SWEET and SPICY

[goddess]

23: In sfarsit vs amagire


A fost mai usor decat credeam sa nu ma gandesc la ea, ma ajuta si faptul ca nu am mai vazut-o de cand ne-am dat jos din tren. M-am tinut ocupat cu antrenamentul la karate, treburile din casa pe care de obicei le ignoram si orice altceva care imi tinea mintea distrata. O saptamana a trecut fara nici un incident. Poate ca ma gandeam la ea o data la cateva zile, dar era usor sa o uit. Trebuie sa o uit, asta seara ma intalnesc cu Sunao. Partea buna e ca acum o sa ne lase in pace acum si o sa putem avea si noi o intalnire normala. Daca reusesc sa fac lucrurile sa evolueze intre noi o sa uit complet de vacanta aia. Imbracat bine, in blugii mei si camasa albastru deschis. Bat la usa si astept sa imi deschida cineva.
Imi deschide bunica lor.Am rasuflat usurat.
‘Ah...Sai!’ face femeia zambind.’Ai venit s-o iei pe Sunao? ‘
Ce rost are sa o mai corectez, daca nu o face ca sa ma enerveze, atunci incepe sa o lasa ratiunea.
‘Da, doamna,’ ii raspund, o urmez inauntru si ma opresc in fata usii dupa ce o inchid.
‘Obaa-chan,unde imi sunt pantalonii ....’ aud vocea singurei fete pe care nu vroiam s-o vad ,mai ales acum.Cand Yui cobora scarile si dadu ochii cu mine ingheta pentru o clipa.
‘Sunt in cosul de rufe..iar i-ai murdarit’ spune bunica ei.
Dupa cateva secunde in care a ramas nemiscata cu privirea fixata la mine a spus:
‘Atunci cred ca imi iau altii.’ Si fara sa ma salute sau ceva urca scarile inapoi.
Am rasuflat usor, desi simteam dintr-o data ca tot efortul depus in a uita ce s-a intamplat a fost inutil si o vad iar in fata ochiilor. Nu putea sa mai stea in camera ei pentru cateva minute?
‘Te simti bine, draga?’ ma intreaba bunica lor. ‘Esti cam palid.’
‘Sunt... sunt bine, doar putin obosit. Stiti, antrenamentul de karate.’
‘Oh....da,karate.Acum si Yui exerseaza. ‘ zise ea zambitoare.’Vrei o prajiturica?’ ma intreaba ea si-mi intinde o farfurie.
‘Va multumesc,’ ii zic si musc din ea. ‘Sunt foarte bune,’ ii zic dupa ce termin de mestecat.
‘Nu-i asa?’ spune ea multumita.’Yui le-a facut.’ Adauga in timp ce pune farfuria la loc.
A trebuit sa ma musc de obraz ca sa nu ma inec. A facut-o intentionat? Incep sa cred ca Yui seamana foarte mult cu bunica ei. De ar cobora Sunao mai repede ca sa scap de aici.
‘Sei-kun!’zice Sunao de pe scari.’Scuze ca te-am facut sa astepti ‘
‘Nici o problema,’ ii zic zambind, si respirand usurat. ‘Esti gata?’
‘Binenteles’ spune ea zambitoare si mai draguta ca oricand.’Am plecat obaa-chan.’ Zice ea in timp ce inchide usa in urma noastra.
In sfarsit,doar eu si Sunao. Ce poate fi mai bine? O seara placuta petrecuta impreuna o sa ma ajute sa pun totul in trecut si sa il tin acolo.
‘M-am gandit sa mergem la un fast-food, sa luam ceva mancare la pachet, si apoi sa mergem la karaoke.’
‘Sigur.D-abia astept.’ spune ea fericita.
Daca vroiam sa ma apropii de ea, mai intai trebuie sa o fac fericita. Dar de data asta o sa fiu atent sa nu ma mai incurc in fire. Dupa ce ne-am luat un burger, ea unul mai mic, eu pe cel mai mare si o portie de cartofi, am mers la karaoke. Acolo am lasat-o pe ea sa cante prima, daca ma apuc iar sa cant trebuie sa ma pregatesc emotional.
Nu m-am incurcat in fire si cred ca vocea mea a facut fata situatiei pentru ca Sunao doar a chicotit putin.
De data asta nu am mers direct acasa dupa ce am plecat de la karaoke.Ne-am plimbat o vreme pe Rainbow Bridge si am admirat privelistea.Era o atmosfera foarte placuta si perfecta pentru plimbari nocturne.Sunao parea foarte fericita.
‘Te-ai distrat?’ o intreb, incepand o conversatie care ar putea duce la ceva mai mult, ceva ce a fost intrerupt ultima oara.
‘Mai trebuie sa intrebi?Mereu ma distrez cu tine.’ Imi spune si zambeste.
‘Si acum nu au mai fost intreruperi,’ zic si o iau de mana.
‘Absolut niciuna.’ chicoteste ea si isi pune si cealalta mana in palma mea.
‘Aminteste-mi, unde am ramas ultima oara?’ o intreb si o privesc in ochi.
‘Hmm..pai..cred ca vroiai sa ma saruti’ spune ea uitandu-se destul de amuzata in ochii mei.
‘Asa e... ce zici sa continuam?’ o intreb si ma opresc din mers si ma aplec spre ea, buzele noastre se atinsera si in fata ochilor nu a aparut fata altcuiva.
Ne-am plimbat pana cand Sunao a zis ca incepe sa o doara picioarele, abia atunci ne-am intors. Cand am ajuns in fata usii ei, m-a sarutat scurt pe buze si a intrat in casa. M-am indreptat si eu spre casa zambind si simtindu-ma mult mai usurat. Exact cum am crezut, e ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic in pestera.