Blestemul sangelui

[Jigoku]

[center]Capitolul 6[/center]
Trupul lui John era cuprins de spasme,insa se vedea clar ca nu se mai poate face nimic pentru el.
In privirea lui se putea inca citi groaza si mania, in acelasi timp.
Avea urme de sange pe maini, probabil incercase sa se apere iar in miscarile lui defensive, atacatorul il impinsese in bucata de metal de pe varful careia acum se scurgeau picaturi de sange.
Strigatul de durere si furie a lui Andrew strabatu linistea diminetii tarzii si alarma intreaga casa.
Toti se adunara la grajduri, in timp ce Amurg necheza si se agita in micuta lui boxa, lovind din cand in cand usa,sperand sa cedeze.
Lion ramase nemiscat vazandu-si fiul cum plange si cum imbratiseaza un cadavru, strigandu-i ca e timpul sa termine cu glumele.
Fata lui Andrew era afisata o grimasa de durere sfasietoare, lacrimile ii izvorau si sareau cand dadea capul dintr-o parte in alta,sperand sa se trezeasca si sa isi dea seama ca totul era un vis.
Parul lung si negru era incalcit acum, iar pe firele lui atarnau picaturi de sange, ca roua.
Tatal sau incerca sa-l traga de langa John si-l tranti pe o gramada de paie, strigandu-i sa se linisteasca inainte sa se raneasca.
Divon si doamna Devis ramasesera socate la acea dezlantuire a furiei, neputand nici sa se retraga, nici sa dea vre-un ajutor.
Zece minute mai tarziu, in jurul casei roiau duzine de politisti,medici si anchetatori care promiteau marea cu sarea si isi exprimau regretele superficial.
Detectivul Tyler era la inceput de drum, iar John era primul sau caz, asa ca scuzele si reactiile lui au fost cele mai sincere, singurele la care Andrew a reactionat, multumindu-i pe un ton jos, ragusit, sfasietor.
Amurg era liber, dar nu avea chef de alergat sau jucat, nici macar morcovii din gradina sau merele din livada nu i se mai pareau atragatoare, desi inainte tanjise dupa ele.Se multumea sa stea langa stapanul lui, nechezand usor,melodios,cu ochii lui negrii, umezi si profunzi incercand sa stapaneasca furia lui Andrew.
Sasha zacea intinsa pe o parte, undeva departe de privirile curiosilor, plangandu-si in liniste prietenul si regretand afurisita de boxa care-a tinut-o inchisa, care n-a lasat-o sa-si salveze fratele uman.
Isi dorea moartea mai mult ca orice, iar sentimentul de loialitate o ardea in interior.
Stia ca se intorsese de atatea ori de la moarte doar pentru a fi alaturi de John si acum el a cutezat sa paraseasca lumea fara s-o ia.
-Sasha? Sopti Andrew apropiindu-se, cu Amurg pe urmele lui.
Iapa isi ridica privirea si disperarea din ochii ei se contopi cu cea a tanarului si se simti unita de el prin suferinta,astfel incat necheza usor si dadu din cap , parca chemandu-l mai aproape.
-Stiu ca e greu fetito,continua tanarul, la fel de sfasietor si soptit, asezandu-se langa iapa.
Sasha isi aseza capul pe umarul lui, privindu-l cu teama.
-E in regula, ii spuse si o mangaie pe cap, ca pe o fetita ratacita.
Amurg isi etala comoara intunecata in lumina soarelui, stralucea ca un diamant, insa nu asta il interesa acum.
Vroia doar sa-si vada stapanul razand cu John ca inainte, sa i se dea cate-un mar dupa fiecare plimbare.
-Andrew?
-Da,tata