AnimeZupCăutare

[Terminat] Let Me Be... Your Guardian [*YAOI*] [+18]

Kanaa !! Unde e continuarea ? Am ramas in fum si aici, ca si in celalalt mult prea-iubit fic ( cred ca stiti cu toti la care ma refer-a nu se intelege ca fac reclama). Eu chiar sunt curioasa de ce se va intampla cu relatia dintre Shin si Jin, si sa aflu reactia lui Julian, cu privinta la cele intamplate ? Kaoru, bietul de el... Si sa vezi ca e abia la inceput. :zuppy08: Sper ca pisoiasul meu sa fie eliberat cat mai curand, pentru buna purtare, sau macar sa se afle adevaratul motiv al crimei si ca nu a fost comisa de el, iar apoi, el si Julian sa plece in Hawaii, sa-si cumpere-o vila mare, sa faca cinci copii ( numai daca Kaoru ar avea organe reproducatoare cu care sa-i faca) si sa traiasca " Fericiti pana la adanci batraneti !". Eh, na... Mintea mea tampita. :)) Jin e un cretin daca poate sa-i faca el asa ceva gogosicii mele cu ciocolata. Il UraSsC !! Nextu' !!!!!!
Sry girls >.< am cam intarziat :o3 imi cer scuze pt nesimtire:-" m-am cam lasat dusa de val si n-am scris:))
oricum, sper sa va placa :o3
Capitolul XI

Jin se ridicase plictisit de pe mine, dandu-si ochii peste cap, de parca ar fi fost ceva normal sa imi faca asa ceva. Am coborat in graba din pat, stergandu-mi apoi obrajii uzi cu palma dreapta, de indata ce m-am ascuns in spatele brunetului care tocmai ma salvase...
A ramas nemiscat pentru cateva secunde, apoi isi pusese mainile in san, privindu-l cu dispret pe cel de pe pat.
-Jin... Mi-ai promis ceva odata... si nu demult. Nu stii sa apreciezi nimic! S-a rastit Shin, dand negativ din cap. M-a prins de mana, tragandu-ma dupa el afara din celula, insa pe urma se opreste la auzul vocii satenului.
-Ce crezi? ca stau toata viata dupa curu' tau?! Stii pentru ce "te pastrez", a spus el ridicand vocea, coborand din pat, si apropiindu-se de noi, timp in care cei din gasca lui care erau in preajma au inaintat si ei incetul cu incetul. Ti-am explicat ca eu n-am nevoie de o singura persoana. Un barbat ca mine, se foloseste de orice "carne proaspata". Dar tu vei fi mereu felul principal.
Abia rostise acele cuvinte, ca obrazul lui se inrosise dupa o palma zdravana pe care o primise de la brunetul deranjat de fiecare vorba negandita.
-Un barbat ca tine, zici? Te duci dracu' tu, cu toate cuvintele tale, care nu mai merita nici un amarat de banut! Esti jalnic, Jin! Imi e sila! A strigat baiatul, fara pic de teama, chiar daca in urma cu cateva secunde il lovise pe cel dinaintea lui.
M-am speriat in momentul in care Jin a ridicat pumnul pentru a-l lovi pe amicul meu, insa el parca deja se astepta la o lovitura, pentru ca pe chipul lui se observa resemnare...
-Nu, Jin! Strigase unul dintre barbatii ce se apropiase de noi, prinzandu-l pe saten de mana, pentru a-i opri furia ce avea sa se reverse asupra lui Shinobu. L-am tras pe brunet de mana, indemnandu-l sa plecam, iar el m-a urmat cu pasi rapizi, fara a mai privi in spatele lui.
Odata ce am ajuns in celula noastra, nu indraznisem sa incep o conversatie, asadar taceam, lasandu-mi privirea cazuta in pamant.
-Te-a lovit? M-a intrebat Shin asezandu-si mana pe crestetul capului meu.
-Shin, imi pare...
-De ce iti ceri scuze? M-a intrerupt el, apropiindu-se de mine. Spre surprinderea mea, ma trase in bratele sale, strangandu-ma puternic la piept, lasandu-ma sa-i aud respiratia grea si sacadata. Stiu ca nu e vina ta. Jin... din totdeauna a fost asa, a continuat apoi, lasandu-si capul pe umarul meu.
Am tacut amandoi pentru cateva secunde, apoi, din nou i-am auzit vocea trista a lui Shin, vorbindu-mi aproape de ureche.
- Nici nu stiu de ce mai pun la suflet... Stiam ca o va face din nou. Ce tampit pot fi... Am crezut ca a devenit altfel, dar e adevarat, nu-i poti schimba naravul lupului. Tocmai tie... Spune-mi ca nu te-a ranit, sau nu stiu ce-i fac!
Cuvintele lui mi-au strapuns urechile precum niste sageti, lasandu-ma stupefiat. De ce? Altii in momentul acela m-ar fi pleznit pe mine, si nu invers... dar Shin, el era mereu cu picioarele pe pamant, atunci realizasem lucrul acesta.
-Eu nu am nimic. Shin, tu esti mai ranit decat as putea fi eu in momentul asta... Il iubesti, am rostit eu cu glas incet, inconjurandu-l cu bratele. Simteam cat de mult il durea, chiar daca i-a aruncat satenului in fata toate acele cuvinte pline de dispret. In scurt timp am simtit prin materialul tricoului cateva picaturi umede ce mi-au atins pielea umarului... Shin plangea, si strangea in pumni acea zdreanta care o mai aveam pe mine, materialul "ciopartit" de Jin.
-Iarta-ma... Nu ti-am spus... adevarul despre Jin. Acum... regret si e prea tarziu, a rostit el printre supine, incercand sa-si opreasca lacrimile din a i se mai prelinge pe obrajii inrositi.
S-a indepartat lent de mine, tinandu-si privirea in jos, apoi cu miscari lente a prins cu ambele maini de tricoul sau, lasandu-ma inlemnit la imaginea ce imi era afisata inaintea ochilor de indata ce a scapat de material. Pielea lui alba era patata pe alocuri de un violet inchis a caror "pictor" era Jin...
-Uite, Kaoru. Asa e Jin, a rostit el cu voce joasa, lasandu-si tricoul sa-i alunece din mana.
Il priveam socat, nevenindu-mi sa cred ca satenul a putut face un asemenea lucru, apoi, facand un pas inainte, l-am intrebat:
-Dar... cum de nu am observat pana acum?
-Asta e de aseara. Si nu e nici prima data cand se intampla. Vezi? Eu sunt cel prost. Chiar daca imi face asta, eu nu ma pot indeparta de el, si stie asta, de aceea nu face nimic pentru a incerca sa nu ma mai enerveze.
Abia ce a rostit acele cuvinte, ca in celula noastra isi facuse aparitia Jin cu o expresie fioroasa, ce m-a indemnat sa fac un pas in spate, si sa imi indrept privirea spre Shinobu, care nu parea deloc ingrijorat de prezenta satenului.
-M-ai intrerupt din ceva important... Acum suporti tu consecintele, a spus Jin, apropiindu-se amenintator de baiatul pe care l-a apucat cu o mana de gat, trantindu-l pe pat, ca pe un obiect...
Ma scotea din sarite vazand ca Shin nu avea de gand sa riposteze, parand mult prea resemnat pentru ce avea sa i se intample. Nu stiam ce trebuia sa fac. Imi era frica, dar nu voiam sa i se intample ceva rau prietenului meu. Am inghitit in sec, vazand cum pantalonii brunetului au fost aproape sfasiati de brutalitatea satenului, apoi am iesit din celula, vrand sa il gasesc pe Julian, insa habar nu aveam unde sa il caut...
Primul gardian pe care l-am intalnit in mersul meu alert, nici macar nu ma bagase in seama cand ii explicam se se intampla, ca si cum faptul ca o persoana era violata nu insemna absolut nimic grav... Am injurat de nervi printre dinti, apoi mi-am continuat drumul pana cand am ajuns in curte, unde l-am observat si pe Julian intr-un grup de inca trei gardieni, si un domn imbracat intr-un costum gri. Nu ma interesa cine era, chiar nu imi mai pasa in acel moment, asadar am fugit inspre ei, iar de cum m-a observat Julian, acesta a iesit din grup asteptand sa-i spun probabil ce cautam singur acolo, cu doar o zdreanta pe mine.
-Te rog! Ajuta-l pe Shin! E... Jin e nebun! E in celula noastra! am spus eu, atat de tare incat grupul acela s-a intors cu totul inspre noi, iar Julian, parca fiind crispat, priveste in spate, facandu-mi apoi semn sa inaintez. In acelasi ritm alert, ma intorceam in locul din care plecasem speriat, insa cu brunetul in urma mea. Am realizat destul de tarziu ca el nu era singurul care avea sa vada ce se intampla, deoarece toti ceilalti din grupul in care era Julian, inclusiv domnul in costum gri, ne-au urmat... insa nu ma interesa, atata timp cat insemna ca Shin avea sa fie in siguranta.
Nu se auzeau tipete, insa ajunsi mai aproape de celula, se distingeau zgomotele infundate ale brunetului, ca si cum gura lui era acoperita de ceva... acel "ceva" fiind de fapt mana lui Jin. Cei ce erau in spatele meu au dat buzna in acea incapere, inaintea mea, iar eu am stat de-o parte pentru o vreme, incercand sa imi dau seama ce ar fi trebuit sa fac.
Julian a fost cel care l-a indepartat pe Jin, iar un alt gardian il ajuta pe brunet in a-l imobiliza pe cel ce incerca sa scape din fiecare stransoare aplicata.
Mi-am facut loc printre ceilalti doi barbati ce erau langa pat, verificand starea lui Shin, si m-am asezat pe marginea suprafetei moi, privind chipul fara expresie a amicului meu...
-Shin! Shin, trezeste-te! am spus eu speriat, asezandu-mi o mana pe bratul lui. Nu mi-a raspuns, si nici macar ochii nu i-a deschis, iar eu am inghitit in sec, continuand sa-i rostesc numele, si sa-l strang de brat. Stiam ca era inconstient si ca nu ma auzea, insa ce puteam sa fac? Am simtit cum ochii mi se umezeau incetul cu incetul, vazandu-l in felul acela pe Shin, insa, intr-un final m-am dat la o parte, renuntand la incercarile mele. Stiam ca urma sa fie dus la spital, iar acesta era lucrul care trebuia sa ma linisteasca, dar era de fapt cel care ma tulbura si mai mult...
Nu am ascultat multe din cate au vorbit gardienii intre ei, eu fiind mult prea adancit in propriile mele ganduri, insa am inteles ca Jin avea sa fie dus la carcera pentru ceea ce facuse. Nu stiam de ce, adica, pe detinutii de data trecuta, cei care l-au violat pe acel baiat, nici macar nu i-a avertizat cu ceva...
-Domnule director, pulsul e slab, trebuie sa ne grabim, a spus unul dintre gardienii de langa Shin, reusind sa imi atraga atentia.
"Poftim? <Domnule director> ? " In momentul acela am realizat de ce situatia era diferita, iar evident, directorul era acel domn in costum. "La ce ma asteptam? Julian e un politist corupt, trebuie sa faca o treaba curata in preajma directorului, de aceea Jin o pateste, iar ceilalti au scapat. Daca nu era directorul, probabil ca se intampla la fel! "
Nu stiam daca trebuia sa fiu fericit pentru faptul ca Jin avea sa stea inchis o perioada de timp, insa eram sigur ca urmatoarele zile fara Shin nu aveau sa fie deloc roz...
Prima, prima ! O, da, prima ! :ang:
Adica, dupa ce ca il facuse sa se simta intr-un hal, pe saracul Shin, acum se intoarce sa isi mai bata joc de el inca o data ? Ce e cu nesimtirea asta, in ziua de azi, fratilor ? Iar, acum, Kaoru, cine stie ce-o sa pateasca ? De-ar da " Domnul" ca Julian sa il poata apara, indiferent de circumstante ! Imi doresc doar ca Shin sa fie bine si sa nu fi patit nimic in urma maltratarii bestiei aleia nemancate. Si-apoi sa vezi cand se intoarce Jin... Dar, momentan, traim in prezent si, ma gandesc: " Care va fi viata bietului meu Kaoru, de-acum incolo ?"...
Sunt sigura ca tu o sa-mi raspunzi, cat de curand, la aceste intrebari, so, succes in continuare si ne mai citim. Pwp, * Chuu* ! :*:*
De ce...De ce totul poate fi atat de crud?...De ce exista inselatoria?...Minciuna?...De ce...Pur si simplu...De ce?
Totul mi se pare...nici nu mai stiu...Bietul Shin...A trebuit sa treaca prin asa ceva...Iar Kaoru....nu mai am cuvinte...
Jin....Imi vine sa-l omor!!!!! {Imi dai voie?Te rog mult!!!.Primit ca voi fi "blanda" cu el }...Cum a indraznit?...Cine se crede?...Pentru mine...este un nimic....O zdreata!!! Daca gardienii aceia nu vor sa faca nimic,atunci fac eu..Le arat eu lor!!
Cam atat...Sincer,nu pot sa cred....Te rog mult,Kaname...revin-o repede...impreuna cu nextul...fireste...Te rog mult...Mult...Mult.
Scuzati pt a mia intarziere T.T... deh... vacanta :o3
Capitolul XII

Stateam intins pe patul meu, asteptand sunetul care avea sa anunte ora mesei, insa nu pentru ca voiam sa mananc... ci pentru a ma ascunde. Au trecut trei zile de cand Shin a fost spitalizat, iar eu nu facusem nimic altceva inafara de a ma ascunde dupa pat. Eram ca un sobolan. Ma simteam inutil si murdar. Nu eram in stare sa fac nimic din cauza fricii care puse stapanire pe mine... eram jalnic. Julian era pelcat din oras, deoarece mama sa a fost spitalizata, si el a avut permisiunea de a lipsi patru zile. Mai era o singura zi pana ca el sa se intoarca, insa starea mea nu era tocmai buna pentru a-l "intampina". Deoarece nu am mancat nimic in acele trei zile, simteam cum starea mea se inrautatea in fiecare ora, si continuam sa cred ca nu puteam face nimic in acea privinta. Desi eram constient ca devenea tot mai rau, evitam iesitul din celula... Am coborat din pat, insa capul parca mi se invartea, eram ametit. Picioarele nu ma mai sustineau, iar privirea mi s-a incetosat. Imediat am uitat de mine, lasadu-mi trupul lipsit de orice putere sa cada pe podeaua rece si murdara...

Auzeam vocea cuiva... Imi era cunoscuta, dar chiar si asa, nu reuseam sa imi deschid ochii, nu puteam sa ma adun.
-Kaoru...
Mi-am auzit numele, si recunoscusem vocea celui care il rostise. Julian, el era cel pe care il auzeam si cel care ma luase in brate pentru ca apoi sa ma aseze lent pe pat.
Mi-am ridicat in sfarsit pleoapele grele, putand apoi sa observ persoana care statea asezata langa mine cu o expresie ingrijorata pe chip... Incet, ma ridicasem in capul oaselor, privindu-l pentru o clipa, apoi m-am agatat cu ambele maini de bratul sau stang, lasandu-mi fruntea pe umarul sau.
-Nu mai vreau... Nu mai rezist! Vreau sa ies de aici... am rostit eu, neputand sa-mi opresc lacrimile care au inceput a mi se prelinge pe obrajii palizi, pierzandu-se pe urma in materialul jachetei lui Julian.
Ma trase in bratele sale, vrand parca sa imi spuna ca inca nu cunoscusem adevarata viata de inchisoare, dar in schimb, mi-a dat o minciuna dulce pentru urechiile mele...
-Nu iti face griji, totul va fi bine. Iti promit...
Continuam sa plang, si voiam sa ii cred vorbele, dar stiam ca nimic nu imi putea garanta faptul ca aveam sa ies de acolo teafar.
-Ai stat aici ascuns trei zile... Trebuia sa iei macar masa.
-Cum, Julian? Cand imi e teama pana si sa scot un deget afara din locul asta infect daca nu e Shin langa mine... Oricum, nu imi e foame, si totusi de unde stii ca n-am mancat?
-Colegul meu mi-a spus, a fost de paza in fiecare dimineata si amiaza. Mi-a spus ca esti singurul de pe culoar care nu a iesit deloc in astea trei zile.
Inainte ca eu sa mai rostesc un cuvant, am observat un alt gardian intrand in celula, avand in mana o tava cu doua farfurii. L-am privit pe Julian cu uimire, insa pe urma imi aparuse pe chip un zambet. Imi venea sa rad, realizand ca eram servit la pat, insa parca starea mea nu-mi permitea sa ma intind mai mult de o simpla arcuire a buzelor. Mi-am sters lacrimile cu dosul palmei, apoi am privit tava care mi-a fost asezata pe picioare.
-Te rog sa mananci, mi-a spus Julian serios, trecandu-si mana prin parul meu, ciufulindu-l.
A ramas langa mine pana cand am mancat aproape tot ceea ce a fost in farfurii, si chiar daca nu ma grabisem deloc, nici el nu dadea semne ca voia sa plece. Imi privea atent fiecare miscare, lucru care ma intimida, facandu-mi obrajii sa arda... insa nu indrazneam sa-i spun ceva pentru a-l opri. I-am multumit pentru masa, iar el a zambit usor, dand tava intr-un colt al patului. Auzind vocea cuiva, acesta l-a intors brusc, strigandu-l pe un anume "Akira", pe care il recunoscusem, desi numele nu i-l stiam... Era cel care il oprise pe Jin din a-l lovi pe Shinobu in acea zi in care satenul a incercat sa profite de mine. Akira avea varsta de douazeci si opt de ani, parul lui ciufulit era argintiu, avand o suvita mai lunga in partea stanga, ce-i ajungea mai jos de pectoral, iar ochii de un caprui foarte deshis, pareau ca urmaresc absolut totul in jurul lor, precum cei a unei vulpi. Corpul ii era bine cladit, ceea ce se observa usor datorita faptului ca purta un maiou stramt, care ii scoatea foarte bine in evidenta muschii lucrati, si din fericire, tipul nu parea deloc inspaimantator...
-Ce e, Lucifer? intreaba acesta, apropiindu-se de noi.
-Am o treaba pentru tine, incepe brunetul, ridicandu-se de pe suprafata moale. Il vezi? a intrebat pe urma aratand spre mine. Ochii tai si el, bine? Cum tampitu' de Jin e acum langa sobolani, tu trebuie sa ii iei locul. Oricum, cred ca o vei face mai bine decat el, continua apoi, batandu-l prietenos pe umar, iesind apoi din celula.
-Julian! am strigat eu, facandu-l sa se intorca spre mine, insa nici macar nu stiam daca aveam sa ii spun ceva... voiam sa mai stea, dar stiam ca nu e posbil, asa ca incepusem sa ma balbai. Uh... Pai eu... Hmm... Lasa!
A zambit la auzul glasului meu indecis, apoi s-a intors, urmandu-si drumul din care eu il oprisem.
-Ei bine, baiete, imi pare bine sa te cunosc, si din cate am inteles, te numesti Kaoru... sau Mao?
-Prefer Kaoru, multumesc. Si vreau sa imi cer iertare ca va trebui sa imi porti de grija...
-Oh, dar nu e nicio problema. Esti prietenul lui Shin, nu? Imi va face placere sa stau pe langa tine.
-Scuza-ma ca intreb, dar ce legatura are Shin aici?
-Are o mare legatura. Dar, stai linistit. Vei intelege tu...
Puteam spune cu siguranta ca acea conversatie a noastra ma facuse curios de-a dreptul. Pe moment nu ma gandeam la mare lucru, decat ca probabil sunt prieteni buni, sau cine stie, poate rude. Nici nu voiam sa-mi bat prea mult capul pe acea tema... nu atunci. Urmau alte zile in care speram ca aveam sa aflu mai multe.
Putin jenat, l-am intrebat pe barbat daca voia sa ma insoteasca la dus, si din fericire a acceptat fara a sta pe ganduri. Imi parea un om de incredere, de aceea si cerusem lucrul acela. Pe urma instinctele mele nu ma tradau... in majoritatea cazurilor. Avea un zambet cald, si nu ma privea asa cum o faceau toti ceilalti, speram doar sa am dreptate in privinta lui.
Odata ce am intrat la dusuri, Akira se apleaca spre urechea mea, punandu-si mana pe umarul meu.
-Tine-te de mine, ca si cum am fi impreuna. Stai linistit, nu ti se va intampla nimic, mi-a spus el, sigur pe sine.
M-am agatat de bratul sau cu ambele maini, ca un copil fricos, apoi am continuat sa mergem, fiind priviti de ceilalti detinuti din jurul nostru. Se mai auzea cate o fluieratura in batjocura, insa nu bagam in seama... tot ce voaim era sa fiu in siguranta.
Pe masura ce timpul trecea, am inceput sa ii ignoram pe toti din jur, si toate privirile ce erau aruncate asupra noastra, pentru ca am povestit despre diverse lucruri in timp ce ne spalam. Cu cat imi spunea mai multe, capatam si mai multa incredere in el, dar desigur, nu puteam sa ma bazez numai pe Akira, as fi fost un egoist...
-Ar trebui sa mergem. In cateva minute se da stingerea, a spus argintiul, luand un prosop cu care incepuse sa-si stearga trupul ud. I-am urmat exemplul, apoi m-am imbracat pentru a putea merge sa ma trantesc in pat, deoarece in acele trei zile abia daca am inchis un ochi.
"Acum voi dormi ca un prunc!" Mi-am spus eu, zambind in sinea mea. I-am multumit barbatului care ma insotise pana la celula, apoi am pasit inauntru, oftand, vazand patul de jos al lui Shin, gol. Dar ceva nu era in relgula... M-am indepartat de pat.
-Ce vrei?! Am intrebat eu speriat, observad ca cineva era ascuns acolo.
-O petrecere in pijama... a raspuns vocea pe care o recunoscusem imediat, motiv pentru care m-am si apropiat, vazandu-l pe Julian stand sprijinit de perete, cu bratele incrucisate la piept.
Grilajul celulei s-a inchis automat, ceea ce insemna ca in scurt timp urma stingerea.
-Doua minute, a rostit brunetul, specificand momentul exact, privindu-ma in ochi.
-Voi dormi in seara asta? am intrebat eu retoric, afisand un zambet fortat pe o expresie ingrijorata. Nu a trebuit decat sa dea negativ din cap, ca eu sa inteleg si sa incerc sa imi stapanesc emotiile, pentru ca simteam deja cum imi tremurau mainile, pulsul mi se accelera, iar sangele mi se aduna in obraji... Ma purtam din nou ciudat.

http://img442.imageshack.us/img442/2804/parasitismbyfeimo.jpg ---> Akira (nu luati in seama persoana din spate xD)
Buna Kana-san !
Un capitol ca toate celelalte: savuros. L-am savurat pana la ultima litera . Mi-a placut a fost interesant si frumos si saracutu Kaoru cum nu a iesit el de acolo, s-a ascuns ca un soricel - micutul de el, mii-e asa nush imi pare rau pt el. Hm..ciudat e sa ma gandesc ca Julian are si mama, nu stiu de ce:)), adica eu il vedeam undeva nush, deasupra cerului=)) ..en fin, sa nu ne gandim la asta...
Mi se pare si mie de treaba Akira , dar nah, sa vedem cum se comporta....dar cred k o sa fie bine. Sper...
Mi-a placut ultima parte, a fost pur si simpllu super tare, adica saracutu Kaoru se gandea ca in sfarsit o sa doarma ca un prunc, si booomba vine dragu de July la el si nah, o sa aiba parte de actiune ultra hard :X....Nu ca m-ar deranja pe mine, si nu cred ca nici pe ei asa mmuuult, nu?:o3
Mi-a placut si sper sa pui urmatorul capitol repede.

Kissu si huuugz! Spor la scris!
Stiu ca nu am mai trecut de mult pe aici si cer scuze, dar acum am venit si am sa comentez doar ultimul capitol. Mi-a placut foarte mult, saracul Kaoru, i-a fost foarte frica de cei din inchisoare cat timp a fost singur, chiar si mie imi este dor de Shin. A fost tradat in ultimul hal, nu ma asteptam la acel lucru din partea lui Jin. Sper ca totul sa fie ok, iar Shin sa gaseasca pe cineva de incredere. Julian...il ador, ce mai pot spune?=]] Mi-a placut extrem de mult sfarsitul, I mean...saracul Kaoru, se simtea asa bine si in siguranta, abia astepta sa doarma cand a dat de Julian la el in celula xD Chiar mai facut curioasa, abia astept sa vad cum vor petrece cei doi seara >_< Sper sa nu ii intrerupa nimeni, te rog.... O_O Nu vreau T_T De cand astept eu acest moment, pacat ca nu a aparut in acest capitol, dar las' ca astept xD Sper doar sa pui continuarea repede.
Greseli de tastare nu am vazut, deci totul este ok. Modurile de expunere sunt la locul lor, imi place cum descri sentimentele lui Kaoru, descri foarte bine si nu lasi cititorului semne de intrebare.

Spor la scris, astept urmatorul capitol :3
Buun. Azi m-am apucat sa citesc ficul si e foarte bun. Sper ca o sa-l termini (o spun doar pentru ca am prostul obicei de a incepe mai multe ficuri deodata, fara sa termin vreunul si nu vreau sa se intample la fel si cu tine). Nu mai citisem yaoi de mult si acum mi-am clatit si eu putin ochii. Ma intreb ce se va intampla cu Shin, imi place personajul. Ce tot spun? Mie imi plac toate personajele (in sens tehnic); sunt bine conturate, totusi, nu am observat ca vreunul sa aiba un tic (nu e obligatoriu, nu ma intelege gresit), dar asta e o marca a unui personaj, pare mai bine definit asa. Am vazut ca le-ai stabilit caracteristici clare. Nimic de comentat legat de actiune, desi e multa descriere (nu prea multa, exact cat trebuie), performanta care nu mi-a reusit niciodata, actiunea curge lin si atractiv. ^:)^E impresionant si sper ca si restul capitolelor sa iti iasa la fel de bine. See ya!:bye:
Trebuie sa recunosc ca sunt o mare lenesa.Am citit ficul de la inceput insa niciodata nu am lasat vreun comm(urat din partea mea).Totusi,din lipsa de activitate m-am apucat sa il recitesc si, la fel ca prima oara mi s-a parut absolut...genial, asa ca am decis ca trebuie sa las si eu un comentariu pe aici (scuzati ora)

Kaoru e dragut dar parca ar avea noua ani.Mare chestie:e vorba despre un barbat....si inca un barbat....in fine...ma intreb cum ar face daca l-ar pune cineva sa se uite sau sa citeasca yaoi *evil laugh*.Totusi o sa il iert pentru ca am descoperit chiar din primul capitol ca suntem nascuti in aceeasi zi si in aceeasi luna ( 5 decembrie).Revenind la iddea de baza: prea inocent pentru gustul meu.

Julian este magnific si....genial,si totusi ,nu stiu de ce, nu este personajul meu preferat.

Ajungem acuma la Shin....dragul de Shin.Ma predau:el e personajul meu preferat.E nebun (nu prea mult ca strica), e iubaret (iarasi nu prea mult ca strica) si e de-a dreptul adorabil.Pacat ca a ajuns la spital din cauza lui Jin (il detest si jur ca intr-o zi o sa il omor * evil laugh again*)

Noul personaj :Akira e ok, insa nu o sa comentez parerile mele referitoare la el si la Shin pana nu o sa se reintoarca Shin in actiune ( insanatosire grabnica dragule...lol)

In sfarsit Kaname chan you rule.

JaNe
Absolut si irevocabil genial :x:x:x iubesc ficul tau si urasc cand nu ai timp sa postezi :|
Totul e oke la ficul tau. Naratiune, descriere, dialog perfecte ;))Greseli de tastare nu am vazut, nu am cautat, nu m-au interesat :d love your fic!! next repedeee:((Pupiceiii si multa inspiratiee :*:*!
OMFG ! Am citit toate cele 12 capitole,profitand de fiecare litera! WoW!! Ce pot spune?! Nu-mi pasa de greseli de tipar sau alte chestii.Conteaza doar faptul ca esti cu adevarat o maniaca a Yaoi-urilor! Imi batea inima din ce in ce mai tare la fiecare cuvant care il citeam! Am stat lipita de calculator fara sa ma duc la baie,fara sa beau apa sau sa incetez sa citesc.Si m-am lasat linsa de catelusa mea :)) pe toata fata.
Dar totusi chiar a meritat! Sa il contunui ! Te rog!! Deci chiar sunt uimita! Super! [gata chiar trebuie sa incetez...incep sa exagerez].
Oh da....despre Jin e un nesimporc si un....ugh sa nu zic...
Julian O.o'!! :perv:

Saranghae >:D< :love:


Edit Lynn : Nu ai voie sa scrii cu culori in posturi ! Culoarea pe care o ai e cea default. Foloseste`o pe aia.
Iti omori toti cititori!!

Trebuie sa pui odata next-ul!!
Haide!!
Ai ogramada de fani ce vor sa vada continuarea.

Personajele sunt bine conturate, e unul dintre fic-urile ce mi-au atras atentia.
Nu trebuie sa te lasi batuta... nu acum.
Macar spune-ne ca sa nu asteptam ca fraieri dupa o "minune" care incetaza sa mai apara.
Daca te gandesti sa mai continui sau nu fic-ul sa imi dai un comm la profil sau lasi aici cu decizia ta, ca sa stim ce o sa facem...

Cate comm'uri vrei ca sa pui un next?
Daca ai vrut sa ne lasi in suspans... sa sti ca a murit de mult.


[scuzati ca vorbesc in numele tuturor de pe Zup]
OFF
@Fluffylici
Citeste regulamentul si reediteaza postul
16. Este interezisa postarea de forum a mesajelor ce contin emoticon-uri in exces sau a mesajelor scrise cu alte culori in afara de negru. Puteti folosi culorile pentru a accentua/scoate in evidenta anumite fraze sau cuvinte. Folositi-le insa cu moderatie, nu dorim sa transformam topicurile intr-un curcubeu. (regula adaugata pe 1 mai 2010)
Serket
Iart-o!
Ea nu prea da comm'uri iar fic-ul i'a placut mult si a vrut neaparat sa dea comm.
Poate a uitat de acea regula. Dar poate a vrut doar sa "sara" in ochi postul ei...
Ce sa ii faci...
Toti gresim. Uni mai multi decat alti... dar asta e.
Orcum ea nu sta mult pe Zup si chiar ma bucur ca si-a facut timp sa posteze.

Chiar vroiam sa ii spun, multumesc ca i-ai reamintit.

Sa ai o zi buna, draga mea!


EDIT: Nare nimic : - j Daca tu incalci regurile sau alceva mereu o sa iti iau aparerea, si de orce ai nevoie sa ma intrebi ca daca trebuie sa o sa ma milogesc la toti de pe Zup : X Doar pentru tine.
Nare nimic, mare scofala, tu esti mereu perfecta pentru mine... chiar daca imi vei da foc de vie tot atat de mult te voi iubi.
Lasa : - j Nu conteaza parera celorlanti, daca ii superi asta e... si ei pe noi ne enerveaza si noi nu zicem nimic XD
Gandeste mereu pozitiv.
Saranghaen!
Sa ai parte de tot ce iti doreste inimioara. (aia a ta mare si dulce ca tine)
Multumesc Dya-chan.

Si am inteles :) N-o sa se mai intample...

Multumesc pentru avertizare .__. Asa cum spune si Dya-chan cateodata: ''Nimeni nu-i perfect''.
Am sa ma folosesc de culoarea default :) Daca asa spun regulile.
Inca o data iti multumesc Dya-chan ca mi-ai luat apararea si ca ai cerut scuze in locul meu...dar nu cred ca de acum incolo va mai fi nevoie.Nu vreau sa ai probleme din cauza mea,si nu vreau sa enervez pe nimeni :P
Mai, nu s-a enervat nimeni O.o Blaq, ti-am editat postul si ti-am spus ce s-a intamplat. Nu e nevoie sa-ti ceri scuze or smth unu la mana, doi la mana avertizarea inseamna warn eu doar ti-am zic ce s-a intamplat. Puteam sa-ti editez postul si descopereai ca cineva ti-a editat postul si nu stiai cine. + nimeni nu are probleme ._. ' Chill ppl postati in continuare si gata.
Deci Blaq nu e avertizare, eu doar am editat postul si gata cu off topicurile.

Serket : Stiam o limita la emoticoane de 10. Acum nu stiu stiam ca pe forum e de 10.
Edit : Marina zice ca de 5 O.o per post normal. Kay . . .
Imi cer iertare ca am intarziat (din nou) atat de mult T^T dar va anunt: nu abandonez ficul, deci fiti linistit [iar daca o voi face, va anunt :))]
Next ^^ & tank 4 teh comments ^.^
Capitolul XIII

Luminile s-au stins, lasandu-i drum liber lui Julian, care se apropiase de mine, prinzandu-ma de mana pentru a ma trage in bratele sale. Ma agita prezenta lui, mai ales ca stiam ce avea sa urmeze. Desi in acea situatie, nu m-am putut abtine sa nu il intreb de colegul meu de celula...
-Stii... cumva ceva despre Shin?
-Stai linistit, maine, pana te trezesti, el va fi aici. Se simte mai bine, mi-a raspuns acesta , asezandu-si palma pe obrazul meu cald.
-Si... Cum de te-ai intors astazi? Maine trebuia sa vii...
-Am terminat mai repede. Nu conteaza, acum sunt aici, a rostit acesta, unindu-si buzele calde cu ale mele, inconjurandu-mi pe urma talia cu bratele, si lipindu-mi trupul de al sau. Simteam cum intreg corpul imi tremura, pe masura ce deveneam mai agitat, iar Julian cu singuranta isi dadu seama ca era din cauza lui, insa nu imi spuse nimic, ci doar ma indrumase spre patul de jos... Dar nu! Eu nu voiam asta. Nu voiam sa experimentez din nou acea durere si acea situatie penibila in care urma sa fiu pus.
-Julian, imi pare rau, nu vreau sa fac asta! am spus eu pe un ton jos, lasadu-mi privirea cazuta. Nu mai vreau sa fiu Kaoru acela prost si credul! Vreau sa ma schimb si cred ca incep bine. Imi pare rau...
Dupa ce am spus acele cuvinte, m-am ridicat de langa el, crezand ca va deveni furios, insa nu il cunosteam. A tacut pentru un scurt timp, dupa care am auzit scartaitul patului, semn ca si el se ridicase in picioare, si l-am simtit apropiindu-se din nou de mine.
-E bine, Kaoru. E foarte bine... dar nu eu sunt cel de care trebuie sa te feresti.
Am auzit zgomotul unor chei, apoi caldura acelui corp se indepartase de mine. Descuiase celula, si a iesit, incuind-o pe urma la loc, fara a-mi mai adresa un alt cuvant. Am oftat adanc, apoi m-am reasezat pe suprafata moale, incercand sa dorm. Ma intrebam mereu daca nu cumva facusem o greseala?
Nici macar nu stiu de ce imi ocupam mintea cu asa ceva, pentru ca era evident ca am facut un lucru bun sa il refuz. Voiam sa ma schimb, desi mi se parea extraordinar de greu sa nu mai fiu eu. Dar, cum se spune, "Nu strica sa incerci". Desi Julian avea dreptate, si nu el era cel de care trebuia sa ma feresc, trebuia totusi sa imi pastrez mandria ca barbat si nu sa fac pe... femeia. Mi-am afundat capul in perna, gandindu-ma la cat de bine va fi cand Shin va veni inapoi in sfarsit.
Adormisem destul de greu in acea seara, insa cand dimineata si-a facut aparitia, urechile mele au fost deranjate de zgomotul iritant al usii de metal a celulei. Mi-am deschis lent ochii, privind somnoros in jur, si imediat am auzit o voce...
-Ti-a fost atat de dor de mine, incat dormi in patul meu? M-a intrebat Shin, asezandu-se langa mine.
-Shin! Oh Doamne, cat ti-am mai simtit lipsa zilele astea! am replicat eu, ridicandu-ma in capul oaselor. Cum te simti? am intrebat pe urma, apropiindu-ma de el.
-Mult mai bine. Dar nu prea vreau sa dau ochii cu Jin... Nu inca.
-Shin, el nu te merita! De ce i-ai acceptat toate umilintele? Si de ce ai ramas cu el? Nu te inteleg...
-Kaoru, nici nu ma astept sa intelegi perfect, dar nu pot sa stau departe de el. Il iubesc in ciuda tuturor obiceiurilor sale agresive. Poate vei zice ca sunt prost, dar nu pot explica sentimentul asta. In fine, vreau sa trecem peste acest subiect, si de preferabil sa nu-l mai aducem in discutiile noastre.
Parea a fi o zi destul de buna, avand in vedere ca daca Shin era langa mine, nu mai aveam de ce sa imi fac griji, insa logica mea nu a fost deloc corecta. Fiind ora mesei am iesit din celule, mergand spre cantina, insa pe drum spre incaperea cea mare, Jin ne iesise in cale, apucandu-l pe brunet de brat si tragandu-l aproape. Shin nu parea ca voia sa riposteze, iar satenul parca doar avea de gand sa ii vorbeasca, dupa cum am perceput eu situatia. Am stat de-o parte pentru cateva clipe, dar aceea a fost una din cele mai mari greseli ale mele. Ma indepartasem de ei, pe masura ce ma plimbam cu pasi mici pe coridorul imens, si, brusc, constiinta mea se pierduse undeva pe drum, odata ce am simtit o lovitura puternica in partea din spate a capului.
M-am trezit intr-o incapere infecta, auzind mai multe voci in jurul meu, si mi-am deschis ochii speriat, realizand ca eram complet dezbracat, avand un material legat strans in jurul capului, pe post de calus. Am privit in jur, observand trei barbati, dintre care recunoscusem doar unul, si anume, pe acel "Shooter" pe care l-am vazut violand un baiat si care ma lovise peste fund, dupa ce a savurat din trupul sleit de puteri.
Am vrut sa ma ridic, insa cu o lovitura puternica din partea unuia dintre ei, am fost aruncat la podea, apoi imobilizat de un altul. Imi tinea mainile intr-o stransoare puternica deasupra capului, in timp ce acela care ma lovise, mi-a indepartat picioarele, plasandu-se intre ele cu un ranjet hain. Am dat din cap in semn negativ, rugandu-l din priviri pe cel dinaintea mea, care nu parea deloc impresionat. Ma agitam, scotand sunete neinteligibile, insa nimic din toate acestea nu ma ajutau.
-Deci tu esti papusa lui Lucifer, hm? Abia asteptam sa vad pe ce bunaciune o mai pus mana, a spus Shooter, care era un barbat inalt, cam cat Julian, cu parul roscat si ochi caprui. Expresia lui nu parea infricosatoare precum a multor altora, insa mintea lui era la fel de manjita. Inima imi batea cu atata putere, aproape sa imi iasa din piept, din cauza spaimei care a pus stapanire pe mine, iar lacrimile mi se ascundeau dupa colturi, nerabdatoare parca sa se faca vazute inaintea tuturor. Da, eram ingrozit! Eram fara scapare, si mai ales, fara idei de evadare! Ma panicam si ma miscam in incercarea de a ma elibera, insa tot ce faceam eu, ii enerva mai mult pe cei trei barbati, indemnandu-l pe cel roscat sa ma loveasca in stomac cu pumnul, indeajuns de tare incat sa imi provoace o durere groaznica care ma facuse sa scancetez lung. Acesta s-a asezat ghemuit in partea mea stanga, punandu-si mana pe pieptul meu, coborand lent si apasat pana pe abdomen.
-Da. Imi place, a rostit el, privindu-ma ca pe o bucata de carne proaspata. Da-i drumul, Ken, pregateste-l, adauga pe urma, ridicandu-se in picioare.
Mi-am lasat capul pe spate, inghitind in sec, intuind ce avea sa urmeze. Cel dinaintea mea prinse cu mana stranga de piciorul meu drept, ridicandu-l pentru a-l mentine apoi suspendat in aer, pe urma cu cealalta mana isi desfacuse slitul pantalonilor, pe care ii trase mai jos, scotandu-si la iveala barbatia, trecandu-si in acelasi timp limba peste buze.
-Drace, Ken! Mereu ti se scoala inainte sa ii faci ceva baiatului! spuse cel care imi imobilizase mainile.
-Oh, dar sunt nerabdator inca de cinci minute. Abia astept sa-l fut! Pun pariu ca inca e stramt ca dracu'!
Imi era atat de scarba de acele persoane, incat parca mi se intorcea stomacul, si totusi... de ce trebuia sa fiu tocmai eu in raza lor? "Poate asta mi-e rasplata pentru ca Shin a intrat in spital din cauza mea..." am gandit, cautand un motiv pentru intrebarea mereu pusa "De ce eu?". Din pacate in momentul acela, nici de gandire nu aveam timp, preferam sa fiu mort! Cand l-am simtit pe acel barbat penetrandu-ma fortat, am scos un scancet lung si puternic, lasandu-mi lacrimile sa-mi cada pe obrajii palizi. Intreg trupul incordat imi tremura terifiat din cauza spaimei si durerii, iar eu pentru prima oara credeam ca doar moartea m-ar scapa de ce mi se intampla...
Sunt prima!!! ce bine imi pare :D Ma bucur foarte mult ca ai pus continuarea,abia asteptam sa vad ce se mai intampla,dar m-ai uimit.Eu ma asteptam sa citesc despre o noapte fierbinte intre julien si kaoru... :( .Bietul Kaoru,ultimul lucru care ii mai lipsea era sa fie violat de tampitu ala (sau mai bine zis tampitii).Oare ce va face Julien cand va afla?
Imi place foarte mult ficul asta si sper din tot sufletul ca il vei continua.E pacat sa te opresti acum pentru ca ai idei bune si interesante (si o minte foarte perversa asa ca si mine)
Deci multa bafta la scris si posteaza mai des.Pupici
NUUUUUU!!!!!!! DE CEE???!!! De ce sufera atat de mult Kaoru? De ce? Unde-i gardianu' ala cand ai nevoie de el? :(( Saracutzul Kaoru :mean: Prin ce este nevoit sa treaca :( ....Nu este el vinovat de acea crima...Ohh >:) Am in gand tot felul de tampenii...Cum ca Kaoru ii ucide...Ochii-i devine rosii...Este un luptator care s-a pierdu memoria...etc....Dar aici este atata tristetze...
Vreau continuareaaaaa!!!! :o3 :(( :o3
WTF? Iti bati joc de mine?

Nu a vrut el dar ma ofeream eu in locul lui Lucifer...
Doamne, daca pun mana pe ala care il fute... il fac bucati si il arunc la pume. Cum adica? O face inaintea mea?
E lasa daca nu il bantui eu toata viata, sa imi zici ce'o vrei.

Si unde e Lucifer? ( doamne numele e exact ca melodia de la SHINee)
Sper sa continue violul, de ce? Pai cand "catelusul" e pus in asemenea situati... imi vine sa ma altur si eu lor.

Stiu...

Sper sa continui, noi aici stam cu sufletul pana in pamant si ne rugam sa pui next-ul.
Ar trebui sa ne facem o biserica = ]] Dar Dumnezeul sa fie inlocuit de yaoi.

A da... era sa uit, ai gresit acolo in loc de "pe" ai scris "p".
Ok...la ora asta trebuia sa imi fac tema la romana....adic trebuia sa citesc Marile Sperante....dar alea nici macar nu se compara cu ficul tau.
Mi-e spuer mila de bietul Kaoru pt ca e super sweet...dar de ceva timp si-o tot cauta (e pre cute pt locul in care se afla).

S-ar putea sa iau un 3 pt ca nu mi-am fkt tema aia la romana....dar zau ca nu dau vina pe genialitatea ta.

De abia astept sa citesc nextul
Foarte reusit si acest capitol! Sper sa nu-l abandonezi :D
Ma bucur foarte mult ca l-ai facut si pe acesta.L-am asteptat foarte mult si cu nerabdare :X .
Saracutul Kaoru,mi-e mila de el.Si Lucifer? Unde e? Unde e cand Kaoru,"iubita" lui ,are nevoie de el ?
Filtreaza cu alti baieti?
Sincera sa fiu m-au cam enervat si aia 3 barbati .__. Nesimtiti
Scuze ca-ti jignesc personajele :)):D

Tine-o tot asa!!!
Scuzati-mi din nou nesimtirea pt ca am intarziat atat de mult T^T
Am sa incerc sa scriu mai des, I promise! ^^
Capitolul XIV

Eram atat de speriat... atat, incat pur si simplu corpul intreg imi intepenise, ramanandu-mi sa privesc ingrozit in jurul meu cu ochii umezi, ce ajunsesera sa imi scape lacrimile rand pe rand, cele pe care eu ma chinuiam sa le ascund. Bataile inimii mi s-au accelerat, avand un ritm atat de alert incat durea...
Acel barbat care se afla intre picioarele mele nici nu a mai stat pe ganduri, patrunzandu-ma in forta, ca un cutit care taia carnea frageda de miel. Parca asta isi dorea: sa ma rupa in jumatate. Am scapat un tipat scurt, urmat apoi de gemete lungi de durere chinuitoare, insa care au fost primite ca o lauda la adresa celor trei.
-Ce voce misto are cand urla, spuse cel care imi imobilizase mainile, incepand pe urma sa rada zgomotos. Macar nu suna constipat ca altii, adauga tot el, ca si cum absolut totul era o joaca.
Parca mi se facea scarba, mi se intorcea stomacul la fiecare secunda ce trecea, cu mine sub acea ploaie necontenita de umilinte. Mi se stranse pieptul de durere, ca si cum un topor se infigea in el incetul cu incetul, impins de mainile celor care ma torturau. Voiam sa urlu, sa lovesc, sa ma desfigurez sau sa mor! Nimic nu putea descrie umilinta imensa prin care treceam in acele momente.
Cand simteam ca se adanceste mai mult in mine, inghiteam in scarba, inchizandu-mi ochii strans, vrand sa arunc din mintea mea orice imagine. Dar cu cat tineam ochii mai mult inchisi, cu atat mi se parea si mai dezgustator!
Am strigat dupa ajutor, de mai multe ori... dar vocea mea, si ea chinuita, nu reusea sa treaca prin peretii incaperii, tot ce primeam in schimb erau lovituri puternice in stomac sau in fata.

Timp de mai bine de doua ore, acele persoane vrednice de dispret, au abuzat de mine intr-un mod josnic, fiecare, asteptandu-si nerabdator randul, pentru ca apoi sa imi lase trupul scancind de durere, in acelasi loc, de parca voiau sa mor in chinuri. Dar asta nu avea sa se intample! Nu, pentru ca se spune ca "Ce nu te omoara, te face mai puternic", iar eu mereu am dat crezare acestei zicale. Credeam ca toate acestea s-au intamplat cu un motiv. Toate aveau un motiv! Iar atunci mi s-a dat o lectie. Una foarte importanta.
M-am adunat, incercand sa ma ridic de pe podeaua rece si murdara pe alocuri de propriul meu sange, in ciuda acelei dureri insuportabile, care imi strapunse trupul de la prima miscare. Plangeam din nou din cauza durerii, si parca plangeam cu sange, atat era de dureros. Imi curgeau lacrimile, si eram constient, si ma durea, dar nu mai voiam sa fiu persoana careia, daca i s-ar fi intamplat asta, ar ramane acolo unde era lasat, plangandu-si de mila. Am cazut cand am vrut sa imi imbrac hainele, iar toate ranile deschise si vanataile de pe trupul meu, faceau acest act si mai greu de dus la final. Am reusit totusi sa-mi iau pantalonii si tricoul pe mine, incercand sa imi gasesc un drum pe care sa il apuc. Stateam sprijinit de perete si imi mai atingeam deseori buza inferioara, care pe desupra faptului ca era umflata, mai si sangera. Nu stiam unde eram de fapt, dar odata ce am iesit pe usa, am dat de o camera mare, in care erau puse cateva banci pe de-o parte si de alta a unui culoar ingust. Privind mai bine in jur am observat cruci, icoane pe pereti si am constatat imediat ca de fapt era biserica inchisorii.
-Dumnezeule... am rostit eu, clatinandu-mi capul in sens negativ, ducandu-mi apoi mana stanga la tampla. Nu era vorba de faptul ca El nu ma ajutase, ci de simplul fapt ca nu-mi imaginam cum niste persoane precum acei barbati care se folosisera de mine puteau face asemenea lucruri intr-un loc ca acela. Mi-am continuat drumul, tinandu-ma cu mana dreapta de abdomen, insa la doar cativa pasi, am obosit, si m-am sprijinit de una din bancute. Eram atat de ametit, si totusi atat de dornic sa merg mai departe, incercand sa imi demononstrez mie insumi ca am totusi o anumita demnitate. Usa bisericii era larg deschisa, insa multi dintre detinutii inchisorii treceau pe langa ea fara a privi inauntru. Am observat o persoana care ma vazuse, dar nu am reusit sa ii disting trasaturile prin ceata care se forma peste ochii mei.
-Kaoru! Kaoru! ce Dumnezeu s-a intamplat?!
Vocea care imi vorbise imi era cunoscuta si totusi straina. In acel moment nu reuseam sa imi formez in minte persoana care ma descoperise.
-Cine...
-Sunt Akira!
Am inchis ochii. Nu intelegeam de ce, dar ma simteam in siguranta, stiindu-l pe el langa mine.
-Shin te cauta disperat peste tot! Mai ca nu frange gatlejurile celor pe care ii intreaba de tine. Ce s-a intamplat?
Acesta m-a apucat de talie cu o mana, punandu-mi cu cealalta bratul in jurul gatului sau, pentru ca apoi sa ma ridice, vazand ca nu mai rezistam mult si cadeam din picioare.
Am zambit usor, avand grija sa nu imi cauzez o durere mai mare a buzei, si am raspuns scurt:
-Am fost baiat rau si mi-a dat taticu bataie.
-Cine te-a batut?! a intrebat Akira pe un ton care imi dadea impresia ca imediat avea sa scoata flacari pe gura. Parca imi era un frate mai mare.
-Nu stiu. Du-ma in celula mea. Atat vreau.
Raspunsul meu scurt, nu i-a mai oferit ocazia de a pune alte intrebari, iar schimbarea subiectului, l-a indemnat pe acesta sa porneasa in pasi mari si grabiti spre locul indicat de mine. De obicei, daca as fi patit ceva, si cineva ar fi intrebat cine sau ce mi-a facut, spuneam totul ca un paracios, in speranta ca cel vinovat va plati. Dar de data aceea nu am facut-o! De ce?... Ei bine se poate spune ca unele "tratamente" au reactii adverse! Aveam sa-mi fac singur dreptate, sa ma schimb asa cum mi-am propus dinainte.
Ajuns in celula, Akira ma intinse pe suprafata moale a patului, spunandu-mi ca va merge dupa Shin. L-am oprit, prinzandu-l de mana, si rugandu-l sa nu ii spuna amicului meu in ce hal ma gasise. Am dat ca motiv faptul ca Shin s-ar putea crispa mult mai mult decat atunci cand a realizat ca nu mai eram pe langa el.
-Oh, dar asta se va intampla... Foarte curand. Jur! am rostit numai pentru mine, lasandu-mi capul pe spate, doar eu stiind la ce ma refeream.
Atunci trupul, mintea si sufletul nu imi erau pline decat de o ura imensa. Poate nici eu nu stiam de fapt ce vorbeam, poate nici nu constientizam de fapt ce mi se intamplase. Poate aveam sa ma trezesc a doua zi si uitam ca a existat vreodata cuvantul "ura" in vocabularul sau gandurile mele. Oh, eu cel care ierta pe toata lumea si mereu se purta frumos cu oricine, oare aveam sa redevin eu in urmatoarea zi? Nu stiam daca era doar o faza de moment, sau una trecatoare, dar cert este ca ea exista.
Il vazusem pe Shin cum a intrat in celula ca un taur intr-un toreador, si mai ca imi venea sa rad, dar durerea trupului nu imi permitea.
-Kaoru! Ce naiba s-a intamplat?! De ce te-ai indepartat?! Cine a fost?! Spune-mi ca il demolez neuron cu neuron, celula cu celula, si mat cu mat! urla acesta in disperare, abia apoi tragandu-si sufletul.
-Nu stiu cine au fost, dar stai linistit, nu e chiar atat de rau...
-Cum sa nu fie rau?! Am sa chem gardienii! Am sa il chem pe Julian! Trebuie sa te ducem, la spital! Sigur nu ti-au facut si altceva?!
-Nu! Sunt sigur. M-au cam batut, atata tot, si te rog, nu vreau la nicio infirmerie, niciun spital. Am sa ma fac bine singur, iti promit. Nu chema pe nimeni.
-Ce e cu tine, Kaoru? Tu nu vrei la spital? eu care credeam ca ai face orice ca sa iesi de aici macar pentru un scurt timp...
El s-a asezat langa mine, avand aceeasi expresie ingrijorata.
-Nu, prefer sa stau aici. Eu... urasc spitalele! Mi se face rau de la mirosul ala si mai ca ma face sa vomit, am mintit eu, incercand sa par cat mai convingator. Tot ce vreau este sa nu ii spui lui Julian sau altcuiva, bine? Ceea ce mi s-a intamplat ma priveste doar pe mine, si nu vreau sa se afle, am adaugat pe urma, privindu-mi serios amicul.
-Nu vrei sa aflii cine ti-a facut asta?! intreba el, intrigat si suparat.
-Oh, ba da...Dar nu e nevoie. Se rezolva totul...
Oah....deci...nu am mai postat...nici nu am cuvinte, bietul Kaoru:( nu pot sa cred ca i s-a intamplat asta !!! Si de ce nu spune adevarul??? groaznic si ii mai venea sa rada. Si ce a spus, ca i-a dat taticu bataie...:)) nu pot sa nu rad, chiar daca nu ar trebui ! A fost foarte haioasa expresia, nu ma asteptam la asta, dupa ce a fost torturat atata timp. Si in biserica...:|
Abia astept continuarea, am citit toate capitolele acum, unul dupa celalalt:))
E perfect :X
Wow! E absolut genial. Chiar nu ma asteptam sa ca, dupa toate cele intamplate, sa nu spuna nimanui. Ma enerveaza. De de, de ce?:))
Da` stiu ma enerveaza eoarece eu sunt o paracioasa incurabila=))
Mi-a placut mult acest capitol, ca intreg ficul bineinteles.
Sper ca pana la urma, Julian sa afle ce i s-a intamplat. Uh, nu vreau, dar ce spun? Normal ca vreau sa vad ce le va face acelor tampiti daca va afla:))

Pai... astept nerabdatoare urmatorul capitol si sper sa nu ne mai faci sa asteptam atat de mult.