care se întâmplase întreaga acţiune se mai afla un singur tânăr. Printre cearceaf se putea zări ochii săi minunaţi apoi părul său albastru ce nu părea altceva decât un simbol al purităţii. Se ridică din pat, constatând că este singur lacrimile încep să îi curgă, credea că este părăsit şi lăsat în urmă, nu voia să se întâmple iar asta. Era fericit pentru ceea ce se întâmplase şi tot ce îşi dorea pentru moment era să fie alături de fratele şatenului. Suspinând şi printre lacrimile ce i se scurgeau în palemele ataşate de ochi acesta sopteşte :
- Dar oare ce mi-am imaginat? A fost doar pentru plăcere.
Dar vorbele acestea au făcut pe cineva, ce părea să se afle în cameră, să spună destul de blând :
- Dragoste, plăcere şi devotament. Doar nu credeai că te voi părăsi, nu?
Din partea stângă a patului, de jos, se ridică un bărbat. Părul său blond se putea zări printre cearceaf. Se pare că în timp ce dormeau acesta nu a mai putut sta în pat, rostogolindu-se pe podea.
Se apropie de adolescent, îl ia în braţe şi îl sărută pasional muşcându-l agresiv de buză, astfel o mică pată de sânge se vedea izvorând din buza lui Ren.
- Te-ai întins în tot patul şi m-ai trântit din pat, de aia sunt eu pe jos.
Ren începe să râdă însă consideră că ar trebui să nu o facă, nu ştia dacă vorbeşte sau nu serios, iar ceea ce îşi dorea cel mai puţin era să îl rănească. Aşa că acesta spune printre dinţi, cu răsuflarea un pic tăiată:
- Eu.....nu am ..vrut, scuză-mă ... te rog.
- Ok, cu o singură condiţie. Aceea că trebuie să stai cu mine pentru tot restul vieţii tale, sau până te plictiseşti de mine. Ren.. ai vrea? să locuieşti cu mine şi să devii iubitul meu? Ştiu că ţi-am făcut multe rele, şi că.. eu sunt vinovat de suferinţa ta. Îmi pare rău... dar eu te iubesc sincer, şi orice ar fi...nu pot renunţa la tine şi la dragostea ta. Te rog.. Fii cu mine.
Adolescentul era uimit de această întorsătură, însă într-un mod plăcut. Nu dorea să vorbească despre Yuzi sau altceva în acest moment, era fericit.
- Da.... Larry învaţă-mă să te iubesc şi eu...
Nu ştia încă de ce spusese asta, doar nu avea oare să îl uite pe Yuzi? Credea el... dar de mult îl uitase, iar tot ceea ce se întâmpla era pentru o singură persoană. Să îl înveţe să iubească? Deja era totul pentru el.
Aceştia se sărutară timp îndelungat după care adormiră împreună. Ceea ce urmă au fost doar visele adânci create în imaginaţia fiecăruia.
* Uneori apar lucruri neprevăzute, ce nu vrei să se întâmple, sau ţi le doreşti aşa de tare
încât atunci când se realizează nu îţi mai dai seama că le-ai vrut, pentru tine şi pentru cei din jur. Se întâmpla ca ceea ce ţi-ai dorit tu , a fost doar un presupus şi că adevăratul vis a fost paralel cu ceea ce părea să vrei. Departe de a mai spune altceva de conformezi, ori dragostea este aşa de mare că nu vrei să dai urme de speranţă... Atunci când îţi vezi visul împlinit.. tinzi să te înclini spre următoarea etapă, următoarea realizare...deci următorul vis.