AnimeZupCăutare

[Terminat] Let Me Be... Your Guardian [*YAOI*] [+18]

Am trecut si eu pe aici, doar sti cat iti iubesc fic-urile =P~.
Imi place ideea in sine, personajele sunt bine caracterizate si ador cum descrii slabiciunile umane. Descrierea, avand in vedere ca fic-ul este la persoana I, este excelenta. Dialogul nu e deloc sec si chiar iti poate oferii detalii despre atitudinea personajelor. Imi place cum fixezi actiunea, luandu-ma mereu prin surprindere, niciodata nu pot prevede ce se va intampla.
Ai mici greseli de tastatura, iata-le: terbuie - trebuie
capu - capul
managaindu-ma - mangaindu-ma
propiile - propriile
ceve - cele

Cam astea le-am vazut. Greseli obisnuite deci nu ai de ce sa te ingrijorezi, mai grav ar fi fost daca ar fi existat de gramatica dar nu sunt :P.
Am savurat fiecare capitol, fiind scrie cu mare atentie pentru a oferi cititorului exact ce isi doreste si ce se asteapta de la un fic yaoi, felicitari.

Astept capitolul urmator cu nerabdare.
Multa inspiratie si spor la scris!
Va rog sa ma scuzati pentru intarzierile mele exagerate -_-" acum urmeaza un nou capitol ^^ sper sa va placa
Kissez:*

Capitolul VI


Mi-am deschis lent ochii inca obositi, si, privind langa mine, am observat ca locul in care a ramas Julian in noaptea trecuta era gol.
"La ce ma asteptam? Ceea ce s-a intamplat a fost... nimic. Nu inseamna nimic! Asa si trebuie sa ramana..." am cugetat eu ridicandu-ma in sezut, vrand pe urma sa vad daca Shin era treaz, insa nu am reusit sa stau mai bine de cateva secunde, ca o durere mi-a strapuns partea de jos a trupului, indemnandu-ma sa scot un scancet, pe care Shin il aude si tresare imediat.
-Kaoru, mai bine ramai in pat, mi-a spus el, coborand si asezandu-se langa mine.
-Si Julian? El... unde e? am intrebat eu, nestiind de ce imi faceam griji mai intai pentru el si nu pentru mine.
-A plecat cu mult inainte ca tu sa te trezesti. Si spune-mi, cum a fost? m-a intrebat el, zambindu-mi larg.
M-am asezat cu chipul pe suprafata pernei, afundandu-mi capul in ea, mormaind pe urma cateva cuvinte de neinteles.
-Haide, Kaoru. Doar nu iti e rusine de Shinobu, mi-a spus pe un ton rugator, referindu-se la el ca la o alta persoana, dupa care se intinde langa mine, stand intr-o parte sprijinit pe brat.
-Ba da.. De fapt sunt extrem de jenat, mai ales ca ai fost nevoit sa asisti la asa ceva, am rostit eu, sprijinindu-mi capul in palme si simtind cum sangele mi se strangea in obraji, facandu-i sa arda.
Shin a tacut cateva clipe, insa pe urma l-am auzit razand, dupa care si-a asezat mana in parul meu, ciufulindu-ma.
-Esti tare dragut, stii? Imi place ca esti sincer, a spus brunetul, indemnandu-ma sa-mi intorc chipul spre el pentru a-i zambi.
-Nu obisnuiesc sa mint. Dar daca nu vreau sa spun adevarul, de obicei, schimb subiectul de discutie, am recunoscut eu, continuand sa-i zambesc.
-Asa deci... Iti place Julian?
-Ce tot spui? Inca nici macar nu-l cunosc... si pe deasupra, e un barbat! Ce s-a intamplat noaptea trecuta nu trebuie sa insemne nimic, nu-i asa? am intrebat eu, parca uimindu-l oarecum pe Shin.
-De ce spui asa ceva? Si totusi nu mi-ai raspuns la intrebare...
-Spun asta pentru ca ai zis ca ma va invata, si era vorba de o noapte, nu? deci e acelasi lucru cu un "one-night stand"...
-Oarecum, dar stii ca exista situatii in care acel "one-night stand" poate evolua intr-o relatie de lunga durata? Si am spus "in noaptea asta" dar aia nu inseamna ca nu vor mai fi si altele.
-Vrei sa spui ca...? Dar nu mai vreau... a durut atat de tare, incat, la un moment dat, aveam impresia ca sangerez de... acolo.
Stand si cugetand asupra a ceea ce am spus, m-am rotit, lipindu-ma de perete cu spatele, si privind curios mijlocul patului, care intr-adevar era patat de cateva picaturi rosii.
"Ce jenant..." am rostit eu in sinea mea, asezandu-ma la loc si afundandu-mi din nou chipul in perna, evitand sa-l privesc pe Shin.
-Kaoru, niciodata nu e placut pentru prima oara... Nici a doua... Bine, poate nici a treia, dar asta depinde.
-Depinde?! Shin, nu sunt un fan al durerii! Ma mir cum am rezistat in momentele acelea, m-am plans eu, inca fara a-mi privi amicul in ochi.
-Dar ai rezistat. Julian stie ce face, si pana la urma nu a fost atat de rau in bratele lui, nu-i asa?
Am dat afirmativ din cap, simtind insa cum din nou, obrajii aveau sa-mi ia foc, apoi mi-am adancit iar capul in perna moale, nevrand sa fiu vazut astfel.
Dupa ce am fost la cantina pierzand ceva timp acolo, ca si in celelalte zile de altfel, am iesit afara, asezandu-ma pe o bancuta alaturi de Shinobu si Jin.
L-am observat pe Julian stand de vorba cu unul dintre colegii sai, insa, de indata ce a ramas doar el, Jin s-a ridicat de pe banca, indreptandu-se spre gardian si salutandu-l printr-o strangere de mana. Eu am continuat sa povestesc cu brunetul de langa mine, insa, cu coada ochiului, trageam pe furis cate o privire catre cei doi barbati. Eram putin curios despre ce anume vorbeau, dar in acelasi timp incercam sa fiu atent la ceea ce-mi spunea Shinobu. In cateva minute, Jin s-a intors la noi, asezandu-se langa brunet, punandu-si pe urma bratul in jurul gatului sau.
-Ce ati vorbit? a intrebat Shin curios ca de obicei.
-Am intrebat ce mai e nou, dar se pare ca nimic interesant. Ah si blondule... in jumatate de ora sa mergi la biblioteca. Lucifer te va astepta acolo.
-Pe...Pe mine? Am intrebat eu de parca nu era destul de evident ca eu eram cel asteptat.
-Nu. Era vorba de cioroiu' ala... Clar ca pe tine, doar esti singurul blond din preajma!
Am aprobat din cap, apoi m-am ridicat de pe banca, si m-am indreptat impreuna cu Shin spre celula noastra, unde ne-am aruncat amandoi pe patul de jos. Nu am indraznit sa-i spun ca nu eram capabil sa merg la biblioteca pentru a ma intalni cu Julian, asadar am evitat pe cat de mult posibil acel subiect. Partea de jos a trupului inca ma durea, chiar daca trecuse destul de mult timp de cand Julian ma facuse al lui... Din fericire insa, durerea nu mai era la fel de intensa ca la inceput. Shin m-a anuntat ca era timpul sa ne indreptam in spre biblioteca, unde el va ramane afara pana cand eu aveam sa termin de vorbit cu gardianul.
M-am ridicat ezitant de pe suprafata moale, urmarindu-l pe amicul meu cu aceeasi nesiguranta in timp ce ma indreptam spre locul in care eram asteptat. Am pasit in incapere, inspirand mai intai aerul inchis al camerei, apoi am inaintat. Nu puteam sa ma vad cu Julian... imi era jena doar la amintirea noptii precedente. Simteam ca daca avem sa-l revad nu as fi putut sa-i vorbesc si nici sa-l privesc. M-am strecurat printre rafturile prafuite, de indata ce i-am observat o parte din uniforma, vrand sa ma fac nevazut. De cum am reusit sa ma ascund, ii aud vocea, adresandu-i-se prietenului meu.
-Ce faci, Shin? a intrebat el, apropiindu-se de brunetul care se apucase de citit o carte.
-Julian? Nu trebuia sa fii cu Kaoru? Tocmai a intrat aici... a zis Shin, inchizand cartea, privind curios in jur, parca incercand sa dea de mine.
-Desigur... Cred ca acum sunt privit ca ticalosul care s-a folosit de trupul lui pentru propria placere, nu? a intrebat el, mimand un zambet.
Cum ajunsese la concluzia aia? Eu nu am spus asa ceva, si nici nu gandeam in felul acela. Probabil ca si-a creat o alta impresie din cauza ca nu am vrut sa il vad . Dar nu... nu era asa! In timp ce Shin incerca sa-mi gaseasca o scuza - desi simteam cum inima avea sa-mi iasa din piept - mi-am facut curajul sa ies dintre rafturi cu privirea in pamant.
-Nu. Nu e asa... Imi pare rau, Julian, dar... imi e atat de rusine dupa ceea ce s-a intamplat! am recunoscut eu fara a-mi ridica privirea, tinandu-mi in acelasi timp mainile lipite una de alta, acestea incepand sa-mi transpire. Imi pare rau! Nu e vorba ca te urasc sau ceva de genul acesta! Stiu ca voi imi vreti binele, am rostit, simtind cum obrajii mi se aprindeau mai tare cu fiecare secunda in care privirile amandurora erau atintite spre mine. Mi-am ridicat lent ochii spre cei doi, observandu-l pe Shin care parea uimit, insa totusi amuzat, iar Julian... el era serios, dar a zambit discret de indata ce mi-a vazut chipul inrosit si privirea ingrijorata.
-Imi vine sa te strang in brate ca pe un ursulet de plus! a spus Shin, incepand pe urma sa rada cu pofta.Ne-a anuntat ca avea sa ma astepte afara, si a iesit pe usa bibliotecii cu tot cu acea carte pe care o avea in mana.
De acolo incepuse adevarata provocare: eu, din nou singur cu Julian...
Am inghitit in sec, apoi mi-am intors privirea in alta parte, incercand sa evit contactul cu ochii brunetului. Acesta inainta spre mine cu pasi lenti, parca intentionand sa ma nelinisteasca mai mult decat era cu putinta. Inca ii simteam caldura trupului si atingerile din noaptea trecuta, iar lucrul acela ma tortura atat pe dinauntru cat si pe dinafara. Pe dinauntru, pentru ca imi rastalmacea indeile, imi accelera pulsul, uitam ce voiam sa-i spun, iar lucrul acesta ma ingrijora destul de mult. Corpul meu resimtea totul si incepusem a tremura la fel ca in noaptea petrecuta impreuna... Nu ma puteam stapani. Se intamplase ceva cu mine... cu trupul meu, si nu puteam da uitarii acea intamplare.
De cum a ajuns inaintea mea si s-a oprit, mi-a ridicat barbia doar cu varfurile degetelor, indemnandu-ma sa il privesc, lucru aproape imposibil pentru mine. De fiecare data cand imi faceam curaj sa-i intalnesc ochii, ceva ma indemna sa ma feresc din nou de ei. In schimb, tot ceea ce facea el era sa stea si sa ma priveasca, sa ma analizeze ca pe un tablou.
Nu mi-a adresat niciun cuvant, insa, in cateva clipe, si-a unit buzele cu ale mele, ducandu-si palma dreapta in spatele capului meu. Mi-a prins usor intre degete cateva suvite din parul meu blond, in timp ce mana stanga imi inconjura talia, tragandu-ma aproape, asa incat trupurile noastre sa fie lipite. Mi-am intredeschis buzele, permitandu-i sa-si strecoare limba printre ele, si sa cerceteze lacom fiecare centimetru. Am tresarit cand unul dintre picioarele sale m-a atins in locul sensibil, indemnandu-ma sa ma dau un pas in spate, apoi altul. A continuat pana cand ma izbisem de pervazul jos si lat al geamului cu gratii pe care am cazut, scapand un scâncet. Sarutul nostru nu a fost intrerupt, probabil pentru ca Julian isi pusese in gand ceea ce urma sa se intample si a continuat mai grabit, mai hapsan decat inainte... Parca mi se lua respiratia, simtindu-i mainile coborand pe corpul meu si atingand aceleasi locuri, cu aceleasi miscari...
Stiam ca nu era bine ce faceam, dar nu puteam opri absolut nimic. Nu voiam... Eu ii aprobam jocul si nu regretam, pentru ca simteam ceva diferit, ciudat, si totusi placut...
BUNA :) si URA sunt prima care comenteaza :D :victorie:
Cred daca mai aveai sa intarzii cu cateva zile ,nu aveai sa gasesti pe nimeni :) pentru ca termini fiecare capitol la un punct culminat si si murim cu incetul incercand sa-si imagineze ce se va intampla ?
acest lucru sau altul . Te inteleg ca esti ocupata , asa ca te iert pentru intarzierile ,suntem oameni si intelegem .

E prea naiv Kaoru si nici faptul ca e inchis pe nedrept nu-l face mai rau ci invers mai moale . O fi vina lui Lucifer :?? M-a amuzat faptul face orice ca sa nu-l supere pe el. Lucifer e super si e misterios , pacat ca nu stim de viata lui ceva mai amanuntit si ar fi bine ca relatia lor sa fie mai mult decat amanti.

Bafta si multa inspiratie la scris !!!!!!!!!!
Grabestet-te cu nextul. te rog !!!!!!!!
bye
Cat te-am sacait sa pui acest capitol, hi hi hi. Ma bucur enorm ca l-ai postat.
Hmm, nu a fost unul dintre cele mai deosebite capitole, avand actiunea un pic dar un pic grabita. La un momendat a devenit putin monoton, ca si cum totul era un vis, iar el urma sa se trezeasca imediat. Ma asteptam la ceva tensiune, drama, ceva care sa animeze si sa dea un dinamism actiunii. Ceva care sa starneasca emotii si nu simple dorinte de a afla ce se intampla, daca ceea ce iti doresti va aparea daca continui sa citesti. Sincer, naivitatea lui Kaoru, in unele momente devine enervanta. Dar gandindu-te la unele situatii in care el ar putea fi pus, cu acea naivitate, ar deveni adorabil. Acum imi pun intrebarea, vor exista momente cand naivitatea lui va fi pusa in punctul de a devenii adorabila?
Oricum, as vrea sa te axezi mai mult pe Julian aka Lucifer, are o personalitate ce starneste interes si mi-as dori sa aflu mai multe despre el. De asemenea, as dori mai multa tensiune, ceva care sa insufleteasca acest fic. Vreau sa-mi trezeasca emotii, sentimente de ura pentru anumite personaje si sentimente de adoratie pentru altele. Intelegi tu :P...

Am gasit mici greseli, iata-le:
indeile - ideile
apropae - aproape
tersarit - tresarit

Nu's grave, dar au si ele o importanta in a fi mentionate. Capitolul, cum am mai spus, nu e excelent dar merita citit. Incearca doar sa faci totul mai interesant.

Multa inspiratie si astept capitolul urmator.
Buna...Inainte de toate,vreau sa spun ca,imi place la nebunie acest fic....
Kaoru este atat de dulce,offf,prin ce trebuie sa treaca.....saracutul,dar toate sunt spre binele lui,chiar si el a admis acest lucru :D
Shin este un foarte bun prieten pentru Kaoru,nu vrea sa treaca prin ce a trecut si el,sincer....este foarte norocos...ma refer la Kaoru....adica,sa aiba un asemenea coleg de celula?....cine stie cu cine putea fi?.....poate cu o "gorila" din aceea...:D .....dar nu..."Dumnezeu" a vrut sa fie cu Shin...
C-am atat pentru moment....Julian,sau cum i se mai spune,Lucifer,este in regula....Jin de asemenea...deci,totul este ok....Inca ceva Kaname...as vrea sa te ntreb ceva...cat de repede poti posta continuarea? adica,cat de mult dureaza ca ideiile tale uimitoare sa-ti invadeze mintea pentru a posta un nou capitol uimitor,ce ne lasa stupefiati?(stupefiati,in sensul bun al cuvantului ;) )...te rog mult Kaname...grabestete....caci,mor aici...emotiile ma cuprind incetul cu incetul,nedorindu-mi pacea dulce....pacea sufleteasca ;))...apropo...imi poti raspunde la intrebare,indata ce vei posta o noua "speranta" pentru noi.....Cu siguranta,ti-ai dat seama despre ce ma refer cand spun "speranta".....
Kaname....noi suntem aici....asteptand si asteptand si asteptand cu sufletul in gat .... :))
Nu...acum serios...te asteptam pe tine sa vi cu speranta dulce,dulce si buna...te asteptam pe tine sa vi cu rezolvarea tuturor problemelor noastre... sa vi tu .... daca vi tu...toate emotiile vor disparea......Te asteptam draga Kaname,te asteptam cu sufletul la gura....
Bun.....cu siguranta,acest comentariu nu pare a fi un comentariu,ci o declaratie de dragoste....insa,am spus tot ceea ce am simtit.....imi place foarte mult acest fic,si cu siguranta,nu sunt singura.....astept cu cea mai mare nerabdare din lume...... nextul!

Jasmine:Te invit sa dai o tura pe la reguli.
@Kurama^_^Sweet:
Pot sa postez in nimim doua zile, asta daca postez un capitol si ma apuc de celalalt, dar cum nu pot face asta, se intampla sa postez si la un interval de o saptamana, sau mai putin... pana in patru zile :-??
Ma bucur foarte mult ca iti place ^.^
Tanks 4 teh comment ya guyz :3 si sper sa citit in continuare ^^
Kissez:*
Capitolul VII

De indata ce buzele noastre s-au despartit, mi-am coborat privirea undeva pe pieptul lui, cand din nou m-a prins de barbie, ridicandu-mi chipul si obligandu-ma sa-i intalnesc ochii.
-Frumosule, nu esti deloc grijuliu in locul asta, desi ti-am spus ca trebuie sa fii mereu atent. Il vezi pe Katagiri... S-a impus in fata altora cu putin din implicarea lui Jin. In rest e vorba de curaj, mi-a spus Julian, indemnandu-ma sa imi indrept atentia spre vorbele sale. Nu intelege prin asta ca trebuie sa faci ceea ce face Shin, dar daca ceilalti vad ca iti e teama, cu atat mai multa placere isi vor bate joc de tine.
-Intr-adevar, imi e teama de locul asta, de persoanele de aici... dar nu pot schimba asta, pentru ca asa e firea mea, am recunoscut eu, timp in care Julian s-a asezat langa mine.
-Ti-am vazut frica in privire, inca de cand ai coborat din autocarul ala, si inca o observ de fiecare data cand ma uit la tine. Ai sa inveti ca aici, frica nu isi are locul, pentru ca nu trebuie sa o arati, ci s-o ascunzi.
Parca mai voia sa-mi spuna ceva, insa a fost intrerupt de vocea unui barbat care i-a strigat numele. Gardianul a injurat printre dinti, apoi m-a sarutat scurt si a plecat spre iesire, lucru pe care l-am facut si eu, indreptandu-ma spre Shin, care ma astepta la usa. Nu vorbisem nimic in drumul spre celula, insa m-am oprit brusc din drum, socat la auzul unor tipete disperate ale cuiva, care veneau din zona spre care noi ne indreptam. Erau niste sunete intretaiate, insa puternice... Am devenit instantaneu curios, vrand sa vad ce anume se intampla, desi eram constient ca nu avea sa imi placa.
-Kaoru, nu te opri din drum. Mergi in continuare si nu te uita, mi-a spus Shin, prinzandu-ma de brat.
Desigur, nu l-am ascultat, fiind mult prea curios, si totusi speriat, insa pe urma am regretat ca nu l-am bagat in seama.
De cum am aruncat o privire in celula invecinata cu a noastra, am putut sa observ patru tipi. Doi dintre ei erau intorsi cu spatele si erau in fata mea, motiv pentru care nu am putut la inceput sa-mi dau seama ce anume se petrecea. Am fost socat dupa ce unul dintre ei a plecat de la locul in care statea, astfel permitandu-mi sa vad patul pe care un baiat cam de varsta mea incerca sa mai respire, avand chipul afundat in salteaua patului. Incerca sa tipe, insa gura ii era astupata de-asemenea si de mana barbatului care se adancea cu forta in interiorul sau, cauzandu-i o durere sfasietoare. Era un baiat brunet si slabut, al carui trup fragil, acoperit de sange si vanatai parea a se despica in mainile nemiloase ale acelui animal care continua sa-l raneasca pentru propria placere. Mi s-a pus un nod in gat la vederea unei asemenea imagini, insa nu ma puteam misca din acel loc, fiind destul de speriat, incat tot corpul sa-mi inghete.
Chipul ii era brazdat de lacrimile ce curgeau necontenit din ochii obositi, verzi a carui stralucire nu mai exista. Parea dornic sa moara...
-Kaoru! Te rog, vino!
Shin avea o privire ingrijorata si a inceput sa traga de mana mea, vrand sa il urmez, insa nici atunci nu am facut-o.
-Cum, Shin? Baiatul ala sta sa moara acolo! Trebuie sa il ajutam! am replicat eu, vrand sa intru in acea incapere, desigur stiind cat de proasta si idioata ar fi acea idee.
-Plecati de aici! strigase vocea lui Julian, care se indrepta grabit spre locul acela, probabil pentru a pune capat torturii la adresa bietului brunet.
Gardianul impreuna cu alti cativa dintre colegii sai, au intervenit, indepartandu-i pe toti cei patru barbati, care radeau de parca tot ceea ce au facut era absolut normal, ba chiar amuzant...
Acestia au iesit pe rand din celula baiatului, trecand pe langa mine, moment in care unul dintre ei m-a lovit puternic cu palma peste fund, obligandu-ma sa tresar si sa scap un scancet, ce l-a amuzat pe detinut, care incepuse din nou sa rada.
-Am spus sa plecati de aici! Nu mai repet inca o data! S-a rastit Julian din nou, facandu-ne semn sa o luam din loc.
Shin ma trase cu putere spre el, vazand ca nu aveam sa ma misc de acolo, indemnandu-ma sa-i urmez pasii grabiti. S-a trantit pe patul de jos asezandu-si mainile sub cap, dupa care a inceput sa-mi vorbeasca:
-Nu trebuia sa vezi asa ceva. Esti atat de neglijent... Daca intrai acolo, erai ca si mort.
-Imi pare rau. Voiam doar sa stiu ce se intampla, dar nu credeam ca... Dumnezeule! E ingrozitor... Cum poate o persoana sa faca asa ceva? Baiatul ala... il cunosti? am intrebat eu, urcandu-ma in patul de sus.
-Nu-l cunosc. Cred ca e unul din cei noi care au venit astazi. Dar cel care te-a lovit e "Shooterul", asa i se spune pe aici, pentru ca e perfect la tragerile cu pistolul, si a ajuns aici pentru ca a omorat cinci persoane in timpul unui jaf. Te-a lovit tare? M-a intrebat pe urma, spunandu-mi apoi sa cobor, pentru a sta cu el.
-Sa stii ca a dat destul de tare, incat sa resimt pentru un scurt timp acea durere de dimineata. Ma doare locul in care m-a lovit, sau mai precis, ma arde, am recunoscut eu, coborand si asezandu-ma langa el. Nici nu m-am pus bine in pat, ca Shin isi puse bratele in jurul gatului meu, vorbindu-mi soptit:
-Hei, daca tot avem atata timp la dispozitie, haide sa facem si noi ceva placut...
Nu am inteles exact la ce anume se referea pana cand i-am simtit buzele sarutandu-mi pielea sensibila a gatului, lucru care m-a panicat si am tresarit speriat, intrebandu-l ce face. Nu mi-a raspuns, in schimb, mi-a zambit si m-a alungit pe suprafata patului, in timp ce mainile lui m-au prins de incheturi, imobilizandu-le deasupra capului meu.
Il priveam socat pe cel ce-si asezase picioarele de-o parte si de alta a trupului meu, incercand sa inteleg de ce actiona in felul acela. Doar il avea pe Jin, asa ca... eu ce rol mai detineam?
Mi-a eliberat incheietura stanga, pentru a-si strecura mana sub tricoul meu, atingandu-mi pielea calda, facandu-ma sa tresar din nou, cu gandul sa-i stric planul "minunat".
-Shin, inceteaza! Ce te-a apucat?!
-De ce numai Julian sa aibe prilejul de a te atinge? Pielea ta e fina si placuta la atingere... Vreau si eu. De ce sa fie el mai special? a intrebat brunetul, urcandu-si degetele pe corpul meu, pana la piept, unde i-am cuprins mana, vrand sa-l fac sa inceteze.
-Nu e mai special! am negat eu, pe un ton rastit.
-Atunci el de ce poate sa te atinga, sa te sarute, iar eu nu? Care e diferenta?
Ma blocasem. Nu stiam ce ar fi trebuit sa mai spun, cand totul avea sa duca la aceeasi concluzie, cu care eu nu sunt de acord. Puteam chiar refuza a-mi petrece noaptea cu Julian, dar nu am facut-o. De ce? Si intr-adevar, care era diferenta intre cei doi, cand eu ii cunoscusem in aceeasi zi? Nu stiam... Am incercat sa schimb subiectul, rugandu-l din nou pe Shin sa inceteze, insa el revenea mereu asupra aceleasi intrebari "Care e diferenta?". Mi-am lasat capul pe suprafata moale a pernei, inchizandu-mi ochii, asezandu-mi apoi mana libera peste ochi.
-Nu stiu... Nu stiu! Te rog... Pur si simplu nu pot, am rostit eu, fiind confuz in ceea ce privea acea "diferenta" dintre cei doi.
-Stai linistit, nu aveam de gand sa-ti fac nimic, mi-a spus el, sarutandu-ma scurt pe frunte, dupa care a coborat din pat. De fapt, voiam sa aflu daca esti atat de zapacit pe cat pari... si ai trecut testul cu brio. De obicei in "momente de criza" se recunosc anumite lucruri, iar tu chiar nu stii ce se intampla in mintea ta. Ei bine, nu e greu de ghicit, dar te las pe tine sa iti dai seama... desi, chiar nu mi-ar fi displacut s-o facem, a continuat pe urma, afisand un ranjet, care m-a indemnat sa-l privesc oarecum suparat. Pe urma, cu o expresie de catelus nevinovat a spus ca era doar o gluma, si ca ii pare rau ca m-a speriat, dupa care sarise inapoi in pat langa mine strangandu-ma in brate (chiar imi amintea de un catel... Imi era teama doar sa nu ma trezesc cu o limba peste fata).
Am inceput amandoi sa radem pe seama prostelilor lui, care pareau mai amuzante pe masura ce le inventa, insa nu intelegeam ceva...
"De ce anume ar trebui sa-mi dau seama?" m-am intrebat, timp in care continuam sa ma hlizesc, avand totusi o oarecare neliniste. Stiam ca nu intelegeam anumite lucruri, ca eram neatent, dar ceva era diferit la mine, asta puteam spune si eu... De ce a spus Shin ca Julian era mai special? Nu era! ... cel putin asa era felul meu de a gandi, felul in care eu voiam sa gandesc.
Prima....:)Ce ma bucur ca a venit asa de repede capitolul. (sunt cititoare veche, chiar daca nu am postat^^)Super tare capitol....
Ce ,,de treaba'' a fost Julian ca la avertizat pe Kaoru. Si Kaoru...ce ,,copil'' zapacit. Saracu'... i-a cam picat prost ca a trebuit sa asiste la scena aia. Si Shin ce maefic e....bine, nu ca m-as plange :))
,,De ce anume ar trebui sa-mi dau seama?" m-am intrebat, timp in care continuam sa ma hilizesc, avand totusi o oarecare neliniste''
Ce-am ras la faza asta. Cand o sai pice si lui fisa? Cat mai tarziu ca e dragut si prea inocent asa...Spor la scris si sa vina tot asa de repede viitorul capitol :-h
Uite-ma si pe mine, doar nu credeai ca ignor noul capitol, nyu?:P
Sa revenim! Mi-a placut, actiunea a decurs bine, chiar m-a surprins sa vad ca Shin se da la Kaoru si am sperat si inca sper sa se intample ceva cat mai incitand. In momentul cand au ajuns la acea celula, a fost chiar uimitor. In cateva fraze ai reusit sa exprimi exact ceea ce se intampla si ce simtea Kaoru incredibil de intens.
Cum spuneam, doresc ca acest fic sa aibe faze cat mai dramatice. Parca fic-ul acesta, povestea in sine, cere mai multa drama, iar tu nu ii dai libertatea de a se arata. Sper sa vad scene cat mai uimitoare care sa-mi starneasca emotii induiosatoare.

Ups, am uitat de greseli, iata-le:
grijului - grijuliu
iun - in
momet - moment
indemnandu-ma - indemnandu-ma
incheturi - incheieturi
hilizesc - hlizesc

Gambatte si multa inspiratie!
In primul rand scuzeeee...am vrut sa-ti dau comm si la celalalt capitol, chiar aveam de gand, dar apoi m-am luat cu altele si am uitat:o3. Sa nu intelegi ca nu mi-a placut sau ceva de genul ca ma supar:o3 si nu ai voie sa ma superi azi:P
Legat de capitol..vai deci eu chiar am crezut ca o s-o faca Shin cu Kaoru...adica ar fi fost dragut..nu, nu merge cuvantul, ar fi fost mirific:X:X. Pana la urma erau amandoi baieti, neimplicati in relatii serioase, ce naiba nu si-o puteau trage si ei putin acolo? Eh, la drept vorbind, nu-l vad pe Kaoru facand asa ceva doar din "plictiseala" sau ceva de genul...dar trebuie sa recunosti ca iar m-ai lasat cu ochii in soare [reao : (((]
Ce m-am speriat cand a ramas prostul de Kaoru in fata celulei aleia admirand "panorama"...am crezut ca o sa i se intample si lui ceva rau..n-as fi suportat sa stiu ca e violat de asa brute. Si inca mai cred ca nu a scapat definitiv...desi sper ca ma insel.
Ah hai ca ma duc ca maine ma trezesc devreme..adica azi...Nb dear:X:*
Hey :> M-am intors xD .
Scuze ca nu am lasat comm si la celalalt capitol , dar am fost ocupata cu scoala alea , alea . Cred ca ma intelegi tu xD . Ultimele doua capitole au fost mai mult decat perfecte . Nu imi gasesc cuvintele potrivite . Imi place foarte mult ceea ce scri , si pot spune ca ai stofa de scriitoare <3 . Pot spune ca ai idei , cum au mai spus si ceilalti ai facut un fic foarte original . Eu nu m-as fi gandit la aceasta idee nici intr-un milion de ani =]] . La inchisoare e greu , true T_T .
Imi pare atat de rau de Kaoru , caci e un prostut mic si naiv . Nu cred ca isi da seama de ce pot face brutele acelea cu adevarat . Cred ca "brute" este ceva inferior acelor persoane . Merita mai mult =]] . Imi pare rau ca e atat de prostut incat sa se holbeze la acea scena oribila din celula . Prea , prea oribila T_T . Bine ca nu a patit Kaoru lucrul acela , deoarece cu siguranta s-ar fi simtit groaznic T.T Saracutul de el , are o inima atat de mare caci voia cu orice pret sa-l ajute pe baiatul de varsta cu el sa scape de acei barbati . Ce animale T_T .
Ma bucur ca a aparut Julian in acel moment . E chiar un inger xD . Kaoru nu are de ce sa se planga , caci este in siguranta . Momentan >.> . Cu siguranta o sa faca vreo prostie si o s-o pateasca si el T.T Asta cred , deoarece e atat de naiv si zapacit . A avut dreptate Julian cand i-a spus ca nu trebuie sa-si arate frica , caci va fi luat peste picior si violat o_o . Suna oribil , dar atat de adevarat .
Cel mai mult m-a amuzat planul lui Shin =]] Copilul ala e un nebun , nu ai cum sa nu-l adori xD . Imi imaginam cum ii dadea o limba peste obraz ca un caine =]] . Chiar vroia sa scoata ceva de la Kaoru , dar blondul cum e tembel , nu a reusit nimic . xD Oare cand o sa-si dea seama ca are sentimente fata de Julian ? Caci cu siguranta sentimentul e reciproc =]] Chiar nu-mi displacea daca o facea cu Shin xD .

M-am luat cu vorba se pare xD Astept cu nerabdare capitolul urmator si sper sa vina destul de repede , caci am in cap o groaza de idei . Chiar vreau sa vad ce va face Kaoru in continuare . Poate o sa se mai trezeasca si el la realitate o_o . Deasemenea , astept niste momente si cu Shin :-" Caci tipul e adorabil si vreau sa-l vad in actiune xD . Poate cu Jin ? xD In fine ... spor la scris si pwp :*
Neeeeeeeeext! xD
Tanx 4 teh comments
:*
Capitolul VIII

Eram de-a dreptul incomodat de aceeasi intrebare care mi se invartea incontinuu in minte, dandu-mi dureri de cap, si facandu-ma sa ma plimb de la un capat in altul al celulei. Incercam sa aflu care era acea "diferenta" dintre cei doi si nu reuseam sub nicio forma sa deslusesc "misterul", iar eu deveneam din ce in ce mai nervos pe masura ce insistam asupra lui.
A doua zi, dupa ce acea intrebare mi-a fost pusa, am fost decis sa aflu... M-am indreptat spre patul lui Shin, care parea interesat de cititul unei carti, si m-am asezat in capul oaselor langa el, stand sprijinit cu spatele de perete. Ezitand pentru cateva clipe, dupa ce mi-am adunat curaj cu sacul, i-am cerut sa ma sarute. El a tresarit, intorcandu-se la mine, privindu-ma speriat, cu niste ochi mari ca de broasca.
-Cine-a spus asta?! s-a rastit el, incruntandu-se. Kaoru... ce ai patit? a intrebat pe urma, asezandu-si mana pe fruntea mea.
-Nu am nimic. Vreau sa aflu si eu... diferenta dintre tine si Julian, am raspuns eu lasandu-mi privirea jenata sa cada pe podeaua murdara.
-Hmm, eu unul nu am nimic impotriva, dar esti sigur? m-a intrebat el, lasand cartea deoparte, si privindu-ma indoielnic, de parca nu-i venea a crede ca eu cerusem asa ceva.
-Da...
Am stat mult pe ganduri pana sa ajung la acea idee, apoi si mai mult pana mi-am facut curajul sa-i cer un asemenea lucru, dar devenisem curios...
Shin s-a apropiat de mine, asezandu-si genunchii de-o parte si de alta a picioarelor mele, degetele mainilor infigandu-le in parul meu, indemnandu-ma sa-mi ridic privirea la nivelul sau. Oricat de patrunzatoare ii era privirea in momentul in care si-a apropiat chipul de al meu, nu ma simteam la fel... Nici cand si-a unit buzele cu ale mele nu-mi batea inima cu aceeasi intensitate, insa m-am alaturat sarutului lung, permtand ca limbile noastre sa se atinga in jocul lor de durata, dar care nu ma afectase cu nimic...
-Ei? Cum a fost? a intrebat Shin dezlipindu-si buzele de ale mele.
-Nu e acelasi lucru... dar... poate daca... la fel ca Julian, tu...
-Kaoru, nu te juca cu asta. Stiu ce aveai de gand sa-mi spui, dar ai putea sa regreti, iar eu nu vreau sa fac asta. In plus... S-ar putea supara Julian daca afla ca te-am atins, mi-a spus brunetul, asezandu-se langa mine, reluandu-si cititul.
-Ce, acum sunt proprietate privata? Pot sa-mi scriu pe frunte "Nu atingeti" ?
-Lasa mistourile, ca stii la ce ma refer...
Da, stiam intr-adevar la ce anume se referea, dar din nou, voiam sa divaghez... Ma intrebam de ce Julian a spus ca era interesat de mine, cand el avea la dispozitie o lume intreaga? Dar dintre dintre toate persoanele, am fost eu... Spre deosebire de mine, el avea libertate, optiunea de a alege... Eu nu. Pentru ca nu eu l-am ales pe el, ci el pe mine, in alta ordine de idei, daca el nu era, probabil as fi ajuns la mana unuia care nu as fi suportat sa ma atinga, pentru ca alegeam siguranta inaintea dorintelor mele.
Adica... nu puteam spune ca imi doream un barbat. Nu! Ci doar faptul ca ma aflam intr-un asemenea loc ma facea obligat sa accept unul. Eram confuz... Ideile mele tumultoase si rastalmacite ajungeau sa ma enerveze, dar chiar si asa, nu puteam sa nu ma gandesc. Julian a fost primul barbat care m-a sarutat vreodata, primul cu care am facut toate acele lucruri... Oare aveau vreo legatura cu ceea ce eu simteam? Oare daca era altcineva, si nu Julian, aveam aceleasi sentimente?
Cate intrebari imi treceau prin minte, aveam impresia ca jucam rolul principal intr-un film de prost gust. Ma simteam atat de straniu de fiecare data cand imi reveneau in minte momentele din acea noapte, cand Julian era tot ceea ce mai puteam simti sau auzi...gandi...
Nu stiam ce se intamplase cu mine, chiar si eu ma vedeam ciudat. Mereu aveam aceeasi idee "E barbat!", lucru care trebuia sa ma indemne in a lasa deoparte tot ceea ce inseamna "sentimente", insa parea sa nu conteze, chiar daca eu singur imi spuneam si repetam aceeasi poveste. Ce sentimente? Il placeam? Pentru mine parea ceva absolut imposibil, indreptandu-ma din nou spre acele cuvinte care trebuia sa ma indeparteze spiritual de el.
-Esti cam cazut pe ganduri, mi-a spus Shin intrerupandu-mi sirul cugetarilor, facandu-ma apoi sa-mi indrept brusc privirea spre el.
-Probabil... putem iesi acum, nu? am intrebat eu, ridicandu-ma de pe suprafata moale.
"Curaj spuneai, hm? Voi vedea ce pot face..." am gandit eu, stiind totusi ca bravura nu se dobandeste de pe o zi pe alta, ci in timp, dar stiam ca ar merita efortul.
Am iesit amandoi din celula, insa, la cererea brunetului, ne-am indreptat spre locul in care statea Jin de obicei cu acea gasca a sa. Era un fel de subsol in acea biblioteca unde ma intalnisem cu Julian, insa intreg locul era gol, iar singurii care animau locul erau Jin si amicii lui. De cum l-a vazut, Shin i-a sarit in brate, unindu-si buzele cu ale lui in fata a inca cinci oameni, care nu pareau miscati de ceea ce ei doi faceau, de parca totul era ceva absolut normal...
-Hei Shin, cine e papusa blonda? a intrebat unul dintrecei prezenti, punandu-si un brat dupa gatul meu.
-In primul rand, iti iei mana de pe el, iar in al doilea rand, numele lui e Kaoru. E mai timid, asa ca nu va luati de el, a raspuns brunetul, inca stand lipit de Jin.
Pe masura ce ei au inceput sa povesteasca, nu stiu cum si de unde, fiecare si-a scos cate o tigara. Abia ce devenisem mai interesat de discutiile lor, ca imediat ziua mi-a fost stricata cand am simtit mana cuiva asezata pe fundul meu. Nu am spus nimic pentru ca mi se parea atat de jenant... si era acelasi tip care isi puse inainte bratul dupa gatul meu. Nu avea cine altcineva sa observe pentru ca el era in spatele meu, doi barbati in stanga si dreapta mea, iar ceilalti doi, langa Shinobu si Jin.
Mana aceea strangea de una din fesele mele, iar eu simteam cum un val de furie cum ma trecea prin tot corpul...
-Pe cine dracu crezi tu ca pui mana, cretinule?! am izbucnit eu, cu frica in sange, insa incercand sa-mi arat curajul pe dinafara. Pe sora-ta s-o atingi asa, nu pe mine! Asculta! Nu am timp de idioti, iar eu sunt aici pentru crima, si mi-e tot una daca scap lumea de inca un dobitoc!
Shin a tresarit, privindu-ma stupefiat, cu gura deschisa, pana cand l-am prins de mana, fugind din acel loc, tragandu-l dupa mine.
-Oh Doamne! Nu-mi vine sa cred ca i-am spus asa ceva! am rostit eu, sprijinindu-ma de tocul unei usi. Credeam ca explodez la cata frica am adunat in mine, am continuat pe urma, acoperindu-mi chipul cu palmele.
-Mie nu-mi vine sa cred ca e prima data cand te aud vorbind asa... M-ai luat prin surprindere in ultimul hal, dar e bine atata timp cat iti faci curajul sa te aperi, mi-a spus el, asezandu-si o mana pe umarul meu.
Simteam cum tremuram din toate incheieturile din cauza fricii care a pus stapanire pe mine inca din momentul in care am inceput sa tip la barbatul acela.
-El oricum nu are ce sa-ti faca pentru ca stie ca o beleste daca te atinge. Dar fii increzator, nu-i lasa sa faca ce vor din tine, altfel vor prinde gustul. Dar sa stii ca nu va tine mereu chestia asta, pentru ca nu multi ar renunta sa te atinga doar pentru ca arati ca ai curaj. Cred ca ar trebui sa fii unul dintre ei, ca sa nu mai doreasca sa-ti faca toate alea, adica mare in constituitia corpului si mai mult tupeu fata de cat ar fi nevoie. Vezi bine ca asa stau lucrurile pe aici.
Am dat din cap in semn afirmativ, iar din ceea ce el mi-a spus, am inteles ca oricand de mult curaj as fi avut, hartuirile nu ar fi incetat din cauza infatisarii mele. Deci practic, orice as fi facut era degeaba? Asa se parea... Tot ce puteam face era sa sper ca voi putea fi in siguranta alaturi de cei pe care i-am cunoscut in acel loc, dar stiam ca inca nu am vazut nimic din viata de inchisoare...
Si cum eu, Anita, nu puteam lipsi, iata-ma!
Deci, a fost interesant, cu toate ca nu a avut actiunea continua, a fost ceva de genul: cand imi lipeam ochii de ecran, cand ma lasam putin dezamagita la pozitia corespunzatoare.
Mi-a placut curajul lui kaoru, foarte neasteptat, intr-adevar. Bravo, aici m-ai surprins! Si cand acel baiat l-a atins, a fost asa interesant si tu te-ai oprit :((. Sper ca in urmatorul sa existe actiune, drama si telenovela :)) ( desi nu's fana a telenovelelor :)) )

Am vazut niste greseli. Fi atenta la diacritice, stiu ca este o treaba migaloasa si nu poti fi mereu atenta ( si eu le urasc) dar incepi sa te obisnuiesti...putin:)).

intorcandu-se - intorcandu-se
aporopiat - apropiat
reluandu-si - reluandu-si
suporat - suportat
rastalmacite - rastalmacite
interbari - intrebari
intresia - impresia
intalnisem - intalnisem
dinbtre -dintre
ciuva - cuiva
dibitoc - dobitoc

Cam acestea sunt, fi mai atenta pe viitor. In rest, despre acest capitol, a fost interesant, mi-a placut.
Bafta cu urmatorul si multa inspiratie!
Ah mult mai buna varianta asta:X. Adica si cealalta era ok, doar ca nu se potrivea si iesea un capitol cam tras de par cu faza aia, dar acum e perfect. Eh se mai intampla greseli din astea si la case mai mari, in plus ti-ai dat singura seama deci ce s-o mai lungesc.
Sper ca intelegi ca asta inseamna ca mi-a placut la nebunie capitolul si ca tu ai datoria de fiinta adorabila sa scrii cat mai repede asta daca nu vrei sa devin stresanta [mda...uite cine vorbeste:))]
Vai dar mie mi-e frica pentru Kaoru, mi-e ca nu scapa el neviolat pana la urma si imi pare rau de el ca e prea scump ...dar pe de alta parte:-"..macar sa-i pui un violator dragut, nu o namila jegoasa care nu are loc sa intre pe usa nici daca se da intr-o parte: )).
Ce-mi place mie e ca isi da seama pana si mintea creata a lui Kaoru ca simte totusi ceva pentru Julian, ca il vede intr-un mod diferit fata de ceilalti barbati chiar daca si aia arata bine. Mi-a placut sarutul cu Shin, nu ma intreba de ce pentru ca nu stiu, defapt am o idee si aia are legatura cu faptul ca sunt amandoi baieti si ca sunt asa de frumosi ambii, plus ca tu ai descris atat de superb ca ar fi imposibil sa nu ma indragostesc de ei.
Hai ca de data asta am ajuns la timp pentru comm si nici n-am uitat, nah sunt mandra de mine : ))
:*
Buna! [puteam pune pariu ca am lasat comentariu ._.'....si aici, si-n alta parte -.-"]
In sfarsit imi fac si eu aici aparitia cu un comentariu real. :]] Voiam sa-ti spun cat de mult iti apreciez ficul. ^^ Imi place cum le combini pe toate pana iti iese ceea ce vrei.
Kaoru a cerut sa fie sarutat? O.O Si? Si? ;;) N-a foat la fel, nu? Cu Julian senzatia e alta, am ghicit? Pai, mai, cu sa se lasa atins de altu? Normal ca i-a sarit in cap aluia. :))) Totusi trebuie sa aiba grija, desi are prieteni ce-l protejeaza. Julian e atat de tandru si..si...ah! Numai bun de luat acasa! :]]]
Vrem next! >:] Sper sa ajunga cat de curand. Pana atunci... kissez for you! :*
Capitolul IX

Shin ma calmase, dupa acea "spaima" de care am avut parte, insa tot nu ma incumetam sa ma intorc in acel loc. Stiam ca nu ar fi permis ca acel lucru sa se intample a doua oara, dar nu voiam sa-l revad pe acel barbat, chiar daca tot ceea ce facusem a fost sa tip la el... si sa il amenint. Inconstient totusi, dar o facusem, si nu obisnuiam sa am asemenea iesiri.
In scurt timp, Julian si-a facut aparitia in fata usii bibliotecii, iar eu incercam sa-mi ascund privirea inca usor speriata.
-Ce se intampla? a intrebat gardianul, privindu-l pe amicul meu, care la randul lui s-a uitat la mine intrebator.
-Krain l-a atins, iar Kaoru a izbucnit. A urlat la el, si acum ii e teama sa se intoarca, a raspuns Shin incrucisandu-si bratele.
-Haideti acolo, ne-a indicat gardianul inaintand, indemnandu-ne sa ii urmam pasii.
De cum ne-am intors in acel subsol, l-am observat pe Krain stand pe una din scari, langa Jin, ca un catelus, insa cu obrazul umflat si rosu... Se parea ca a platit pentru ce facuse. De cum l-a vazut Julian, si-a asezat mana pe umarul lui, sprijinindu-se de el.
-Cred ca inca nu sunteti informati, dar voi, tampitilor, ar trebui sa aveti grija cu el si de el, daca vreti sa mai traiti bine prin ajutorul meu in cacatul asta in care va aflati! s-a rastit brunetul, apasand cu degetul mare si cel aratator de-o parte si de alta a umarului acelui barbat, undeva la baza gatului facandu-l sa tresara. Strangea cu putere, astfel incat sa-i poata cauza o durere suparatoare, ce-l facea sa scape cateva icnete.
-Scuze sefu'! Nu stiam! s-a scuzat acesta, asezandu-si mana peste a lui Julian, incercand sa scape de durere, lucru, care nu il impresiona pe gardian.
-Gata! Da-i drumul, te rog! am intervenit eu, observand suferinta barbatului. Acum nu mai are rost... adica a trecut, si prin urmare nu mi s-a intamplat nimic rau, am adaugat pe urma, prinzand de bratul brunetului, care si-a indepartat mana de umarul lui Krain.
Julian facuse un semn sa ma apropii mai mult de el, insa abia ce facusem un pas, ca m-a apucat de incheietura, lipindu-ma de peretele din spatele lui. Nu reusisem sa ma opun, pentru ca el a actionat mult prea rapid, acoperindu-mi buzele cu ale sale, facandu-ma sa scot cateva sunete infundate.
I-am simtit limba cautand-o pe a mea, insa nu voiam sa i ma alatur... Nu cand erau atatea persoane de fata, iar eu deveneam din ce in ce mai jenat de situatia aceea. Nu voiam... dar am facut-o in mod inconstient, cand pulsul mi s-a accelerat, iar intreg sangele parca voia sa isi gaseasca loc in obrajii mei, indemnandu-mi trupul sa tremure usor.
Nu intelegeam cum reusea sa ma aduca in stadiul acela in care uitam de ceea ce ma inconjura.
Cand mana lui s-a strecurat pe sub tricoul meu, a fost momentul in care mi-am adus aminte unde anume ma aflam, si i-am prins incheietura, rupand sarutul, apoi fara ca eu sa mai spun ceva, el a inteles care a fost motivul pentru care l-am oprit.
-Scuza-ma, m-a luat valul, a rostit el, sarutandu-ma scurt pe obraz. Deci ati inteles, da? Faceti bine si fiti atenti! a continuat pe urma, asezandu-si palma pe capul meu, ciufulindu-mi parul blond.
"Ma simt ca un copil mic aparat de fratele mai mare si curajos. Chiar daca el nu e un frate mai mare ci e... e... Ah, nu conteaza! Dar ma simt in siguranta asaturi de el, asta e sigur!" am cugetat eu in acel moment, zambind discret.
Asa e, chiar eram in siguranta, dar nu stiam pentru cat timp. Cazusem pe ganduri, lasandu-mi privirea sa inghete intr-un punct fix, undeva in micuta incapere.
-Acum ma scuzati, dar am de gand sa-l rapesc pentru cateva minute, a replicat Julian, intrerupandu-mi sirul gandurilor, prinzandu-ma de mana pentru ca apoi sa ma traga dupa el in sus pe trepte, ducandu-ma in acelasi loc din biblioteca, la fel ca data trecuta, pe acel pervaz.
Nu s-a asezat langa mine, ci s-a proptit in fata mea, sprijinidu-se in brate, avand mainile de-o parte si de alta a corpului meu, iar privirea lui fixata intr-a mea. Mi-am ferit ochii de ai sai, si pana atunci nu am inteles deloc de ce prefera sa stea si sa ma priveasca decat sa imi spuna ceva.
-De ce... de ce nu vorbesti nimic? am intrebat eu, vazand ca nu avea sa scoata vreun cuvant pe gura.
-De ce as spune ceva? Imi place sa te privesc pe masura ce te rusinezi.
-Poftim? Te rog inceteaza... E foarte stanjenitor. Esti barbat... si eu la fel. Nu ti se pare putin ciudat?
-Chiar deloc. Stii, cand placi pe cineva, nu mai conteaza lucrurile astea, a rostit el, asezandu-si mana dreapta pe obrazul meu usor inrosit.
-Pa... Placi? am intrebat, incurcandu-ma intr-un singur cuvant simplu si probabil nesemnificativ pentru alte persoane.
A ras scurt, lasandu-si capul in jos, revenind imediat la chipul meu, avand pe buze un zambet bland, care-mi indemna inima sa-si accelereze bataile.
-Da. Te plac, a rostit el, prinzandu-ma de barbie pentru a ma face sa il privesc. Am ramas tacut pentru cateva momente, nestiind ce as fi putut sa ii spun. Nu stiam daca puteam sa-i raspund, pentru ca nu intelegeam... I-am auzit vorbele clare, si inca imi rasunau in minte, insa nici eu nu stiam daca nu cumva raspunsul meu ar fi fost sau nu o minciuna...
Aveam buzele intredeschise iar privirea pierduta, inca gandindu-ma la ce ar fi trebuit sa zic, insa Julian mi-a usurat treaba, intrevenind peste cugetarile mele.
-Stai linistit, nu trebuie sa-mi raspunzi. Stiu ca esti confuz, mi-a spus el, afisand acelasi zambet de dinainte, parca incercand sa ma calmeze, desi ma cutremura mai mult decat ar fi trebuit sa ma linisteasca...
Am dat afirmativ din cap, respirand apoi usurat, inca incercand sa-mi ascund privirea de a lui. De ce ar fi fost atat de greu sa ma uit in ochii lui si sa-i spun ca il plac, chiar daca probabil era o minciuna... sau poate nu. Probabil ca ar fi trebuit sa profit de orice ocazie pentru a-l atrage tot mai mult, asa avand parte mereu de siguranta pe care el mi-o oferea. Dar nu eram genul acela de persoana... nu puteam, nu-mi statea in fire, si nu voiam. Aveam sa fiu eu... cel putin asta planuiam, desi habar nu aveam ce avea sa se intample pe parcurs. Daca aveam sa-i dau un raspuns lui Julian, as fi facut-o, sincer, dar se parea ca nici macar eu nu ma cunosteam atat de bine pe cat credeam. Mi se parea totul atat de complicat, cand, poate din perspectiva altora era atat de simplu...
Asa eram eu: indecis, confuz, timid, naiv... insa cred ca toate aceste lucruri mi le-au adus pe Julian in fata ochilor. Ma puteam considera norocos, dar mai tineam cont de asta? Cand efectiv eu nu stiam ce se intampla in jurul meu, si mai ales cu mine. As fi vrut sa fiu atat de sigur si direct precum era Julian, dar defapt noi eram ca doi poli opusi.
-Julian, eu... poate ca nu stiu ce sa spun... dar ai dreptate, sunt confuz. Imi e greu sa-mi dau seama ce se intampla cu mine cand toate sentimentele astea parca mi-au picat dintr-o data in cap, si nu le pot dezlega inca fir cu fir. Dar, cand reusesc, am sa iti spun.. promit! am spus eu, lasandu-mi privirea sa-i ocoleasca din nou ochii.
El parca a ramas uimit de ceea ce am spus, insa a zambit multumit, si a afirmat.
-Bine, dar ce ar fi ca pana ce tu reusesti sa dezlegi acele ganduri, sa-mi oferi niste gesturi in locul cuvintelor? a intrebat apoi, apropiindu-si chipul mai mult de al meu.
Nu am raspuns, insa i-am acceptat sarutul, si am indraznit sa imi asez mainile pe umerii lui mari, strangand de ei, pe masura ce sarutul se intensifica. El se apleca tot mai mult asupra mea, in timp ce cu mana sa dreapta ma tinea de spate, iar in stanga se sprijinea. Am scapat cateva sunete infundate, deoarece acel sarut lung imi fura posibilitatea de a respira normal, insa nu simteam nevoia de a-l opri... ci dimpotriva, sa il alimentez.
YUSHH GO JULIANN!: D deci fanficul tau imi da fiori pe sira spinarii..: X il citesc de ceva timp dar n'am apucat sa postez pana acum.. xD dar, mai bine mai tarziu decat niciodata ^^deci stilul tau e genial<3 citesc fiecare capitol cu sufletul la gura si cu ochi stralucitori: D imi place mult cum descrii toate detaliile, in special saruturile si reactiile adorabile ale micutului Kaoru
personalitatile personajelor deasemenea se dezvolta gradat si natural, lucru f important intr'o poveste si destul de greu de atins:-? deci felicitari! =D naivitatea lui Kaoru e..perfecta! xD mereu la timpul potrivit si la locul potrivit cat sa faca actiunea interesanta ^^ il ador si Julian e..pfoai..vreau si eu un Julian al meu:)) ;3; ah si sustin demand'ul pt Shin!:D baiatul ala e atat de vrem mai mult Shin ^o^deci in concluzie, faci o treaba excelenta, tine'o tot asa! astept urm capitol cu sufletul la gura, poate niste actiune daca tot sunt Julian si Kaoru acolo, asa..:D haha, nu ma lua in seama, vbeste fana yaoi din mine 8-> xD povestea e perfecta^^
Pai daca tot te-am stresat atat sa pui continuarea de ce nu as lasa si un comm? ;))
Oke, acest capitol a fost asa de.... de.....plictisitor. Dap, totul a decurs asa lent, atat de nesemnificativ. Totul din ce am citit intr-o fraza mi s-a sters din minte dupa ce am inceput alta ca apoi sa se intample acelasi lucru. Nu stiu ce urmaresti dar parca actiunea s-a oprit in loc. Adica, citeste cele doua capitole anterioare si apoi comparale cu acesta. Inafara de mici schimbari actiunea a decurs la fel. Adica e clar, am inteles! Kaoru si Jullian, impreuna. Kaoru, inocet, indecis si agitat iar Jullian sigur pe el, puternic si tupeist, el face mereu regulile. Am inteles asta, acum vino cu ceva nou, cu ceva neasteptat, cu ceva care sa te faca sa ingheti pe scaun, cu mai mult suspans.

Ai si mici greseli, iata-le:
asaturi - alaturi
sprijinidu-se - sprijinindu-se
le-au - este l-au. Se refera la jullian, pe el i l-au adus.
intrevenind - intervenind

Imi place ca nu's multe, in rest ai probleme cu suspansul.
Asa cum am mai mentionat as dori sa nu mai stea actiunea pe loc ci sa decurga normal, sa continue, sa ne surprinda. Bineinteles, acum sa nu grabesti actiunea exagerat, dar nici sa ramana teapana. De trei capitole incoace se intampla cam acelasi lucru, m-am plictisit. Intr-adevar, relatia dintre ei e deosebita si se pare ca e nucleul de energie al acestui fic, dar as vrea sa intampine si obstacole. Lucruri care sa duca acest fic la un nivel care sa nu fie numit banal.
Bafta si multa inspiratie. Astept capitolul urmator!
Oricat de mult mi-ar fi placut sa-ti las aseara comm ca sa fiu prima m-a rapus lenea/somnul si totusi la 3 m-am culcat [si m-au trezist imebecilii de papagali la 6:((((] Revenit al fic, incep sa-l ador, stai, asta e de mult, acum sunt addicted to my fav. fic:X Abia astept sa mai scri ceva la el, imi plac la nebunie ideile tale:X
Si stii ce mi se pare extrem de adorabil si care nu am mai intalnit pana acum in niciun fic? -sinceritatea lui Kaoru. El fiind foarte naiv, sensibil si dulce in acelasi timp, cand incepe sa-si spuna gandurile si sa vorbeasca de sentimente, raman de-a dreptul in transa...Nu stiu cum sa explic senzatia asta, nici nu stiu daca ai inteles ceva:)), sper ca da. Imi imaginez ce fericit trebuie sa fi fost Julian cand i-a spus Kaoru ca e posibil sa simta si el ceva.... adica mie imi da impresia ca tine cu adevarat la pusti, defapt ca il iubeste chiar, desi e cam devreme sa poata spune asta..nah dragoste la prima vedere 8->
Nu-i asa ca-i faci sa se culce impreuna in urmatorul capitol? ;;) Te rooooog...ai mila de o obsedata de yaoi [mda am constatat ca inca mai sunt desi se manifesta doar la yaoi-ul "de calitate":))] Eu sper ca n-o sa ma lasi iar cu ochii in soare [cum iti e obiceiul dom'soara:-w]...spor la scris & Kiss u:*
Heeeey ^^ scuzati de intarziere :o3
Capitolul X

De cum am rupt sarutul, i-am putut observa in ochi o privire arzatoare, patrunzatoare... ma speria, si totusi, nu puteam sa ma indepartez de el. Nu reuseam sa ii inteleg gandurile, si aveam impresia ca nu as fi izbutit sa o fac niciodata, de aceea, ma atragea intr-un fel anume... Voiam sa stiu ce gandeste, cum gandeste, voiam sa il inteleg, dar ochii ii erau doar o cortina pentru ceea ce se ascundea in spatele mintii lui, o cortina care nu voia a fi trasa de un necunoscut. Asa e... inca ne eram straini unul altuia, doar trupurile noastre se cunosteau, si atunci, nici ele foarte bine. Ma inrosisem la amintirile din acea noapte care mi-au revenit in minte mult prea intortochiate, si totusi din care intelegeam absolut totul. Chiar si memoriile imi erau intoarse impotriva mea...
-Spui de mine ca nu vorbesc... dar tu ce faci? a intrebat el, trezindu-ma din visare.
-Imi cer scuze, eu...
-Nu trebuie sa te scuzi pentru asta, m-a intrerupt, zambindu-mi bland, reusind sa ma cutremure.
Am dat afirmativ din cap, lasandu-mi privirea in jos, insa i-am simtit mainile calde cuprinzandu-mi obrajii inrositi, indemnandu-ma pe urma sa intalnesc din nou acel zambet. Abia in momentul acela am realizat si eu ca atunci cand era el prin preajma, intr-un mod sau altul, tot sangele mi se aduna in obraji, infierbantandu-i. Insa eu mi-am dat seama cu mult prea tarziu..
-Esti de obicei atat de rosu in obraji, sau doar cand esti cu mine?
Intrebarea lui ma lovise precum un fulger. Dar cat de adevarat era! Voiam sa fug, sa ma ascund dupa ceva, pentru ca nu aveam cum sa il mint. Nu as fi putut, pentru ca orice minciuna a mea se transforma intr-un esec in urmatoarele secunde, cand pe chipul meu se putea citi absolut totul...
-Nu sunt asa de obicei, am raspuns eu, evitand a doua intrebare, dar care, pana la urma urmei tot mi-a fost repusa.
-Deci doar in preajma mea?
Am dat afirmativ din cap, privind intr-o cu totul alta directie, insa acel zambet de pe buzele lui parca ma indemna sa il urmaresc cu coltul ochiului, iar eu nu intelegeam de ce parea fericit pentru niste cuvinte nerostite...
-Kaoru, trebuie sa mergem. Imediat va aparea celalalt gardian, mi-a transmis Shin, care astepta stand rezemat de perete.
Am clipit des la auzul vocii lui, apoi mi-am indreptat privirea spre el, indepartandu-ma incet de barbatul brunet ce-si avea mainile asezate pe obrajii mei. De indata ce ajung langa Shin, toti ceilalti barbati au aparut si ei.
Mergeam pe acelasi drum spre celule, insa amicul meu nu se oprise in locul unde trebuia, ci urmase traseul lui Jin, pana mai departe de celula noastra. Locul in care satenul isi petrecea timpul nu era cu nimic mai diferit sau mai bun decat al nostru, si nu intelegeam de ce i-am urmat, insa am facut-o fara sa ma mai gandesc. La urma urmei nu am realizat acel lucru decat atunci and eram deja acolo...
La sugestia lui Shin, m-am urcat in patul de sus, insa in scurt timp, acesta a fost chemat de alti doi barbati undeva inafara celulei, eu ramanand doar cu Jin, care pentru cateva momente a stat in fata paturilor, cu capul ridicat spre mine si cu mainile in buzunar. Mi se parea ciudat. Nu intelegeam de ce facea aia, dar statea si privea asa cum obisnuia si Julian, ceea ce ma cutremurase pentru o secunda. Nu a trecut mai mult de un minut, ca l-am vazut agatat de scarita patului, urcandu-se grabit langa mine. Mi-am rezemat spatele de perete, tragandu-mi picioarele la piept. "Ce vrea?" m-am intrebat eu, nestiind la ce anume se gandea, insa aveam impresia ca nu avea sa fie ceva de bine in orice caz...
-Stii, se pare ca ai o porecla acum, a inceput el, asezandu-si o mana pe genunchiul meu. Amicul meu ti-a spus "Mao", a continuat pe urma razand, explicandu-mi apoi ca numele de "Krain" era doar o porecla, si ca, defapt acel barbat era chinez, in limba lui, mao inseamnand "pisica"...
-Ce prostie. Pentru ce porecla asta? si pentru ce oricare alta? nu ajung niste nume simple? am intrebat eu, incrucisandu-mi bratele la piept. Oricum, nici macar nu inteleg de ce mi-ar pune asa o porecla, am continuat apoi, indreptandu-mi privirea spre Jin.
-Oh, dar ti se potriveste! Ti-ai scos ghearele imediat cand pareai atat de bland... exact ca o pisica atunci cand o enenevezi, mi-a spus el, zambind discret. Am tacut amandoi pentru cateva clipe, pana cand mana lui care se afla pe genunchiul meu, a coborat intre picioare, indemnandu-ma sa tresar speriat.
-Jin... Ce faci?! am intrebat eu, privindu-l temator, indepartandu-ma putin d el.
Nu mi-a raspuns intrebarii, ci mi-a cuprins incheieturile, intinzandu-ma pe suprafata patului, fara a-mi da sansa de a obiecta.
-Doar fi cuminte si accepta, mi-a spus el, afisand un zambet hain, care ma speriase, dandu-mi seama de intentiile satenului, care incepuse a-mi saruta gatul.
-Ce..? de ce?... Shin! Cum ramane cu Shin? am intrebat eu speriat, incercand sa gasesc o portita de scapare, dar se parea ca numele asa-zisului sau partener nu-l afecta cu nimic.
-Mda... ce-i cu el? Pot sa am pe cine vreau, asadar care e problema lui in asta? a intrebat Jin de parca vorbea despre un "nimeni in drum".
-Dar... el te place, stii? Te rog, da-mi drumul, am rostit eu, incepand sa ma zbat sub el, insa nu imi putem elibera mainile sub nicio forma.
-Asa, si ce propui? a intrebat el pe un ton ironic, aratand ca nu-i pasa deloc de Shin, care spre deosebire de el, il iubea... stiam asta, chiar daca brunetul nu a recunoscut-o...
Ma speriasem ingrozitor atunci cand tricoul ce-mi acoperea partea de sus a trupului a fost rupt de o singura mana de a lui, iar buzele sale, prin saruturi apasate, imi parcurgeau pieptul, in ciuda rugamintilor mele. Continuam sa ma zbat, dar nu izbuteam sa scap, mainile mele fiind imobilizate deasupra capului.
De ce facea asa ceva? Nu il puteam intelege. Il avea pe Shin, care tinea intr-adevar la el, dar lui se parea ca nici macar nu ii pasa. Nu era asa cum mi l-a descris Shin, nu era de treaba!
Ma opuneam fiecarei cereri a satenului, insa acesta nu se oprea, iar intr-un final, saturat de incapatanarea mea, m-a cuprins cu mana stanga de gat, tinandu-mi inca inchieturile cu cea dreapta, indeajuns de puternic si de dureros ca eu sa nu mi le pot elibera.
-Ti-am spus sa fi cuminte, baietas! Cuminte, sau te dau la "lupi" sa vezi cat se vor satura dintr-unul ca tine... Asta e datoria ta fata de mine pentru ca trebuie sa te am in grija, asa ca ai face bine s-o platesti din bunavoie.
"Plata"... Despre asta era vorba cand Shin spusese "Pot sa platesc dublu ca el sa nu fie nevoit". Nu era vorba de bani, si se parea ca Jin dorea sa fie platit de fiecare persoana in parte. In momentul acela, nu ma gandeam la nimic altceva decat siguranta mea, dar care siguranta? cand Jin facea asa ceva...
Am renuntat. Luat de el, sau de altii, ce mai conta? aveam impresia ca oricum tot asa voi ajunge... tot in aceeasi situatie mizerabila! Intr-un fel sau altul. Mi s-a pus un nod in gat odata ce am incetat sa ma zbat, iar pieptul ma durea, indemnandu-mi ochii sa se umezeasca. Am scapat doua lacrimi, care insa nu il impresionase cu nimic pe cel ce isi continua traseul, presandu-si buzele pe pielea corpului meu, cauzandu-mi un dezgust imens, in niciun caz placere... Mi-a eliberat mainile, apoi am scapat doua scancete odata ce a prins cu dintii de pielea sensibila din jurul sfarcului drept. Alte lacrimi mi s-au prelins pe obraji din ochii ce ii tineam strans inchisi, vrand sa nu vad imaginea satisfacuta a "invingatorului". Mi-a dat jos pantalonii in ritmul lui alert, iar trupul incepuse a-mi tremura din toate incheieturile stiind ca in curand, aveam sa suport din nou acea durere, si probabil mult mai intensa...
A urcat cu buzele pana la ale mele, cuprinzandu-le violent intr-un sarut, pe care insa, nu aveam de gand sa il accept... Avem senzatia ca mi se facea scarba!
-Nu! Nu vreau! Am strigat eu, dezlipindu-mi buzele de ale sale, intorcandu-mi capul in partea opusa de indata ce i-am simtit limba incercand sa se strecoare in interiorul gurii mele.
-Tu... a inceput el, fiind insa intrerupt de vocea cuiva, care statea si privea scena de o perioada scurta de timp.
-Jin! Ce dracu' crezi ca faci?! Intreba Shin, ridicand mult tonul vocii, aproape urland. Mi-a privit chipul ce-mi purta o expresie de-a dreptul speriata, brazdata de lacrimi.
Nu stiam daca trebuia sa-i multumesc lui Dumnezeu ca Shin a aparut, sau ca trebuia sa ma rog ca nu cumva Shin sa creada ce eu voiam sa fac toate acele lucruri cu satenul. Cu siguranta colegul meu nu era multumit de ceea ce ochii ii vedeau. Era incruntat, iar expresia lui ranita, pe mine ma durea...
In primul rand as vrea sa-mi cer scuze pentru ca nu ti-am mai lasat un comentariu de ceva timp. Am gasit capitolul asta superb si nu m-am putut opri din citit. Actiunea devine din ce in ce mai interesanta, iar saracutul Kaoru se simte din ce in ce mai ciudat acolo. Daca nu erau Shin si Julian, ce s-ar fi facut el?
Nu-mi vine se cred ca Jin a vrut sa-i faca asta, chiar e o bestie. Noroc ca Shin si-a facut aparitia repede si l-a scapat (cred) din toata nebunia la care urma sa fie supus.
Cat despre Julian, ce sa spun, imi place din ce in ce mai mult cum se comporta tipul asta cu blondinul. Cred ca pana la urma Kaoru isi va da seama ca de fapt e indragostit de misteriosul gardian.
La forma in care scrii ideile capitolelor te descurci foarte bine, stii sa narezi fara sa incarci actiunea cu detalii sau sa o grabesti, iar dialogul respecta regulile foarte bine. Si la descriere se pare ca ai evoluat foarte mult, pentru ca ai prezentat din ce in ce mai bine scenele dintre Kaoru si barbatii cu care a luat contact (nu neaparat sexual, sau referitor la sex).

Iti urez succes in continuare si astept cu nerabdare urmatorul capitol. Kisu and bye :*:-h
Si uite in sfarsit capitolul:X:X...totusi nu credeam sa-l termin asa repede, dar mai bine ca ai fost harnicuta...Simt ca-l strang de gat pe nenorocitul ala de Jin sa nu mai indrazneasca alta data sa se atinga de Kaoru. Ce...imbecil!! Adica Shin tine la el, poate chiar s-a indragostit si "parasuta" asta incepe cu mistourile de genul "asa, si ce propui?" [propun sa-i dam cu o caramida in cap, se mai inscrie cineva?;;)] Din cate imi amintesc, Shin e chiar dragut si exact tipul de iubit pe care ti-ai dori sa-l ai..si atunci de ce naiba Jin isi cauta "partide noi" ? [n-o sa inteleg niciodata barbatii XD]
Mi-a placut in schimb de Kaoru care e asa de timid incat se da singur de gol ca e indragostit pana peste cap de Julian...vai si ce draguuuuuti sunt impreuna..formeaza cuplul perfect..mie imi place de obicei cuplurile ""imposibile" in care cei doi nu se potrivesc de loc ca si personalitate/gusturi..e mai palpitant:))
Hm...succes la scris, te-am pupat:*
Capitol nou <3 Cat ma bucur ca ai pus continuare , nu am vazut-o mai devreme xD . Nu cred ca imi pot gasi cuvintele potrivite in acest moment xD Chiat nu pot . Adica ... m-am indragostit total de fic-ul tau , scri superb , ai niste idei de ma dau pe spate . Originalitatea te caracterizeaza si nu mint ^^ . Eu una nu m-as fi gandit niciodata la asemenea idei , prea geniale din punctul meu de vedere . Cu siguranta nu numai eu gandesc la fel xD
So...revenind la capitol , intr-un cuvant : perfect . Am observat doua greseli de tastare "bând" - bland ; "enenevezi" - enervezi . Cu siguranta au fost doar din neatentie , deci nu este un pacat . Mi-a placut cum ai descris sentimenele lui Kaoru in acel moment romantic alaturi de Julian <3 Cei doi fac un cuplu perfect , prea genial . Le sta bine impreuna , parca se completeaza unul pe celalalt . Am inteles perfect ce simtea blondinul in acele momente , mai ales cand a recunoscut ca se inroseste doar cand e brunetul prin preajma .
Am ramas complet uimita cand Jin a vrut sa il violeze pe Kaoru , saracu baiat . Jin e o bestie , fara inima T.T L-a facut pe Kaoru sa-si schimbe total parerea despre el , nu credea cu siguranta ca i-ar putea face un asemenea lucru . Nici eu nu credeam , nu imi dadea prin cap ca ar fi in stare de asa ceva . Credeam ca are sentimente fata de Shu .Dar cu siguranta Kaoru nu urma sa sufere , singurul care va fi ranit o sa fie Shin , mai ales ca a intervenit peste cei doi . Il iubeste prea mult pe Jin , nu merita sa primeasca asta T.T Saracu baiat T.T Prea trist ... sper sa nu creada ca Kaoru avea vreo legatura cu asta , deoarece singurul vinovat este Jin . Il urasc ! Deja incep sa il detest pentru ce i-a facut lui Shin T.T
Astept cu mare nerabdare urmatorul capitol , chiar daca nu ma crezi eu chiar il astept xD Nu mai am rabdare sa vad ce se va intampla cu Shin , saracul de el , sper sa nu sufere prea tare , deoarece oricum va fi distrus dupa cele vazute T.T Succes in continuare <33 Chiar imi place cum scri .
Of.....Kaname:((( ce rea poti fi! Deci serios vorbind, ma gandeam ca poate tii si tu putin la personajele tale, macar putintel de tot cum sa le faci mai una ca asta? In primul ran Kaoru, si apoi Shin, ai mai:( Ce tris! Serios vorbind, nu ai idee cat de tare ma doare pentru amandoi. Off..si pot spune ca imi placea Jin, nu zic ca acum nu imi place:-" doar ca m-a enervat rau! Ahh...tris! Si totusi prima parte a capitolului mi-a placut asa muuult. Stii doar ca eu ador absolut orice scrii, fiindca iti iese minunat! Si pentru asta trebuie sa te felicit de mii si miii de ori, a da si sa imi cer scuze ca nu dau comment mereu:))lenea asta! Insa citesc si pur si simplu ma indragostesc de felul cum scrii, de personajele tale care sunt absolut divine si nu in ultimul rand, de povestea ta care e absolut mega ultra tarrre, si originala;)
Deci ce pot sa iti spun mai mult? decat Succes! si scrie repede urmatorul capitol!!! Da?:D Ca de nu..bataia doare;))tare!

Kissssu si huuuggzz!!:X
Hello:) Sry ca nu am mai dat comm de mult,dar lunile acestea am avut multe pe cap si chiart daca am citit in continuare ficul,la ore tarzi din noapte,eram prea obosita sa`mi las o parere.
Revenind la fic:-imi place cum a decurs actiunea,te axezi mai mult pe sentimentele momentane ale personajelor si mi se pare o idee foarte originala.
-o chestie pe care nu o stiu (sau poate am omis`o) sunt date cu privire la vaiata de afara a lui Kaoru,adica nu prea stiu nimic despre el din viata obisnuita pe care o ducea inainte sa vina la inchisoare :D
Nu pot sa cred Jin e atat de ticalos,mi`ar placea sa pateasca ceva rauuu pentru ceea ce a facut. Iar cu privire la Julian,e prea ciudata atitudinea lui de "baiat bun"in fata lui Kaoru,cred ca pune ceva la cale :-??

Enjoy! Bafta in continuare si grabeste`te cu nextul :*
He he, am citit de mult acest capitol dar nu prea avem starea necesara de a lasa un comentariu. Ma bucur ca ai tinut cont de sfatul meu si ai adus ceva nou, neasteptat cat si surprinzator. Reactia lui Jin e total surprinzatoare si nu se intelege ce urmareste, dar nu ma asteptam de la el sa faca asta. Cum am mai observat, cand se intampla ceva mai deosebit, chiar cand cititorul astepata ca acel moment sa devina mai...exagerat, atunci tu te opresti. Jin putea sa-l violeze, dupa ce se satisfacea pleca fara sa-i adreseze nimic. Kaoru fiind speriat de ce s-ar putea intampla nu ar spune nimanui nimic dar ar avea un comportament mai ciudat cat sa-i trezesca suspiciunui lui Julian iar acesta sa-l foarteze prin mijloace cat mai neasteptate sa-i spuna ce s-a intamplat.
Cam asta ma asteptam, ca a venit Shu chiar nu-mi pot imagina cum va derurge actiune, pe ce te vei baza, dar voi citi in continuare.

Bafta si astept urmatorul capitol.