[Terminat] Gravi Fic 16+ [yaoy]

[Lye]

Imi cer scuze ca v-am lasat sa astepta-ti!!!

Revenirea la viata


Datorita stresului si a oboselii accentuate,Yuki a dormit neclintit aproape o jumatate de zii.Dar deodata se trezii,amintinsu-si de Shuichi care este la spital,in stare foarte grava.Repede,s-a imbracat cu haine curate si a plecat inspre spital unde il astepta o atmosfera trista.A trecut pe langa cei aflati in hol si i-a salutat politicos.Cand a intrat in salon,a zarit-o pe Mika care adormise cu capul pe mana solistului.
-Surioara.Spune acesta bland.
-A,da Yuki?Raspunde fata buimaca.
-Dute acasa si incearca sa te odihnesti putin.
-Bine.Sa ma suni daca este ceva.Spune aceasta iesind din salon.
Pe hol,toti cei prezenti s-au ridicat brusc de pe scaune,si primul lucru de care s-au interesat a fost starea de sanatate a lui Shuichi.
-Doamna,spuneti-ne ca este mai bine.Zice Hiro cu glasul stins.
-Nici o schimbare.Pustiul acesta nu mai vrea sa se trezeasca.Vine replica Mikai lasand capul in jos.
-Ma intreb cand se va termina tot cosmarul asta?Spune Sakano obosit.
-Cand Shu isi va revenii,doar atunci.Vine replica chitaristului care nu isi putea tine lacrimile in frau.
In salon,Yuki statea si incerca sa ii aranjeze suvitele roz ravasite pe perna.Fara alte gesturi,ii lua mana rece a cantaretului si o stranse la piept zicand cu lacrimi in ochii:
-Shuichi revino-ti!Acum eu sunt cel care spune ca nu pot sa traiesc fara tine.
Lacrimi calde se scurge-au din ochii scriitorului pe mana rece a solistului.Dar in acel moment a avut loc o minune.Solistul deschise ochii si il privii pe romancier care plangea.
-Yuki...
Novelistul nu putea sa creada ce vedea.Iubitul lui era constient.Si ii pronunta numele.
-Bine ai revenit la viata,Shuichi.Spune acesta sarutandu-i buzele uscate.
-Dragostea ce o simt pentru tine mi-a dat putere sa inving moartea.Spune solistul cu ochii plini de lacrimi.
-Niciodata nu te voi mai lasa.Te iubesc invingatorul meu.Vine replica scriitorului dupa care ii dadu un sarut lung.
Dupa ce minunea s-a intamplat,Eiri a iesit pe hol ca sa le de-a vestea cea mare celor aflati acolo.
-Baieti,veniti sa va salutati prietenul.Shuichi si-a revenit!
Toti cei sase prieteni aflati pe holul spitalului au dat navala in camera sa vada minunea.Toti erau uimiti.Pana si medicii care nu ii mai dade-au nici o sansa de supravietuire au fost frapati de eveniment.
-Zapcitule,sa nu ne mai sperii niciodata asa!Spune Hiroshi razand.
-Thoma,sun-o pe Mika si spune-i ca Shu si-a revenit.vine replica lui Yuki care zambea.
-Sigur ca da.Ryuichi numai rupe perdeaua si vin-o cu mine!Spune seful iesin din camera.
-Baieti,stiu ca sunteti fericiti dar trebuie sa lasa-ti pacientul sa se odihneasca.Spune medicul zambins usor.
-Da domnule.Yuki,ramai tu cu el?Vine replica lui K care isi aduse-se aminte ca are niste arme de lustruit.
-Sigur ca da.Raspunde acesta vesel.
Pe hol,Thoma vorbea cu Mika la telefon.
-Trebuie sa vii de urgenta la spital.Spune acesta denarbator.
-Ce s-a intamplat?Intreaba fata curioasa.
-Shuichi si-a revenit!Striga seful fericit.
-Esti sigur?Numai este un gest involuntar?
-A vorbit cu noi,si i-a spui fratelui tau cat il iubeste.Raspunde Thoma cu zambetul pe buze.
-Eiri trebuie sa fie foarte fericit.Vin si eu in douazeci de minute.
Toata lumea era in sfarsit fericita.Cosmarul se terminase.
-Cred ca abea asteapta sa se reintoarca pe scena,in lumea lui.Spune Fujisaki razand.
-Fii sigur de asta!Vine replica chitaristului care manca niste dropsuri de menta.
In salon,Yuki vorbea cu iubitul sau proaspat trezit la viata.
-Cum te simti?Intreaba romancierul trecandu-i usor mana prin parul roz.
-Numai faptul ca te vad langa mine ma face sa ma simt excelent.Raspunde solistul zambind usor.
-Voi vorbii cu medicul sa vad cand te pot lua acasa.
-Acasa...
-Da Shuichi,acasa la noi.Exact asa mi-ai spus si tu cand ai venit sa ma iei din New York.Spune novelistul zambind.
-Te iubesc!Spune cantaretul fericit.
-Si eu.Vine replica scriitorului inainte de a-si unii buzele cu cele ale lui shu.
Sarutul i-a facut pe ambii baieti sa tremure.Eiri tanjea dupa gustul dulce al buzelor solistului care,la randul lui,ii era dor de vremurile in care cei doi erau impreuna si fericiti.Exact ca in acel moment.