Vesti de acasa
In cele doua zile petrecute la Geneva, Orihime putea spune cu certitudine ca minutele petrecute in compania lui Sheyenne erau mai mult decat placute. Brunetul statea langa ea, sorbind-o din priviri. Parea ca se scufunda in adancimea ochilor sai, ce puteau fi asemanati cu o gaura neagra. Nici o raza de lumina nu ii atingea fara sa fie iremediabil, absorbita. Soarele spargea intunecimea cerului, ridicandu-se parca din neant. Aparea asemenea unui razboinic, gata sa infrunte si sa invinga intunericul. In jurul lui, totul capata o nuanta nedeslusita, hipnotica. Dar nici-un element, cat se poate de magnific, nu putea distrage atentia rozaliei. Aceasta il privea atenta pe brunet, sorbind fiecare cuvant care iesea dintre buzele voluptoase. Nu era vorba despre afectiune... ci doar atractie. Era atrasa de modul in care acesta vorbea, de calmul si dulceata cu care rostea cuvintele. Gesturile, expresia fetei. Toate pareau ca fac parte dintr-un joc menit sa o incante. Isi tinea obrazul in palma, privindu-i buzele. Sheyenne isi dadea seama de atentia pe care femeia i-o acorda. Nu putea decat sa zambeasca usor, privind-o cu aceiasi intensitate. Intre ei era o oarecare tensiune. Placuta, incitanta.
-Cred ca te-am retinut destul de mult. Imi cer scuze pentru asta. Replica brunetul politicos, ajutand-o sa se ridice.
-Te rog, nu iti mai cere scuze. Am ramas pentru ca am vrut. In plus, compania ta este destul de placuta. Mi-a parut bine sa vorbim.
Brunetul i-a luat mana in a sa, sarutand-o. Rozalia s-a rezumat doar sa zambeasca, parasind mai apoi locul in care a petrcut ultima ora. Ramas singur, Sheyenne si-a incrucisat bratele in zona pieptului. Un oftat iesit parca din interiorul lui s-a auzit, urmat mai apoi de un chicot discret. A intors capul, privind rasaritul. Era dubios de incantat.
Ajunsa in fata camerei unde isi petrecea "sejurul", Orihime s-a oprit pentru un moment. Statea nemiscata, incercand sa gaseasca sursa straniului sunet care se auzea. Brusc, atentia i-a fost captata de usa aflata in dreapta ei. Dincolo de aceasta, statea Daxton. De acolo veneau acele zgomote. Dandu-si seama ca sunt un soi de gemete, femeia s-a strambat si vizibil indignata, a pasit in camera ei, unde a fost cuprinsa de o liniste dumnezeieasca.
Era aproape ora pranzului si Orihime inca se afla in pat. Perne mari ii ingropau trupul firav si mic. Razele soarelui patrundeau prin perdeaua vaporoasa, scaldandu-i chipul intr-o baie de lumina. Era frumoasa, inocenta. Divina. Suvite din parul roz erau imprastiate pe matasea aurie. Pielea alba era desfatata din plin, ori de cate ori atingea materialul rece. O facea sa tremure, sa se zgribuleasca. Genele lungi atingeau partea de jos a ochiului, ori de cate ori aceasta clipea. Buzele pareau ca au fost pictate cu sange. Atat de rosii erau. Brusc, telefonul a inceput sa sune. Plictisita, Orihime a intins mana dupa el, lipindu-l de ureche. A apasat pe buton, a steptand ca acel "cineva" care a sunat-o sa ii spuna ce vrea. Dar deodata, s-a ridicat, in timp ce un zambet urias i-a invadat chipul adormit.
-Toshiro!
-Buna iubito. Cum te simti... asa departe? Se aude vocea barbatului de la celalalt capat al firului.
-Cred ca ma simt mai rau decat o adolescenta la o intrunire a veteranilor de razboi. Am ajuns sa ma gandesc la faptul ca toata chestia asta... nu e de mine. Cred ca ar fi trebuit sa ma rezum doar la condusul firmelor. Apropo, tata ce face?
-De asta te-am sunat. A suferit un accident si se afla in spital.
Zambetul i-a fost smuls de pe buze in cel mai agresiv mod. Mana in care tinea telefonul a inceput sa ii tremure. Ochii i-au fost inecati aproape instantaneu in lacrimi. Nu mai putea articula nici-o silaba.
-Iubito. Orihime, mai esti acolo? Se aude vocea satenului ce parea destul de calm pentru o asemenea situatie.
-Da. Plec de aici intr-o ora. Raspunde hotarata rozalia, stergandu-si lacrimile ce stateau sa paraseasca lacasul in care se aflau.
-Dar nu poti. Summit-ul inca nu s-a...
-Nu imi pasa. In momentul asta, nu vreau decat sa il vad pe tata. Restul lucrurilor se pot rezolva.
Femeia a aruncat telefonul in pat, sarind ca arsa din asternuturile moi. Mainile luau intr-un mod haotic hainele de pe rafutri, aruncandu-le in troller. Nu ii pasa daca acestea se mototolesc. Nu ii pasa nici macar daca sticlutele de parfum se spargeau, decolorand tesaturile scumpe din care ii erau confectionate articolele vestimentare. Nu voia decat sa fie alaturi de tatal ei. Nu stia cat de grav a fost accidentul. A inchis fermoarul troller-ului, trantindu-l pe podea. In ochi i se citeau ingrijorarea si teama care o copleseau. S-a imbracat rapid cu ce i-a picat in mana, fiind pe punctul sa plece.
S-a oprit pentru un moment, rupand o foaie din agenda pe care o detinea. Scria motivul pentru care a fost nevoita sa paraseasca intrunirea. Creionul ii tremura intre degete. Apasa atat de tare pe hartie, incat varful a strapuns foaia, murdarind dulapul. Dar nu ii pasa. S-a semnat, luand geamantanul ce zacea pe podea. A deschis vijelios usa, fugind pe holul ce era neobisnuit de linistit. Ingrijorarea nu a mai lasat loc de atentie. A iesit in sala principala, fara sa se uite in jur, lucru care a facut-o sa se loveasca de Sheyenne. Acesta a apucat-o de umeri, ferind-o de o cazatura zdravana.
-Hei... ce e cu graba asta? Unde pleci? Intreaba brunetul suspicios, privind valiza.
-Trebuie sa ma reintorc urgent in Japonia. Tatal meu a suferit un accident... si trebuie sa fiu alaturi de el.
-Bine, dar ce ai de gand sa faci cu...
-Am lasat un bilet in camera mea prin care imi motivez plecarea. Te rog sa il inmanezi personal organizatorului, insotit de scuzele de rigoare.
Sheyenne a aprobat din cap, lasand-o sa plece. Acesta a intors capul, privind-o. Nicicand o femeie ingrijorata nu i s-a parut mai frumoasa. Inocenta si teama de care ea dadea dovada il faceau pe el sa vrea sa o protejeze, sa aibe grija de acei ochi superbi pe care nu si-i putea scoate din mine. Privirea ei il bantuia, ii aparea in vise.
A zambit, indreptandu-se spre camera de unde Orihime tocmai iesise. La mijloc era mai mult decat sentimente de prietenie. Nu stia daca ea simte acelasi lucru pentru el. Dar era sigur de sentimentul pe care il nutrea pentru rozalie: o atractie ce i-ar putea fi fatala.
In cele doua zile petrecute la Geneva, Orihime putea spune cu certitudine ca minutele petrecute in compania lui Sheyenne erau mai mult decat placute. Brunetul statea langa ea, sorbind-o din priviri. Parea ca se scufunda in adancimea ochilor sai, ce puteau fi asemanati cu o gaura neagra. Nici o raza de lumina nu ii atingea fara sa fie iremediabil, absorbita. Soarele spargea intunecimea cerului, ridicandu-se parca din neant. Aparea asemenea unui razboinic, gata sa infrunte si sa invinga intunericul. In jurul lui, totul capata o nuanta nedeslusita, hipnotica. Dar nici-un element, cat se poate de magnific, nu putea distrage atentia rozaliei. Aceasta il privea atenta pe brunet, sorbind fiecare cuvant care iesea dintre buzele voluptoase. Nu era vorba despre afectiune... ci doar atractie. Era atrasa de modul in care acesta vorbea, de calmul si dulceata cu care rostea cuvintele. Gesturile, expresia fetei. Toate pareau ca fac parte dintr-un joc menit sa o incante. Isi tinea obrazul in palma, privindu-i buzele. Sheyenne isi dadea seama de atentia pe care femeia i-o acorda. Nu putea decat sa zambeasca usor, privind-o cu aceiasi intensitate. Intre ei era o oarecare tensiune. Placuta, incitanta.
-Cred ca te-am retinut destul de mult. Imi cer scuze pentru asta. Replica brunetul politicos, ajutand-o sa se ridice.
-Te rog, nu iti mai cere scuze. Am ramas pentru ca am vrut. In plus, compania ta este destul de placuta. Mi-a parut bine sa vorbim.
Brunetul i-a luat mana in a sa, sarutand-o. Rozalia s-a rezumat doar sa zambeasca, parasind mai apoi locul in care a petrcut ultima ora. Ramas singur, Sheyenne si-a incrucisat bratele in zona pieptului. Un oftat iesit parca din interiorul lui s-a auzit, urmat mai apoi de un chicot discret. A intors capul, privind rasaritul. Era dubios de incantat.
Ajunsa in fata camerei unde isi petrecea "sejurul", Orihime s-a oprit pentru un moment. Statea nemiscata, incercand sa gaseasca sursa straniului sunet care se auzea. Brusc, atentia i-a fost captata de usa aflata in dreapta ei. Dincolo de aceasta, statea Daxton. De acolo veneau acele zgomote. Dandu-si seama ca sunt un soi de gemete, femeia s-a strambat si vizibil indignata, a pasit in camera ei, unde a fost cuprinsa de o liniste dumnezeieasca.
Era aproape ora pranzului si Orihime inca se afla in pat. Perne mari ii ingropau trupul firav si mic. Razele soarelui patrundeau prin perdeaua vaporoasa, scaldandu-i chipul intr-o baie de lumina. Era frumoasa, inocenta. Divina. Suvite din parul roz erau imprastiate pe matasea aurie. Pielea alba era desfatata din plin, ori de cate ori atingea materialul rece. O facea sa tremure, sa se zgribuleasca. Genele lungi atingeau partea de jos a ochiului, ori de cate ori aceasta clipea. Buzele pareau ca au fost pictate cu sange. Atat de rosii erau. Brusc, telefonul a inceput sa sune. Plictisita, Orihime a intins mana dupa el, lipindu-l de ureche. A apasat pe buton, a steptand ca acel "cineva" care a sunat-o sa ii spuna ce vrea. Dar deodata, s-a ridicat, in timp ce un zambet urias i-a invadat chipul adormit.
-Toshiro!
-Buna iubito. Cum te simti... asa departe? Se aude vocea barbatului de la celalalt capat al firului.
-Cred ca ma simt mai rau decat o adolescenta la o intrunire a veteranilor de razboi. Am ajuns sa ma gandesc la faptul ca toata chestia asta... nu e de mine. Cred ca ar fi trebuit sa ma rezum doar la condusul firmelor. Apropo, tata ce face?
-De asta te-am sunat. A suferit un accident si se afla in spital.
Zambetul i-a fost smuls de pe buze in cel mai agresiv mod. Mana in care tinea telefonul a inceput sa ii tremure. Ochii i-au fost inecati aproape instantaneu in lacrimi. Nu mai putea articula nici-o silaba.
-Iubito. Orihime, mai esti acolo? Se aude vocea satenului ce parea destul de calm pentru o asemenea situatie.
-Da. Plec de aici intr-o ora. Raspunde hotarata rozalia, stergandu-si lacrimile ce stateau sa paraseasca lacasul in care se aflau.
-Dar nu poti. Summit-ul inca nu s-a...
-Nu imi pasa. In momentul asta, nu vreau decat sa il vad pe tata. Restul lucrurilor se pot rezolva.
Femeia a aruncat telefonul in pat, sarind ca arsa din asternuturile moi. Mainile luau intr-un mod haotic hainele de pe rafutri, aruncandu-le in troller. Nu ii pasa daca acestea se mototolesc. Nu ii pasa nici macar daca sticlutele de parfum se spargeau, decolorand tesaturile scumpe din care ii erau confectionate articolele vestimentare. Nu voia decat sa fie alaturi de tatal ei. Nu stia cat de grav a fost accidentul. A inchis fermoarul troller-ului, trantindu-l pe podea. In ochi i se citeau ingrijorarea si teama care o copleseau. S-a imbracat rapid cu ce i-a picat in mana, fiind pe punctul sa plece.
S-a oprit pentru un moment, rupand o foaie din agenda pe care o detinea. Scria motivul pentru care a fost nevoita sa paraseasca intrunirea. Creionul ii tremura intre degete. Apasa atat de tare pe hartie, incat varful a strapuns foaia, murdarind dulapul. Dar nu ii pasa. S-a semnat, luand geamantanul ce zacea pe podea. A deschis vijelios usa, fugind pe holul ce era neobisnuit de linistit. Ingrijorarea nu a mai lasat loc de atentie. A iesit in sala principala, fara sa se uite in jur, lucru care a facut-o sa se loveasca de Sheyenne. Acesta a apucat-o de umeri, ferind-o de o cazatura zdravana.
-Hei... ce e cu graba asta? Unde pleci? Intreaba brunetul suspicios, privind valiza.
-Trebuie sa ma reintorc urgent in Japonia. Tatal meu a suferit un accident... si trebuie sa fiu alaturi de el.
-Bine, dar ce ai de gand sa faci cu...
-Am lasat un bilet in camera mea prin care imi motivez plecarea. Te rog sa il inmanezi personal organizatorului, insotit de scuzele de rigoare.
Sheyenne a aprobat din cap, lasand-o sa plece. Acesta a intors capul, privind-o. Nicicand o femeie ingrijorata nu i s-a parut mai frumoasa. Inocenta si teama de care ea dadea dovada il faceau pe el sa vrea sa o protejeze, sa aibe grija de acei ochi superbi pe care nu si-i putea scoate din mine. Privirea ei il bantuia, ii aparea in vise.
A zambit, indreptandu-se spre camera de unde Orihime tocmai iesise. La mijloc era mai mult decat sentimente de prietenie. Nu stia daca ea simte acelasi lucru pentru el. Dar era sigur de sentimentul pe care il nutrea pentru rozalie: o atractie ce i-ar putea fi fatala.