SWEET and SPICY

[goddess]

43: Ultima clipa

‘Ploaia asta nu se mai opreste deloc ‘ zice bunica , privind pe geamul bucatariei.’Pe unde o umbla Sunao?’ intreba ea , ingrijorata.Adevarul era ca trebuia sa se intoarca de mult,ce se intamplase oare?
Spre surprinderea mea ,exact cand gandisem acestea usa se deschise si Sunao statea in prag uda pana la piele.
‘Sunao,ce ai patit?’ sare bunica ca arsa vazand-o uda desi avea umbrela in mana.Pentru o clipa chipul ei parea straniu,contorsionat, insa cand dadu ochii cu mine isi reveni.
‘AH...a batut vantul si mi-a zburat umbrela din mana’ explica ea .
Imediat dupa aceea urca in camera ei sa se usuce.
Ce straniu.
*
Ploaia continua sa cada si inainte sa realizez ,prima saptamana de vacanta era aproape incheiata.Din motive care ma depaseau , Sunao parea extrem de incordata.
Eram la fel de plictisita de orice si stateam toata ziua in pat.......oare ce mai face Sei?
*
Sunao spala vasele in bucatarie cand telefonul suna.Nu era nimeni acasa inafara de ea si sora ei.Se sterse pe maini si lua receptorul din furca.
Inainte sa spuna ‘da’ vocea lui Ren se auzi destul de grabita si panicata in telefon.
‘Sunao,trebuie sa vorbesc urgent cu Yui,e pe acolo?’ intreaba el repede.
Sunao ezita.
‘Mda,e.’ Spune ea ,cam cu jumatate de glas.
‘Deci am aflat ceva oribil , jur ca o sa-l rup pe Sei in bucati.Cica azi dupa-amiaza pleaca....nu oriunde,dar definitiv.Cica se transfera,,fara sa ne fi zis NIMIC! ’ spune el revoltat.
Sunao isi tuguie buzele nestiind cum sa reactioneze,sa se prefaca nestiutoare sau sa admita ca stia de o saptamana dar n-a spus nimic?
‘Sunao,mai esti?Stiu ca e un soc dar, trebuie neaparat sa-i spun lui Yui.Sunt sigur ca stiu de ce a decis sa plece asa .Yui e singura care poate sa-l convinga.’ Insista el , foarte agitat.
‘Ren,te sun mai tarziu’ murmura Sunao si inchide receptorul exact cand Ren urma sa reproseze raspunsul pe care i-l oferi.
Se sprijini de perete si se lasa sa alunece usor pana pe podea.

*
In sfarsit s-a oprit ploaia.Frate,parca zici ca a trecut uraganul. Balti peste tot.Am vrut sa ma ridic sa deschid geamul acum ca furtuna incetase dar un tropait zgomotos pe scari si izbirea violenta de perete a usii camerei ma facu sa tresar .
‘Yui,dute la Sei acasa ACUM! ‘ ordona Sunao ,respirand cam sacadat.
M-am uitat la ea uimita.Sper ca se intelege de la sine ca nu pricepeam la ce se referea.
Sunao veni langa mine si ma trase repede de brat ,ridicandu-ma de pe pat.
‘Sei pleaca.Pleaca si nu se mai intoarce.’ Explica ea , dupa ce imi vede chipul confuz.
Nu cred ca as putea exprima sentimentele care le-am avut cand a rostit cuvintele acelea.Prima senzatie a fost de parca cineva mi-ar fi aruncat in cap cu o caramida,a doua senzatie a fost o incercare inutila de a incerca sa cred ca e defapt o gluma proasta insa chipul serios al surorii mele imi confirma faptul ca nu era o gluma.Atunci am simtit de parca intreg sufletul se sufoca si mii de cutite il injunghiau.Un sentiment de hau,de abis si o goliciune disperanta ma acaparase total.
‘Dar...eu..cum?Nu stiam...’ ingaim eu , nereusind sa duc o fraza logica pana la capat.
‘Iti voi explica totul cand avem timp,dute acum!’ spune ea rugator.
‘Dar....Sunao...’ continui eu insa apoi ma trezesc cu o palma zdravana peste fata.
‘Yui,daca nu te duci acum il pierzi pentru totdeauna.Nu fi proasta , macar o data fa ce vrei sa faci.Yui,ce vrei sa faci acum,sincer?’ striga ea.
Nu vreau sa il pierd...................
Fara sa zic altceva o zbughesc spre usa repede.Cobor scarile sarindu-le doua cate doua .Eram in treningul de casa si intr-un maieu dar nu m-am schimbat,mi-am pus doar adidasii repede in picioare si fara sa iau altceva cu mine deschid usa si ies afara.
Ren statea in fata portii respirand cam greu.Parea ca alergase.
‘Yui,Slava Cerului ca te gasesc,trebuie sa-ti spun ceva.Sei a...’
‘Stiu!’ ii confirm eu , fara sa-l las sa termine.’Ren, o sa-ti imprumut bicicleta’ ii spun mai mult ca o marturisire decat ca o rugaminte.
‘Yui,dute la gara , cred ca deja au plecat.’ Imi spune el in timp ce ma asez pe bicicleta.
‘Stii cumva unde pleaca?’ intreb repede , cu piciorul asteptand nerabdator sa calce pedala si sa o ia la drum.
‘Ibaraki !’ se aude vocea lui Sunao din prispa usii.
Fara alte cuvinte incep sa pedalez spre gara.
*
‘Frate mi-ai dat niste palpitatii....’ zice Ren , asezandu-se pe scari si rasufland usurat in sfarsit.
Sunao nu raspunse.Cand Ren ridica privirea spre ea fata era cu ochii inundati de lacrimi.