SWEET and SPICY

[goddess]

38:Amintirea adevarului

Are vointa, recunosc, dar si eu sunt incapatanat. Ma mir cum de Sunao nu a observat nimic inca. Probabil crede ca incerc sa ma inteleg bine cu Yui de dragul ei. Cand o sa afle o sa imi dea o palma de o sa-mi mute fata in jurul capului. Dar nu ma pot abtine. Mai bine sa afle decat sa ii spun direct…oricum, daca ii spun o sa afle Yui si o sa ma displaca si mai mult.
Vad ca inca nu s-a invatat minte. Tot ultima pleaca. Chiar daca sta la kendo, ar putea sa o tina pe sora ei cu ea. Eh, imi face treaba mai usoara, asa ca nu ma plang.
‘O zi grea?’ o intreb in timp ce isi lua pantofii.
‘Iar ai venit?’ zice ea iritata si deodata incepe sa se incalte mult mai repede.
‘Esti incapatanata, dar si eu la fel,’ ii zic si imi trag pantofii in picioare si indes sireturile inauntru ca sa nu mai stau sa ii leg.
Yui termina de legat sireturile si isi apuca bokuto grabita luand-o spre iesire.De parca o las sa scape asa usor.
Ii apuc bokuto si o intorc spre mine apoi sprijin o mana de intrare ca sa nu scape.
‘Daca nu simti nimic, de ce fugi ca diavolu de tamaie?’
‘Mai bine zis fug ca mielul de lup,si ghici cine e lupul in cazul asta?’ Spune ea incercand sa-si pastreze cumpatul insa obrajii ei se imbujorara usor.
‘Nu ma deranjeaza sa fiu lupul,’ ii zic si ma aplec spre ea. ‘Cand mielul arata atat de bine.'
Ea se panica si-si ridica bokuto la nivelul gurii rosie in obraji.
Exact cand sa apuc bokuto si sa il dau la o parte, ceva incrustat pe lemn imi atrage atentia. Un semn ciudat. Un X inconjurat de doua linii care formau un cerc mai stramb. Cand il vad inghet, ii dau drumul si fac cativa pasi inapoi.
Trebuie sa fie o greseala.Poate n-am vazut bine.Ii apuc repede bokuto si i-o iau din mana.Semnul era intr-adevar acolo.
‘De unde ai bokuto asta?’ o intreb dupa ce imi gasesc vocea.
Yui se uita la mine confuza.’Am primit-o cand eram mica.’ Spune ea pierduta.
‘Cand? De la cine?’
‘N..nu stiu cum il chema.Dar mi-a dat-o cand plangeam.Cand...exact dupa inmormantarea lui mama.’ Spune ea si un sentiment de nostalgie si melancolie o acapara.
‘Cred ca o sa ti-l imprumut putin,’ ii zic si las mainile pe langa corp. ‘Ti-l aduc inapoi maine.’
‘Ce?Ai luat-o razna?Crezi c-o sa te las sa te atingi de cel mai pretios lucru al meu?’ ridica ea tonul iritata si incearca sa mi-o ia din mana.
‘Nu ai de ales, daca vrei sa il mai vezi,’ ii zic si o apuc de umar. Cand isi ridica privirea, eu eram deja incruntat, iar stransoarea mea devine mai tare.
‘Ti-l aduc maine.’
Fara sa-i astept raspunsul o iau spre iesire lasand-o socata.
*
A clacat.A clacat total!Intai vrea sa ma sarute apoi imi fura bokuto.A clacat!Sper sa nu pateasca ceva bokuto.E singurul lucru care il am de la ‘el’.
*
Merg repede acasa si urc in camera mea. Acolo deschid repede dulapul si iau o cutie veche de pe ultimul raft. Din cutie scot o poza cu mine si cu… Kai. in mana lui e aceeasi bokuto pe care o am eu in mana… ‘Ce mai coincidenta’ gandesc eu.
*
‘Haide Sei!’ zice frate-miu si ma trage de maneca.
‘Ti-am zis ca nu vreau sa fac poze,’ ii spun ferm si incerc sa scap din stransoarea lui, din pacate, el a fost totdeauna mai puternic.
‘Tocmai ai luat locul doi la concursul de kendo pe oras, trebuie sa faci o poza,’ insista el.
‘Vrei o poza doar pentru ca TU ai castigat locul intai,’ ii zic imbufnat.
‘Hai nu mai fi morocanos,’ imi zice si ne oprim in fata aparatului de fotografiat. ‘Zambeste!’
Eu ma incrunt si imi intorc privirea exact cand se aprinde blitz-ul.
*
‘A fost ultima data cand am fost impreuna,’ zic eu uitandu-ma la poza, cateva lacrimi curgandu-mi pe obraji. ‘Ai fi mandru, bokuto tau e in maini bune.’
Acum intelegeam.Acum mi-am amintit tot.Cum puteam sa uit asta?
*
Fetita cu par rosu impletit si ochi verzi ca doua smaralde scufundate intr-un lac cristalin.Statea pe jos in mijlocul strazii , cat pe ce sa dau peste ea.Planuiam sa arunc bokuto in lac.....dar soarta nu planuise asta.
‘Ce naiba faci in mijlocul drumului?’ intreb eu iritat dandu-ma jos de pe bicicleta.Apoi am realizat ca fetita plangea si avea o rana la genunchiul drept.
‘De ce plangi ?’
‘Toti colegii mei se poarta urat cu mine...si mi-e dor de mama’ spune ea printre suspine.’Ma bat si imi pun porecle....’
‘Daca te bat de ce nu ripostezi?’ o intreb eu pasiv.
‘Nu am forta....’ continua ea.’Mami mereu ma ajuta cand cineva ma batea...’
Apoi imi intorc capul si vad semnul din fata casei.Era un priveghi.’Pentru cea mai buna mama,fiica si sotie,pentru cea mai buna la kendo care mereu zambea la ananghie.’ Scria pe o placuta sub o poza a unei femei destul de tinere cu par roscat ca focul.
‘De ce nu te ajuti singura..uite..’ ii zic si ii intind bokuto.
‘Daca nu poti sa-i opresti cu vorbe atunci opreste-i cu fapte.’
Fetita se sterse la ochi inca sughitand de la atata plans.
‘Eh hai,ridica-te.Nu te purta ca un papa-lapte.’ Ii spun eu si o ajut sa se ridice.Fetita se mai uita o data la bokuto si apoi tatal ei o cheama in casa.Inainte sa plece imi da un pupic mic pe obraz.
‘Ce..ce naiba faci?’ sar eu ca ars.
‘Mama mi-a zis ca e frumos sa dai pupic cuiva care te ajuta.’ Bombane ea si intra in casa.
*
Deci ea a fost tot timpul asta… Kai, de ce am impresia ca ai avut ceva de-a face cu intalnirea noastra? Sau pur si simplu nu vroiai sa iti arunc bokuto? Sa vezi cand afla maine… sa vedem atunci ce o sa mai creada.
Pun poza inapoi in cutie, iar cutia pe raft. Las bokuto pe pat si cobor la masa. Maine o sa fie o zi… plina de evenimente.