Picaturi.

[hiimera]

Original au fost diactrice, dar am modificat.
Urmatorul capitol a sosit. <3 Stiu ca nu este mare lucru, dar sper sa va placa. In curand are sa soseasca si nextul.

Capitolul II

Parfumul aromat care ma intampinase odata intrat in holul cel mare al vilei, îmi ametise complet simturile. Am ramas nemiscat pentru cateva clipe, in care ochii mei curiosi cercetau locuinta, sau doar o parte din ea, caci deja credeam ca tot acest loc este un labirint care servea la capturarea prazilor lui Yooru.
Exageram poate... nu era vina mea, comportamentul liderului era foarte straniu, nu îl mai intelegeam de cateva zile in coace, totusi ma bucuram ca nu am mai primit bataie.
Un domn imbracat la costum cu manusi albe ne ghidase spre terasa din spate unde se presupunea ca dau ochii cu familia roscatului. Simteam cum ma trec apele doar gandindu-ma la cum aveau sa fie, dar mai mult de atat cum aveam eu sa ma prezint: „Buna seara, stiti eu sunt Riku, un fel de sac de antrenament pentru fiul vostru care este un deligvent, al carui hobby este lupta de strada, lupta corp la corp si desigur sa ma tachineze pe mine.”
- Nu, nu, nu, soptisem eu printre buze, auzul roscatului fiind ascutit, percepand felul meu de a anihila astfel de ganduri ciudate.
- Ai spus ceva? Ma intreba, eu dand negativ din cap si cu plama fluturand alungam norisorul plin de imaginatie.
Cand sa intors cu spatele la mine, am rasuflat usurat de faptul ca nu a mai intrebat la ce ma gandeam, chiar nu cred ca dorea sa stie. Tensiunea era mult prea mare, totusi am reusit sa ma calmez atunci cand am intrat in terasa.
Gradina din spatele acesteia imi furase privirea. Cati trandafiri rosii, albi si galbeni puteau sa fie, toti aratand atat de gratios, fermecand complet spectatorii. Nu e de mirare de ce se numesc florile regale, iar in cazul lui Yooru pot spune ca se potrivesc. Mai ales cei rosii, parul sau era la fel de aprins ca petalele usor atinse de picaturile apei, avand un mister patrunzator si un luciu hipnotizant.
Cred ca nu mai puteam sa-mi iau ochii de la el, ajunsesem sa il sorb din priviri pe liderul yankeilor din liceu, cu toate ca era un priceput in artele martiale aveam presentimentul ca ascundea o latura delicata, blanda, tandra. Si nici acum nu imi dadeam seama de ce ma gandeam atat de intens la el, de parca imi facuse ceva care sa ma cutremure atat de tare, incat sa-l urmaresc cu pofta.
- Riku, Riku! Numele meu a fost strigat de doua ori, apoi dupa cateva secunde cand am realizat ca tatal roşcatului statea cu mana intinsa la mine. Mi-am frecat putin ochii cu dosul palmei, luandu-mi privirea de la fiul sau, Yooru avand colturile gurii arcuite intr-un ranjet care ma intimida si imi rosea obrajii, si am dat mana cu barbatul care a schitat apoi un zambet sincer pe sub mustata lui grizonata.
- Sunt foarte fericit sa te intalnesc Riku, fiul meu mi-a povestit foarte multe despre tine. Am zambit si eu la randul meu, cand deodata am inteles vorbele barbatului, am clipit de multe ori incepand sa ma holbez la dansul, apoi mutandu-mi privirea socata la Yooru care ranjea si se indrepta spre masa festiva. Plina de tavi decorate de mancarea delicioasa. Totul intr-un mod traditional asezat, desigur, care pana la urma mi-a furat mirosul si am lasat orice alt gand la o parte, aşezandu-ma pe cealalata parte a mesei, parale cu liderul yankeilor.
Inainte ca bauturile si racoritoarele sa apara, am tacut stand nemiscat cu buza inferioară acoperita de cea superioara, privind intr-un puct mort de pe lemnul de sub picioare. In acest timp sotii Asakusa discutau intre ei, urmati apoi de cativa majordomi care ii mai intrebau din cand ,in cand cate ceva.
Mi-am ridicat privirea inspre mancarea deja asezata, totul parea atat de gustos, incat iti venea sa lingi si fata de masa.
- Poti sa mananci daca doresti, nu trebuie sa astepti dupa bauturi scumpule, mama lui Yooru exclamase cand ma vazuse atat de atras de bucatele din platouri.
- Nu, nu, pot sa astept, nu imi este atat de foame. Dar stomacul meu ma tradase, incepand sa ghiortaie, roscatul lasandu-se pe scaun cu spatele si incepând sa rada in hohote, mama lui apoi poruncindu-i sa se potoleasca, dar nu se putea abtine. Ceva tipic lui... Cand il apuca, il apuca.
Era atat de amuzant incat aruncasem cu un bob de strugure in el, astfel potolindu-se si devenind serios ceea ce ma facu sa ma dau in spate, adancindu-ma mai adanc in spatarul scaunului din lemn.
Coltul gurii i se arcui intr-un ranjet, ceea ce ma facu sa tresar si fiorii sa-mi electrizeze maduva spinarii. Si dupa cateva priviri acide pe care mi le arunca, incepu sa se lase in jos, pulsul crescandu-mi si mai tare decat era inainte, iar privirea rotindumi-se in toate directiile in care el se misca. Apoi urma o lovitura pe care desigur eu o primisem in picior, nervos pe acest, lucru chiar daca ma durea putin... cam mult cei drept, ii daduse-m si eu una in picior, astfel o lupta pe sub masa incepand sa se aprinda.
Dupa lovituri aprigi si taioase ne-am rezumat la a manca linistiti, pentru a nu crea discomfort.
Nu a durat foarte mult, iar tatal lui Yooru incepuse a-mi pune cateva intrebari.
- Deci, Riku, de cand esti prieten foarte bun cu ficul meu? Stii pana acum nu a prea adus multa lume pe aici.
- Pai, cum sa o spun... cred ca a inceput totul cand, aaa...
- M-a ajutat la teme. Vocea roscatului venise in ajutor si ma salvase. Da, nu am luat o nota foarte buna la biologie si a trebuit sa fiu pentru putin timp meditat de Riku, asa relatia s-a dezvoltat.
Isi ridica privirea spre mine, suvitele cazandu-i pe frunte, pur si simplu emanand o aura atat de puternica, misterioasa care ma impietrii pe loc.
Ma rosisem tot la fata, chiar daca nu spusese nu stiu ce, cuvintele lui ajunsesera pana la inima mea. Totusi mintea, iar asta nu era de bine, puteam fi prinsi. Parintii lui nici macar nu stiau ca el fumeaza sau ca a batut o intreaga scoala de baieti. Insa vorbele sale erau chiar frumoase si daca asta era adevarat, poate ca nu...
- Nu este asa Riku.
- Cum? Tresarisem ca din transa.
- Nu este asa ca in seara asta imi explici la japoneza care este treaba cu limbajul sofisticat pe care profesoara Yimamaki doreste ca noi sa-l folosim la proza si poezie? Ma privise, apoi isi intorsese ochii spre parinti, care ma tinteau pe mine.
Simteam ca-mi ies aburi prin camasa, am dat aprobator din cap si am parasit terasa.
- Riku, daca doresti ceva de baut te rog sa cobori la mine. Mama lui era foarte generoasa si foarte draguta: parul negru si carliontat, ochii mari, abisali, piele fina si catifelata, un glas de privighetoare, trebuie sa fi orb sa nu observi cat de mult putea tine aceasta femeie la fiul ei, poate ca Yooru nu vrea sa-i spuna de lucrurile pe care le face la scoala, doar ca sa nu o îngrijoreze.
Cred ca impresia mea despre familia lui ca fiind pretentioasa si foarte aroganta a fost prost gândita, or fi ei bogati, dar sunt oameni minunati, iar Yooru... nu stiu inca.
Dupa ce am oftat, am inaintat pe holul cel mare in spatele roscovanului, care fluera liniatit, apoi dupa ce am urcat scarile, nu foarte numeroase, am fost poftit de catre acesta inauntru-l camerei sale, care era una foarte mare si foarte elegant aranjata, masculina şi bine pusa la punct.
- Inchide gura, caci daca nu ,are sa-ti intre o musca in ea.
- Scuze, am spus eu, inchizand apoi gura. Ma asteptam la o dezordine: haine aruncate, tot felul de postere ciudate, dar se pare ca m-am inselat, esti foarte punctual.
- Nici chiar asa, deobicei dimineata e dezordine, vine dupa menajera si pune hainele, caci eu trebuie sa ma grabesc sa ajung sa ma intalnesc cu amicii.
- Inteleg.
Nu eram dezamagit, nu imi coborasem privirea in jos de asta, ci doar din impuls. Simteam ca nu am aer cand il privesc in ochii, iar acum aflandu-ma pe teritoriul sau... deja greutatea era prea mare.
Cu permisiunea lui m-am aaezat pe marginea patului unde am si deschis cartea de japoneza pentru a incerca sa-i explic tanarului care este treaba cu limbajul acela sofisticat pe care profesoara noastra dorea sa-l folosim.
Simteam ca sunt privit, iar cu fiecare pagină data, ochii lui ii clipeau, urmarind felul meu de a ma manifesta - incordat, temator si timid in preajma lui. Ma simteam ca un ostatic, iar el tinea rangul cel mai mare, fiind rapitorul, credeam ca voi inebuni daca continua in acest fel.
Arunca priviri acide si din cand ,in cand ma întreba ce fac, iar eu incercam sa nu ii raspund. Nici nu stiam de ce ma aflu aici, nu eram prieteni, nu il cunosteam foarte bine, stiam ca este cel mai de temut deligvent din liceu plus alte zece licee. Eu nu aveam nici o legatura cu el.
- De ce ma aflu aici? L-am intrebat, ridicand privirea spre biroul din fata mea, unde trebuia sa fie Yooru, dar se parea ca plictiseala pusese stapanire pe el, astfel ajungand in fata usilor de la balcon, deschizandu-le larg. Ce faci? Am intrebat nedumerit.
Nu mi-a raspuns asa ca am lasat cartea pe asternuturi si m-am indreptat spre el, agale urmand umbra sa. Apoi cand mi-a simtit prezentta in spate, a facut o piruieta care complet ma amettit si i-am intalnit privirea, pe care cu greu incercam sa o evit ,deoarece ma ardea pe dinauntru de parca imi patrundea in fiinta ale sale ganduri, otravindu-ma si trezind in mine tot felul de sentimente pe care nu le-am mai simtit. Era ciudat cum de putea face asa ceva si nuintelegeam.
Saliva mi se prelingea pe esofag in jos, inghitind-o la un moment dat, mutandu-mi apoi privirea departe de a sa. Am incercat sa-i spun ceva, dar palma lui care mi-a atins obrazul cu blandete, apoi cealalata palma apucand-o pe a mea, pur si simplu ma „electrocutase” si in acelasi timp ma impietrise, ne mai putand sa misc ceva. Eram uimit de comportamentul sau atat de... tandru.
- C-ce fa-ci...? am intrebat balbaindu-ma putin, apoi raspunsul mi l-am primit printr-o sarutare scurta pe buze, care mi-a cascat ochii de tot. Dupa ce a incheiat-o a urmat alta sarutare, apoi inca una si intr-un final cand realizasem ca ceea ce face nu este bine, isi strecurase limba printre dintii mei, reusind sa-i dezlege, incepand sa cerceteze lacasul umed si cald, imobilizandu-ma cu ambele sale palme care strangeau de bratele mele.
A facut un pas in fata, eu in spate, inca unul in fata, iar eu inca unul in spate. Nu stiam unde doreste sa ajunga, dar deja ma simteam ametit si aceste sarutari imi aduceau aminte de cele pe care le primeam seara cand dormeam la geam si afara ploua. La fel de puternice, la fel de aprinse si la fel de hipnotizante, cedam usor lor pentru ca eram foarte sensibil si nu ma mai puteam tine nici pe picioare.
Cu dorinta de a ma da in spate, am rupt sarutul in care am fost prins de catre buzele moi ale lui Yooru si gemand de nestiinta, fiind putin ametit, m-am impins spre pat ,caci in alt loc nu mai gaseam si totusi nu era cea mai buna alegere pe care o facusem.
- Riku, vocea lui joasa ajunsese pana la urechile mele, facandu-le sa tremure. Respiram greoi si inima o simteam batand in mine haotic, gata sa sara oricand din piept. Mintea mea era intr-o dezordine mare, nu stiam ce se intamplă cu trupul meu care parca picase din cer si se izbise de pamant brutal. Nici degetele nu mi le mai puteam ridica pana sus, eram amortit, cu toate ca nu am fost drogat...
Yooru a venit la mine si s-a pus in genunchi in fata patului, privindu-ma intens. Am rasuflat usurat, se parea ca nu mai dorea sa-mi faca nimic, un lucru care chiar m-a incantat. Dupa ce cu greu m-am ridicat in fund, l-am prins in brate pe roscat si l-am rugat sa ma duca acasa.
A aprobat dezamagit din cap, a luat o umbrela si apoi am parasit vila, luand-o pe drum in jos în ploaie.
Vremea in ultima vreme a fost ploiaoasa, ma bucuram ca stropii canta din nou melodia lor vioaie care ma calma. Dupa cele intamplate simteam o frica, insa una neobisnuita pentru Yooru care ma cuprindea si acum.
Am strans in pumn materialul camasii mele si mi-am inchis puternic ochii, langa mine se afla roscatul tinand umbrela in mana deasupra capetelor noastre si, si acum ii simteam respiratia pe a mea piele, cu toate ca respira inainte, caldura sa trupeasca ma mangaia.
Un zambet mi s-a conturat pe chip si cand mi-am dat seama ca incepem sa ne apropiem de gara, am soptit un multumesc in semn ca de aici voi merge mai departe. A intins mana unde tinea umbrela, am refuzat si inainte de a o lua la fuga spre casa, am observat obrajii imbujorati de pe fata lui, ceea ce m-a uimit.
Nu mai intelegeam nimica, totul a fost atat de incert si de ciudat, de parca retraisem acele clipe cand inchideam ochii la geam si asteptam nerabdator ca acel cineva sa vina si sa ma dezmierde cu imbratisarile si atingerile sale.