24-05-2009, 01:02 PM
Sa zicem ca soarta nu-i doreste impreuna pe Sasuke si Sakura, asa ca se decide sa-i desparta printr-un mijloc destul de ciudat... [inca nu am scris capitolul acela, asa ca nu stiu exact ceea ce voi gandi sau scrie atunci ]... Dar n-o sa ramana separati. :)
Tot ceea ce e scris inclinat, este scris din perspectiva lui Konan...
[SIZE="2"]12. Amintiri
In perioada in care am facut parte din New Life, am fost mai fericita ca niciodata. Zilele imi erau scaldate in lumina, iar fiecare clipa avea ceva special, o nota muzicala ce-mi lumina viata... Pe-a mea si pe a lui Sasuke.
In acea perioada am reusit sa-l cunosc cu adevarat pe iubitul meu, sa-i aflu fiecare gand, am ajuns sa-i interpretez fiecare expresie. Eram cu adevarat un intreg, atat de fericiti impreuna incat despartirea noastra a fost privita cu neincredere de toti.
Mi-am facut adevarati prieteni din toti membrii trupei. Eram uniti ,atat pe scena, cat si in viata reala. Ne ajutam mereu, ca intr-o familie. In scurt timp, le-am descoperit tuturor acea parte sensibila ce se afla in spatele atitudinii unor adevarati rockeri. Erau simpatici, amuzanti , plini de ganduri bune.
Cel mai mult m-am apropiat de Konan, cealalta jumatate feminina a trupei. Ceva mai inalta ca mine, cu parul mai sus de umar, albastru inchis, si ochii de nuanta cerului zilelor de mai, ea a reusit sa fie aproape la fel de apropiata de mine ca si Hinata.
Konan era o fata minunata. Inteligenta, frumoasa si sufletista, era un model pentru mine, 'surioara mea mai mare', cum imi placea s-o alint. Era vesnic vesela , gata sa ofere o mana de ajutor oricand. Era indragostita, la fel ca si mine... Iubea doua lucruri : muzica si pe Pein, prietenul ei.
Extrem de atragator, Pein era un roscat inalt cu ochii mari, de un caprui inchis, ce, in bataia razelor de soare, capatau reflexe rosiatice. Avea o multime de pierce-uri , cam peste tot pe unde se puteau pune : in nas, buze si urechi , iar Itachi il striga mereu "Omul de Tinichea", spre amuzamentul tuturor.
Era plin de energie si foarte schimbator. Intotdeauna dadea impresia unei false indiferente, destul de rece la prima vedere. Biata mea prietena, de cate suferinte avusese parte de cand il cunoscuse.
Imi amintesc perfect fiecare clipa in care Konan plangea pe bratul meu din cauza fanelor care-l asaltau mereu. Roscatul o iubea, se putea observa de pe chipul lui, din tenta de roz ce-i acapara obrajii cand ea ii soptea cate un "Te iubesc !" la ureche, dar si din povestea minunata pe care Konan mi-a spus-o de nenumarate ori.
"Era o seara sufocanta de vara cand l-am vazut pentru prima oara. Se mutase de curand dintr-un alt cartier, iar in momentul in care l-am vazut era impreuna cu Itachi si cateva fete afara. L-am privit in ochi, iar atunci un val de caldura m-a cuprins , facandu-ma sa ma infrigurez. Ciudat, nu , dar tot ceea ce tine de el este ciudat. Itachi m-a observat si a strigat dupa mine, iar eu am ajuns sa-mi petrec multe ore in preajma lor. L-am iubit, Sakura, l-am iubit din prima clipa, din secunda in care ochii sai m-au patrusn pana in adancuri. Am refuzat sa ascult ceea ce ziceau ceilalti despre el si am continuat sa alimentez focul din ochii sai. Nici macar o clipa n-am crezut ca el putea sa-mi faca tot raul pe care mi l-a facut, dar eu am continuat sa-l iubesc mai presus de mine.
Cate lacrimi mi-a provocat, cata durere mi-a adus. Numai Dumnezeu stie... El si eu. Atat. Restul m-au vazut ca pe Konan , fata ce-i iarta totul lui Pein doar pentru ca era popular. Asa a crezut si el mult timp, dar Dumnezeu mi-a dovedit iubirea Lui si l-a facut sa vada cat puteam sa-l iubesc. Asta l-a schimbat.
Dupa acea zi, am inceput sa ne intalnim din ce in ce mai des, iar, la scurt timp, m-a sarutat . In acea perioada eram prietena lui Deidera, dar m-am despartit de el pentru ca nu-l iubeam. Pe atunci, Deidera era cel mai ravnit baiat din scoala mea, blond, cu parul lung si ochii de un albastru sters , dar mie nu mi-a pasat. Am renuntat la el doar pentru a-l lasa pe Pein sa ma amageasca.
La inceput am fost destul de linistita. Il iubeam, il iubeam mai mult ca orice, poate la fel de mult ca si acum. El ma facea fericita, dar imi aducea si multiple lacrimi pe chip. Nu-i pasa prea tare, era indiferent, ma saruta cu ochii deschisi, si , cel mai rau, credea ca sunt cu el doar pentru a-l inlocui pe Deidera, care, ironia sortii, desi a fost distrus dupa despartirea de mine, si-a gasit adevarata iubire in Sasori, un tanar boboc roscat cu ochii de un rosu ceva mai inchis ca ochii lui Pein. Niciodata nu am crezut ca blondul ar avea asemenea inclinatii, dar nimeni nu s-a bucurat pentru ei mai mult decat mine. pacat ca iubitul meu nu intelegea ca eram bucuroasa, si nu geloasa.
Macinat de gelozie, Pein a inceput sa ma insele. Si acum ma doare cand imi amintesc acea zi , ziua in care toate teama mea cea mai adanca a prins viata. In acea zi, trebuia sa ne intalnim, dar el m-a sunat pentru a contramanda totul, asa ca m-am decis sa plec la cumparaturi. Parca ceva staniu m-a indreptat spre curtea scolii, dar, odata ajunsa acolo, am simtit cum iadul s-a dezlantuit in lumea mea perfecta. Pe una din banci, Pein saruta de zor o bruneta, in timp ce mainile sale se jucau pe fesele fetei. Am inceput sa plang, sa tip, si am luat-o la goana ca o nebuna, fara sa-mi pese de nimic altceva .
- Pein !...........
Atat am mai putut sa zic, pe un ton urlat si plin de durere, apoi glasul a refuzat sa-mi mai dea ascultare. Alergam... Alergam fara sa privesc in urma, iar picaturile de ploaie ce paraseau cerul imi stergeau lacrimile fierbinti.
A alergat in urma mea si m-a prins cu mainile de mijloc, presandu-ma. Nu mi-a dat drumul , doar mi-a soptit pe un glas suav, linistit , dar plin de sentimente :
-Iarta-ma ! N-am vrut sa te ranesc ...
- De ce, de ce Pein ? Ce nu ti-a ajuns in iubirea mea ?
- Konan... De ce plangi ? Stiu... Eu nu sunt Deidera si n-am sa ajung niciodata ca el. Nu vreau sa ma mai straduiesc, m-am saturat sa-mi aminteasca toti... Nu vreau, vreau sa uit. Vreau sa te sarut , iar amprentele buzelor lui Deidera sa nu mai existe pe buzele tale.
Imi stergea lacrimile si ma privea indurereat... Abia atunci am inteles . Era macinat de gelozie, era bolnav, mai bolnav decat oricand. Stiam ca orice i-as fi spus , el nu ar fi putut intelege, asa ca am tacut... Am tacut, iar mainile mele au inceput sa se joace prin parul sau moale, in timp ce buzele rosii le-au acaparat pe ale sale. Mi-a raspuns timid, dupa care a aprofundat sarutul, pana ce m-a lasat fara aer. Atunci a inteles iubirea mea... Atunci am inteles iubirea lui... "
Cu Pein nu m-am inteles niciodata prea bine, caci nu era genul de om care sa se ataseze rapid de cineva, dar tin minte ca ma ajuta intotdeauna cand aveam nevoie de ceva, ca un adevarat frate. Imi era recunoscator pentru simplul fapt ca o ascultam pe Konan si aveam grija sa-i alung gandurile negre si total nefondate pe care si le facea de fiecare data cand roscatul primea cate-o scrisoare din partea unei fane ceva mai demente, ce-i cerea intalniri sau alte chestii. Ironia sortii, mereu reuseam sa o calmez pe Konan si sa-l inteleg pe Pein, dar, de cate ori Sasuke era in centrul atentiei, ma faceam rosie de furie si ma razbunam pe iubitul meu, care nu avea nicio vina. Eram geloasa, atat de geloasa, incat fiecare fata mai draguta ca mine ce se apropia de el ma ingrozea ... Plangeam ore-n sir, gandindu-ma ca el nu ma mai iubea, dar de fiecare data brunetul meu avea grija sa ma faca sa realizez ce insemnam eu pentru el, amuzandu-se de ideea mea fixa si de imaginea lipsita de imperfectiuni pe care i-o creasem.
[/SIZE]
Tot ceea ce e scris inclinat, este scris din perspectiva lui Konan...
[SIZE="2"]12. Amintiri
In perioada in care am facut parte din New Life, am fost mai fericita ca niciodata. Zilele imi erau scaldate in lumina, iar fiecare clipa avea ceva special, o nota muzicala ce-mi lumina viata... Pe-a mea si pe a lui Sasuke.
In acea perioada am reusit sa-l cunosc cu adevarat pe iubitul meu, sa-i aflu fiecare gand, am ajuns sa-i interpretez fiecare expresie. Eram cu adevarat un intreg, atat de fericiti impreuna incat despartirea noastra a fost privita cu neincredere de toti.
Mi-am facut adevarati prieteni din toti membrii trupei. Eram uniti ,atat pe scena, cat si in viata reala. Ne ajutam mereu, ca intr-o familie. In scurt timp, le-am descoperit tuturor acea parte sensibila ce se afla in spatele atitudinii unor adevarati rockeri. Erau simpatici, amuzanti , plini de ganduri bune.
Cel mai mult m-am apropiat de Konan, cealalta jumatate feminina a trupei. Ceva mai inalta ca mine, cu parul mai sus de umar, albastru inchis, si ochii de nuanta cerului zilelor de mai, ea a reusit sa fie aproape la fel de apropiata de mine ca si Hinata.
Konan era o fata minunata. Inteligenta, frumoasa si sufletista, era un model pentru mine, 'surioara mea mai mare', cum imi placea s-o alint. Era vesnic vesela , gata sa ofere o mana de ajutor oricand. Era indragostita, la fel ca si mine... Iubea doua lucruri : muzica si pe Pein, prietenul ei.
Extrem de atragator, Pein era un roscat inalt cu ochii mari, de un caprui inchis, ce, in bataia razelor de soare, capatau reflexe rosiatice. Avea o multime de pierce-uri , cam peste tot pe unde se puteau pune : in nas, buze si urechi , iar Itachi il striga mereu "Omul de Tinichea", spre amuzamentul tuturor.
Era plin de energie si foarte schimbator. Intotdeauna dadea impresia unei false indiferente, destul de rece la prima vedere. Biata mea prietena, de cate suferinte avusese parte de cand il cunoscuse.
Imi amintesc perfect fiecare clipa in care Konan plangea pe bratul meu din cauza fanelor care-l asaltau mereu. Roscatul o iubea, se putea observa de pe chipul lui, din tenta de roz ce-i acapara obrajii cand ea ii soptea cate un "Te iubesc !" la ureche, dar si din povestea minunata pe care Konan mi-a spus-o de nenumarate ori.
"Era o seara sufocanta de vara cand l-am vazut pentru prima oara. Se mutase de curand dintr-un alt cartier, iar in momentul in care l-am vazut era impreuna cu Itachi si cateva fete afara. L-am privit in ochi, iar atunci un val de caldura m-a cuprins , facandu-ma sa ma infrigurez. Ciudat, nu , dar tot ceea ce tine de el este ciudat. Itachi m-a observat si a strigat dupa mine, iar eu am ajuns sa-mi petrec multe ore in preajma lor. L-am iubit, Sakura, l-am iubit din prima clipa, din secunda in care ochii sai m-au patrusn pana in adancuri. Am refuzat sa ascult ceea ce ziceau ceilalti despre el si am continuat sa alimentez focul din ochii sai. Nici macar o clipa n-am crezut ca el putea sa-mi faca tot raul pe care mi l-a facut, dar eu am continuat sa-l iubesc mai presus de mine.
Cate lacrimi mi-a provocat, cata durere mi-a adus. Numai Dumnezeu stie... El si eu. Atat. Restul m-au vazut ca pe Konan , fata ce-i iarta totul lui Pein doar pentru ca era popular. Asa a crezut si el mult timp, dar Dumnezeu mi-a dovedit iubirea Lui si l-a facut sa vada cat puteam sa-l iubesc. Asta l-a schimbat.
Dupa acea zi, am inceput sa ne intalnim din ce in ce mai des, iar, la scurt timp, m-a sarutat . In acea perioada eram prietena lui Deidera, dar m-am despartit de el pentru ca nu-l iubeam. Pe atunci, Deidera era cel mai ravnit baiat din scoala mea, blond, cu parul lung si ochii de un albastru sters , dar mie nu mi-a pasat. Am renuntat la el doar pentru a-l lasa pe Pein sa ma amageasca.
La inceput am fost destul de linistita. Il iubeam, il iubeam mai mult ca orice, poate la fel de mult ca si acum. El ma facea fericita, dar imi aducea si multiple lacrimi pe chip. Nu-i pasa prea tare, era indiferent, ma saruta cu ochii deschisi, si , cel mai rau, credea ca sunt cu el doar pentru a-l inlocui pe Deidera, care, ironia sortii, desi a fost distrus dupa despartirea de mine, si-a gasit adevarata iubire in Sasori, un tanar boboc roscat cu ochii de un rosu ceva mai inchis ca ochii lui Pein. Niciodata nu am crezut ca blondul ar avea asemenea inclinatii, dar nimeni nu s-a bucurat pentru ei mai mult decat mine. pacat ca iubitul meu nu intelegea ca eram bucuroasa, si nu geloasa.
Macinat de gelozie, Pein a inceput sa ma insele. Si acum ma doare cand imi amintesc acea zi , ziua in care toate teama mea cea mai adanca a prins viata. In acea zi, trebuia sa ne intalnim, dar el m-a sunat pentru a contramanda totul, asa ca m-am decis sa plec la cumparaturi. Parca ceva staniu m-a indreptat spre curtea scolii, dar, odata ajunsa acolo, am simtit cum iadul s-a dezlantuit in lumea mea perfecta. Pe una din banci, Pein saruta de zor o bruneta, in timp ce mainile sale se jucau pe fesele fetei. Am inceput sa plang, sa tip, si am luat-o la goana ca o nebuna, fara sa-mi pese de nimic altceva .
- Pein !...........
Atat am mai putut sa zic, pe un ton urlat si plin de durere, apoi glasul a refuzat sa-mi mai dea ascultare. Alergam... Alergam fara sa privesc in urma, iar picaturile de ploaie ce paraseau cerul imi stergeau lacrimile fierbinti.
A alergat in urma mea si m-a prins cu mainile de mijloc, presandu-ma. Nu mi-a dat drumul , doar mi-a soptit pe un glas suav, linistit , dar plin de sentimente :
-Iarta-ma ! N-am vrut sa te ranesc ...
- De ce, de ce Pein ? Ce nu ti-a ajuns in iubirea mea ?
- Konan... De ce plangi ? Stiu... Eu nu sunt Deidera si n-am sa ajung niciodata ca el. Nu vreau sa ma mai straduiesc, m-am saturat sa-mi aminteasca toti... Nu vreau, vreau sa uit. Vreau sa te sarut , iar amprentele buzelor lui Deidera sa nu mai existe pe buzele tale.
Imi stergea lacrimile si ma privea indurereat... Abia atunci am inteles . Era macinat de gelozie, era bolnav, mai bolnav decat oricand. Stiam ca orice i-as fi spus , el nu ar fi putut intelege, asa ca am tacut... Am tacut, iar mainile mele au inceput sa se joace prin parul sau moale, in timp ce buzele rosii le-au acaparat pe ale sale. Mi-a raspuns timid, dupa care a aprofundat sarutul, pana ce m-a lasat fara aer. Atunci a inteles iubirea mea... Atunci am inteles iubirea lui... "
Cu Pein nu m-am inteles niciodata prea bine, caci nu era genul de om care sa se ataseze rapid de cineva, dar tin minte ca ma ajuta intotdeauna cand aveam nevoie de ceva, ca un adevarat frate. Imi era recunoscator pentru simplul fapt ca o ascultam pe Konan si aveam grija sa-i alung gandurile negre si total nefondate pe care si le facea de fiecare data cand roscatul primea cate-o scrisoare din partea unei fane ceva mai demente, ce-i cerea intalniri sau alte chestii. Ironia sortii, mereu reuseam sa o calmez pe Konan si sa-l inteleg pe Pein, dar, de cate ori Sasuke era in centrul atentiei, ma faceam rosie de furie si ma razbunam pe iubitul meu, care nu avea nicio vina. Eram geloasa, atat de geloasa, incat fiecare fata mai draguta ca mine ce se apropia de el ma ingrozea ... Plangeam ore-n sir, gandindu-ma ca el nu ma mai iubea, dar de fiecare data brunetul meu avea grija sa ma faca sa realizez ce insemnam eu pentru el, amuzandu-se de ideea mea fixa si de imaginea lipsita de imperfectiuni pe care i-o creasem.
[/SIZE]