Probabil mi-am dorit sute de joburi cand eram mic, nu imi mai aduc aminte exact, dar am inceput sa am ganduri serioase in sensul asta in momentul in care am avut o semifractura la clavicula. Spital, doctori misto - medic voiam sa ma fac. Mi-am intarit apoi optiunea cand m-am intors pe rand, mai intai cu cotul, apoi cu un picior si dupa cu celalalt cot. Iar pana la 14 ani am fost ferm convins. Am inceput sa imi dau seama ce presupune medicina asta si am cam lasat-o moale - eram si in perioada in care priveam invatatul ca pe ceva aproape useless, iar sa invat o viata intreaga... nu! Mi s-au parut interesante apoi criminalistica, psihologia, iarasi criminalistica, teatru, politica (si ceva cu drept pe-acolo), din nou la medicina, inginerie de sunet, samd. (probabil am omis cateva 
). Pe langa astea, s-a adaugat o certitudine: organizare de concerte - nu-mi place cum suna; ce imi doresc sa fac e cu mult peste un banal concert - nu-mi place toata ideea aia de fani care se aduna intr-o sala, artistii care canta si mai apoi pleaca fiecare in drumul lui. Ci intr-o maniera frumoasa, conceptuala. Din punctul asta de vedere, am avut norocul de a da peste oameni care fac din asta o arta si nu un business. Si mi-am deschis, zic eu, destul de larg orizontul asta. Eh, si cam pe la sfarsitul lu' a 11-a m-am hotarat si cu facultatea.
Am trecut de bac acum ceva timp, probabil unul dintre cele mai mari cosmaruri ever (m-am instrainat de mate in ultimii ani si ...M1) si am ajuns sa (incep sa) fac ceea ce imi place si mi-am dorit. Problema e ca acum simt ca mi-am pierdut ambitia pe undeva. Cel putin fata de cum eram in generala... In momentul de fata imi doresc sa devin exceptional, pentru ca sunt doua domenii in care m-am bagat si cel putin intr-unul dintre ele nu am voie sa fiu mediocru. Din fericire, simt ca sunt pe drumul cel bun si am ganduri mari acum, dar am avut grija sa imi fac viata mai grea pentru urmatorul an...
). Pe langa astea, s-a adaugat o certitudine: organizare de concerte - nu-mi place cum suna; ce imi doresc sa fac e cu mult peste un banal concert - nu-mi place toata ideea aia de fani care se aduna intr-o sala, artistii care canta si mai apoi pleaca fiecare in drumul lui. Ci intr-o maniera frumoasa, conceptuala. Din punctul asta de vedere, am avut norocul de a da peste oameni care fac din asta o arta si nu un business. Si mi-am deschis, zic eu, destul de larg orizontul asta. Eh, si cam pe la sfarsitul lu' a 11-a m-am hotarat si cu facultatea.Am trecut de bac acum ceva timp, probabil unul dintre cele mai mari cosmaruri ever (m-am instrainat de mate in ultimii ani si ...M1) si am ajuns sa (incep sa) fac ceea ce imi place si mi-am dorit. Problema e ca acum simt ca mi-am pierdut ambitia pe undeva. Cel putin fata de cum eram in generala... In momentul de fata imi doresc sa devin exceptional, pentru ca sunt doua domenii in care m-am bagat si cel putin intr-unul dintre ele nu am voie sa fiu mediocru. Din fericire, simt ca sunt pe drumul cel bun si am ganduri mari acum, dar am avut grija sa imi fac viata mai grea pentru urmatorul an...