Legaturile altor Lumi

[Jigoku]

Capitolul 3
Vechile Legende
Partea I : Prima reunire

A mers incet, masurandu-si fiecare pas, gandindu-se la spusele strainului. Nu stia de ce l-a crezut,sau de ce continua sa lege ceea ce descrisese el de ceea ce se intampla cu sora lui.
Alice era linistita,dependenta de atentia si dragostea lui, o fata frumoasa, calda si ascultatoare. Nu il suparase niciodata, de ce continua sa creada in ceea ce spusese strainul? Nici nu ii cunostea,probabil se distra vazandu-l agitat, intors impotriva surorii lui.
La intrarea in parc a inceput sa respire sacadat, gandindu-se daca intr-adevar face ceea ce trebuie. Nesiguranta ii stapanea fiecare pas, iar privirea ii era fixa si pierduta in intrebari.
Si-a zarit sora stand sub un copac cu niste indivizi pe care el nu-i mai vazuse niciodata.
Stateau in cerc si analizau o carte mare si veche. Putea observa de la distanta, paginile erau galbene,ca de papirus, iar coperta stralucea usor cand cartea era data de la unul la altul.
Alice simtea o prezenta ciudata,care le inchidea cercul, prezenta atat de familiara incat nu o putea identifica.A ridicat privirea din carte si a observat parul negru,stralucitor al fratelui ei, cat si privirea acestuia atintita asupra lor.A inspirat adanc,dupa care s-a uitat in treacat la tinerii ce-o priveau cu o oarecare curiozitate.
-Edward! Vino aici!
Un suierat le-a scapat prietenilor fetei,dupa care au inchis cartea si au ramas nemiscati,asteptand.
Vazand-o pe Alice zambind, pentru prima data a simtit ca nu e momentul sa se apropie prea mult, ca micuta il putea rani si ca el era extraordinar de vulnerabil in fata unei copile de saptesprezece ani. Cu toate astea, a parasit aleea si s-a indreptat spre copac,devenind din ce in ce mai rigid.
”Pleaca! Nimeni nu te vrea aici,pleca!”
”Nu te mai intoarce niciodata”
Vocile i-au invadat capul, le auzea din ce in ce mai tare pe masura ce se apropia,pareau atat de convingatoare incat se simtea in stare s-o ia la fuga si sa se ascunda de sora lui tot restul vietii.
Prostii,numai prostii,lasati-ma in pace! nu ar fi crezut ca poate avea atata forta incat sa le alunge,insa orice ganduri straine se dizolvasera,lasand in urma o ceata densa si multe intrebari.
-Alice, ce faci aici? Glasul ii era tremurat si plin de nesiguranta.
-Citeam putin,ti-am spus deja ca vreau sa iau aer.
Privirea ei a spulberat orice urma de neincredere pe care Ed ar putea-o avea vreodata.
-Foarte bine,zise el brusc bine-dispus.Eu trebuie sa plec, am multa treaba astazi. S-a aplecat si si-a mangaiat sora pe frunte,moment in care timpul a parut inghetat.
Toti au simtit asta la aceeasi intensitate ca Ed,dovada facand-o chiar privirile lor atintite asupra celor doi frati.

Pentru prima data s-a inchis cercul.

***
Brunetul si-a retras mana derutat, a zambit si s-a grabit sa paraseasca parcul.
Ce fusese senzatia aceea stranie? Nu semana nici cu teama,nici cu fericirea,fiind mai degraba o combinatie intre ele,o combinatie care-i paralizase pana si respiratia, inghetase aerul si oprise pamantul in loc.
***
-Ce-a fost in mintea ta cand l-ai chemat aici? Vocile suparate pusesera stapanire pe Alice, tinerii aveau mainile ridicate,gata sa o loveasca la cea mai mica incoerenta a explicatiilor ei. Privirile inghetate dezvaluiau suflete ce nu cunoscusera compasiunea,iubirea sau greseala. Erau suflete inghetate,perfecte, la fel ca si chipurile tinerilor, bronzate,fine,cu parul negru curgandu-le in valuri pe umeri, ochii negrii si reci, gurile mici si buzele carnoase, parand desprinsi din vechile legende ale zeilor egipteni.
Copila blonda se lipise de copac, incercand sa-si aseze gandurile, insa teama pusese stapanire pe ea din momentul in care si-a dat seama ca de acum, fratele ei era in pericol. Trebuia sa-l apere cumva,insa nimic logic nu-i venea in minte.
Ochii ei negrii, cuprinsi de lacrimi, s-au limpezit brusc si au devenit la fel de sticlosi ca ai celorlalti.A indepartat mainile de deasupra ei si s-a ridicat cu o gratie uimitoare.Avea o postura de regina demna, dar si gratia virginitatii.
A scuturat usor din cap,dezaprobator,uitandu-se la cei ce ramasesera jos ca la niste servitori nepriceputi,dupa care incepu sa vorbeasca, rece si taios.