Yumeria [terminat]

[JavaLeen]

Seijuru se inrosi usor cand mistica o facu pe mama ei lunateca... intelegea jocul de cuvinte, dar parca tot i-ar fi ars una in numele Selenaire-ei... Il privi pe dragon si chicoti, imaginandu-si-l mergand vrajit dupa o dragonita tantosa si putin aiurita prin vreun sat in care toti ceilalti fie se dadeau in laturi fie se uitau de dupa colturi, socati.

"Nu ma intelege gresit... n-am nimic cu balaceala, fie si intr-o mlastina probabil puturoasa... dar prima mea intentie e sa spal mirosul asta nesuferit de pestera si sigiliu de pe mine, ca sa nu spun ca tare mi-e dor de niste apa calda... putina sare de baie... poate si de un masaj..." tusi, cand vulpea ii reaminti ca nu era nevoie sa dezvolte subiectul foarte mult..."Oricum... sa inteleg ca e dragonul tau... cum ziceai ca-l cheama... ah, cred ca n-ai zis niciodata..." facu un pas spre dragon urcandu-se pe un ciot din iarba ca si cum putina inaltare i-ar fi amplificat volumul si tuna autoritara:

"Intai datoria si dupa aia pasiunile personale... Drepti!"

In spatele ei, vulpea se ridicase din instinct in pozitie de alerta, dar reamintindu-si ca nu i se adresa ei, incepu sa mearga tantosa, de parca se ridicase nu ca raspuns la comanda ci pentru ca vroia sa se mute in alta parte.

Seijuru era indeajuns de autoritara atunci cand era nevoie si profita de fiecare avantaj posibil, asa ca-si incheie ordinele facand cu ochiul prietenoasa... Isi scoase din san o piatra albastra si incepu sa-si pileasca unghiile de ea, asteptand sa vada ce treaba ar fi putut avea mistica cu ea...

"As vrea sa discutam orice ai tu in minte la lacul de dupa dealul ala... vulpea mea zice ca apa miroase normal pe acolo, si de incalzit gasesc eu pe cineva s-o incalzeasca..." ii spuse misticei, privindu-si mana stanga in lumina, unghiile stralucindu-i periculos de ascutite. Sufla usor si trecu la mana dreapta...