Neincredere
Erau aproape doua ore de cand cei doi barbati stateau inchisi in birou, discutand probleme pe care doar ei le cunosteau. Doua ore de cand parfumul blondului domnea in incinta. Doua ore de cand aparentul calm al rozaliei era pe punctul sa se risipeasca in aerul ce avea un miros tare, puternic... masculin. Statea alaturi de Toshiro, privind in jos. Mana acestuia se odihnea pe coapsa ei, plimbandu-si usor degetul aratator pe pielea alba. Pofta inca nu ii disparuse din ochi. Continua sa simta aceiasi pasiune de nestavilit ca mai devreme. Si-a apropiat buzele de urechea femeii, muscand-o de lob. Respiratia fierbinte intalnea obrazul rosiatic, ca pe un scut. Si-a strecurat palma sub rochie, cautand acel loc fierbinte, ascuns... atat de pretios. Nu ii pasa daca in orice moment, putea fi prins. Mult mai cerebrala decat iubitul ei, Orihime l-a apucat de incheietura, oblingandu-l sa isi indeparteze mana. Acesta s-a "predat", protestand in tacere.
-Nu aici... tatal meu poate sa iasa in orice moment din birou. Si in plus, menajerele misuna prin casa.
-Nu-mi pasa. Spune acesta imbufnat, incrucisandu-si bratele in dreptul pieptului.
Amuzata de reactia pur copilareasca a satenului, rozalia s-a aplecat deasupra lui, sarutandu-l scurt pe buze. Insa o tuse mai mult decat fortata a intrerupt momentul, ce voia sa fie romantic. Intalnind ochii de gheata ai blondului, rozalia s-a ridicat brusc de pe canapea, aranjandu-si rochita ce parea ca i se ridicase pe coapse.
-Am intrerupt... ceva? Intreaba acesta cu un ranjet mai mult decat evident.
-Nu, sigur ca nu. Vine raspunsul prompt al femeii.
-Asta speram sa aud... pentru ca tatal tau vrea sa imi arati camera de oaspeti.
Suspicioasa din fire, Orihime si-a arcuit spranceana dreapta, intreband pe un ton lipsit de incredere.
-Si... de ce ar vrea tata sa fac asta? Lasa asta... urmeaza-ma.
Hime a trecut pe langa el, urcand agale multimea de trepte. Miscarea involuntara pe care o facea din solduri, il facea pe barbat sa nu isi poata lua ochii de la apetisantele ei forme. Ajunsi in fata dormitorului, rozalia a deschis usa, patrunzand in interiorul acesteia.
-Asta este camera de... ce faci?
Blondul a inchis usa cu piciorul, apropiindu-se amenintator de tanara. Aceasta s-a dat cativa pasi in spate, lovindu-se de pat. Impactul a fost destul de puternic cat sa o faca sa se dezechilibreze si sa se prabuseasca in asternuturile reci. Trupul greu al lui Daxton o acoperea, in timp ce bratele acestuia ii incadrau capul. Speriata cu adevarat, Orihime a vrut sa tipe, insa acesta i-a acoperit gura cu propriile lui buze. Prima oara cand o sarutase, fusese uimita. Dar acum era socata de potenta sarutul sau si de efectul coplesitor pe care il avea asupra ei. Ispititoarea putere a buzelor lui, intruziunea limbii in gura ei, toate erau noi pentru ea. Fusese sarutata de multe ori, dar niciodata atat de dominator. Sarutul pe care Daxton il dadea era un amalgam de sentimente.
-Trebuie sa fi nebun sau orb sa nu iti doresti sa gasesti o femeie ca tine sub asternut, in fiecare noapte. Sa ti se guste fiecare centimetru din piele, fiecare particica din trupul tau sa urle de placere.
-Nu vreau... lasa-ma. Spune Orihime tremurand din toate incheieturile.
-Sa te las? As fi un prost daca as face asta. As devenii fara voia mea, calaul propriiei mele placeri.
-Te rog. Vine replica rozaliei, a carei voce era din ce in ce mai sacadata.
-Crezi ca ma poti ruga la fiecare intalnire? Te crezi in stare sa-mi rezisti la nesfarsit? Fidelitatea ta e mai presus de fiorul pe care ti-l trezesc, ori de cate ori te ating?
Erau momente in care buzele lui se odihneau lacome pe gatul subtire al rozaliei. Momente in care limba lui parcurgea linia fina a decolteului, ajungand in curbura sanilor. Momente care, inevitabil... puteau duce la un dezastru.
Ranjind la fel de arogant ca si personalitatea lui, Daxton s-a ridicat, aranjandu-si nodul de la cravata. Si-a bagat degetele prin par, scotand un sunet cat se poate de animalic.
Nefiind de acord cu ceea ce tocmai s-a intamplat, rozalia s-a ridicat intr-un mod mai mult vijelios de pe pat, vrand sa paraseasca camera. Insa blondul a apucat-o de talie, trantind-o inapoi, pe salteaua moale.
-In momentul asta, ma voi duce la tata si ii voi spune ce ai incercat sa faci.
-Femeie, cat de proasta trebuie sa fi ca sa spui asa ceva? Ai putea fi tu cea care pune pune piatra pe mormantul tarii tale? Pentru ca eu... nu am nimic de pierdut. Poate doar o bucata buna... dar asta se poate repara. Replica barbatul frecandu-si barbia cu degetul mare.
-Sunt in stare sa dau cu piciorul la tot daca ma mai hartuiesti in felul acesta.
-Hartuire? Mda... femeile din ziua de azi. Avem destul timp sa ne jucam.
Convorbirea dintre cei doi a fost intrerupta de aparitia lui Toshiro. Acesta il privea nu foarte placut pe blond, care continua sa isi pastreze aceiasi atitudine aroganta.
-Ce se intampla aici? Intreaba acesta suspicios.
Daxton si-a aruncat privirea asupra rozaliei, curios de raspunsul pe care aceasta il va da.
-Ni... mic. Pur si simplu i-am aratat domnului Sargent camera. Acum, va rog sa ma scuzati.
Orihime a parasit dormitorul in graba, tinandu-si capul plecat. Toshiro a urmat-o, insa nu inainte de a-i mai arunca o privire plina de neincredere rusului. Ramas singur, acesta a inceput sa rada zgomotos, acoperindu-si gura cu ambele palme.
-Dumnezeule... ce o sa ma mai distrez.
Rozalia fugea pe scari, incercand sa se indeparteze de saten. Nu voia ca acesta sa vada cat este de agitata, sa ii simta nelinistea. Pentru ca era deosebit de nelinistita. Nu stia ce o tulbura mai tare : prezenta blondului sau lucrurile pe care le facea? Nu se asteptase nici-un moment la o reactie atat de... nici macar nu putea sa gaseasca un cuvant destul de potrivit ca sa o defineasca. O atingere pe umar a facut-o sa scoata un sunet infundat. Luata prin surprindere, Kukuru s-a dat un pas in spate.
-Tu erai... imi cer scuze. Spune Hime afisand un zambet ce nicicand nu ar fi putut fi mai fals.
-Te-am vazut pe scari si mi-ai parut agitata. Ce se intampla cu tine? Intreaba batrana menajera stergandu-si palmele de prosopul prins in sort.
-Eu? Agitata? Cred ca ti se pare.
-Nu te-ai fi speriat atat de tare in momentul in care te-am atins... daca nu ar fi fost ceva in neregula cu tine.
-Serios. Chiar nu am patit nimic. Cred ca ma striga tata.
Orihime a fugit de langa femeie, lasand-o pe aceasta intr-o profunda incertitudine. Chiar daca nega, Kukuru stia ca ceva se intampla cu frumoasa rozalie, pe care ea inca o mai considera o copila. Si avea de gand sa afle ce.
Erau aproape doua ore de cand cei doi barbati stateau inchisi in birou, discutand probleme pe care doar ei le cunosteau. Doua ore de cand parfumul blondului domnea in incinta. Doua ore de cand aparentul calm al rozaliei era pe punctul sa se risipeasca in aerul ce avea un miros tare, puternic... masculin. Statea alaturi de Toshiro, privind in jos. Mana acestuia se odihnea pe coapsa ei, plimbandu-si usor degetul aratator pe pielea alba. Pofta inca nu ii disparuse din ochi. Continua sa simta aceiasi pasiune de nestavilit ca mai devreme. Si-a apropiat buzele de urechea femeii, muscand-o de lob. Respiratia fierbinte intalnea obrazul rosiatic, ca pe un scut. Si-a strecurat palma sub rochie, cautand acel loc fierbinte, ascuns... atat de pretios. Nu ii pasa daca in orice moment, putea fi prins. Mult mai cerebrala decat iubitul ei, Orihime l-a apucat de incheietura, oblingandu-l sa isi indeparteze mana. Acesta s-a "predat", protestand in tacere.
-Nu aici... tatal meu poate sa iasa in orice moment din birou. Si in plus, menajerele misuna prin casa.
-Nu-mi pasa. Spune acesta imbufnat, incrucisandu-si bratele in dreptul pieptului.
Amuzata de reactia pur copilareasca a satenului, rozalia s-a aplecat deasupra lui, sarutandu-l scurt pe buze. Insa o tuse mai mult decat fortata a intrerupt momentul, ce voia sa fie romantic. Intalnind ochii de gheata ai blondului, rozalia s-a ridicat brusc de pe canapea, aranjandu-si rochita ce parea ca i se ridicase pe coapse.
-Am intrerupt... ceva? Intreaba acesta cu un ranjet mai mult decat evident.
-Nu, sigur ca nu. Vine raspunsul prompt al femeii.
-Asta speram sa aud... pentru ca tatal tau vrea sa imi arati camera de oaspeti.
Suspicioasa din fire, Orihime si-a arcuit spranceana dreapta, intreband pe un ton lipsit de incredere.
-Si... de ce ar vrea tata sa fac asta? Lasa asta... urmeaza-ma.
Hime a trecut pe langa el, urcand agale multimea de trepte. Miscarea involuntara pe care o facea din solduri, il facea pe barbat sa nu isi poata lua ochii de la apetisantele ei forme. Ajunsi in fata dormitorului, rozalia a deschis usa, patrunzand in interiorul acesteia.
-Asta este camera de... ce faci?
Blondul a inchis usa cu piciorul, apropiindu-se amenintator de tanara. Aceasta s-a dat cativa pasi in spate, lovindu-se de pat. Impactul a fost destul de puternic cat sa o faca sa se dezechilibreze si sa se prabuseasca in asternuturile reci. Trupul greu al lui Daxton o acoperea, in timp ce bratele acestuia ii incadrau capul. Speriata cu adevarat, Orihime a vrut sa tipe, insa acesta i-a acoperit gura cu propriile lui buze. Prima oara cand o sarutase, fusese uimita. Dar acum era socata de potenta sarutul sau si de efectul coplesitor pe care il avea asupra ei. Ispititoarea putere a buzelor lui, intruziunea limbii in gura ei, toate erau noi pentru ea. Fusese sarutata de multe ori, dar niciodata atat de dominator. Sarutul pe care Daxton il dadea era un amalgam de sentimente.
-Trebuie sa fi nebun sau orb sa nu iti doresti sa gasesti o femeie ca tine sub asternut, in fiecare noapte. Sa ti se guste fiecare centimetru din piele, fiecare particica din trupul tau sa urle de placere.
-Nu vreau... lasa-ma. Spune Orihime tremurand din toate incheieturile.
-Sa te las? As fi un prost daca as face asta. As devenii fara voia mea, calaul propriiei mele placeri.
-Te rog. Vine replica rozaliei, a carei voce era din ce in ce mai sacadata.
-Crezi ca ma poti ruga la fiecare intalnire? Te crezi in stare sa-mi rezisti la nesfarsit? Fidelitatea ta e mai presus de fiorul pe care ti-l trezesc, ori de cate ori te ating?
Erau momente in care buzele lui se odihneau lacome pe gatul subtire al rozaliei. Momente in care limba lui parcurgea linia fina a decolteului, ajungand in curbura sanilor. Momente care, inevitabil... puteau duce la un dezastru.
Ranjind la fel de arogant ca si personalitatea lui, Daxton s-a ridicat, aranjandu-si nodul de la cravata. Si-a bagat degetele prin par, scotand un sunet cat se poate de animalic.
Nefiind de acord cu ceea ce tocmai s-a intamplat, rozalia s-a ridicat intr-un mod mai mult vijelios de pe pat, vrand sa paraseasca camera. Insa blondul a apucat-o de talie, trantind-o inapoi, pe salteaua moale.
-In momentul asta, ma voi duce la tata si ii voi spune ce ai incercat sa faci.
-Femeie, cat de proasta trebuie sa fi ca sa spui asa ceva? Ai putea fi tu cea care pune pune piatra pe mormantul tarii tale? Pentru ca eu... nu am nimic de pierdut. Poate doar o bucata buna... dar asta se poate repara. Replica barbatul frecandu-si barbia cu degetul mare.
-Sunt in stare sa dau cu piciorul la tot daca ma mai hartuiesti in felul acesta.
-Hartuire? Mda... femeile din ziua de azi. Avem destul timp sa ne jucam.
Convorbirea dintre cei doi a fost intrerupta de aparitia lui Toshiro. Acesta il privea nu foarte placut pe blond, care continua sa isi pastreze aceiasi atitudine aroganta.
-Ce se intampla aici? Intreaba acesta suspicios.
Daxton si-a aruncat privirea asupra rozaliei, curios de raspunsul pe care aceasta il va da.
-Ni... mic. Pur si simplu i-am aratat domnului Sargent camera. Acum, va rog sa ma scuzati.
Orihime a parasit dormitorul in graba, tinandu-si capul plecat. Toshiro a urmat-o, insa nu inainte de a-i mai arunca o privire plina de neincredere rusului. Ramas singur, acesta a inceput sa rada zgomotos, acoperindu-si gura cu ambele palme.
-Dumnezeule... ce o sa ma mai distrez.
Rozalia fugea pe scari, incercand sa se indeparteze de saten. Nu voia ca acesta sa vada cat este de agitata, sa ii simta nelinistea. Pentru ca era deosebit de nelinistita. Nu stia ce o tulbura mai tare : prezenta blondului sau lucrurile pe care le facea? Nu se asteptase nici-un moment la o reactie atat de... nici macar nu putea sa gaseasca un cuvant destul de potrivit ca sa o defineasca. O atingere pe umar a facut-o sa scoata un sunet infundat. Luata prin surprindere, Kukuru s-a dat un pas in spate.
-Tu erai... imi cer scuze. Spune Hime afisand un zambet ce nicicand nu ar fi putut fi mai fals.
-Te-am vazut pe scari si mi-ai parut agitata. Ce se intampla cu tine? Intreaba batrana menajera stergandu-si palmele de prosopul prins in sort.
-Eu? Agitata? Cred ca ti se pare.
-Nu te-ai fi speriat atat de tare in momentul in care te-am atins... daca nu ar fi fost ceva in neregula cu tine.
-Serios. Chiar nu am patit nimic. Cred ca ma striga tata.
Orihime a fugit de langa femeie, lasand-o pe aceasta intr-o profunda incertitudine. Chiar daca nega, Kukuru stia ca ceva se intampla cu frumoasa rozalie, pe care ea inca o mai considera o copila. Si avea de gand sa afle ce.