Complicat

[Clau~]

Am adus si al doilea capitol~ So... Lectura placuta~ ^^ Si multumesc celor ce citesc si ma sustin. 'Love you all~

Mikky-rock68: Aw~ Multumesc, scumpo~ Multumesc ca esti aici mai tot timpul si ma incurajezi in tot ce fac. 'Love you so much~ Da, Steve poate fi dur. Dar ai sa vezi cu cine e dur. Si, nu stiu, poate cei doi - Fuyu si Steve - chiar au o relatie. Cine stie? :))
Kira's Scarlet: Aw, ma bucur ca "infierbant cititori". :)) Da, stiu, Aki e personajul meu preferat~ E... Asa dulce~ :)) Mersi mult pentru toata sustinerea ta~ Kiss-you~ ^^

Capitolul II


Surprize neplacute si tremur incontrolabil

Akira nu dormise deloc in acea noapte. Inca de cand fusese la interviu si devenise un angajat al Brock&Dock se invartea fara rost prin jur. Fusese cu Chizu, colegul lui de apartament, la cumparaturi, pentru a-si lau niste costume. Cu toate ca stia ca nu avea de ce sa fie asa ingrijorat, era. In prima instanta fusese fericit, apoi fusese ingrijorat si stresul nu il mai parasi de atunci. Acum, cand statea din nou in fata cladirii, stresul parca i se mai domoli.
- Nu e decat o cldire... isi spuse el si zambi increzator. Simtea ca, pentru prima data in ultimele zile, e mai increzator in el. Insa tot acel sentiment de siguranta se duse cand auzi o alta voce din spatele lui, spunandu-i:
- Da, dar inauntru... Barbatul fluiera, apoi continua la fel de rece. Inauntru nu e deloc asa pasnic. Akira se intoarse si dadu cu ochii de acel tip de care aproape ca se lovise acum doua zile, cand fusese pentru prima data in biroul lui Fuyu si a lui Steve. Iar acum statea acolo, cu privirea pierduta undeva in zare si tigara aprinsa si fumeganda intre buze; era prea intimidant pentru el. Prea intimidant... Purta haine lejere, de parca s-ar fi dus la cumparaturi, insa avea gust. Arata aproape ca acele modele ce le vezi pe revistele pretentioase. Da, exact ca un model arata. Si-l si imagina inconjurat de femei care ii cereau autografe; ce imagine jalnica. Blondul trecu mai departe, spre intrarea in cladire, lasandu-l pe el in fata portii, in costumul lui ce arata caraghios pe el. Cand il probase, ii statea bine, dar acum... Acum i se parea ca ori e prea larg, ori nu sta cum trebuie. Se mai uita o data dupa barbatul ce trecuse pe langa el si si-l imagina in costum. El nu avea sa fie niciodata asa. Cu un oftat deprimat si pasi lenti, fara sa aiba chef de ceva, intra in firma si se aseza la biroul ce de atunci avea sa devina al lui. Era un spatiu mic, curat si nefolosit; si era al lui. Zambi pentru scurt timp, uitandu-se apoi sa verifice daca nu il vede nimeni - nu voia sa creada noii colegi despre el ca e un nebun care ranjeste ca alienatul de unul singur. Incepu sa isi scoata mai multe lucruri din servieta cu care venise, aranjandu-le pe birou. Dupa un sfert de ora locul arata ca biroul sau de acasa. Iar cel mai important lucru de acolo era colectia lui de figurine Sailor moon. Auzi din spatele lui un chicot si, jenat, se intoarse, dand cu ochii de un barbat ce ii zambea prietenos.
- Buna, buna. Ce sunt alea? Papusi? Akira se uita urat la barbat si spuse pe un ton taios:
- Sunt figurine de colectie! Sunt printre cele mai scumpe figurine! Nu sunt... Papusi! Colegul lui rase scurt si ridica mainile in semn de pace, spunand apoi:
- Eu sunt Cho. Esti nou, nu? Revenindu-si in fire, Akira dadu din cap si isi ceru scuze pentru tipatul de mai devreme.
- Nu e nimic. Ei, cum te cheama? spuse acesta si se rezema de biroul lui Aki, luand una din figurinele lui prestioase; o invarti cu grija, astfel incat noul lui coleg sa nu aiba de ce sa se rasteasca.
- Ma numesc Akira, spuse brunetul cu un zambet amiabil pe fata si simti, deodata, ca e prost imbracat pentru locul in care se afla. Acel Cho nu purta decat haine lejere, ca si blondul ce il intalnise de dimineata. Iar el era intr-un afurisit de costum. Si nici nu statea cum trebuie pe el!
- Incantat, Akira, spuse Cho si stranse scurt mana brunetului. Daca tot esti nou... Noi avem un fel de traditie pe aici. Organizam un fel de petrecere. Usi inchise, nu-ti fa griji. Doar cei din departamentul asta. Si sefii, in caz ca vor. Ce zici? Akira vru sa refuze la inceput, gandindu-se ca nu e prea comod pentru el sa se desfasoare intr-o multime de oameni, insa, pana la urma, accepta, iar Cho scoase un sunet de fericire, spunand:
- Super. Vorbim la pranz despre asta! Cu un zambet multumit pe chip, Cho isi lau la revedere de la Akira si il lasa pe brunet singur. Aki ofta nesigur si vru sa deschisa un dosar, cand auzi vocile unor femei vorbind si razand. Ridicandu-si privirea, il zari pe blondul "smecher". Ca si in imaginatia lui, era inconjurat de femei... Blondul se uita scurt timp la el, fixandu-i privirea si Akira simti ca un nod i se pune in gat. Ce era cu sentimentul acela de pericol ce il avea in preajma lui? Il vazu cum zambeste femeilor si le vorbeste scurt - totusi lingusitor -, tinanadu-si privirea inca spre el. Aki incerca sa il ignore, insa, cand vazu ca se indreapta spre el, teama si nesiguranta il cuprinsera din nou si avu senzatia sa vomite. De ce i se intampla lui asta?...
- Tu, Akira sau cum te numesti! Steve zice sa vii in biroul lui. Auzi vocea aceea si il privi pe blond cu o figura uimita. Shipul atat de masculin al acestuia ii inspira si mai multa teama. Ce voia Steve de la el? Si de ce l-a pus pe el sa il cheme? Nu ii placea senzatia ceea; plus ca inca ii venea sa verse.

:::::: * ::::::

Inca de dimineata, de cand se trezi si realiza ca nu mai are zile libere, Daniel se simti nervos. Voia sa mai leneveasca putin in pat, sa poata avea si el ceva odihna. Insa trase de el insusi si se imbraca, apoi conduse pana la firma. Cand sa intre, dadu iar de nou venitul acela si nu se putu abtine sa nu comenteze rautacios. Asta era el. Vazand privirea ingrijorata a brunetului ce era cu mult mai mic ca el, se bucura oarecum. Era o fericire aproape sadica, insa asta ii facuse ziua mai buna. Apoi Steve il chemase in birou si, cu o fata cat se poate de zambitoare si calma, il puse sa il cheme pe unul Akira. Imediat ce isi dadu seama cine e, si-a dorit sa fi sunat de dimineata al firma si sa spuna ca e bolnav si nu poate veni - asa cum planuise, de fapt, de la inceput. Individul acela nu ii placea. Era mult prea fricos si nu avea suficient tupeu pentru a lucra in acel domeniu. Nu stia ce a fost in capul sefilor lui cand l-au angajat, insa spera ca nu va face de ras firma. Il chema, asadar, pe acel Akira; de ce i se parea ca il priveste ca pe un pradator? Avea o privire de animal incoltit, prins in capcana. De parca Daniel ar fi incercat sa ii faca vreo ceva. Nu facuse decat sa il demoralizeze putin. Atata tot...
Inaintand pe holurile firmei, cu Akira in spatele lui, isi dadu seama ca e si mai enervant. Era ca un catelus care nu comenteaza niciodata si asculta orice spune stapanul. Intra in birou fara sa bata la usa, gasindu-i pe cei doi sefi ai sai pierduti printre hartiile de pe biroul lor, si spuse, pe un ton sec:
- Sunt aici. Fuyu dadu la o parte un teanc mare de dosare si zambi primitor, invitandu-i pe cei doi sa se aseze pe cele doua scaune din fata biroului.
- Bun. Voiam sa va anuntam ca... Insa inainte ca Fuyu sa continuie ce avea de zis, Steve sari de sub acele maldare de foi si spuse pe un ton de prezentator tv excentric:
- Avem o surpiza pentru voi! Una mare si care nu se returneaza. Se deplasa pana in spatele celor doi, Duyu oftand la fel de agasat de comportamentul galagios al partenerului sau, si spuse, vorbind mult prea atre:
- De azi sunteti o echipa! Cat de tare e asta, ah? Akira privi uimit intreg spectacolul, apoi se uita la Daniel. Desi avea o fata calma, acesta isi incorda maxilarele si, pe un ton nervos, spuse hotarat:
- Eu lucrez singur. Tot timpul am facut-o. Nu sunteti multumiti de rezultat?
- Ba da, Daniel... Nu e asta. Avem nevoie de poze bune, dar si de articole bune, incerca Fuyu sa intervina, cu un zambet stramb pe fata. Veselia lui Steve pali cand vazu fata nu prea fericita a lui Daniel...
- Eu nu lucrez in echipa! spuse din nou blondul, de data asta ceva mai furios. Se uita spre Akira, ce statea aproape speriat in scaunul lui si marai scurt, de parca ar fi fost vina lui ca el se gasea in acea situatie. Fuyu, oftand deznadajduit, ii facu un semn lui Steve si brunetul, cu o figura serioasa, ii spuse subalternului sau:
- Mai bine mergem sa te calmezi la o tigara, Dany. Blondul ingana un "tch" enervat si se uita din nou urat la Akira, apoi parasi biroul, impreuna cu Steve. Akira ramase nemiscat, uitandu-se cu un zambet singherit pe chip la Fuyu; ce se intampla?...