25-07-2009, 10:37 PM
Ehh.. stiu ca nu se compara deloc cu ceea ce a scris Jigoku, asa ca puteti sa imi adresati mie toate plangerile.
Aceasi voce plina de mister. Aceleasi afirmatii stranii.
Era deja a cincea oara cand acest necunoscut suna. De fiecare data ii aducea noi completari. La inceput credea ca a fost doar o gluma a unui pustan, asa ca nu l-a luat in seama. Nimeni nu ar fi crezut toate acele baliverne ce le-a indrugat, despre copii pierduti ai lui Geb si Nut, zeul pamantului si zeita cerului. Despre puterile pe care le poseda, si viata lor dintr-o alta lume, timp si spatiu.
A dat totul uitarii. Nu dorea sa isi preocupe surioara cu aberatiile unui nebun. Asta, pana acum cateva zile cand acest strain a sunat din nou, insa de data aceasta s-a axat pe visuri. Ce semnificatii au acestea, cum pot influenta persoana respectiva...
Se saturase sa-i asculte discursurile fara sa aiba voie sa-l intrerupa, asa ca ii adresa cateva injuraturi si inchise telefonul. Nu ii pasa daca era nepoliticos, tipul si-o meritase pe deplin.
Dupa acel apel, au inceput si cosmarurile lui Alice. In fiecare seara era trezit de tipatul ei disperat, in cautare de ajutor. Panica punea mereu stapanire pe el, de parca ar traii propriul lui cosmar de indata ce amurgul se zarea.
Nu a intrebat-o nici macar o data despre ce erau cosmarurile sale, din cauza lasitatii de care dadea dovada. Se temea ca nu ar fi putut face absolut nimic sa o ajute. Ii placea sa fie sigur de victoria sa, asa ca se multumea sa fie eroul in fiecare noapte ce o salveaza de demonii ce ii pangaresc somnul. Sa o stranga apoi la piept si sa ii simta trupul cald, inima cu bataile sale ritmice, respiratia sacadata de parca ar fi stat pana acum in apa, iar plamanilor le era greu sa se obijnuiasca cu aerul ce ii invada.
O veghea pana la asfintit, cand stia ca surioara lui este in siguranta si pazita de soarele ce alunga intunericul din vise.
- Imi cer scuze ca ma las influentata de aceste cosmaruri, ii sopti Alice la ureche cand fratele ei se aseza pe pat in incercarea de a adormi din nou.
Isi amintise de acel strain ce ii povestise despre visuri, dar cum putea oare sa fie adevart? Ce legatura aveau acele cosmaruri cu sora lui?
Se lasa cufundat in somnul feeric, alungandu-si grijile si framantarile. Strangand trupul firav al copilei ce se afla pe acel pat.
- Scuza-mi impolitetea de data trecuta. Am inceput sa realizez ca tot ce ai aberat pana acum ar putea fi adevart, spuse Ed mimand un tot ferm, desi era nesigur de spusele sale si nu isi amintea mai nimic din tot ce ii spusese strainul pana acum.
Insa intr-o privinta era sigur. Alice avea cosmaruri, si trebuia sa afle cauza lor. Chiar daca va fi nevoit sa joace subtil, si sa ascunda totul de sora sa.
Acest individ detinea informatii de care avea nevoie, trebuia sa faca rost de ele prin orice mijloace.
- Ma bucur ca incepi sa iti dai seama cine sunteti cu adevarat, insa vreau sa te avertizez. Stai departe de sora ta...
- Asculta domnule... il intrerupse Ed simtind cum este muscat de coltii furiei. Ce te face sa crezi ca voi face precum imi spui? Nu imi aduci nici un argument solid... doar imi spui sa nu ma mai apropii de Alice. Incepusem sa te cred, insa din cate observ vrei sa ma bagi si pe mine in nebunia ta...
- A fost doar un avertisment dragul meu baiat. Decizia iti apartine, insa pentru binele tau ar trebuii sa imi urmezi sfatul.
- Nu o cunosti, spuse Ed incercand sa il convinga ca sora lui este complet inofensiva. I-a aparat intotdeauna pe cei slabi, a devenit scutul lor. A indurat atat de multe doar ca sa stie ca cei din jurul ei sunt teferi. Nu este in stare sa raneasca pe nimeni.
- Se pare ca tu esti cel care nu o cunoaste cu adevarat. Crezi doar ceea ce vezi. Nu esti in stare sa sapi mai adanc si sa o descoperi. Iti este frica ca acest vis euforic se va termina, de aceea nu ai incercat pana acum sa gasesti o portita de iesire. Atunci, te voi trezi eu fortat.
- Ce ai de gand sa... balbaii tanarul, curiozitatea citindu-se in glas.
- Daca vrei sa vezi adevarata "forma" a sorei tale, du-te in parc. Vei avea parte de o mare surpriza.
- Ce vrei sa spui prin " adevarata forma" ? Stai! Inca nu am terminat!
Insa era prea tarziu. Strainul lasase in urma sa mai multe intrebari decat raspunsuri, pe care era nevoit sa le confrunte Ed. Dorea sa stie adevarul, asa ca inchise telefonul si pleca in cautarea lui Alice, incercand in continuare sa isi reprime acel sentiment de teama ce inflorea in inima lui. Teama ca toata viata lui a fost o minciuna.
Capitolul II - Strainul
Aceasi voce plina de mister. Aceleasi afirmatii stranii.
Era deja a cincea oara cand acest necunoscut suna. De fiecare data ii aducea noi completari. La inceput credea ca a fost doar o gluma a unui pustan, asa ca nu l-a luat in seama. Nimeni nu ar fi crezut toate acele baliverne ce le-a indrugat, despre copii pierduti ai lui Geb si Nut, zeul pamantului si zeita cerului. Despre puterile pe care le poseda, si viata lor dintr-o alta lume, timp si spatiu.
A dat totul uitarii. Nu dorea sa isi preocupe surioara cu aberatiile unui nebun. Asta, pana acum cateva zile cand acest strain a sunat din nou, insa de data aceasta s-a axat pe visuri. Ce semnificatii au acestea, cum pot influenta persoana respectiva...
Se saturase sa-i asculte discursurile fara sa aiba voie sa-l intrerupa, asa ca ii adresa cateva injuraturi si inchise telefonul. Nu ii pasa daca era nepoliticos, tipul si-o meritase pe deplin.
Dupa acel apel, au inceput si cosmarurile lui Alice. In fiecare seara era trezit de tipatul ei disperat, in cautare de ajutor. Panica punea mereu stapanire pe el, de parca ar traii propriul lui cosmar de indata ce amurgul se zarea.
Nu a intrebat-o nici macar o data despre ce erau cosmarurile sale, din cauza lasitatii de care dadea dovada. Se temea ca nu ar fi putut face absolut nimic sa o ajute. Ii placea sa fie sigur de victoria sa, asa ca se multumea sa fie eroul in fiecare noapte ce o salveaza de demonii ce ii pangaresc somnul. Sa o stranga apoi la piept si sa ii simta trupul cald, inima cu bataile sale ritmice, respiratia sacadata de parca ar fi stat pana acum in apa, iar plamanilor le era greu sa se obijnuiasca cu aerul ce ii invada.
O veghea pana la asfintit, cand stia ca surioara lui este in siguranta si pazita de soarele ce alunga intunericul din vise.
- Imi cer scuze ca ma las influentata de aceste cosmaruri, ii sopti Alice la ureche cand fratele ei se aseza pe pat in incercarea de a adormi din nou.
Isi amintise de acel strain ce ii povestise despre visuri, dar cum putea oare sa fie adevart? Ce legatura aveau acele cosmaruri cu sora lui?
Se lasa cufundat in somnul feeric, alungandu-si grijile si framantarile. Strangand trupul firav al copilei ce se afla pe acel pat.
- Scuza-mi impolitetea de data trecuta. Am inceput sa realizez ca tot ce ai aberat pana acum ar putea fi adevart, spuse Ed mimand un tot ferm, desi era nesigur de spusele sale si nu isi amintea mai nimic din tot ce ii spusese strainul pana acum.
Insa intr-o privinta era sigur. Alice avea cosmaruri, si trebuia sa afle cauza lor. Chiar daca va fi nevoit sa joace subtil, si sa ascunda totul de sora sa.
Acest individ detinea informatii de care avea nevoie, trebuia sa faca rost de ele prin orice mijloace.
- Ma bucur ca incepi sa iti dai seama cine sunteti cu adevarat, insa vreau sa te avertizez. Stai departe de sora ta...
- Asculta domnule... il intrerupse Ed simtind cum este muscat de coltii furiei. Ce te face sa crezi ca voi face precum imi spui? Nu imi aduci nici un argument solid... doar imi spui sa nu ma mai apropii de Alice. Incepusem sa te cred, insa din cate observ vrei sa ma bagi si pe mine in nebunia ta...
- A fost doar un avertisment dragul meu baiat. Decizia iti apartine, insa pentru binele tau ar trebuii sa imi urmezi sfatul.
- Nu o cunosti, spuse Ed incercand sa il convinga ca sora lui este complet inofensiva. I-a aparat intotdeauna pe cei slabi, a devenit scutul lor. A indurat atat de multe doar ca sa stie ca cei din jurul ei sunt teferi. Nu este in stare sa raneasca pe nimeni.
- Se pare ca tu esti cel care nu o cunoaste cu adevarat. Crezi doar ceea ce vezi. Nu esti in stare sa sapi mai adanc si sa o descoperi. Iti este frica ca acest vis euforic se va termina, de aceea nu ai incercat pana acum sa gasesti o portita de iesire. Atunci, te voi trezi eu fortat.
- Ce ai de gand sa... balbaii tanarul, curiozitatea citindu-se in glas.
- Daca vrei sa vezi adevarata "forma" a sorei tale, du-te in parc. Vei avea parte de o mare surpriza.
- Ce vrei sa spui prin " adevarata forma" ? Stai! Inca nu am terminat!
Insa era prea tarziu. Strainul lasase in urma sa mai multe intrebari decat raspunsuri, pe care era nevoit sa le confrunte Ed. Dorea sa stie adevarul, asa ca inchise telefonul si pleca in cautarea lui Alice, incercand in continuare sa isi reprime acel sentiment de teama ce inflorea in inima lui. Teama ca toata viata lui a fost o minciuna.