Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

[Yaoi] Orasul Ruina

#4
Capitolul 2


-Ai idee cat de absurd e ceea ce ai zis? Ce motiv as fi putut sa am ca sa-l omor pe Giggy? Eram prieteni! Chris se lasa inapoi in scaun si incepu sa-si maseze tamplele prin miscari circulare in sensul acelor de ceasornic.
-Traim intr-o lume competitiva, manata in primul rand de ambitii mai putin inocente, observa celalalt barbat cu o detasare de invidiat.
Chris ar fi vrut sa-l intrebe daca ambitia -orice fel de ambiti- are vreo fatada inocenta, insa se abtinu, adacandu-si din nou aminte ca asta nu e tocmai momentul potrivit pentru a face pe desteptul, chiar daca era destept.
-Nu vreau sa fiu nepoliticos, insa nu ar trebui sa lasi intrebarile astea in seama autoritatilor. Nu am niciun motiv ca sa-ti dau tie raspunsurile.
-Si totusi o faci.
-Si totusi o fac, repeta Chris ca un robot.
-De ce?
-Pentru ca vreau sa scap cat mai repede de dumneavoastra ca sa-mi pot continua treaba. Chris se uita instinctiv spre usa inchisa din partea opusa a incaperii, rugandu-se in gand sa fie deschisa cat mai repede de un om al legii. Stia ca o data ce ei vor veni, barbatul din fata sa se va ridica si va pleca sau, poate, se va evapora pur si simplu, asa cum povesteau zvonurile.
Din pacate, insa, norocul nu parea sa fie de partea lui in acea zi. Politistii nu veneau atat de repede pe cat vroia, iar barbatul din fata lui arata al naibii de comod, stand acolo, parand fara nicio alta grija, inafara de cea de a-i face lui ziua un calvar.
-Tot timpul esti atat de direct?
-Doar cu persoanele care dau buzna in viata mea si fac acuzatii nefondate, i-o intoarse Chris obosit. Nu va suparati, domnule Torch, dar nu aveti altceva mai bun de facut decat sa ma interogati pe mine? Nu sunt tocmai un cetatean model, dar imi respect vecinii si-mi platesc taxele. Facu o pauza apoi adauga cu subinteles. Si nu imi omor prietenii.
-Dar nici nu pari foarte afectat de pierderea unuia dintre ei.
Atat de calm si netulburat, gandi Chris. Poate era ceva obisnuit pentru Jace Torch sa se impiedce de cadavre.
Ofta.
-Sunt afectat, dar la fel ca dumneavoastra am o meserie de facut. Daca aveti macar niste cunostiinte elementare despre arheologia extraterestra -si banuiesc ca aveti, altfel nu ati fi aici- ati sti ca trebuie sa securizez exponatele pana cand nu vor deveni complet inutile sau, in cel mai rau caz, periculoase.
-Sunt doar niste vase...
-Care emit energie extraterestra, ii aduse Chris aminte.
-Din cate stiu eu energia extraterestra nu este periculoasa pentru populatie.
Chris incepea sa-si piarda rabdarea. Se uita cu coada ochiului la ceasul de pe perete. Nu avea timp pentru o lectie de para-arheologie pentru incepatori.
-O sa va raspund printr-o intrebare: unde v-ati nascut, domnule Torch?
-Nu vad ce legatura are asta cu ceea e discutam noi acum.
-Doar raspundeti la intrebare. E cat se poate de simpla. Ce aveti de pierdut?
Jace Torch se incrunta, insa, pana la urma, raspunse:
-Phedonia 3.
-Planeta Apei, mormai Chris pentru sine.
Nu fusese niciodata pe Phedonia 3, insa auzise povestile si isi invatase lectiile cand fusese la scoala. Phedonia 3 era singura planeta din Federatia Phedonia a carei suprafata era aproape in totalitate acoperita de ape. La suprafata ei nu existau decat doua orase, construite de colonistii ce s-au stabilit acolo in urma cu cateva sute de ani. Insa, la fel ca si pe celelalte planete din Sistemul Phedonia, chiar si acesta adapostea urmele unor vechi civilizatii in maruntaiele ei. Urme, care in acea intindere de ocean, se manifestasera sub forma unor uriase orase subacvatice. Profitand de tehnologiile aduse de pe Pamant, colonistii au reusit pana la urma sa le modifice si sa le tranforme in asezari ideale. In prezent, cel putin din cate stia Chris, majoritatea populatiei de pe Phedonia 3 traia in unul din cele 20 de orase subacvatice.
-Poftim?
Chris clipi, trezindu-se din reverie.
-Imi cer scuze. Tusi ca sa-si drege glasul, apoi continua: aveti dreptate: energia extraterestra nu e periculoasa pentru mine sau pentru oricine care a stat destul de mult in preajma ei, aici putand fi vorba de intreaga populatie de pe Phedonia 1. Dar dumneavoastra - ei bine- sunteti...mai sensibil. Chris inghici in sec. Jace Torch arata oricum numai sensibil nu, insa acesta era adevarul. Stia ca exponantele nu emiteau foarte multa energie, insa prefera sa fie sigur. Toti locuitorii Federatiei Phedonia fusesera expusi in ultimele cateva sute de ani la o forma sau alta de energie extraterestra, insa fiecare planeta avea caracteristicile ei. Chris stia ca s-ar confrunta cu aceeasi problema daca ar incerca sa stea prea mult timp in preajma minereurilor exploatate de pe fundul oceanului panetei Phedonia 3.
-Vi se pare ca arat ca o persoana sensibila, domnule Handerson?
Chris aproape zambi cand auzi tonul acela calm si usor retinut. Aproape. Privi statura impunatoare a barbatului din fata sa, umerii largi, incordati, fata parca sapata in piatra, cu trasaturi dure si hotarate. Nu, Jace Torch nu parea deloc un om sensibil. Ba din contra...
-Stiti foarte bine ce vreau sa zic. Si nu, nu aratati deloc sensibil. Doar al naibii de periculos, gandi Chris, insa nu mai adauga nimic.
-Sunt un vanator de recompense. Daca as fi sensibil...afacerile mele ar fi afectate.
-E perfect de inteles.
-As vrea sa stiu ce s-a intamplat, mormai Chris.
Privirea ii cazu asupra fisei de pe birou, insa gandul ii zbura la omul mort din sarcofag. Oare ce cautase Giggy acolo? Daca avusese probleme de ce nu venise direct la el. Nu erau tocmai cei mai buni prieteni, insa stia ca daca ar fi putut sa faca ceva pentru el, l-ar fi ajutat. Spre surpriza lui, simti o unda de tristete cu totul neasteptata. Era adevarat ca Giggy fusese un escroc sordid si oportunist, dar era numai unul dintre cei ce isi castigau traiul de pe azi pe maine la marginea infloritorului comert cu antichitati din Adiante. Misterioasele ruine de curart verde ale civilizatiilor disparute ofereau o varietate intreaga de moduri de a obtine profit pentru antreprenorii abili. Giggy nu fusese unul dintre cei mai rai din multimea celor ce lucrau la Zidul din Orasului Ruina, asa cum numeau specialistii ruinele ce inconjurau orasul Adiante.
Fusese o pacoste, dar o pacoste simpatica. Avea sa-i fie dor de el.

Cateva ore mai tarziu, Chris isi sprijinea capul de suprafata lucioasa a barului si privea pierdut spre televizorul micut din coltul incaperii. Moartea lui Giggy nu ajunsese la stiri, insa nici nu era de mirare. Cine si-ar fi pierdut vremea cu moartea unui sobolan de ruine? Totusi, asta nu-l facea sa se simta mai bine. Ofta obosit si se intonse dupa paharul de bere pe jumatate gol. Bau restul continutului dintr-o inghititura, apoi ii facu semn barmanului sa-i mai aduca inca unul.
-Ar trebui sa o iei mai usor, zise acesta in timp ce ii umplu din nou paharul lui Chris. E deja a treia si nu esti aici decat de o ora.
-Am avut o zi grea. Chris lua paharul si sorbi din el, ducandu-si din nou privirea spre televizor. Stirile se terminasera.
-Am auzit.
Chris is ridica ochii spre el, surprins. Barmanul ii zambi.
-Vestile circula repede in zona asta. Ar trebui sa sti asta deja.
-Mda. Uneori uit. Chris ridica din umeri.
-Ce au zis politistii? Tu ai scapat?
-Nu pe de-a-ntregul. Epuizat de orele lungi de interogatoriu al politiei, Chris isi lasa din nou capul sa se odihneasca pe bar. Detectivul Alvaro, continua el, zicea ca se crede ca Giggy a murit candva intre miezul noptii si ora trei dimineata. Eram acasa la ora aia.
Barmanul se incrunta.
-Singur, presupun?
Jake nu se satura niciodata sa aduca in discutie subiectul sex. Chris ofta. Cu aproape un an in urma pusese capat celei de-a treia casatorii de convenienta si nu facea niciun secret din faptul ca era liber pentru o a patra. Chris era constient ca atunci cand venea vorba de relatii, Jake avea o experienta considerabila, insa nu vroia sa se transforme in micul sau experiement. Stia destul de multe despre istoria Pamantului, incat sa inteleaga importanta unei casatorii si, deasemenea, cunoastea foarte bine normale sociale ale Federatiei Phedonia, incat sa fie constient ca exista asa numita obligatie sociala, ridicata aproape la rangul de lege, de a te casatori, insa el nu se vedea pregatit pentru pasul asta. Bine, nu se mai vedea pregatit. Fusese o data aproape, mult prea aproape si lucrurile se terminasera prost. Nu vroia sa treaca inca o data printr-o situatie ca aia. Si, totusi, casatoriile de convenienta nu erau cine stie ce problema. Majoritatea populatiei le experimenta macar o data. Nu erau altceva decat o simpla relatie legalizata valabila pentru un an. Daca dupa un an juramintele nu erau innoite, casatoria se desfacea automat. Insa, daca rodul unei casatori de convenineta era un copil, atunci acesta casatorie se transforma automat intr-o Sfanta Casatorie, un legamant permanent si foarte greu, daca nu chiar imposibil de rupt. Chris era sigur ca putea sa-i numere pe degete pe cei care obtinusera un divort dupa o Sfanta Casatorie. In toate cazurile, intreaga afacere se dovedise a fi un adevarat dezastru financiar si social.
In orice caz, majoritatea parintilor isi indemnau odraslele sa incerce macar o casatorie de convenienta inainte de a incheia Sfanta Casatorie. Cei ce refuzau se vedeau intr-un final izolati de societate. Invitatiile sociale incetau sa mai apara, angajatorii deveau din ce in ce mai stricti si prietenii, mai ales cei casatoriti, dispareau. Chris era constient ca asta putea sa-i distruga nu numai viata sociala, ci si afaerea, dar, la cei 25 de ani ai sai, nu se vedea inca pregatit sa incheie o casatorie, indiferent de felul ei. Nu era ca si cum ar fi avut in vedere vreun candidat sau candidata. Ofta. Macar un lucru lucra in favoarea lui. Populatia Federatiei Phedonia nu privea cu ochi rai relatiile dintre persoanele de acelasi sex, asa cum se intampla pe Pamant. Bine, atata timp cat acele relatii sfarseau printr-o casatorie, isi aminti Chris repede.
Chris se juca cu paharul de bere si evita privirea lui Jake.
Viata lui sexuala, niciodata una care putea fi catalogata ca fiind extraordinara, devenise de-a dreptul muribunda in ultima jumatate de an.
-Cum verifica ei ca o persoana dormea linistita la ea in pat in timp ce o crima era infaptuita?
Jake isi incrucisa mainile pe piept.
-Cu sigurata ar fi mai usor de dovedit daca persoana in cauza nu ar fi fost singura in pat. Acum vezi ce risti daca esti celibatar pentru prea multa vreme?
-Ai dreptate. Niciodata nu sti cand s-ar putea sa ai nevoie de un alibi pentru o crima, comenta Chris cu sarcasm.
Ingrijorarea inlocui buna dispozitie de pe chipul lui Jake.
-Chris, esti -sti tu- bine?
Incepea deja, gandi Chris.
-Nu-ti face griji. Nu e nevoie sa chemi doctorii inca. Nuo sa fac o cadere nervoasa in fata ta. Sunt doar obosit. Dupa ce politia si domnul Torch au plecat,a trebuit sa cataloghez toate artefactele si sa o fac repede. Au stat prea mult in atmosfera exterioara fara sa aiba conditiile necesare. Mi-a trebuit mai multa energie decat credeam la inceput. Insa, totul s-a sfarsit cu bine. Nu am pierdut niciunul. Iar, in mod ciudat, clientul meu pare al naibii demultumit. Se pare ca descoperirea unui cadavru intr-un sarcofag extraterestru e considerata o publicitate al naibii de buna pentru genul de muzeu pe care il conduce. Mi-a marit pana si comisionul, chit ca nu am facut nimic ca sa-l merit.
-Imi pare rau. Doar ca mi-ai spus ca doctorii te-au sfatuit sa stai departe de situatiile stresante, asa ca...
-Stai linistit. Indiferent ce zic doctorii, viata unui om a ruinelor e stresanta. Trebuie doar sa inveti cum sa faci fata stresului. In plus, ce te face sa crezi ca am avut o zi stresanta? Nu am facut decat sa petrec cateva ore in compania politiei si a unui vanator de recompense.
-Stai sa vad daca am inteles. Vanatorul a ramas?
-Nu numai ca a ramas, dar a si participat la interogatorii. A raspuns calm la toate intrebarile care i-au fost puse, si-a lasat adresa de contact, apoi a plecat, spunand ca va ramane in Adiante pana cand toata afacerea asta va fi terminata.
-Ciudat.
-Stiu, dar momentan sunt prea obosit ca sa ma gandesc ce ar putea insemna un parteneriat intre politie si una dintre ghildele de vanatori de recompense. O sa o fac maine, dupa ce am parte de un somn bun.
Zicand asta, se ridica de pe scaun si puse o bacnota pe bar, apoi se intoarse si se indrepta spre iesire, aruncand un noapte buna anemic peste umar prietenului sau din copilarie. Simtea ca ceva nu e bine in afacerea asta, insa mintea lui obosita nu vroia si nu putea sa puna la punct toate detaliile.
Totusi, de un lucru era sigur. Asta nu era ultima oara cand il va vedea pe Jace Torch.

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui



Răspunsuri în acest subiect
Orasul Ruina - de MiraA - 16-08-2012, 11:25 PM
RE: Orasul Ruina - de AiciSunt - 17-08-2012, 12:27 AM
RE: Orasul Ruina - de October - 18-08-2012, 12:34 PM
RE: Orasul Ruina - de MiraA - 15-09-2012, 05:25 PM
RE: Orasul Ruina - de MiraA - 27-09-2012, 12:33 AM
RE: Orasul Ruina - de rali2009 - 27-09-2012, 02:25 PM
RE: Orasul Ruina - de MiraA - 29-10-2012, 11:22 PM
RE: Orasul Ruina - de MiraA - 03-12-2012, 02:14 AM
RE: Orasul Ruina - de caramele cu pedale - 07-12-2012, 11:39 PM
RE: Orasul Ruina - de MiraA - 19-12-2012, 03:48 AM
RE: Orasul Ruina - de ArtieS - 20-12-2012, 12:45 AM
RE: Orasul Ruina - de caramele cu pedale - 12-05-2013, 02:21 PM

Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Orasul Anormal Ke$ha 5 3.556 30-10-2010, 10:40 AM
Ultimul răspuns: Aly
  Sin City - Orasul pacatelor [+16] Arya 12 7.840 23-11-2008, 06:38 PM
Ultimul răspuns: diabolique_alien


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)