AnimeZupCăutare

Astrul Trandafirului Albastru

cum am promis:

buuun pai descriera ca de obicei este buna, dar da exista un dar... lupta ai fi putut sa o descri mai amanuntit, a spus ca a durat o ora insa a fost descrisa foarte vag semn ca inca ai probleme cu ea. mai multa grija pe parcurs.

in afara de asta totul mi-a placut mai ales scena cu capul smuls a fost geniala:D as fi vrut totusi mai multa drama din partea clanului vegetarian.

ti-am zis ca o urasc si pe acea amalthea nu=)) ei bine iti mai zic o data o urasc anyway wolf imi place din ce in ce mai mult:)) dar stiu ca poti mai bine i believe in you my crazy one
Hey>:D<

Ah, ce dor mi`era de niste capitole proaspete si placute...nu am mai citit de o saptamana:))
Oricum, e un capitol foarte bun, nu am mai vazut nici o greseala de tastare, desi e posibil sa fie si din cauza oboselii...pentru orice eventualitate o sa verific si maine, desi nu stiu ce as mai putea sa gasesc. Ai fi putut totusi sa`l descrii un pic mai mult pe Luceafar, din cate am am inteles arata destul de ciudat si puteai sa evidentiezi asta, si cum a spus si Tyki Mikk, lupta. In rest e foarte ok cam tot. Imi placea povestea, dar acum imi place si mai mult. Cu siguranta nu din cauza Luceafarului, nici in intrgime a lui Wolf, ci din cauza mortii lui Almathea.
Astept sa vad ce o sa faci in continuare, spor la scris:-H
Gonty>:D<:* lethalin, happy to see you here;) and Dark Blue>:D< va multumesc la amandoi pentru ca ati dat pe aici si ati impartasit cu mine aceste parere ale voastre care sunt foarte importante pentru mine. sper din suflet sa va placa si acest capitol.;)
Le multumesc si celor care citesc dar nu spun nimic, so thx.
Si imi scuzati aceasta lunga pauza, ocupata cu facultatea...


Capitolul XII
Amintiri ingropate, pierdute Partea I

Nu vroia sa o faca de buna voie. Nu ma iubea indeajuns de mult sau mai bine zis cu acea credinta oarba pentru a face ceea ce il rugam eu. Dar asta nu reprezenta nici o problema in planul meu. Anticipasem acest refuz atat de darz, de aceea luasem cutitasul pentru peste din setul de tacamuri al mamei mele. Nu alesesem un vampir degeaba. Aceste creaturi atat de respingatoare care nici nu ar trebui sa existe nu puteau rezista mirosul sangelui, fortei vitale al oricarei fiinte de pe acest pamant. Niste paraziti care ar trebui distrusi, dupa parerea mea, insa nu puteam in acea clipa sa nu vad ironia sortii, sau mai bine spus, a alegerii mele. Am ales tocmai acest parazit pentru a ma elibera, pentru a-mi reda ceva ce mi-a fost furat cu atata nesimtire. Asa ca am facut ceea ce el cu ochii aceia negrii ai lui ca taciunele ma rugau sa nu fac. Am dus cutitul la gat si l-am apasat usor lasand in urma o rana superficiala. Nu vroiam sa ma sinucid, doream doar sa ma omoare el furandu-mi tot sangele, distrugandu-mi, condamnandu-mi trupul si eliberandu-mi astfel sufletul, daruindu-mi inapoi ce cu atata lacomie a furat Luceafarul, si anume libertatea.
Inainte ca cutitul sa atinga pamantul, eu ma aflam in bratele lui, atat de rapid fusese. Lacrimi sangerii ii pateaza chipul care era, banuiesc ca inca este, o monstruozitate, un amestec fara gust de durere, dorinta si foame. Imi amintesc ca ma uitam fascinata la acele groaznice lacrimi sangerii, mirandu-ma de faptul ca vampirii puteau totusi sa planga. Ochii ii plangeau, cerandu-si scuze pentru bestia care pusese stapanire pe corpul sau obligandu-l sa isi infiga acei dinti lungi, de tigru in carnea moale a gatului meu.
O durere coplesitoare m-a prins in ghearele ei si incet am uitat de Luceafar, am uitat de vampirul ce inca era agatat de gatul meu, am uitat de Miryam, de viata pe care am trait-o si intr-un final si de mine, cufundandu-ma in acel intuneric abisal care reprezenta moartea. Am intampinat-o cu bratele deschise, urandu-i bucuroasa "Bun venit", deoarece imi reda ceea ce de mult pierdusem.

Aceasta se numeste o amintire. Este poate cea mai fericita intamplare pe care mi-o amintesc din acea viata. Aceasta cu multe alte memorii se invart prin acest loc in care ma aflu, eliberata de povara vietii, de destinul familiei, de sentimente ce nu faceau altceva decat sa intunece judecata mea.
Poate vreodata v-ati intrebat ce se intampla cu sufletul, cu amintirile unei persoane dupa ce moare. Poate v-ati gandit ca acestea dispar in prima clipa in care acel trup de pamant inceteaza sa mai functioneze, ca dispar la fel cum totul pe lumea aceea dispare la un moment dat. Va informez ca va inselati amarnic daca credeti asa ceva. Memoriile impreuna cu sufletul ajung intr-un loc necunoscut de om, de orice creatura care traieste pe acel Pamant, unde sufletul este fortat sa renunte la acestea pentru a trece mai departe. Unde mai departe, ma veti. Ei bine, sunt incapabila sa raspund la aceasta intrebare absolut cruciala, pentru ca vedeti voi, eu nu pot sa renunt la amintirile mele pentru a trece mai departe.
Cum as putea sa renunt la tot ceea ce am invatat? Sa uit toate greutatile prin care am trecut, toate lucrurile pe care le-am facut pentru a-mi recupera ceea ce parintii mei cu atata dezinvoltura au vandut. Am luptat cu toate puterile mele pentru a recupera ceva si am trecut prin multe doar sa ajung aici, iar acum trebuie sa renunt la toate acestea ca sa trec mai departe? Mai departe unde? Ce aflu acolo? Ce o sa gasesc de partea cealalta de nu am nevoie de aceste lucruri atat de cruciale pentru mine? Si cel mai rau este ca eu banuiesc ce se afla de partea cealalta. Ma intorc inapoi pe Pamant in cine stie ce forma ca sa cad din nou in ghearele Luceafarului. Nu pot sa nu ma intreb de cate ori am stat aici gandindu-ma la partea cealalta, de cate ori am renuntat la amintirile mele doar ca sa ajung din nou pe Pamant. Adica de ce ar trebui sa imi las toate memoriile in urma daca m-as duce intr-un loc mai bun? Inteleg de ce a trebuit sa las in urma sentimentele mele. Erau pline de ura si nu vroiam altceva decat razbunare, insa nu inteleg de ce trebuie sa imi las experienta vietii mele, ca intr-un final asta sunt toate memoriile, experiente, in urma.
Nu sunt o persoana nobila sau buna, nu vreau mila altora pentru ca o am pe a mea. Vreau doar sa intelegeti cum am ajuns aici si cum cu atata maiestrie am reusit sa trag dupa mine alte persoane, multe persoane. La o adica, daca eu nu sunt fericita, bucuroasa altcineva de ce sa fie? Inca de cand am aflat, la minunata varsta de saisprezece ani, ca sunt condamnata sa ma casatoresc cu Luceafarul si sa ma duc cu acesta sa traiesc printre stele, m-am decis sa distrug viata cat mai multor persoane. Poate ca acum va intrebati de ce nu mi-am dorit un asemenea destin, ce era atat de rau in a trai cu o creatura mitica, ce se presupune ca este frumoasa, printre stele. Ei bine, nu este asa cum va inchipuiti voi. Luceafarul este o creatura egoista, egocentrista, un adevarat colectionar de lucruri fine si nemaintalnite. Poate ar fi trebuit sa ma consider norocoasa, chiar recunoscatoare si mandra pentru ca am fost aleasa dintre atatea fete la o varsta atat de mica sa fac parte din acea colectie, insa pentru mine nu era si nu este o onoare. Nu am ce sa caut in acea lume inghetata in care nimeni nu se poate bucura de frumusetea mea decat un astru rece si dur. Deasemenea, stiu ca nu este deloc cel mai nobil tel pe care si-l poate alege cineva in viata, insa asta nu conta si plus ce alt tel as fi putut sa aleg? Nu aveam altul. Sper sa nu va deranjeze faptul ca nu voi povesti intamplarile cronologic. Le voi povesti in functie de cum le voi prinde. Si da, trebuie sa le prind pentru ca amintirile dulci mie, fug de mine de parca as fi ciuma. Prima pe care o prind este tocmai seara in care planul meu aluat fiinta.

Imi amintesc prima seara in care l-am intalnit pe acel sugator de sange. Ma uitam la stele, cautand Luceafarul cu o disperare muta in timp ce ma rugam ca el sa apara pe cer, deoarece daca il vedeam acolo sus nu aveam sa il vad in persoana. Din nefericire, nu conta cat de mult ma rugam, soarta intotdeauna ma aducea cu un pas mai aproape de condamnarea mea.
Nu era pe cer, ceea ce insemna ca se afla in drumul sau sa ma vada. Eram atat de absorbita in cautarea mea incat nu mi-am dat seama ca mai aparuse o prezenta in gradina. Si oricum, chiar daca simteam nu aveam sa ii dau atentie, avea cine sa se ocupe de intrusi daca intr-adevar era unul. Nu aveam simturile atat de ascutite incat sa imi pot da seama daca cel care era in preajma mea era prieten sau dusman. In fond, eram doar jumate creatura supernaturala si jumate om, iar jumatatea mea umana intotdeauna a fost mai puternica decat supernaturalul din mine.
M-a trezit din acea stare in care eram maraitul unuia dintre lycani, insa nu ma intorc pentru a ma uita sa vad ce se intampla. Nu ma interesau problemele lor insignifiante. Aveam o alta problema mai complicata, mai importanta, una care era a mea, care ma viza pe mine, cu care trebuia sa ma confrunt si anume: vizita iminenta a Luceafarului.
- Ce faci aici tantarule? Il aud fara sa vreau pe Alois, cel care era liderul celorlalti lycani, intreband.
Modul in care l-a numit, "tantarule", mi-a atras atentia. Din cand in cand au m-ai aparut intrusi si i-am auzit pe lycani cum ii numeau, dar niciodata nu i-am auzit vorbind despre o creatura pe care sa o numeasca "tantar". Curiozitatea ma manca efectiv. Ma intrebam ce creatura putea sa fie, asa ca m-am intors sa vad, sa imi potolesc curiozitatea.
- De cand imi este interzis sa ma plimb? Zise el intr-un mod nonsalant, provocandu-l pe Alois.
Nimeni nu il provoca pe Alois. Era sinucidere. Nu imi venea sa cred ca acel barbat atat de mic fata de Alois putea sa stea in fata acestuia si sa il infrunte. Alois era un monstru de vreo doi metri si ceva, cu un bot enorm si dinti amenintatori, dintre care picura saliva si avea niste labe cu ghearele foarte ascutite. Daca nu erai sinucigas, nu te puneai cu acesta. Iar intrusul arata ca un om normal. Nu era nimic supernatural la el, cel putin din cate puteam sa imi dau eu seama. Era adevarat ca arata destul de atragator, insa nu era tocmai pe gustul meu frumusetea lui intunecata. Si asta din cauza ca imi amintea prea mult de Luceafar. De abia asteptam ca cei doi sa se ciocneasca. Niciodata nu ma lasau sa ma uit la luptele dintre ei si intrusi, dar acum aveam ocazia si de abia asteptam sa ii vad ghearele lui Alois facandu-l bucatele pe acel arogant necunoscut. Din fericire pentru acel necunoscut si din nefericire pentru mine, atentia lycanilor s-a indreptat spre mine si am stiut in acea clipa, in care le-am intalnit privirile, ca Miryam se afla in spatele meu. Daca nu ar fi fost, cu siguranta ar fi sarit sa il atace si ar fi fost istorie. Oh! Am urat dintotdeauna aceasta abilitate a ei de a aparea din neant mai ales ca isi alegea cele mai frumoase momente si le distrugea. De multe ori m-am intrebat daca a meritat nefericirea pe care i-am provocat-o, daca nu cumva prin actiunile mele nu am facut decat sa imi provoc singura mai multe neplaceri.
De ce ascultau de Miryam nu stiu, nu am inteles niciodata. Pe mine ma urau. Si pur si simplu stiu ca daca ar fi avut vreodata sansa m-ar fi ucis intr-o secunda. De arca gelozia nu ma intepase indeajuns mai a trebuit si sa ma uit in directia acelui intrus. Privirea lui era captivata total de Miryam! Urata, proasta de Miryam! Eu eram cea mai frumoasa fata din lume, pe mine ma alesese Luceafarul pentru colectia lui, nu pe altcineva. Trebuia sa se uite la mine, nu la acea ciudatenie a naturii. Am decis in acea secunda ca eu o sa ii fur inima acelui intrus care parea atat de captivat de inger.
- Puteti pleca, le ordona Miryam aparand langa ei.
Am clipit de cateva ori nevrand sa cred ceea ce ochii mei vedeau. Parea intoxicat de prezenta ei. Se vedea pe chipul sau cat de mult o doreste. Nimeni nu m-a dorit pe mine in acest fel. Il vroiam pe acest necunoscut. Vroiam sa ma priveasca pe mine in acest mod ciudat si doar pe mine.
- Nu as face asta daca as fi in locul tau. Imi aduc aminte de tine, Wolf. Vampirul nou-nascut care a devenit liderul familiei du Solei. Dar esti schimbat... ai aerul unui prim. Cum se poate asa ceva? A intrebat ea, insa intelesul cuvintelor sale imi scapa la acel moment.
Eram bucuroasa. Aflasem ceea ce era si cum il chema fara sa ma tradez, fara sa le dau de inteles celor doi ce imi doresc. Aveam de gand sa il fac sa imi manance din palma ca un catelus. Nu stiam atunci ca nici nu trebuia sa ma chinui foarte tare sa obtin asta.
- Chiar nu vad motivul pentru care ti-as zice asa ceva, Miryam.
Si continua sa vorbeasca si el si ea. Nu i-am mai ascultat. Trebuia sa gasesc o metoda prin care sa ma bag in seama. Din fericire pentru mine, nu a fost nevoie. Miryam mi-a oferit portita necesara. M-am folosit de puterile mele de teleportare pentru a aparea in spatele lui Wolf. Inainte sa vorbesc, mi-am pus mana pe umarul sau. Am avut nevoie de toata stapanirea de sine de care eram in stare pentru a nu sari inapoi si a intrerupe contactul. Era atat de rece... insa am ignorat acea senzatie. Trebuia sa imi ating telul cumva.
- Este frumos, Miryam. De ce trebuie sa fi atat de dura cu el? Am intrebat-o pe cel mai dulce ton al meu.
Am simtit cum furia creste in mine, dar mi-am stapanit-o. Nu puteam sa ii arat adevarata mea personalitate. Daca m-ar fi cunoscut cu adevarat nu s-ar mai fi indragostit de mine. Dar ma infuriase privirea plina de uimire pe care mi-a daruit-o. Se uita la mine de parca as fi avut trei capete. Apoi de parca nu m-ar fi insultat indeajuns se uita intrebator la Miryam care ii raspunde explicandu-mi mie ce era.
- Amalthea, draga, el este un vampir. Ar trebui sa te feresti de aceste creaturi pentru ca ele traiesc hranindu-se cu vietile oamenilor.
Stiam exact ce era, dar jucam un rol si trebuia sa il joc pana la capat pentru ca el sa imi cada in capcana. Trebuia sa fiu dulce, amabila, inocenta, copilaroasa, intr-un cuvant exact lucrurile care nu ma caracterizau, care imi lipseau. Dar ca o actrita, mi-am jucat rolul perfect.
- Nu se poate sa fie atat de periculos. Are ochi frumosi si blanzi, uite vezi? Am intrebat-o uitandu-ma inocenta la Miryam in timp ce mi-am pus mana pe barbia vampirului incercand sa imi mentin scarba ascunsa si ii intorc capul pentru a o privi pe zana, sa vada si aceasta blandetea, inexistenta de altfel, din acei ochi abisali.
- Amalthea, nu il trata ca pe o jucarie. Este un vampir pentru numele Lui Dumnezeu! Zise Miryam exasperata.
Stia ca eu ma joc insa mi-a facut jocul inconstienta si nepasatoare de planurile mele. Poate ar fi trebuit sa fie mai atenta.
Miryam ingrijorata de siguranta mea m-a apucat de cealalta mana si m-a indepartat de vampir. Nu stia ca eu intrasem in mintea lui Wolf si tineam bestia, foamea aceea teribila in frau. Era o abilitatea pe care o tinusem ascunsa de toti. Nu am zis nimanui ca puteam sa patrund in mintea altor persoane si intr-o anumita masura puteam sa ii controlez deoarece stiam ca daca ar fi aflat ar fi mutat ziua ascensiunii mele. Nu m-ar fi deranjat o intarziere, insa ar fi facut-o cu scopul de a ma studia si nu puteam suporta asa ceva.
Imediat cum contactul dintre mine si Wolf a fost intrerupt, acesta a inceput sa maraie si a sarit la mine, sa ma muste. Miryam care fusese atenta la fiecare miscare a vampirului se astepta la acel atac asa ca l-a imobilizat exact in clipa in care a sarit. Statea in aer maraind si incercand sa se miste, insa nu putea. Isi pierduse complet ratiunea, tot ceea ce vroia era sa ne omoare.
- Wow! Ce super! Vreau si eu asta! Am exclamat eu uitandu-ma la protectoarea mea.
- Oh, termina cu prefacatoria. Oricum din acest moment nu-si va aminti nimic, a zis ea facand rapid o vraja care l-a adormit instantaneu. O sa ii creez p memorie falsa, dar mai intai trebuie sa il duc de aici.
Si cu aceasta mica lamurire a disparut impreuna cu Wolf, cu scaparea mea din aceasta inchisoare.
Vazusem in mintea lui de ceea ce era capabil. Gasisem acolo atat lucruri oribile cat si lucruri pe care nu credeam ca o sa le intalnesc in viata mea si mai ales la un vampir. M-am hotarat ca el sa fie cel care sa ma iubeasca, cel caruia o sa ii dau ceea ce am eu cel mai pretios. Era capabil de o dragoste ce nu putea sa fie masurata. Stiam ca daca reuseam sa il fac sa ma iubeasca avea sa imi apartina pentru restul eternitatii. Un asemenea devotament il gaseai cu greu, iar eu nu aveam sa fac greseala de a-l pierde.
Aceasta a fost prima mea intalnire cu un vampir, cu cel care peste cateva luni avea sa imi fure viata obligat si fortat intr-o masura de mine. Dupa cum puteti sa vedeti, nu am fost chiar cea mai buna fiinta de pe fata Pamantului. Pe cat eram de frumoasa, pe atat de negru si meschin imi era, si inca este, sufletul.
well well lethalin here I am as promised.

mai sti foarte clar parerea mea asupra acestui personaj deci nu are rost sa ma repet. insa trebuie sa recunosc ca a fost interesant sa citesc lucrurile si din perspectiva ei, sa aflu de ce a facut ce a facut.

un alt lucru care mi-a atras atentia a fost explicatia pe care ai dat-o asupra presupusei lupte dintre Wolf si lycani, puteai sa mai detaliezi putin asupra vrajii, puteri pe care o foloseste Miriam nu e grav dar uneori micile detalii pipereaza descrierea facand-o mai placuta. e doar parerea mea, altii poate nu considera asa insa eu sti cum vad descrierea:))

spre final nu pot decat sa iti urz bafta si multa multa imaginatie pt next.
Hey>:D<

Tocmai am observat ceva: cam toate fetele din ficul asta sunt...rele, vreau sa spun, inafara de fata care s`a sinucis la inceput, mai toate sunt/erau mai mult sau mai putin malefice. Oricum, este foarte dragut faptul ca in fiecare perspectiva ni se dezvaluie o cu totul alta fata a personajelor, insa oricum ai descrie, mie imi place la nebunie modul in care Almatheea si`a dus la indeplinire planul. Mi se pare mie, sau Wolf se transforma incet in Vaduva Neagra, pana la urma, si Angelique a murit din cauza lui.

Am gasit greseli de tastare:D:
Unde mai departe, ma veti. - Ma veti intreba
aluat - a luat
arca - parca
Si am mai vazut pe undeva un "p" in loc de "o", in rest e totul ok.

Spor la scris in continuare, ne vedem la capitolul urmator>:D<
imi cer scuze ca am intarziat atat cu next-ul dar uite ca intr-un sfarsit l-am pus.:)


Capitolul XXIV
Amintiri ingropate, pierdute Partea a II-a

Judecati-ma si condamnati-ma daca aveti cumva puterea aceasta si daca sunteti lipsiti de pacat.
In jurul meu plutesc alte amintiri. Unele fug de mine, altele se apropie pentru a ma lasa sa le retraiesc, dar nu imi doresc sa retraiesc acele momente groaznice care se apropie, care vor cu atata cruzime sa ma raneasca din nou, de parca viata nu ar fi facut-o destul.
Nu! Nu le vreau pe acestea.
Intind mana si prind o alta amintire, una mai veche de cand eram o copila, insa prea putin conteaza asta. Ceea ce conteaza cu adevarat este ca eu am ales-o, ca este o amintire frumoasa.
Imi amintesc de acea zi, in care intr-un final am reusit sa o manipulez pe Miryam, ziua in care i-am condamnat viata.
Ma chinuiam de cateva saptamani sa o controlez, sa faca ceea ce imi doream si nu imi iesea. Incepusem sa am indoieli asupra victoriei mele. Ma macina enorm aceasta posibilitate de a da gres in misiunea mea.
Imi doream sa fac sa dispara acel zambet de pe chipul ei. Intotdeauna atunci cand o vedeam era fericita si asta ma scotea din sarite. Cum putea sa fie fericita in timp ce eu eram atat de mizerabila? Vorbea si se dadea la ceilalti ingeri bucurandu-se de noul ei statut si asta ma enerva, ma infuria. Stiam de mult ca parinti mei imi cauta un inger pazitor, insa nici unul nu dorea sa accepte, iar ei nu aveau puterea necesara de a-i obliga. De fapt, nimeni, om sau creatura supernaturala, nu poate sa ii oblige pe ingeri sa faca ceva ce nu doresc. Sunt singurele creaturi din lume care sunt cele mai aproape de Gaia sau de Dumnezeu, cum vreti sa ii spuneti.
Pusesem ochii pe Miryam deoarece intotdeauna era prin preajma, venea des pe acolo deoarece Alois, lycanul insarcinat cu protectia mea, ii era ca un frate si tinea foarte mult la acesta. Asadar, puteam sa ma apropii de ea fara ca aceasta sa intre la banuieli. Si asa am facut. La inceput nu ii umblam prea mult prin minte de teama ca ma putea prinde sau ca si-ar fi dat seama de puterile mele, insa cu timpul am devenit mai indrazneata si am inceput sa o fac sa faca lucruri marunte. Cum era sa imi aduca ceva sau sa indeplineasca vreo dorinta de-a mea, insa nu reuseam sa o manipulez sa indeplineasca lucruri care erau importante pentru ea. Asta intotdeauna era greu de realizat, indiferent daca erai sau nu creatura supernaturala. Sa reusesti sa faci pe cineva sa faca ceva care incalca conceptiile lor cele mai puternice este o misiune greu, nu imposibila, dar grea.
Ziua in care am reusit sa imi indeplinesc planul a fost ziua in care se certase foarte rau cu Alois. O gasisem in gradina sub copacul unde stateam eu de obicei, plangand. Nu imi venea sa cred ce noroc puteam sa am. Nu as fi crezut niciodata ca o sa am sansa de a o vedea plangand pe Miryam. Puternica, indestructibila, invincibila de Miryam plangea de parca nu mai exista ziua de maine. Intotdeauna fusese o adevarata stanca ce nu trada nimic daca nu dorea sa o faca.
Am profitat de aceasta sansa pe care destinul mi-a aruncat-o in cale. As fi fost o proasta daca nu as fi profitat.
M-am dus si m-am asezat langa aceasta, punand mana pe umarul ei gol. Era mai mult decat perfect timpul. Contactul direct ofera o conexiune mult mai buna decat unul indirect. Nu s-a ferit de atingerea mea, ci a continuat sa stea cu capul plecat, cu parul acoperindu-i chipul, ignorandu-ma in speranta ca poate o sa dispar. M-am strecurat printre zidurile ei mentale si am inceput sa ii soptesc despre cat de bine ar fi daca ar accepta sa fie protectoarea mea. M-a ajutat mult si faptul ca se certase cu Alois tocmai din cauza ca parintii mei devenisera mai darji si de fiecare data cand venea o ambuscau cu intrebari si rugaminti. Puteam sa vad cum Alois ii interzisese sa il mai viziteze pentru a o feri de un angajament periculos, insa ea refuzase, zicand ca avea dreptul sa il vada oricand dorea. I-am soptit ca o ispita ca modalitatea perfecta de a-i face in ciuda era sa accepte postul. Imediat dupa ce i-am bagat aceasta idee in cap a disparut si aproape mi-a oferit un atac de cord.
Nu stiam unde disparuse si ma ingrozea gandul, posibilitatea ca ea sa imi fi descoperit puterile si sa le spuna parintilor mei. Am inceput sa fug in cautarea lor. Trebuia sa aflu daca Miryam intr-adevar se dusese la acestia sau in alta parte. I-am gasit in biblioteca impreuna cu Miryam. Inima mi-a incetinit atat de mult incat am avut impresia ca nu mai batea. Isi daduse seama! A fost primul lucru care mi-a venit in minte. Aveam sa devin un experiment pe care ei sa il analizeze sa vada ce era aceasta noua putere a mea. Asta aveau sa faca deoarece nici o fiinta nu avea asemenea puteri din cate cunosteau ei.
- Oh, Amaltheea! A exclamat mama mea vazandu-ma. Bine ca ai venit. Eu si tatal tau avem niste vesti minunate sa iti dam.
Am intrat in incapere si cu reticenta am inchis usa in urma mea cand nu vroiam altceva decat sa fug cat mai departe din acel loc. Dar m-au surprins. Planul meu reusise, chiar reusise.
- Da, vreau sa depun juramantul ca te voi proteja cat timp vei ramane pe acest Pamant. Vreau sa fac legamant, a zis Miryam intorcandu-se cu fata spre mine.
Urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este ca a doua zi m-am trezit cu Miryam pe capul meu. O sora de care nu aveam cum sa scap, care avea sa ma urmareasca pentru restul zilelor mele pe Pamant pana cand inainte sa plec spre cer aveam sa o dezleg de legamantul facut.
Asa a devenit Miryam gardiana mea. Nici macar acum nu pot sa imi dau seama daca am facut sau nu un lucru bun.
O alta amintire nu tocmai frumoasa, insa nici urata apare langa mine si nu pierd ocazia de a o apuca pentru a o retrai. Altceva chiar nu am ce face pe aici decat sa retraiesc amintirile care imi aduc putina lumina in viata mea, daca se poate numi asta viata. Ma feresc de memoriile urate deoarece fac ca mica mea victorie sa para neinsemnata, dar gata, nu o sa mai vorbesc despre acestea. Nu merita timpul si atentia mea.
Era o noapte lipsita de stele si de luna. Era genul meu de noapte, deoarece in asemenea nopti eram ferita de prezenta teribila a Luceafarului, de vizita sa de "curtoazie", asa cum o numea acesta.
Nu vroiam sa recunoscu, dar adevarul era ca ma plictiseam ingrozitor. Efectiv nu aveam ce face. Miryam era plecata pe cine stie unde, nu ca ar fi fost o companie foarte interesanta dar macar era ceva. Alois avea liber si o data cu el si ceilalti lycani, doar varcolaci ramasera iar cu ei nu prea aveai cum sa discuti. De altfel, nici nu eram foarte sigura daca ma intelegeau. Nu existau multe creaturi, de fapt, nu exista nici o creatura care sa umble in noptile ca aceasta pe afara. Ziceau ca exista monstrii mult mai periculosi in intuneric decat a vazut vreodata cineva. Intunericul reprezenta moarte in aceasta lume a supernaturalului, numai pentru mine reprezenta libertate, pace.
Ma uitam pe geam fermecata de abisul dinainte ochilor mei. Eram imbracata intr-o rochie verde care imi punea in evidenta talia subtire ca de viespe si aveam si un decolteu generos care nu era foarte potrivit pentru o domnisoara, dar nu imi pasa. Imi facea mare placere sa ma imbrac provocator atunci cand stiam ca Luceafarul nu poate sa isi faca aparitia. Lucru ce ii enerva la culme pe parintii mei care erau foarte nemultumiti de inocenta si timiditatea de care dadeam dovada cand acesta venea in vizita. Desigur, aceea era doar o simpla masca menita sa pacaleasca pe cei din jurul meu care nu ma cunosteau cu adevarat pentru a-i face sa ma subestimeze.
Asadar, nu ma imbracasem provocator in acea seara cu un scop anume, dar aveam sa imi multumesc mai incolo ca o facusem.
Nu ma asteptam sa am vizitatori si mai ales nu ma asteptam la cel care si-a facut aparitia jos, chiar sub fereastra mea. M-a luat prin surprindere deoarece Miryam isi bagase coada si chiar credeam ca i-a sters orice memorie despre mine pe care acesta o avea. Dar in ciuda acestei credinte a mea, el se afla chiar acolo, zambind ironic, atotstiutor, intr-un simplu cuvant: "de sus". De ce avea atitudinea aceea nu stiu si nici nu am aflat vreodata, insa ea m-a facut sa deschid geamul si sa tip infuriata la el.
- Tu ce cauti aici, tantarule? Si de ce te uiti asa la mine? L-am intrebat eu uitand complet de masca mea.
- Am venit sa te vad, scump Luceafar ce noaptea-mi lumineaza, a raspuns el zambind si mai mult.
Zambetul acela ma scotea din sarite, insa trebuia sa ma controlez. Putea sa imi fie de folos, sa ma ajute sa evadez din aceasta soarta cruda. Si atunci mi-a aparut idea perfecta, planul perfect care avea sa ma scape din acea viata de condamnata.
- Pe mine? Am intrebat clipind des din gene incercand sa imi schimb radical atitudinea.
- Da pe cine altcineva? A zis el pe un ton mai jos parca incercand sa isi indulceasca glasul, sa ma prinda in plasa.
- Atunci asteapta-ma! O sa cobor imediat!
Nu am asteptat sa aflu ce vroia sa spuna ca deja fugeam prin casa sa ajung cat mai repede afara. Insa nu doream sa stie cat eram de curioasa sa ii ascult dulcele minciuni, cat de mult vroiam sa ii ating colti... de aceea atunci cand am ajuns la parter am asteptat zece minute inainte sa ies in gradina. Eram ca un copil care a primit o noua jucarie. Nu ma captiva personalitatea sa, nu ma interesa caracterul sau, pentru mine era doar o noua piesa pe tabla de sah a vietii mele si cu cat aflam mai repede statutul sau si cum il puteam manipula cu atat ma puteam folosi mai bine de acesta, asta daca aveam sa ii gasesc un rol in viata mea.
- Ai plecat, nenorocitule! Am tipat eu dand cu pumnii in aer.
M-am intors fara sa ma uit cu intentia de a ma intoarce la mine in camera, insa de abia am facut doi pasi cand am intrat in ceva tare. Nu eram atat de neindemanatica incat sa cad, insa acel ceva de care m-am lovit si-a pus mana pe mijlocul meu si m-a lipit de trupul sau. Inainte ca eu sa imi ridic privirea pentru a vedea cine era cel care se pusese in calea mea, a vorbit. Nu doream sa ma mint, zicandu-mi ca era el cel care se pusese in calea mea. Pana nu vedeam clar cu ochii mei ca acela era nu aveam sa imi fac iluzii.
- Se pare ca domnisoara inocenta nu este atat de timida pe cat vrea sa para, a rostit el apucandu-mi barbia si ridicandu-mi capul pentru a se uita cu acei ochi negrii in ai mei. Un adevarat infern arde in acesti ochi de gheata, nu?
- Da-mi drumul imediat! Nu asa te comporti cu o domnisoara, m-am rastit eu la acela.
Dintr-un motiv pe care nu puteam sa il inteleg nu suportam sa fiu atinsa de aceasta creatura. Fiecare fibra din mine tipa sa rup contactul, sa fug cat mai departe. Chiar ma gandeam serios la a-l lasa sa dispara din viata mea, la a-l goni. Cum puteam sa manipulez pe cineva daca nu suportam sa fiu atinsa sau sa il ating? Nu puteam. Controlul pe care il aveam asupra unei persoane era insignifiant daca nu exista o conexiune directa.
- O, hai, nu fi asa, zice Wolf incercand sa ma hipnotizeze.
Puteam sa ii vad pupilele cum se dilata incercand sa isi transmita comenzile prin acestea, incercand sa ma controleze pe mine. Ma bufneste rasul la incercarea lui patetica, desi eram sigura ca daca era oricine altcineva in locul meu i-ar fi cazut in brate fara sa se impotriveasca o secunda.
- Nu merg asemenea trucuri de circ cu mine, scumpete.
S-a uitat la mine surprins insa acel zambet ironic nu i-a parasit o secunda chipul. In acea secunda mi-a dat drumul dandu-se cativa pasi inapoi.
- Nu ai vrea sa stii cum este sa arzi de placere? Sa simti dorinta de a avea mainile mele adorandu-si trupul?
A soptit el la urechea mea. Nu m-am miscat, chiar daca instinctul imi tipa sa ma departez de acela deoarece era prea aproape, mult prea aproape pentru confortul meu.
- Hai, spune-mi adevarul, zeita a ghetii.
M-a indemnat, dandu-mi parul lung la o parte si lipindu-si buzele de gatul meu, trecandu-si limba incet pe lungimea acestuia parca gustandu-mi pielea. Mi-am inchis ochii lasandu-l sa aibe impresia ca ma cunoaste, ca eu cad incet in plasa sa dar adevarul era ca in prima clipa cand m-a atins o groaza de imagini, de amintiri mi-au inundat mintea si erau numai amintiri in care el facea dragoste cu diferite femei. Incerca sa ma compare cu toate acele femei pe care le-a avut insa nu gasea nici una care sa se apropie macar putin de nivelul meu. Asta ma incanta la nebunie. Eram unica pentru el, aveam sa fiu mereu unica si nimeni nu avea sa mi-l fure niciodata. In acea secunda cand am constientizat acest adevar mi-am dat seama ca il puteam manipula, ca puteam sa trec peste aversiunea care o trezea in mine cautand in mintea lui aceste amintiri, aceste ganduri. Pentru prima data in acea seara eu am fost cea care a zambit ironic si chiar aveam de ce. Deja puteam sa simt gustul delicios al victoriei. Aveam sa il fac al meu iar pentru a sigila acest contract de care el nu aveam nici un habar m-am intors cu fata la el si l-am sarutat. Fapt ce l-a luat prin surprindere si din aceasta cauza nu si-a putut controla coltii ce au iesit fara voia sa.
Bestia ce se aflase in el a crescut rapid, la fel de rapid ca pasiunea pe care i-am trezit-o in trupul sau insa am lasat-o in pace, curioasa fiind sa vad ce avea sa faca. Avea sa cedeze in fata aceleia sau avea puterea necesara pentru a o tine in frau? Exact in secunda in care aproape a pierdut controlul a rupt sarutul si s-a departat de mine intorcandu-se cu spatele.
- Se pare ca am avut dreptate. Un adevarat Iad traieste in spatele acelor ochi inghetati, rosteste inainte sa dispara in noapte.
M-am intors in camera mea victorioasa. Stiam mult prea bine ceea ce dorea, ceea ce nu vroia sa isi permita sa faca si aveam sa il imping sa savarseasca acel act dar doar dupa ce va fi atat de indragostit de mine incat u ma va uita niciodata, incat se va invinovatii pentru restul vietii sale patetice.
Nu voi fi uitata.
Urmatoarea amintire pe care reusesc sa o prind este despre noaptea in care mi-am pierdut virginitatea. Din cauza acelei nopti, aproape ca renuntasem la planul meu si fusesem cat pe ce sa ii cer lui Wolf sa ma ajute sa evadez, sa fugim impreuna in lume. Numai ca mi-a revenit mintea inapoi. Nu puteam sa avem o viata normala daca fugeam cu el, nu as fi facut decat sa schimb o inchisoare pentru alta in ciudata faptului ca incepusem sa simt ceva acolo pentru persoana lui.
Stateam in fata oglinzii de la toaleta mea si ma pregateam pentru seara in care aveam sa ii fur inima o data si pentru totdeauna. Nimic nu mai conta decat ceea ce avea sa se intample in cateva ore. Mi-am lasat parul liber si am folosit niste praf de la aripile unei zane pentru a oferi o stralucire feerica pielii mele albe. Alesesem, deasemenea, o camasa de noapte de un albastru deschis aproape alb, dintr-un material transparent care nu lasa loc imaginatiei. Nu stiam cum sa ma imbrac sau cum sa il astept. Nu doream sa fiu dezbracata dar nici sa il astept imbracata in mii de lucruri inutile care nu aveau decat sa ingreuneze actul. Imi pieptanam parul lung, albastru ca cerul atunci cand am simtit o adiere cum mi-a atins ceafa. M-am uitat in oglinda si l-am vazut stand sprijinit de tocul usii inchise uitandu-se la mine printre pleoapele putin intredeschise.
Era imbracat intr-un costum negru foarte pretentios, facut cu siguranta la comanda din cele mai bune materiale si dupa ultima moda a barbatilor din Londra. Arata irezistibil, asa cum statea sprijinit intr-o atitudine de totala nepasare. Alti barbati daca ar fi incercat sa adopte o asemenea pozitie si atitudine cu siguranta ar fi aratat penibil, dar el nu, o, nu. El arata de-a dreptul apetisant si daca as fi fost in totalitate umana nu as fi avut puterea sa ii rezist, dar eram din fericire ceva mai mult decat o simpla muritoare.
- Arati numai buna de mancat. Nu trebuia sa te pregatesti pentru mine, ma multumeam si cu tine goala, a zis el uitandu-se direct in ochii mei cu o pasiune si o foame care ma inspaimanta si coplesea.
- Ei, bine, nu am de gand sa te las sa ma musti. Vreau doar sa simt ca sunt a ta, sa trecem la urmatorul nivel al acestei relatii, am zis eu stiind ca nu erau cuvintele potrivite pentru o fata indragostita dar in acelasi timp stiam ca ar fi vazut direct prin masca si minciunile mele.
Nu am incercat sa fiu perfecta, insa nici nu l-am lasat sa imi vada dezgustul pentru ceea ce era el sau faptul ca eu nu il iubeam deloc ci doar ma foloseam de el pentru a obtine ceea ce imi doream. Nu, nu a putut sa vada atat de adanc in sufletul meu deoarece nu l-am lasat sa imi bea sangele. Stiam ca daca fie si o picatura din el ajungea pe limba sa exista o mare probabilitate ca Wolf sa afle ceea ce eu vroiam cu atata ardoare sa tin ascuns.
- Atunci nu vei fi deloc a mea, scumpa mea ingenua. Te vei minti doar singura ca esti a mea, insa adevarul va fi altul, a spus Wolf aparand in spatele meu.
I-am simtit mainile pe umerii mei aparand de nicaieri si am ramas surprinsa de faptul ca nu a aparut in mine tendinta de a distruge acel contact. Poate undeva, acolo, adanc simteam totusi ceva pentru el insa asta nu conta prea mult, chiar deloc.
- Din punctul tau de vedere scumpul meu vampir, am zis dandu-i mainile la o parte si ridicandu-ma pentru a-l privi direct.
- Si varcolaci ar fi de partea mea la faza aceasta, desi nu imi face placere sa recunosc, a spus uitandu-se direct in ochii mei apoi cobora incet uitandu-se de sus in jos la mine avand grija sa ii vad ochii cum coboara si urca.
Se uita de parca vroia sa ma manance si nu eram sigura daca aveam dreptate sau nu. Ma gandeam ca nu aveam de unde sa stiu diferenta dintre privirea unui barbat care doreste o femeie sau unul care doreste sa o manance. Nimeni nu se mai uitase la mine intr-un asemenea mod ciudat si, trebuia sa recunosc, foarte excitant. Credeam si inca cred ca acea privire era o amestecatura intre cele doua pentru vampiri deoarece acea dorinta de a se hrani este in stransa legatura cu sexul. Atunci nu am vrut sa o recunosc dar imi placea modul acela in care se uita la mine.
M-am trezit din mica mea lume atunci cand am simtit cum pamantul mi-a fugit de sub picioare si am simtit mainile lui puternice sub genunchii mei si pe spatele meu. Instantaneu mi-am incolacit mainile dupa gatul sau. Era atat de perfect incat nu aveam nevoie sa vorbim. Nu ma simteam in stare sa incerc vorbesc cu el despre ceea ce urma sa facem. Trebuia sa recunosc, totusi, faptul ca dupa atatea intalniri ma obisnuisem cu modul in care atingerea lui facea sa mi se ridice parul de pe brate. Nu era o senzatie atat de placuta dar nu era atat de neplacuta incat sa nu te poti obisnui cu aceasta. M-a dus landa pat si m-a asezat cu grija parca ii era teama ca ma voi sparge.
- Putem sa mai asteptam, nu trebuie sa faci asta acum, a soptit la urechea mea dupa ce mi-a dat parul la o parte.
L-am apucat de gulerul de la camasa si l-am tras spre mine, sarutandu-l. Doar pentru o secunda am detinut controlul deoarece in secunda urmatoare el l-a recuperat punandu-si mainile de o parte si de cealalta a trupului meu si urcandu-se deasupra. Nu puteam sa ii raspund altfel deoarece imi era teama ca ar fi iesit altceva decat: "Da, sunt sigura...". de atat a avut nevoie pentru a renunta la intrebarile lui din fericire pentru mine. Mainile sale au inceput sa se miste lent peste tot pe trupul meu. Apoi pe neasteptate a apucat cu o mana camasa si a smuls-o de pe corpul meu, intr-o singura secunda am ramas goala sub privirile sale arzande. A inceput sa lase mici saruturi pe trupul meu in timp ce se ducea tot mai jos, atunci cand a ajuns la sanii mei si-a ridicat capul pentru a ma lasa sa vad cum si-a lasat coltii sa creasca. Am inghitit in sec vazand modul in care ma privea, modul in care el arata stand deasupra mea cu caninii iesiti in afara. Arata de-a dreptul feroce si excitant. Respiram din ce in ce mai rapid, asteptand cu nerabdare sa vad ce avea sa faca. Nu puteam decat sa imi inchipui cum aratau ochii mei in acea clipa. Sunt sigura, acum, ca aveau o stralucire neomeneasca deoarece imi amintesc cu claritate uimirea trecatoare din ochii sai negrii ca taciunele. Urmatorul lucru pe care l-am trait a fost senzatia stranie produsa de coltii sai care mi-au penetrat superficial sanul drept. Mi-am arcuit spatele fara sa vreau, scotand un sunet infundat, putin ciudat. El a continuat sa se joace cu sfarcurile si sanii mei chinuindu-ma, insa nu era o tortura de care sa fug. O, nu, in ciuda speciei de care facea parte, reusea sa scoata la suprafata niste senzatii pe care nu credeam ca le voi trai vreodata. Mi-am bagat mainile in parul sau lucios si matasos si am incercat sa il trag in sus pentru a-l saruta. El, insa, avea alte planuri, asa ca in loc sa urce, a coborat mai jos pe trupul meu ajungand intre picioarele mele. L-am vazut inchizandu-si ochii si inhaland adanc, satisfacut de ceea ce mirosea.
- Divin... a soptit.
Inainte ca eu sa apuc sa il intreb ceva, el mi-a departat picioarele si am simtit doua degete intrand in mine. Era o senzatie noua, ciudata, straina si foarte placuta, dar parca totusi vroiam sau, mai bine spus, corpul meu dorea ceva mai mult decat acele degete. Cand le-a scos, a facut-o atat de incet incat de abia m-am stapanit sa nu ma imping in degetele sale pentru a le simti din nou in mine. Apoi le-a bagat inapoi si a continuat aceste miscari pana cand m-a facut sa imi misc inconstienta soldurile incercand sa ii simt degetele cat mai adanc in mine. Cand a fost satisfacut cu cat eram eu de excitata m-a lasat singura in pat pentru cateva secunde cat i-a luat sa se dezbrace si sa se pozitioneze intre picioarele mele.
Am crezut ca intr-un sfarsit avea sa imi curme chinul, acel foc pe care el il trezise in mine, pe care numai el putea sa il stinga dar m-am inselat. In loc sa ma ia in acea pozitie si-a pus mana pe talia mea si in secunda urmatoare eram deasupra lui cu el in mine. Mainile sale erau pe talia mea tinandu-ma in acea pozitie. Apoi a inceput sa imi miste soldurile si sa ma faca sa ma ridic si sa cobor. Nu aveam deloc control asupra trupului meu dar nu ma deranja acest lucru. Imi placea modul in care ma controla cand eu ar fi trebuit sa il detin. Am intins mainile si am inceput sa il mangai pe piept jucandu-ma cu sfarcurile sale. Coltii lui iesisera instantaneu atunci cand am inceput sa ma joc cu ele. M-a lasat cateva minute sa ma imi fac de cap dupa care un sunet adanc din pieptul sau s-a auzit, era ca un fel de marait si m-am trezit cu chipul sau aproape de al meu. Se ridicase in fund si isi incrucisase picioarele pentru ca eu sa stau mai bine in poala lui. Ma deranja putin pozitia deoarece cumva devenise mai mare si ma penetra mult mai adanc decat o facuse pana atunci.
- Lasa-ma sa te musc, a soptit Wolf in urechea mea.
- Nu! Am exclamat eu putin prea energic.
L-am auzit maraind furios insa nu m-a muscat.
Urmatorul lucru pe care mi-l amintesc a fost placerea pe care am simtit-o imediat la cateva minute dupa acel schimb de cuvinte. Eram literalmente in al noualea cer.
Wow, that was hot. Really hot. And she`s was evil. Really evil. "Cine se`aseamana se aduna", huh? Wolf o merita, cred :))

Deci...nu chiar nu mai stiu ce sa spun. Capitolul a fost destul de...perfect, nimic sa`ti reprosez, multe alte lucruri pe care poate ti le`am spus inainte, poate nu am apucat, sau poate ca le`am uitat...in mare sunt intotdeauna aceleasi chestii, indiferent daca ai avut o zi mai proasta, sau daca tocmai ai creat o capodopera, tu esti si vei ramane mereu o scriitoare.
Just one more thing: imi place foarte mult cum ai gandit acest fic, sa treci prin vietile mai multor persoane, sa traiesti mai multe evenimente si sa cunosti mai multe detalii personale ale unor anumite personaje narator ca in final sa ajungi la ...(am voie sa spun? Nu, nu stric surpriza) ceea ce ti`ai propus. :D

Dar, la fel ca si capitolele tale, o sa incerc ca si comentariile mele sa fie constante. Cel putin un lucru cred ca o sa ramana. Sper:
Sooo..... GRESELI DE TASTARE!!!!


o misiune greu,
sa recunoscu,
u ma va uita
in ciudata faptului
landa pat
Sunt destul de evidente, simple greseli de tastare din nou, dar sunt greseli si eu trebuie sa le notez.

Cam, atat, deocamdata. See ya>:D<
Well am promis ca o sa trec pe aici si cu un commment pentru ca de citit am citit atunci cand ai postat so:

Tu sti ca imi place cum scri sti ca imi place subictul nu doar pentru goanga mea cu vampiri ci si pentru subiectul fantastic, dar yep exista un dar... nu te alarma nu e din cauza ta e din cauza mea.
Punandu-ma sa comentez un capitol povestit de catre un personaj pe care il displac te supui/te supun unor critici ceva mai seci deoarece ma abtin sa imi spun parerea probabil ai observat si la comentul anterior in capitolul trecut.

*Entering rage mode*
Asadar am decis sa iti spun adevarata mea parere despre acest personaj pe care il urasc : deci fata asta are nevoie de o bataie buna chiar sper(defapt chiar ma rog sa o bata cineva chiar daca e, cred eu , pe undeva prin purgatoriu) e batuta in cap de-a binelea, stresanta si profitoare si genul ala de emo kid care considera ca obstacolele pe care le intampina nu pot fi rezolvate decat prin moartea sa , patetic.

*Exiting rage mode*

Revenind la Wolf well Wolf e Wolf si e adorabil modul cum desi e un personaj atat de interesant se lasa manipulat de scorpia aia+ ca imi aduce in continuare aminte de cineva :D.

Astept urmatorul capitol si ma ggandesc cu orooare ca eu inca nu l-am scris pe al meu deci trebuie sa ma apuc de el cat de curand.

I'm looking forward to see who wins our little game lethalin! The Game is still ON !
si uite asa dupa aproape 2 ani de cand am inceput aceasta poveste ajung intr-un sfarsit la prolog>:), la prezent.
Multumesc celor care au citit si mi-au spus ce cred. Sper sa imi spune-ti si acum ce credeti de acest capitol.

Capitolul XXV
Si uite asa totul incepe

Scot medalionul de sub bluza cu maneci scurte, neagra pe care am ales sa o port in acesta seara si ma uit la el. De cand l-am recuperat, acum douazeci de ani, am facut o obisnuinta din a ma uita la el din cand in cand. Nu stiu de ce il mai tin, am incetat sa o mai iubesc cu mult timp in urma dar ma tot intorc inapoi in trecut cateodata gandindu-ma la cat de diferite erau lucrurile in acea perioada.
Acum masini si avioane si trenuri circula pe peste tot prin lume, si televizoare si calculatoare acapareaza timpul si atentia muritorilor. Filme si carti despre creaturi fantastice aduc putina aventura vietii lor monotone. Au uitat sa se teama de necunoscut si de intuneric pentru ca mintile lor inguste refuza sa creada in fantastic. Din cand in cand mai dau peste cate un suflet unic care lupta impotriva lanturilor ratiunii refuzand sa creada in inexistenta creaturilor fantastice. Acele suflete primesc din partea mea darul vietii sau poate ar trebui sa rectific si sa spun blestemul eternitatii. Acum depinde de fiecare in parte cum vrea sa ii spuna, cum vrea sa traiasca. Pentru unii poate fi un dar deoarece se acomodeaza foarte usor, in timp ce pentru ceilalti este un adevarat blestem si ajung sa se sinucida.
Este o noapte obisnuita aproape plictisitoare. Nu am mai avut o comanda de mai mult de o luna si deja simt cum plictiseala pune stapanire pe mine, fortandu-ma sa ma amuz singur. Urasc sa ma amuz singur.
Este timpul sa ies afara, sa imi astampar setea ce ma chinuie de cateva zile. Nu este o sete obisnuita, este una ce imi arde fiecare vena, artera din corp, otravindu-ma cu veninul ei. Nemurirea iti cere in acest mod crud sacrificiul iar eu, in acest moment, sunt doar o alta marioneta care o sa ii ofere ceea ce doreste. Amintiri cu victimele mele imi asalteaza mintea, obligandu-ma sa imi aduc aminte de lucrurile groaznice pe care le-am facut si sa simt putin regret. Le imping inapoi in cutia lor pentru a le uita din nou pana cand o alta seara ca aceasta va veni, cand setea ma va chinui si ele vor iesi inca o data cerand regretului si vinovatiei sa ma prinda in ghearele lor. Ceea ce acele suflete condamnate nu stiu este ca eu nu ma supun nimanui asa ca nimic nu ma poate afecta. Eu nu regret nimic. Inima mea am ingropat-o de mult, am distrus-o singur intr-o frumoasa seara din 1895. Nu imi mai pasa de nimeni de atunci, nici de acele suflete nevinovate care au murit pe altarul nemuririi mele, nici macar de mine. De aceea am si ales sa devin asasin, in aceasta slujba periculoasa orice se poate intampla si daca cineva va fi mai puternic decat mine, desi este putin probabil, atunci voi muri impacat stiind ca am facut absolut tot ceea ce am putut. Este o jungla afara, iar legea junglei este:" Ucide sau cu siguranta vei fi ucis.", indiferent de ceea ce vor sa se minta oameni. De aceea eu am ucis si voi continua sa ucid pana in ziua cand eu, pradatorul, voi deveni o prada, cazand din rolul meu de absolut vanator.
Gata cu palavrageala, intunericul a inghitit de tot soarele si lumina lui deranjanta a disparut din aceasta lume, dandu-mi cale libera sa vanez.
Mai arunc o singura privire peste orasul ce incet se linisteste si sar de pe turnul care m-a sustinut, aterizand fara nici o problema pe asfalt. Nici un fir de par nu este deranjat de aceasta manevra, dar din pur obicei imi trec mana stanga prin parul lung, negru ca pana corbului. Apoi incep sa colind strazile pusti ale acestui oras in cautare de o masa apetisanta. Puteam sa ma duc intr-un club de noapte si sa gasesc o prada mai mult decat binevoitoare acolo dar in aceasta noapte doresc sa vanez, sa ii simt mirosul in vant atragandu-ma. Sa imi caut prada ascuns de mantia intunericului si sa lovesc atunci cand ea se asteapta cel mai putin.
In timp ce colind strazile, gandurile oamenilor din jurul meu ma izbesc cu trairile lor. Din prima clipa cand aceasta abilitate si-a facut cunoscuta aparitia, am detestat-o, nu am considerat-o si niciodata nu o sa o consider drept un avantaj deoarece mi se pare mai mult decat injositor sa o folosesc intr-o lupta. Dar nu pot sa neg ca nu imi este folositoare, mai ales atunci cand vanez. Imi dadea dureri de cap ingrozitoare la inceput, pana sa ma obisnuiesc cu ea si sa reusesc sa creez un scut mental care sa ma protejeze de gandurile celor din jur. Acum mi-am lasat scutul pentru a gasi o persoana pe gustul meu.
La un moment dat am intrat pe o alee pustie si o liniste morbida mi-a invadat mintea. Primul lucru care imi vine in minte este: "Asta nu este bine.". Pot sa imi aud gandurile la cat este de liniste. Nimeni nu este in apropierea mea, trebuie sa ies din acest gang parasit in care am intrat. Eu trebuie sa imi gasesc urmatoarea victima in sangele careia sa fac o baie, nu sa ma plimb aiurea pe stradute parasite. Tocmai vreau sa parasesc gangul cand vantul aduce cu el un miros ce imi lasa apa in gura si il urmaresc gandindu-ma la creatura ce poate poseda o asemenea aroma. Imaginea lui Amalthea apare in fata ochilor mei insa o imping inapoi de unde a venit refuzand sa accept posibilitatea ca mirosul ce l-am simtit este la fel cu mirosul ei. Adulmec aerul urmarind acea aroma din ce in ce mai infometat. Bestia din mine de abia asteapta sa isi infiga dintii in gatul acelei persoane nestiutoare si inocente. Raman nemiscat cand vad victima ce se apropie de mine cu atata incredere si nestiinta. Intrigat, ma concentrez asupra fetei in rochia rosie ce dupa cate observ nu si-a dat seama de prezenta mea. Stupefiat constientizez ca nu ii pot citi gandurile. Asta da prada interesanta.
Ma asez exact in calea ei si ma concentrez incercand sa patrund in mintea ei, dar nimic. Ma lovesc de o bariera mult mai puternica decat a mea ceea ce este ciudat. Nici un muritor nu ar trebui sa fie capabil de un asemenea lucru. Nu am constientizat momentul in care s-a apropiat si a intrat in mine cu atata putere incat a cazut jos lovindu-se cu fundul de asfalt, o actiune foarte neapropiata pentru o domnisoara, dar dupa cate putea sa vada nu prea arata ca una. A cazut exact in lumina oferita de stalpul de iluminat, desi eu pot sa ii vad trasaturile si fara aceasta lumina falsa dar asezarea noastre pare intentionata, nu o simpla intamplare. De parca cineva de sus incerca sa ii atraga atentia asupra pericolul pe care el il reprezenta. Eu, o creatura a noptii, stau ascuns in mantia abisului in timp ce ea, o creatura de origine necunoscuta dar cu siguranta nu malefica, a ajuns sub protectia luminii. Ma uit la chipul ei si imi dau seama dupa expresia ei ca se asteapta ca eu sa o ajut sa se ridice. Un zambet isi face aparitia pe chipul meu pe care ea, normal, nu il poate vedea. Se ridica mandra atunci cand intelege ca nu am deloc intentia sa o ajut si vrea sa plece. O, dar nu o pot lasa sa dispara in noapte. Din pacate pentru aceasta fetita nestiutoare a dat peste moartea in aceasta seara. Imi pun mana in dreptul ei, oprind-o apoi o fortez sa stea in fata mea, cu spatele ei lipit de pieptul meu. Nu cred ca are mai mult de cincisprezece ani si daca este asa atunci cu siguranta nu a cunoscut atingerea unui barbat pana acum. Nu vreau sa o omor fara sa simta placerea oferita de un iubit. Desigur, sunt un necunoscut dar sub mainile mele cu siguranta se va simti mult mai bine decat sub atingerile stangace ale iubitului ei. Imi apropii chipul de gatul ei si inhalez, bucurandu-ma de aroma pielii sale. Este in aceasta si un pic de excitare, ceea ce inseamna ca ii place situatia in care se gaseste. Poate nu este atat de inocenta pe cat cred. De altfel, am c-am pierdut abilitatea de a ghici varsta oamenilor, asa ca nu neg posibilitatea ca ea sa aiba mai mult de saisprezece ani.
- Daca vrei o mica partida, nu trebuie decat sa ceri, zice fara pic de teama in glas ceea ce ma intriga si ma atrage si mai mult.
Rosteste cuvintele de parca face asta in fiecare seara, insa trupul ei imi spune cu totul altceva. O strang mai tare cu mana stanga pentru a nu o lasa sa scape in timp ce cu cea dreapta ii mangai parul matasos de culoarea mierii. Culoarea lui imi aminteste de soare si ma face sa ma intreb cum ar arata sub razele calde ale acestuia, dar stiu ca nu o sa il pot vedea deoarece isi va pierde stralucirea imediat ce ea va muri. Ii dau parul la o parte si raman surprins atunci cand descopar cerceii in forma de luna. Un marait se naste in gatul meu insa il sting imediat. Nu cred in coincidente, meseria mea depinde de faptul ca eu nu cred in coincidente si de faptul ca observ detalii pe care altii le ignora. O creatura ca ea, orice ar fi, cu semnul astrilor este clar protejata de lycani, dar cum se face ca nu sunt cu ea acum? Instantaneu ma in sus sa caut ceva foarte important si vad ca este o noapte fara de luna. De aceea nu este escortata, lycanii nu se pot transforma in asemenea noptii, un dezavantaj al recuperarii inteligentei si umanitatii. Eh, cu atat mai bine daca pot sa impusc doi iepuri cu o singura lovitura.
Ii ling urechea, muscand-o usor, lasandu-mi caninii sa iasa. Apoi cobor spre gatul ei, avand grija sa tin bestia in frau deoarece vreau sa ii ofer placere inainte de a omora. Ii dau drumul pentru a ma juca cu sanii ei, chinuindu-i usor sfarcurile care imediat se intaresc.
- Daca tipi sau incerci sa fugi, esti moarte, spun eu privind=o direct in ochi.
- B... bine, raspunde fata balbaindu-se.
Vocea ei ii tradeaza slabiciunea, inferioritatea in fata mea, unei creaturi a noptii, insa simt cum de la acea stare trece la furie si apoi incepe sa se panicheze. Ma intriga faptul ca nu ii pot citi gandurile in aceste momente. Nu imi pot da seama ce trece prin mintea ei in aceste momente. Sunt sigur ca daca ar fi constientizat cu adevarat pericolul in care se afla atunci ar fi tipat, s-ar fi zbatut deci nu a constientizat si arunci de ce se panicheaza? Altceva ii ocupa mintea in aceste clipe iar eu nu pot permite sa se intample asa ceva. Eu trebuie sa ii ocup mintea in aceste clipe, nu altceva. Asa ca o lipesc cu spatele de peretele din fata mea si ii ridic piciorul drept, sustinandu-l cu mana mea stanga. Ii rup chilotii cu mana dreapta ceea ce ii atrage atentia inapoi la ceea ce i se intampla si se uita la mine cu o curiozitate amestecata cu nerabdare cum o penetrez cu degetele. Vreau sa fie ceva incet dar bestia pune stapanire pe mine si o face pe fata sa se salte in sus din cauza fortei cu care o penetrez dar ma uimeste atunci cand o aud gemand de placere. Nu pot sa imi opresc zambetul diabolic ce imi apare pe chip in timp ce ma opresc pentru a-i elibera sanii din cusca lor nemiloasa. Imi trec limba peste buze la vederea sanilor perfecti pentru a fi muscati. Incep din nou sa ma joc cu degetele in timp ce cu dintii ma joc cu sfarcurile ei inrosindu-i. O bucurie nespusa pune stapanire pe mine cand o aud gemand din ce in ce mai tare, semn ca s-a abandonat cu totul in mana mea. Ii simt muschii incordandu-se si stiind ceea ce urmeaza sa se intample ma opresc. Se uita la mine furioasa cerandu-mi ca o adevarata regina o explicatie. Privirea ei ma captiveaza pentru o secunda. Cum poate cineva ca ea sa imi arate o asemenea privire? Nici macar reginele pe care le-am cunoscut nu au fost in stare de o asemenea privire autoritara care practic imi poruncea sa imi explic actiunile, numai ca ea este o copila desi este capabil de asa ceva eu nu sunt cineva care sa fie pus la punct de asa ceva atat de simplu. Ii ofer, in schimb, un mic zambet pe care nu il vede in timp ce ma deschei la pantaloni si o patrund adanc si rapid. Raman uimit din nou de cat de perfect ma simt inauntru ei. Imaginea lui Amalthea apare dinaintea ochilor mei ceea ce ma face sa marai. Nu. Nu este deloc ca ea aceasta fata. Nu ma intereseaza soarta ei, nu ma va condamna deloc moartea ei provocata de mine, este doar o victima atat si nimic mai mult. Continui in ritmul in care am inceput pana cand ea din nou se pierde in valurile de placere si apoi o apuc de par pentru a-i da capul intr-o parte, oferind acces la gatul ei superb. Imi trec limba peste vena principala si imi inchid ochii lasand mirosul ei sa imi inunde narile, sa imi copleseasca simturile. Ma bucur de gustul ei ca un adevarat degustator in fata unui vin excelent si apoi imi infig dintii in pielea ei fina si incep sa ii beau sangele fara sa intrerup o secunda acea miscare ritmica a soldurilor mele care ii semneaza condamnarea la moarte. In cateva minute aproape tot sangele i s-a scurs din trup. O aud razand nebuneste ceea ce ma face sa ma opresc, sa ii dau drumul si sa ma uit la ea. Pana si stand intr-o balta formata din propriul ei sange arata atragatoare si aproape sfidatoare. Da, privirea aceea a ei este ca si cum incearca sa ma sfideze, sa imi demonstreze ca nu ii pasa, ca nu am afectat-o deloc. Ce persoana interesanta, pacat ca trebuie sa se sfarseasca aici.
- Oare ce se intampla in capul ala al tau, frumoaso? Ma aud soptind.
M-am gandit la acea intrebare insa nu am dorit sa o rostesc, dar dau din umerii considerand ca nu conteaza. Un alt ras nebunesc este eliberat de corzile ei vocale. Dau din cap, disparand din acel loc, intelegand ca fata isi pierduse sanatatea mintala atunci cand a inteles ce i se intampla. Pacat ca nu pot sa ii aud gandurile nici macar acum in clipa mortii ei, ar fi fost interesant sa observ ceea ce se petrece in capul ei, cum mintea ei, ratiunea incearca sa recupereze cu disperare terenul pe care l-a pierdut pentru a gasi o modalitate de a se salva sau poate ca a inteles ca nu mai exista nici o scapare si ratiunea a fugit lasand teritoriul nebuniei? Nu conteaza, nu mai conteaza.
Imi continui drumul spre camera de hotel pe care o inchiriasem mai devreme. Sunt hotarat sa plec maine din acest oras care a avut parte de petru victime care au murit in mod straniu in ultimele cateva saptamani. Patru sunt deja prea multe pentru un orasel ca acesta. Din fericire atunci cand ajung in camera gasesc pe perna patului un bilet ce contine urmatoarea mea misiune. Poate daca eram in alta stare decat aceea in care ma aflam in acea secunda m-as fi intrebat cum a putut cineva sa intre in camera pe care o securizasem, dar mintea mea este ocupata cu imaginea acelei fete stand in propriul sange si razand nebuneste. Imi scutur capul alungand imaginea la o parte si citesc scrisoarea. O misiune care pune un zambet pe chipul meu alungand gandurile despre ultima mea victima. Trecutul nu vrea deloc sa ma lase in pace in aceasta zi, se pare. Mai intai imaginea lui Amalthea m-a chinuit si acum o intalnire cu EL in New York.
- Baiete, oare ce vant te aduce pe aceste meleaguri indepartate? Ma intreb distrugand bucata de hartie.
~
Sunt aici, dupa cum ti-am promis, cu critica. Ai spus ca nu vrei sa ma leg de greselile de gramatica pentru ca le stii care sunt. Ok, insa nu promit prea multe ! :]]

De obicei am vazut in majoritatea fic-urilor probleme cu propozitiile mici, ce se terminau foarte repede gen : “Am urcat in masina si am deschis geamul. Am privit afara. Vremea era foarte frumoasa pentru o zi de primavara. Cand am ajuns, m-am dat jos. Am intrat in casa si… “
Dar la tine totul e diferit, propozitiile sunt mari, insa le forumulezi in asa fel incat te plictisesc. Oferi prea multe informatii brusc si uiti de mister. Misterul e foarte necesar, caci fara el cititorii tai nu mai stau in suspans si nu vor mai astepta cu sufletul la gura capitolul urmator. Incearca sa mai scurtezi propozitiile si sa dai detalii putin cate putin, nu toate de-odata. Se vede oricum diferenta dintre primul si ultimul capitol si apreciez faptul ca ai ales sa scrii cu diacritice. Parca exprimarea e mult mai buna acum.
1491, anul in regele Henry al VII urca pe tronul Angliei cu voia Papei si a Domunul dar si in care viata mea s-a schimbat. Anul in care eu m-am trezit la realitate.

In acesta propozitie ai dat informatii care chiar nu-si aveau rostul. Spre exemplu, in prima fraza, ce legatura avea regale cu Papa si nu mai stiu cine, cu personajul principal? :)) Ai inteles tu ideea…

Am observat cateva repetitii ce sunt foarte deranjante. Le-ai putea inlocui cu alte cuvinte, sinonimele acestora, sau le-ai putea elimina de tot daca nu ar fi prea importante.
Un exemplu : M-am imbracat rapid, apoi am iesit repede afara.
M-am imbracat rapid, apoi am iesit in fuga afara.

L-am inlocuit pe repede cu in fuga. Sper ca ai inteles ^^ Defapt nu e greu, e chiar foarte simplu. Avem deseori tentatia sa facem aceste repetitii pentru ca ori nu scriem tot capitolul in acelasi timp, ori nu ne mai gandim la un alt sinonim si spunem ca cititorul oricum nu va observa, insa si daca o face, devine enervant. :]


La descris cadre ale naturii as putea sa spun ca te descurci foarte bine, adaugand figurile de stil si personificarile, precum si imaginile vizuale. Din cate am vazut, ele predomina. Uite un exemplu ce m-a incantat:
Ma uit in jos si nu vad decat natura inghetata si pustie care este pregatita sa ma imbratiseze, sa ma primeasca in sanul ei. O noapte linistita, inghetata in eternitate, moarta care nici nu se compara cu cele de vara cand linistea este sparta de sunetele micilor vietati adapostite de natura bogata. Un fior ma strabate dar incerc sa il ignor. Nu mai conteaza ca imi este frig, oricum nu voi apuca ziua de maine. Si eu, ca si natura din fata mea, voi ramane blocata in eternitate, retraind tragedia vietii mele.
Apreciez faptul ca in primele capitole ai reusit sa scoti in evidenta povestirea in rama ( adica modul de a prezenta o poveste in poveste, mai exact, Edward le povestea membrilor familiei despre trecutul sau si in acelasi timp facea parte din prezent… Chiar apreciez asta, mai ales ca ai scos-o foarte bine in evidenta. Recunosc, in primele doua capitole nu mi-am putut da seama de ce apare acea linie de dialog acolo, dar dupa am inteles, asta pentru ca ai povestit bine… Daca nu o faceai, nu-mi dadeam seama nici pana acum ), precum si in capitolele urmatoare, vorbind din perspectiva altor personaje.


Si acum sa vorbim despre conturarea catorva personaje ( preferatele mele ):
-Sir Edward Wolf = I-ai conturat mai putin aspectul fizic, chiar daca intr-o opera si acesta este important. In orice caz, ti-a iesit bine scotandu-i in evidenta iubirea fata de bani, dorinta de a i se aduce totul pe tava… I-ai mentinut acest caracter pana acum, un lucru foarte bun. Mai spre final, l-ai facut misterios, de cand a devenit vampir si pana acum a avut dorinta de a invata si de a fi bun.
-Angelique du Solei = La inceput mi s-a parut o bitch, defapt chiar aspectul asta i l-ai oferit. In orice caz, pe parcurs i-am observat aura de mister ce o inconjoara. Inca mi se pare o prefacuta insa totusi ea e cea care l-a schimbat pe Edward, personajul principal.
-Elisabeth = La inceput mi s-a parut o fata draguta, timida si naiva, dar cand ai vorbit din perspective ei, mintea sa incepuse sa ma sperie… Parea o nebuna ce doreste razbunarea sau mai stiu eu ce. Stii foarte bine sa lasi o impresie vaga despre personaje, pe cand, ele gandesc altceva. E un lucru bun, zic eu, caci asa iti lasi lectorii surprinsi. Mi s-a parut o lasa sa se arunce si sa moara, dar totusi viata ei era grea. Pacat ca nu a fost prezenta in mai multe capitole.

Din cate ai observat am vorbit mai multe de comportamentul lor decat aspectul, caci pe asta ai pus mai bine bazele. Sa stii ca nu e rau sa mai aduci aminte din cand in cand culoarea parului, a ochilor sau mai stiu eu ce… Lectorii ar putea uita asta daca nu punctezi bine.

Nu pot spune ca ai evoluat foarte mult de la primul capitol, poate putin descrierea, insa unele greseli inca le mai ai .
Ajungand la sfarsit, vreau sa spun cu sinceritate ca nu am citit fiecare rand in parte, am mai sarit peste ele dar am prins ideea principala, caci doar asta doreai, nu? Sa comentez cum a evoluat povestea ta. Mai ales ca unele capitole erau chiar kilometrice… M-am mai legat si de greselile gramaticale uneori, caci nu m-am putut abtine… Si stii de ce? Pentru ca ele se tot repetau.
Ei bine, sper ca am fost explicita si sper ca, mai ales, ti-am fost de ajutor. Continua fic-ul, e interesant! :-)

Aici mi-am terminat treaba!
:bye:
~

be special, be you.
Fani forgot her stamp here! ^w^

Capitolul XVI
Si totul se sfarseste

Vantul adie usor, aducand cu sine un parfum interesant care alina simturile... as vrea sa spun tuturor dar stiu ca nu este adevarat. Numai anumite creaturi pot simti aceasta mireasma incantatoare, iar eu ma bucur ca sunt una dintre acele fiinte binecuvantate cu aceasta calitate, desi daca trebuie sa fiu corecta nu sunt multe momente in viata mea cand consider faptul ca a fi diferit este o binecuvantare si nu un blestem. Numai ca seara asta este speciala, seara aceasta o astept de foarte mult timp, c-am de cand am fost destul de mare incat sa inteleg exact ce se intampla in serile fara de luna. Imi simt inima incepandu-mi sa bata cu putere numai la amintirea lucrurilor care se intampla de obicei in aceste seri speciale.
Am dormit toata ziua doar pentru a putea sa ma bucur cat mai mult de aceasta noapte. Imi deschid incet pleoapele si ma uit la soarele care incet se duce la culcare. Apusul este intotdeauna fascinant si spre deosebire de ceea ce cred altii acesta marcheaza de fapt inceputul unei lumi fantastice si nemaipomenite care este in acelasi timp ingrozitoare si terifianta. Este o lume a opusurilor, a magiei, a incredibilului in care eu m-am nascut, din care eu fac parte. Ma ridic din pat si ma las prada entuziasmului pe care nu il mai pot tine in frau.
In sfarsit!
Noaptea abisala a venit sa ma aline cu mangaierea ei neagra. In aceasta noapte, luna este inghitita de abisul universului, de sora ei invidioasa pe lumina ei ingenua si o data cu aparitia surorii abisale, lumina rece ce mangaie lucrurile din jur dispare inghitita de abis. Este singura seara in care pot sa scap din aceasta inchisoare pe care multi din jurul meu au tupeul sa o numeasca incapere. Simt deja cum natura ma cheama, cum intunericul imi sopteste numele ademenitor vrand sa il intalnesc si sa ne distram impreuna in acel abis care pe altii i-ar fi innebunit, dar nu si pe mine. Nu, acest loc intunecat ma ia in brate si imi mangaie sufletul in timp ce imi sopteste la ureche scumpe nimicuri si promisiuni mincinoase.
Ma pregatesc sa ies inainte ca soarele obosit sa se retraga de tot de pe cerul ce incet se transforma intr-un ocean intunecat si foarte adanc. Ma imbrac cu o rochie rosie, stransa pe corpul meu perfect si aleg o pereche de pantofi cu toc cui de aceeasi culoare ca si rochia. Stau cateva minute in fata oglinzi, uitandu-ma la reflexia mea si gandindu-ma cum sa imi fac parul. Intr-un final decid sa mi-l las liber si plec din camera, fericita ca pot sa ies afara. Cobor scarile si nu pot sa imi ascund bucuria pe care o simt atunci cand nu vad pe nimeni stand in fata usii.
Perfect!
Nimeni nu sta de paza pregatit sa ma impiedice, sa ma intoarca din drumul meu. Calea este libera.
Ies din casa si ma afund cat pot de mult in intunericul strazilor, bucurandu-ma cand abisul ma inghite, nelasand nici un ochi iscoditor sa ma vada. Nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva el stie ca ma indrept spre locul nostru. Este regele abisului asa ca ar trebui sa simta fiecare persoana care se afunda in acest taram condus de el, ar trebui sa stie ca eu am intrat in regatul sau. Sunt hotarata sa il intreb despre aceste lucruri imediat ce il intalnesc. Nu stiu de ce nu l-am mai intrebat niciodata pana acum despre asta.
Ma indrept cu pasi din ce in ce mai grabiti, dar siguri in ciuda faptului ca nu vedeam nimic, spre parcul natural unde pot scapa de sunetele orasului si de oamenii enervanti ce cu lumina lor distrug farmecul abisului. Mi-as fi dorit sa am puterea sa distrug definitiv lumina artificiala si drogata care imi raneste iubirea sau macar sa ma duc sa traiesc intr-un loc cat mai departe de aceasta lumina artificiala, numai ca nu pot. Ei nu ma lasa spunandu-mi ca este mult mai in siguranta in oras decat undeva la tara. Nu prea inteleg cum vine asta, din moment ce la tara Abisul poate sa ma viziteze in fiecare seara dar nu ma ascultau orice argument as fi adus.
Din cauza neatentiei mele sau poate din cauza entuziasmului de a fi in sfarsit dupa atata timp libera noaptea, nu il vad pe barbatul din fata mea si intru in acesta cazand in fund dupa impactul cu corpul lui de piatra. Diferentele dintre noi doi sunt mai mult decat evidente, sunt de-a dreptul izbitoare. Primul meu gand atunci cand ii vad silueta este ca el este un lycan, dar apoi imi amintesc ca acestia nu ies niciodata in asemenea nopti deci aceasta posibilitate cade. Curiozitatea mea creste exponential in aceasta secunda indemnandu-ma sa aflu ce este mai exact acest barbat, deoarece un simplu muritor nu putea sa fie. Este de doua ori mai mare, as putea chiar sa il numesc un monstru daca il compar cu mine. In ciuda faptului ca am tocuri de paisprezece centimetri, eu ii ajung doar pana la piept. Este un barbat inalt, bine facut cu umerii lati si parul lung. Altceva in afara de acestea nu pot sa vad. Fata ii este complet cufundata in intuneric, deoarece sta cu un pas in afara cercului pe care il face lumina galbena a stalpului de iluminat. Eu, insa, stau exact in acel cerc, iar trasaturile mele sunt vizibile de la o posta asa ca orice alt barbat in locul sau care m-ar fi vazut s-ar fi oferit grabit sa isi ceara scuze si sa ma ajute sa ma ridic. Numai ca el sta ca o stana de piatra in fata mea si se uita la mine fara prea mult interes sau cel putin asa cred eu. Un lucru stiu sigur si acela este ca se uita la mine deoarece capul sau nu este drept ci inclinat in jos in asa fel incat privirea sa sa cada pe corpul meu.
Ma ridic nervoasa singura, ma scutur uitandu-ma enervata spre barbatul ce sta inca nemiscat in fata mea si imi intorc capul cu aroganta, incercand sa ii dau de inteles ca este un nimic pentru mine. Scuturandu-ma, imi spun in gand: "Cata nesimtire au unii..." si ma pregatesc sa imi continui drumul fara a avea nici cea mai mica intentie de a-mi cere scuze. Oamenii ca el nu merita nici sa te uiti la ei, nici nu incape vorba sa le oferi scuzele tale. Asa ca mandra imi tin capul sus si privirea inainte ca o adevarata regina si vreau sa imi continui drumul, insa acesta are alte planuri. Cand ajung in dreptul sau isi pune mana in fata mea oprindu-ma apoi pana sa apuc sa protestez ma prinde fortandu-ma sa stau in fata sa. In secunda urmatoare ma trezesc intoarsa cu spatele la el, vreau sa ma intorc sau ies din bratele sale insa este prea puternic pentru mine. Spatele meu este lipit de pieptul sau imens si puternic, in timp ce mainile mari ma tin sa nu scap. Desi nu as vrea sa recunosc asta, undeva in adancul meu nici nu prea vreau sa evadez. Prezenta lui este atat de puternica si atragatoare, ma obliga practic sa il recunosc, sa nu il ignor, sa nu ii ignor mirosul incantator sau contactul trupurilor noastre care trimite fiori peste tot prin trupul meu. Nu inteleg ce este cu mine, nu inteleg de ce ma simt atat de atrasa de acest total necunoscut. Tot ceea ce imi doresc este sa imi sprijin capul pe umarul sau si sa imi inchid ochii ramanand in aceasta pozitie pentru restul zilelor. Nu! Ce este cu mine? Nu cu el vreau sa imi petrec eternitatea, ma gandesc scuturandu-mi capul pentru a incerca sa scap de sub influenta acelui necunoscut. Dar nu dureaza mult pana ma afund din nou in ceata creata de prezenta sa. Cumva prin ceata pe care prezenta lui o creeaza in mintea mea imi dau seama ca nu are nici un rost sa tip sau sa ma lupt, nu ca as mai fi vrut sa fac asa ceva in acea secunda. Observasem deja diferenta enorma in putere dintre noi doi cand am incercat sa ies din bratele sale mai devreme. Mi se pare ciudat faptul ca nu simt nici un pic de frica. Este totusi un necunoscut si oricat de atragator este, eu ar trebui sa fiu macar putin speriata de acesta dar nu sunt. Eu care stateam cu frica in san de fiecare data cand soarele apunea facandu-i loc lunii. Luna este cea pe care eu o urasc cel mai mult din lume si in acelasi timp de ea imi este teama cel mai tare. Ea reprezinta multe lucruri pentru mine, lucruri dureroase si periculoase. Cel care ma imobilizeze in acest moment nu imi inspira deloc teama, ci mai mult ma excita, ma fascineaza asa ca un zambet pervers imi apare pe chip si rostesc in cel mai seducator ton pe care il cunosc:
- Daca vrei o mica partida, nu trebuie decat sa ceri.
Ma astept la o rectie ceva, o replica dar nu zice si nici nu face nimic pentru cateva secunde facandu-ma sa ma ingrijorez. De ce nu spune ceva? De ce nu face nimic? Aceste doua intrebari ma duc incet spre pragul nebuniei impingandu-ma sa incerc sa ies din stransoarea lui cand ii simt mana stanga cum isi mareste stransoarea iar cea dreapta cum imi paraseste mijlocul si imi mangaie parul meu matasos, lung de culoarea aurului vechi. Fiori imi strabat sira spinarii facandu-ma sa ma cutremur. As vrea sa imi dau capul pe spate sa ii simt acele degete lungi in parul meu. Numai ca nu apuc deoarece imi da parul la o parte, descoperindu-mi urechea mica, plina de cercei sub forma de luna. In acea secunda imi vine sa rad vazand mult prea clar ironia sortii. Pana si in singura mea noapte cand pot sa ies afara imi iau paznicul blestemat cu mine, insa ceva imi blocheaza rasul in mijlocul gatului. Uit instantaneu totul cand ii simt limba cum imi mangaie urechea. La inceput pare multumit doar cu acea actiune de a-si trece foarte dureros de incet limba peste lobul urechii mele dar apoi incepe sa mi-o muste incetisor. Ii simt, inca de la prima muscatura, caninii lungi ca de pisica. Situatia devine incet din ce in ce mai interesanta si mai excitanta pentru mine. Ma pierd cand gura lui incepe sa coboare usor in jos pe gatul meu in timp ce mainile sale se joaca cu sfarcurile mele. Efectiv, ma pierd in senzatiile minunate provocate de acele gesturi, riscand sa uit unde ma aflu si situatia precare in care sunt. Este pentru prima data cand ma simt atat de bine, atat de atrasa de cineva. Este ca un fel de drog de care nu ma m-ai pot satura. Ies din acea euforie, de sub vraja atingerilor lui atunci cand ii aud vocea care este joasa si in stare sa ameteasca pe oricine. "Nu este corect!", gandesc eu. El tine toate atuurile si nu se teme sa le etaleze la momentele potrivite, folosindu-le pentru a ma atrage si mai mult in acest joc periculos si absolut pacatos.
- Daca tipi sau incerci sa fugi, esti moarta, spune el privindu-ma in ochi pentru prima oara de cand am dat peste acesta.
M-as fi scufundat in privirea lui daca nu m-as fi simtit atat de obligata cumva sa il onorez cu un raspuns. Devin din ce in ce mai stresata cu cat ma uit in ochii sai. Privirea lui incepe sa imi inghete sangele in vene. El este serios, acea sclipire ucigasa din ochii sai de abia asteapta sa isi faca aparitia. Inghit in sec, incercand sa scap de nodul ce mi se formase in gat si i-am raspuns balbaindu-ma.
- B... bine...
Vocea mea este atat de patetica si slaba incat ma scoate pe mine din sarite. "Cine se crede acest muritor de are tupeul sa ma ameninte pe mine? Pe mine, dragostea Abisului!... O, Doamne! Cum am putut sa uit? Trebuie sa scap de aici, din imbratisarea lui cat mai repede, altfel viata mea, asa cum o cunosc, se va duce pe apa sambetei!" ma gandesc eu ingrijorata, uitand din senin de cat de atragator este acel strain.
La inceput am fost doar putin nervoasa si ingrijorata dar mai apoi astea s-au transformat in teroare cand mi-am dat seama de soarta ce ma astepta daca nu ajungeam la locul stabilit unde aveam sa ma intalnesc cu Abisul. Sunt atat de cufundata in problemele mele incat nu sunt constienta de ceea ce face acel necunoscut. Ma trezesc cu spatele lipit de perete, cu piciorul meu drept ridicat si sustinut de mana lui stanga si cu rochia ridicata deasupra soldurilor. Imi rupe chilotii ceea ce imi atrage atentia la ceea ce face si ma uit la el cum ma penetreaza cu degetele lui lungi si delicate. Nu este nimic bland sau delicat in ceea ce face, este dur si excitant si imi face trupul mic sa se salte in sus. Fara sa vreau incep sa gem de placere, simtind cum degetele lui intra tot mai adanc in mine. Un zambet diabolic ii apare pe fata si se opreste din ceea ce face doar ca sa imi scoata la iveala sanii moi, cat merele de mari si apoi incepe din nou acel joc, doar ca de data aceasta cu dintii lui de pisica imi musca sfarcurile intarindu-le si inrosindu-le. Nu stiu cat a durat acel preludiu dar stiu ca m-a facut sa uit de tot ceea ce ma inconjura. Numai eu cu el existam in aceste momente si cu acest gand in minte incep sa gem din ce in ce mai tare nepasandu-mi de cei care ar fi putut sa ma auda. Inca putin si ajung pe culmile extazului, inca putin... toti muschii din corpul meu se incordeaza in asteptarea acelei exteriorizarii dulce-amaruie, insa el are alte planuri. Se opreste exact in momentul in care nu mai aveam mult si atingeam acel punct. Transpirata, cu parul ravasit si furioasa ma uit la acesta cerandu-i cu privirea o explicatie. Asa cum ma astept nu-mi da nici una. Doar se deschide la pantaloni si scoate la iveala organul lui care este tare si, la fel ca si el, foarte mare. Este foarte bine proportionat pot zice. Ma patrunde adanc, dur si dureros. Vreau sa tip prima data cand il simt in mine dar ceva nu ma lasa. Amenintarea din cuvintele sale imi rasuna clar in urechi si ma opreste din a tipa. Din fericire durerea nu dureaza deloc mult si ma trezesc ca imi place la nebunie ceea ce face.
Ignorand la ceea ce se intampla cu mine, el continua in acel ritm cateva minute, apoi ma apuca de par si imi trage capul intr-o parte, dezvaluindu-mi gatul meu frumos de lebada. In aceasta secunda devine mai bland si ma penetreaza incet dar adanc. Incep din nou sa ma pierd pe culmile extazului, asa ca atunci cand limba sa imi atinge gatul, lingandu-mi jugulara, nu este decat o alta senzatie placuta. Simt doar cum ma patrunde si toata atentia mea acolo se indreapta, celelalte atingeri fiind preluate inconstient de mintea mea. Din aceasta cauza nu simt durerea ingrozitoare atunci cand ma musca. Caninii lui lungi care ma intrigasera cu cateva minute inainte acum imi strapung pielea mea fina, ajungand usor la vena principala care pompeaza sangele. Cand imi dau seama de ceea ce se intampla, cand durerea reuseste intr-un sfarsit sa ma scoata din starea de euforie in care ma aflu, este deja prea tarziu. Numai am deloc vlaga in trup pentru a ma lupta cu el. Simt cum sangele o data cu forta mea vitale imi este furat de acel barbat care parca nu se mai satura. Vrea sa ma lase goala, sa ma omoare. In acea clipa constientizez adevarul si anume ca eu voi muri in aceasta noapte. Abisul ma va imbratisa, inghetandu-mi corpul si innebunindu-mi mintea si abia dupa asta ma va binecuvanta cu linistea mortii. O sa cunosc si eu oroarea pe care oamenii din jur o cunosc de mici. Este o experienta pe care sincer nu as fi vrut sa o cunosc niciodata dar se pare ca nu am de ales. Acel necunoscut nu imi da de ales.
Dintr-o data simt cum nebunia isi intinde mana spre mine. Un ras nebun reuseste sa treaca peste barierele atat fizice cat si psihice ale mintii si corpului meu si se face auzit pe aceasta strada pustie. Monstrul il aude si intrigat se opreste din ceea ce face doar pentru a se departa de mine, lasandu-ma sa cad in propriul meu sange pe strada goala. Ii caut cu incapatanare ochii dar nu pot sa ii gasesc in acea pata neagra care ii este fata. In aceasta secunda, pentru prima data in viata mea, pentru prima data de cand am devenit constienta de lumea inconjuratoare urasc intunericul care ma impiedica sa vad trasaturile acelui monstru. Stiu ca nu o sa supravietuiesc, poate de aceea am aceasta obsesie de a vedea chipul ucigasului meu. Stie si el ca nu voi supravietui, poate de aceea se si apropie de mine si imi sopteste:
- Oare ce se intampla in capul ala al tau, frumoaso?
Vorbele lui provoaca un alt ras nebunesc sa iasa din gatul meu. Il vad cum isi intoarce spatele si in clipa urmatoare dispare. Imi dau seama ca nu este om. Da, l-am facut mai devreme monstru dar inca nu analizasem informatiile si nu le pusesem cap la cap atunci pentru a intelege. Numai ca acum am facut-o si constientizez cat de ironica este situatia. Ironia sortii mele isi arata coltii inca o data in aceasta seara. Sunt inchisa in casa in noptile cu luna din cauza monstrilor care venereaza acel astru al noptii si in singura noapte cand acel paznic dispare, eu sunt ucisa incet de catre un alt monstru. As fi ras, daca as fi gasit puterea aceea in mine, insa cum nu o gasesc ma multumesc sa zambesc.
Intr-un sfarsit trupul meu incepe sa inghete, inima nemaiavand ce sa pompeze prin venele mele iar intunericul imi cuprinde vederea. Astept linistita ca moartea sa isi faca aparitia. Stiu ca ar trebui sa ma lupt dar pur si simplu nu am puterea necesara. Numai ca moartea nu mai apare. Raman surprinsa sa aflu ca a fost speriata de frumosul meu Abis. Prin ceata care imi cuprinde mintea ii aud glasul. Spune ceva, dar nu inteleg nimic. Intelesul cuvintelor lui imi scapa in acel moment.
- Ai fost a lui. Mirosul sau a intrat in fiecare por al corpului tau. Imi este scarba sa mai pun mana pe tine, dar din cauza ca ai fost candva a mea iti voi darui inima inapoi, insa de acum incolo ai ramas singura, spune Abis luand barbia mea in mana lui si sarutandu-ma.
Prin acel sarut simt cum viata imi revine inapoi in corpul meu nemuritor, incalzindu-l. Intunericul a disparut o data cu Abis si ceata s-a reintors, lasandu-ma singura cu cuvintele pe care le-am rostit care incep sa ma bantuie. Raman acolo, in balta de sange, pana cand razele soarelui imi incalzesc fata si imi ranesc ochii. Ma ridic si fara sa imi asez rochia, mi se pare inutil sa ma obosesc, ma intorc acasa.
cum am promis uite ca in sfarsit am reusit sa ajung. ti-am zis si pe mess sunt intr-o dispozitie buna asa ca sper sa nu te deranjeze critica mea:)) nu te speria voi incerca sa nu ma las prea mult dus de val.

Capitolul XXV
Si uite asa totul incepe


Inceputul capitolului mi-a lasat un oarecare gust amar, ih.... De ce? Deoarece saracul Wolf pare pur si simplu scarbit de viata si sec in descriere. Am tot asteptat sa il vad pe acel Wolf care descria cu patos, insa cea ce mi-ai aratat aici este un strain. Unde e placerea aia pe care el o aduce in discutie atunci cand o intalneste pe duduie. Mirosul acela mama lui mi-ai zis ca e imbietor dar eu nu l-am vazut asa pentru ca nu mi-ai gadilat imaginatia cu epitete. Ajungand la acea scena de sex hmm.... Intrebare cine esti tu si ce ai facut cu lethalin? Unde e descrierea aia care sa ma faca sa simt cum parul mi se ridica pe maini, unde? Cand te gandesti la sex cu o necunoscuta pe o alee intunecata, te gandesti la ceva lasciv, plin de dorinta, pasiune, patos si foame animalica. Nu am vazut asta sincer Wolf pare un violator beat. No hard feelings lethalin dar stiu ca poti mai bine. Apoi mare atentie odata spui ca fatuca are undeva la cincisprezece ani apoi saisprezece, mai multa atentie. Iti lipsesc unele cuvinte de legatura dar nu e grav nu asta ma infuriat ci lipsa patosului.

revin cu edit la capitolul urmator dupa ce il citesc