Blestemul sangelui

[Jigoku]

Capitolul 2

Sirenele spargeau linistea noptii, ridicand in urma lor praful de pe alee. Doi oameni au coborat din ambulanta si au alergat spre corpul inert al tinerei Emily.
In timp ce unul ii verifica pulsul,colegul sau desfacu o targa.Lion privea pierdut intreaga scena. Un calm care nu-i apartinea pusese stapanire pe el.Ceva in interiorul lui ii spunea sa lase lucrurile sa decurga normal, totul urma sa fie bine,viata avea sa decurga normal,Emily avea sa se ridice singura si sa-i zambeasca la fel de cald ca intotdeauna, iar el urma sa mangaie usor salasul copilului,insa totul era doar o iluzie.
Doamna Devis si fiica ei s-au uitat un moment una la alta,dupa care au inceput sa lacrimeze discret,apropiindu-se de Lion si privindu-l cu falsa compasiune.Batrana arunca o privire plina de multumire dar si uimire tinerei Divon, dupa care isi mangaie fiul. Fata isi arcui buzele subtiri intr-o tentativa de zambet,iar ochii ii scanteiau de placere.
-Ce s-a intamplat ? sopti tanarul, revenit brusc la realitate.
-S-a impiedicat pe scari ! icni doamna Devis printre suspine.
Le privi pe amandoua cu suspiciune,citind in privirile lor multumirea si entuziasmul. Ele sperau ca Emily sa piarda copilul, sa nu o mai lege nimic de un Devis si sa plece pentru totdeauna. Nu vroia sa auda false pareri de rau, asa ca isi saruta mama in fuga,dupa care lua cheile de la masina si se indrepta spre iesire cu pasi mari, parca special calculati.
Pana la spitalul din orasel erau cam zece minute,dar nu avea de gand sa piarda timpul,asa ca apasa pedala de acceleratie si zbura pe sosea.
Incepuse sa realizeze cat de grava era toata situatia.Pana acum cateva minute fusese cuprins de o forta exterioara,una care il calma si ii ordona sa fie linistit, ca o adiere ce-i trecea prin minte ucigand orice urma de nesiguranta.
I se parea nedrept sa fie stapanit de altceva,desi nu stia exact ce.Uneori simtea nevoia de a se exprima, de a plange si de a simti durerea pe care cei din jur o aratau.
Ii era pur si simplu imposibil.
Acum insa,puterea aceea disparea. In locul privirii intunecate si ciudat de calme de dinainte,aparu disperarea si teama puse stapanire pe trupul sau.Mainile ii tremurau si incerca sa tina masina pe sosea.
-Doamne,Emily