22-03-2009, 02:15 AM
Capitolul 10
Toate acestea il transformau pe tanarul Devis intr-un prizonier al propriei minti, o marioneta a trecutului macabru al casei, un trecut ce nu vroia sa-si accepte titlul si sa plece, care il bantuia si ii patrunsese in toate fibrele trupului, lasandu-i doar amagirea unui tel.
Isi vazuse mama murind de doua ori, simtise prima gura de aer de doua ori� urma sa moara pentru a doua oara....
Alunga rapid gandul si reveni la pivnita. Peretii erau de fapt cadavre, puse unele peste altele, formand astfel o baza a casei. Erau perfect conservati, ca si cum ar fi suferit un proces de imbalsamare. Hainele le erau la fel de murdare ca a baiatului din viziunea lui, iar petele de sudoare erau inca acolo,ca si cum s-ar fi intors in timp.
A intins mana, vrand sa se convinga ca ceea ce vede este adevarat.
Nu!
NU atinge nimic!
Ambele voci pareau cuprinse de panica, dar si de furie. Andrew reusi sa le inchida gura si continua sa intinda mana spre perete. Cand il atinse insa, simti duritatea cimentului, nicidecum o mana care atarna inerta.
Vedea cadavrele, mirosul de praf si sudoare ii inunda narile, insa nu simtea altceva decat o suprafata neteda, ca de ciment sau pavaj dur, insa mainile nu puteau simti sau trece in relief peste trupuri.
Licarirea de manie disparu si in lumina slaba a becului aparu acelasi baietel ca in seara incendiului, de data asta cu un zambet larg pe fata si cu ochii vicleni. Langa el se vedea silueta unui batran imbracat in haine scumpe, cu o grimasa trasformata intr-un ras puternic, cu fata deformata de rautate, iar ochii adanciti in fundul capului aruncau sageti cu venin peste tot.
Batranul Devis�isi spuse Andrew
Pastreaza-ti gandurile pentru tine, pustiule! i-o arunca batranul pe un ton ironic
Mi se pare mie sau tu esti in capul meu? Cine a cui intimitate o incalca? vocea tanarului devenise repezita
Impulsiv� ca mama ta raspunse si batranul mai mult meditativ
Daca te mai legi de mama jur ca�jur� amenintarea se simtea si in felul accentuarii
Ca ma omori? Asta urma sa gandesti,nu? scoase un tipat trasformat intr-un ras ciudat Sunt putin mort�deja
Oare capul lui devenise un hotel pentru voci? A hotarat sa nu mai lase pe nimeni sa vorbeasca, sa ii inchida pe toti si sa puna capat tuturor firelor trecutului, sa-si curete sangele si sa-si vada de viata lui� sau ce a mai ramas din ea.
Se intoarse si isi vazu tatal in capatul scarii, care-l privea nedumerit. Se citea in ochii lui o conversatie interioara cu vocile care-i invadasera si lui mintea mai devreme.
Refuza o noua conversatie si urca treptele, fiind supus la fiecare pas la o durere groaznica in piept, care ii cerea sa se intoarca si sa-si aminteasca povestea.
Stia ca daca va astepta finalul, va fi nevoit sa ucida si sa incheie totul atunci, insa ideea de a fi controlat de un batran simandicos in costum scump ii producea greata.
Ajuns in capat, arunca o ultima privire in urma, la ochii ce-l priveau rugator , iar mai apoi isi lua tatal de mana si iesira amandoi de acolo.
Dupa ce usa s-a inchis, Lion s-a scuturat ca si cum ar fi fost cuprins de frig.
-Tata? Sopti intrebator Andrew.
Privi putin buimac spre fiul sau cand il vazu cu spatele la usa, gata de intoarcere.
-Nu vrei sa intri? Vocea ii era nesigura iar nelinistea i se citea in ochi.
Tanarul se intoarse brusc. Tocmai iesisera de acolo, ce tot spunea batranul?
Pentru el timpul s-a sters, totul e ingropat undeva adanc acum
Era vocea pe care el o asemanase cu Emily.Era calma si ganditoare.
Taci putin contura baiatul gandurile lasa-ma doar cu el
-Nu, daca ma gandesc mai bine batranul era un om curajos. El nu a vrut sa mai fie vizitata pivnita asta de vreun Devis.Incheie cu un zambet scurt si multumit
-Ai spus ca nu-ti pasa� ridica Lion din umeri. Tinerii de azi, va schimbati dupa vant. Continua el, incercand sa pastreze o linie amuzata si destinsa a discutiei.
Dadu fericit din cap cand observa zambetul larg de pe chipul fiului sau.
-Sa nu-l facem pe batran sa se rasuceasca in mormant, mai ales ca nu avem siguranta pamantului de pe el, spuse Andrew cu detasare.
Remarca il deranja putin pe tatal sau, insa acesta continua sa zambeasca.
Primele raze ale soarelui strabatura sticla colorata a ferestrelor, aruncand pe chipurile celor doi cioburi de culoare.
-Nu ai dormit deloc, constata Lion. Fii un pusti cuminte si culca-te acum. Rase scurt si ii arata scarile fiului sau.
Ajuns in camera lui, incerca sa cheme din nou vocea, pentru a putea discuta in liniste.
Gandurile ii erau insa neclare si oboseala isi spunea cuvantul. Se lasa purtat de vise pana spre dupa amiaza,cand frumoasele povesti conturate devenisera cosmaruri.
-Blestemat sa fii,batran ticnit! Striga Andrew in timp ce sarea din pat, plin de sudoare si respirand greu.
Toate acestea il transformau pe tanarul Devis intr-un prizonier al propriei minti, o marioneta a trecutului macabru al casei, un trecut ce nu vroia sa-si accepte titlul si sa plece, care il bantuia si ii patrunsese in toate fibrele trupului, lasandu-i doar amagirea unui tel.
Isi vazuse mama murind de doua ori, simtise prima gura de aer de doua ori� urma sa moara pentru a doua oara....
Alunga rapid gandul si reveni la pivnita. Peretii erau de fapt cadavre, puse unele peste altele, formand astfel o baza a casei. Erau perfect conservati, ca si cum ar fi suferit un proces de imbalsamare. Hainele le erau la fel de murdare ca a baiatului din viziunea lui, iar petele de sudoare erau inca acolo,ca si cum s-ar fi intors in timp.
A intins mana, vrand sa se convinga ca ceea ce vede este adevarat.
Nu!
NU atinge nimic!
Ambele voci pareau cuprinse de panica, dar si de furie. Andrew reusi sa le inchida gura si continua sa intinda mana spre perete. Cand il atinse insa, simti duritatea cimentului, nicidecum o mana care atarna inerta.
Vedea cadavrele, mirosul de praf si sudoare ii inunda narile, insa nu simtea altceva decat o suprafata neteda, ca de ciment sau pavaj dur, insa mainile nu puteau simti sau trece in relief peste trupuri.
Licarirea de manie disparu si in lumina slaba a becului aparu acelasi baietel ca in seara incendiului, de data asta cu un zambet larg pe fata si cu ochii vicleni. Langa el se vedea silueta unui batran imbracat in haine scumpe, cu o grimasa trasformata intr-un ras puternic, cu fata deformata de rautate, iar ochii adanciti in fundul capului aruncau sageti cu venin peste tot.
Batranul Devis�isi spuse Andrew
Pastreaza-ti gandurile pentru tine, pustiule! i-o arunca batranul pe un ton ironic
Mi se pare mie sau tu esti in capul meu? Cine a cui intimitate o incalca? vocea tanarului devenise repezita
Impulsiv� ca mama ta raspunse si batranul mai mult meditativ
Daca te mai legi de mama jur ca�jur� amenintarea se simtea si in felul accentuarii
Ca ma omori? Asta urma sa gandesti,nu? scoase un tipat trasformat intr-un ras ciudat Sunt putin mort�deja
Oare capul lui devenise un hotel pentru voci? A hotarat sa nu mai lase pe nimeni sa vorbeasca, sa ii inchida pe toti si sa puna capat tuturor firelor trecutului, sa-si curete sangele si sa-si vada de viata lui� sau ce a mai ramas din ea.
Se intoarse si isi vazu tatal in capatul scarii, care-l privea nedumerit. Se citea in ochii lui o conversatie interioara cu vocile care-i invadasera si lui mintea mai devreme.
Refuza o noua conversatie si urca treptele, fiind supus la fiecare pas la o durere groaznica in piept, care ii cerea sa se intoarca si sa-si aminteasca povestea.
Stia ca daca va astepta finalul, va fi nevoit sa ucida si sa incheie totul atunci, insa ideea de a fi controlat de un batran simandicos in costum scump ii producea greata.
Ajuns in capat, arunca o ultima privire in urma, la ochii ce-l priveau rugator , iar mai apoi isi lua tatal de mana si iesira amandoi de acolo.
Dupa ce usa s-a inchis, Lion s-a scuturat ca si cum ar fi fost cuprins de frig.
-Tata? Sopti intrebator Andrew.
Privi putin buimac spre fiul sau cand il vazu cu spatele la usa, gata de intoarcere.
-Nu vrei sa intri? Vocea ii era nesigura iar nelinistea i se citea in ochi.
Tanarul se intoarse brusc. Tocmai iesisera de acolo, ce tot spunea batranul?
Pentru el timpul s-a sters, totul e ingropat undeva adanc acum
Era vocea pe care el o asemanase cu Emily.Era calma si ganditoare.
Taci putin contura baiatul gandurile lasa-ma doar cu el
-Nu, daca ma gandesc mai bine batranul era un om curajos. El nu a vrut sa mai fie vizitata pivnita asta de vreun Devis.Incheie cu un zambet scurt si multumit
-Ai spus ca nu-ti pasa� ridica Lion din umeri. Tinerii de azi, va schimbati dupa vant. Continua el, incercand sa pastreze o linie amuzata si destinsa a discutiei.
Dadu fericit din cap cand observa zambetul larg de pe chipul fiului sau.
-Sa nu-l facem pe batran sa se rasuceasca in mormant, mai ales ca nu avem siguranta pamantului de pe el, spuse Andrew cu detasare.
Remarca il deranja putin pe tatal sau, insa acesta continua sa zambeasca.
Primele raze ale soarelui strabatura sticla colorata a ferestrelor, aruncand pe chipurile celor doi cioburi de culoare.
-Nu ai dormit deloc, constata Lion. Fii un pusti cuminte si culca-te acum. Rase scurt si ii arata scarile fiului sau.
Ajuns in camera lui, incerca sa cheme din nou vocea, pentru a putea discuta in liniste.
Gandurile ii erau insa neclare si oboseala isi spunea cuvantul. Se lasa purtat de vise pana spre dupa amiaza,cand frumoasele povesti conturate devenisera cosmaruri.
-Blestemat sa fii,batran ticnit! Striga Andrew in timp ce sarea din pat, plin de sudoare si respirand greu.
![[Imagine: hentai1.png]](http://i423.photobucket.com/albums/pp315/denjinokokoro/hentai1.png)