Pur si simplu s-a intamplat

[onu']

Capitolul 4 Prin timp si spatiu

-Da scumpete, mie imi convine. E foarte bine asa. Si eu te iubesc... te sarut dulce si nu uita ca ne vedem maine.
Ascultam jenata convorbirea lui Kail cu Sebastian la telefon. Era una destul de intima si nu intelegeam cum reusea Kail sa fie atat de deschis... Putea sa spuna ca il iubeste pe Sebastian si ca-l saruta nu stiu cum, cu o portavoce, in fata a mii de oameni. Si-l durea fix in pix…
Atunci am observat ca nu era deloc rusinos sau pudic, in niciun caz! Era al naibii de direct si sincer. Atunci de ce ezitase sa-mi vorbesca despre faptul ca e indragostit de un baiat, in acea noapte la hotel? cand imi ceruse permisiunea de a dormi cu mine… Chiar si pe lumina acea slaba am putut constata globulele rosii ce i se adunara in obraji, misunand pe toata suprafata lor. Vocea sa precum o soapta, aproape imperceptibila imi transimse cu ezitare ce simte, ce vrea, ce-i cere trupul si mintea. Dar sufletul? Sufletul sau dupa ce anume tanjea? Atat de crud, il ignora total. Sentimentele sale erau alimentate de pasiune, atractie, placere si multe alte afecte superficilale ce tineau de nevoile carnale. Desi, poate ca, nu sunt in masura sa-l judec dar, asta mi-a dat de inteles privirea lor, atingerile indecente ca din greseala, felul cum vorbeau… Atunci cand se priveau, retina lor era arsa in pasiune, isi framantau nervosi mainile in incercarea de asi gasi astamparul de fata cu mine. Iar vorbele lor? Erau soapte ametitoare, ragusite. Voci inecate in placere cand sunetele ar fi fost desprinse de pe buzele lor, conduse in aer si apoi s-ar fi impletit dand nastere unui contrast frumos, unul care te chema la imperechere…


In legatura cu discutia lor… ei bine, se mutau impreuna. Iar Kail dorea niste sfaturi in legatura cu design-ul interior avand in vedere ca trecusera un an si incepusem sa ma specializez si in acest domeniu. Nici el nu ramasese la stadiul de actor. Era intr-o formatie rock, el ocupand locul la chitara. Sebastian era scriitor… unul de manga. Eh, nu am citit o manga in viata mea dar, cred ca o sa-mi fac timp sa citesc unul de-al lui.
Dupa ce i-am aratat lui Kail cateva schite de ale mele si am colindat prin oras in incercare de a gasi ceva similar, fiecare a plecat pe al hotelul sau.
Nu ma trecusem pe acasa de ceva timp. Eram foarte solicitata si munceam douzeci si patru din douazeci si patru.
Hotel… asta era cuvantul caruia ii spuneam ,,casa’’ dar nu si camin… Kail avea sa se descotoriseasca de aceasta ,,casa’’ curand si sa aibe un camin. Un loc unde Sebastian il va astepta cu zambetul pe buze gata sa-i ofere fericre.
Eu inca il iubeam pe Kail dar, nu aveam de gand sa ma destainui. Era mai bine asa. El se muta cu iubitul sau, ramaneam in continuare prieteni, ne faceam treaba ca artisti si viata avea sa curga mai departe. Cred…


Multumesc pentru sfaturi Hope. Voi tine cont de ele pe viitor cu siguranta. :D (asta e un fic de cand aveam 13 ani si cam d'aia e asa... mai pueril. *laughs* te mai astept cu sfaturi caci nu dau cu piciorul opiniilor, parerilor etc cititorilor mei.