Blestemul sangelui

[Ryuu]

Capitolul 9

Teroarea ii cuprinse pe amandoi, tinduindu-i de prima treapta, reci,imobili, ca niste statui ale trecutului.
Interiorul era intr-adevar macabru, atat de ingrozitor incat furia trecutului invia si venea ca un curent peste cei ce admirau opera timpului si a sangelui nobil.
-Nici un Devis n-ar trebui sa vada asta� murmura Lion intepenit de spaima.
Andrew se simti cuprins de flacari, insa adierea maniei ii racori mintea si ii uda samanta urii,facand-o sa incolteasca.
Privirea ii era pierduta, iar ochii atintiti asupra peretilor pivnitei sclipeau rosiatic,spacefacandu-l sa arate ca un demon la ananghie,spaceinlantuit in propria minte bolnava si inecata in noroi.
Imaginea pivnitei ii aducea cu ea aroma de praf si sudoare, simtea cum soarele il patrunde si-i chinuie fiinta, lacrimile cum ii uda obrajii palizi si murdari, cum oamenii se prabusesc si mor, sperand la o lume mai buna, fara chinuri si fara pacat.
Ceea ce simtea nu erau decat amintiri,spaceunele intiparite atat de bine in memorie,spaceincat un tremur ii cuprinse trupul ,apoi o mana nevazuta il impinse in jos, pe scari,spacecatre relieful tenebru al peretilor.

-Nu,Andrew! Striga barbatul.
Lion intinse mana pentru a-si prinde fiul.
Fictiune.
Nu strigase si nici nu intinsese mana.
Corpul nu mai asculta nici o comanda a creierului.
Totul se intampla in mintea lui,spacealtfel nu putea fi tintuit si deconectat de propriul organism, desi isi auzea respiratia si bataile neregulate, puternice si panicate ale inimii.
Putea sa simta, asta era sigur.
Crampe puternice ii fulgerau stomacul, il faceau sa respire mai des, sa transpire, insa nu-si putea misca trupul in incercarea de a opri durerea.
Se gandea la o solutie rationala, cand un val de aer ii biciui spatele si ii sfasie haina.
� Lion! �
Vocea venea din interiorul sufletului sau, alinandu-i teama, dar intunecandu-i si ratiunea.
Avea un timbru suav, dulce, delicat, ca cel al unei tinere mame.
Deschise ochii mintii, cei care priveau gandurile si se cutremura cand vazu ca in mintea lui e aceeasi imagine obsedanta a pivnitei.
� Nu lasa panica sa te cuprinda!� ii spuse persoana din mintea lui,spacepe un ton autoritar, dar bland.
�Nu�las�panica� sa ma prinda��
-Nu las panica sa ma prinda!
Reusise. Articulase cuvintele, scosese sunetele in afara mintii lui.
Incerca sa-si ridice mana, vazu ca ordinul dat de creier este executat.
Se putea misca, lanturile picasera.

Un suras amar se asternu in coltul gurii lui Andrew cand isi vazu tatal, stand in acelasi loc unde il lasase.
Se gandea la soarta cruda ce il astepta, nu vroia sa-si vada tatal mort, insa nu putea ierta un Devis, niciodata.
Natangule!
Isi intoarse privirea si se vazu la o distanta de o palma de zidul pivnitei. Unul din cadavre il privea in ochi,spacerugator, cersind indurare.
Peretii erau plini de ochi,toti atintiti asupra lui, unii plini de teroare, altii blanzi, altii cu speranta inca intiparita in licarirea becului.
Era uimitor cat de bine fusesera conservati.
O adevarata minune a stiintei si a timpului� gandi tanarul.
�Copil stupid, lipsit de minte, nu minunile sunt scopul tau!�
Acum isi dadu seama.
Vocea venea din interiorul lui,simtea cum fiecare cuvant articulat de strain ii biciuia inima, ii arunca otrava in suflet si ii facea privirea mai manioasa, sclipirea mai rosie.
Era timbrul unui barbat matur, varsta la care vechiul �el� nu ajunsese niciodata, era poruncitor si stapanit de manie, de ura, veninul se scurgea printre cuvinte, perforand ca acidul farama de suflet ce ramasese in Andrew.

Am citit si mi-a placut>_<
Dupa cum ai vazut ti-am pus prin text cuvantul space...de ce ?pai tu ai pus space dupa unele cuvinte , iar dupa altene nu ai pus...adica ai pus space dupa unele semne si etc..intelegi tu
greseli nu am vazut deloc , iar descrierea este buna:D
sper sa apara mai repede capitolul urmator8-| dar mai repede ca vreau sa vad ce se mai intampla
ja'
:bye: