Indrazneala
Statea in camera ei, cufundata intre pernele moi si mari. Parul roz era imprastiat pe suprafata matasoasa si rece. Bratul se odihnea lenes pe fruntea alba, presarata cu fire pe care se prelingea lumina, asemenea unei oglinzi. Isi misca picioarele, facand miscari circulare. Buzele erau arcuite usor, dar nu exprimau fericire sau relaxare. Era pur si simplu indignata de atitudinea lui. Acel barbat a carui privire te complesea si voce te facea sa te simti ca Davin in fata lui Goliath. A intors capul, privind ceasul de pe micul dulap, alaturi de care se afla o vaza subtire si transparenta, cu un trandafir alb. Era ora sase. Inca doua ore pana la balul dat in cinstea summit-ului. Nu ar fi vrut sa se duca, dar lipsa ei ar fi dat nastere la comentarii, de care era bine sa se fereasca in acel moment. Nu voia sa arate ca ii este teama. Dar... la urma urmei avea tot dreptul sa se simta putin speriata. Nu in fiecare zi te afli printre cei mai importanti oameni ai lumii, incercand sa iti salvezi tara.
-La naiba... totul incepe sa devina din ce in ce mai interesant. Si nu in sensul bun.
Femeia s-a ridicat, relaxandu-si trupul. Si-a trosnit oasele trupului, cascand larg. Era obosita. Stresata. Indignata de El. Acelasi "el" a carui aroganta ii iesea prin fiecare por. Dar acum... nu trebuia sa se gandeasca la Daxton. Trebuia sa se pregateasca pentru balul ce urma sa vina.
In camera lui, Dax statea pe unul dintre fotoliile situate in camera. Isi tinea picioarele pe masa din fata, privind lung la televiorul situat pe unul dintre pereti. Si-a apucat nodul de la cravata, tragand de el si eliberandu-si gatul din stransoare. Cu mana dreapta si-a deschis nasturii camasii, expunandu-si corpul tare si ferm. Era prezent cu trupul... pentru ca mintea ii era pe alte meleaguri. Se gandea la Orihime si la nebanuita prezenta la acel summit. Cine ar fi crezut ca adolescenta rasfatata va devenii o femeie atat de matura si capabila sa isi salveze tara din colapsul financiar in care se afla. Zambea, scuturandu-si capul. Brusc, o bataie apasata s-a auzit in usa camerei. Daxton a ridicat privirea, inchizand televizorul.
-Intra.
Usa s-a deschis, facandu-si aparitia Sheyenne. Acesta isi tinea mainile in buzunare, fredonand o melodie. Blondul a ridicat din spranceana, dandu-si picioarele de pe suprafata tare.
-De ce esti asa fericit? Pari atat de stupid. Replica Dax pe un ton batjocoritor.
-Sunt doar incantat. Toata aceasta conferinta merge atat de bine pentru noi. Ai vazut privirile perdantilor? Ei sunt stupizi. Apropo, tocmai am vorbit cu Ludmilla. I-am povestit cum merg lucrurile si este mandra de tine.
-I-ai mai zis si altceva? Intreaba barbatul incrucisandu-si palmele sub barbie.
-Daca te referi la Orihime Asazuki, am considerat ca este un amanunt care poate fi trecut cu vederea. Sau mai bine spus... e treaba ta sa ii spui, daca vrei.
Daxton a aprobat discret din cap, relaxandu-se pe fotoliu. Isi freca barbia cu degetul aratator, privind absent intr-un punct al camerei.
-Cat este ceasul?
-Sase jumatate. Spune Sheyenne scurt, tusind usor.
Tanarul s-a ridicat de pe fotoliu, apropiindu-se de dulap. Mai era o ora si jumatate pana la bal. Trebuia sa se pregateasca pentru o alta confruntare cu Orihime.
Timpul a zburat, asa cum face intodeauna. Nu asteapta si nu iarta. In camera ei, rozalia se pregatea. Trupul ii era acoperit de o rochie alba, pana la genunchi, plisata in partea de jos si mulata pe sanii mari, eliberati de sub inchisoarea sutienului. Parul roz era drept si lasat liber. In urechi avea o pereche de cercei cu cristale, a caror forma semnana cu cea a lacrimilor. Decolteul ii era infrumusetat de un colier ce facea parte din acelasi set cu cerceii.
-Cred ca sunt gata.
Si-a luat gentuta plic, parasind camera. S-a oprit indreptul usii lui Daxton, incercand sa isi dea seama daca se aude ceva. Dar nu... totul era cufundat in liniste. A ridicat din umeri, continuand sa paseasca pe holul lung si incadrat de cristale ce imprastiau lumina.
Intr-o sala grandioasa, muzica se auzea in surdina. Acordurile de Mozart rasunau in incapere, facandu-i pe cativa dintre barbati sa zambeasca. Diamantele straluceau la urechile si gaturile femeilor, ale caror corpuri erau acoperite de rochii scumpe si stralucitoare. Intr-un grup restrans, format din cinci barbati de diferite varste, Daxton asculta linistit discursul unuia dintre participanti. Purta un costum asemanator cu cel pe care l-a purtat la conferinta din timpul zilei. Cravata neagra, din saten avea o stralucire mistica. Acesta a ridicat privire, intalnind cateva femei, care continuau sa susoteasca vorbe fara de inteles. Dar un cot in abdomen din partea lui Sheyenne l-a facut sa revina cu picioarele pe pamant. Acesta a intors capul, indreptandu-si intreaga atentie catre intrare. Orihime a intrat, privind timida in jurul ei. Se simtea oarecum constransa. A coborat treptele, miscandu-si gratioasa picioarele zvelte si lungi. A zambit, salutand printr-o plecaciune a capului organizatorul, care o privea intr-un mod mai mult decat ciudat. Ochii ei au zarit un scaun, intr-o zona destul de restransa. Din pricina aglomeratiei, nu a zarit chelnerul care se plimba cu paharele de sampanie. Acesta a lovit-o, varsand lichidul pe rochia alba. Evenimentul a atras atentia celor din jur, care, au inceput sa susoteasca.
-Domnisoara... imi cer scuze. Spune baiatul implorand-o din priviri sa ii ierte greseala.
-Nu este nici-o problema... la naiba. Raspunde rozalia oftand adanc.
Aceasta si-a lasat gentuta pe masa, indreptandu-se spre toaleta. Fugea, incercand sa isi acopere pata galbena ce ii acoperea decolteul rochie. Pasind in incaperea cu pricina, s-a rezemat de chiuveta, dand drumul apei sa curga. O privea, urmarind-o cum se loveste de suprafata de ceramica. Si-a umezit palma, trecand-o peste portiunea sanilor. Picaturi de apa ii udau rochia, facand-o sa devina transparenta in anumite locuri. Nu se curatase complet... dar cel putin pata galbena nu mai era atat de proeminenta. Si-a aranjat putin parul, parasind baia. Nu a facut mai mult de douazeci de pasi, ca a simtit cum trupul ei se izbeste de un perete. A ridicat capul, intalnind privirea lui Daxton. Aceasta a apucat-o de umeri, izbind-o de peretele aflat in spatele ei.
-Ce tot faci? Intreaba Orihime dandu-si suvitele de par ce ii acopereau obrajii.
-Nu iti place sa fi atat de aproape de mine? Spune blondul apucand-o cu o mana de talie si lipind-o de trupul sau.
-Sigur ca nu! Da-mi drumul. Putem fi vazuti de oricine.
El privi in jos, spre ea, dand usor din cap, ca si cum ar fi incercat sa isi dea seama daca era sau nu serioasa. Pentru cateva clipe, care i-au parut o eternitate, continua sa o priveasca fix. Ea nu putea sa respire. Nici macar nu indraznea. Daca se misca, nu facea decat sa atraga atentia asupra corpurilor lor, care exprimau o lupta sau o imbratisare a doi indragostiti. Si orice-ar fi fost, nu voia sa o faca.
-Te rog... lasa-ma!
Dar cererea ei nu a fost de ajuns. Bratele lui au invaluit-o, si inclinand capul, ii captura gura intr-un sarut fierbinte. Buzele lui erau infometate, ale ei erau ospatul. Cu un geamat scazut, Daxton isi afunda mai adanc limba, frecand-o de a ei. Orihime era uimita. Sarutul dintre ei era de-a dreptul carnal.
Statea in camera ei, cufundata intre pernele moi si mari. Parul roz era imprastiat pe suprafata matasoasa si rece. Bratul se odihnea lenes pe fruntea alba, presarata cu fire pe care se prelingea lumina, asemenea unei oglinzi. Isi misca picioarele, facand miscari circulare. Buzele erau arcuite usor, dar nu exprimau fericire sau relaxare. Era pur si simplu indignata de atitudinea lui. Acel barbat a carui privire te complesea si voce te facea sa te simti ca Davin in fata lui Goliath. A intors capul, privind ceasul de pe micul dulap, alaturi de care se afla o vaza subtire si transparenta, cu un trandafir alb. Era ora sase. Inca doua ore pana la balul dat in cinstea summit-ului. Nu ar fi vrut sa se duca, dar lipsa ei ar fi dat nastere la comentarii, de care era bine sa se fereasca in acel moment. Nu voia sa arate ca ii este teama. Dar... la urma urmei avea tot dreptul sa se simta putin speriata. Nu in fiecare zi te afli printre cei mai importanti oameni ai lumii, incercand sa iti salvezi tara.
-La naiba... totul incepe sa devina din ce in ce mai interesant. Si nu in sensul bun.
Femeia s-a ridicat, relaxandu-si trupul. Si-a trosnit oasele trupului, cascand larg. Era obosita. Stresata. Indignata de El. Acelasi "el" a carui aroganta ii iesea prin fiecare por. Dar acum... nu trebuia sa se gandeasca la Daxton. Trebuia sa se pregateasca pentru balul ce urma sa vina.
In camera lui, Dax statea pe unul dintre fotoliile situate in camera. Isi tinea picioarele pe masa din fata, privind lung la televiorul situat pe unul dintre pereti. Si-a apucat nodul de la cravata, tragand de el si eliberandu-si gatul din stransoare. Cu mana dreapta si-a deschis nasturii camasii, expunandu-si corpul tare si ferm. Era prezent cu trupul... pentru ca mintea ii era pe alte meleaguri. Se gandea la Orihime si la nebanuita prezenta la acel summit. Cine ar fi crezut ca adolescenta rasfatata va devenii o femeie atat de matura si capabila sa isi salveze tara din colapsul financiar in care se afla. Zambea, scuturandu-si capul. Brusc, o bataie apasata s-a auzit in usa camerei. Daxton a ridicat privirea, inchizand televizorul.
-Intra.
Usa s-a deschis, facandu-si aparitia Sheyenne. Acesta isi tinea mainile in buzunare, fredonand o melodie. Blondul a ridicat din spranceana, dandu-si picioarele de pe suprafata tare.
-De ce esti asa fericit? Pari atat de stupid. Replica Dax pe un ton batjocoritor.
-Sunt doar incantat. Toata aceasta conferinta merge atat de bine pentru noi. Ai vazut privirile perdantilor? Ei sunt stupizi. Apropo, tocmai am vorbit cu Ludmilla. I-am povestit cum merg lucrurile si este mandra de tine.
-I-ai mai zis si altceva? Intreaba barbatul incrucisandu-si palmele sub barbie.
-Daca te referi la Orihime Asazuki, am considerat ca este un amanunt care poate fi trecut cu vederea. Sau mai bine spus... e treaba ta sa ii spui, daca vrei.
Daxton a aprobat discret din cap, relaxandu-se pe fotoliu. Isi freca barbia cu degetul aratator, privind absent intr-un punct al camerei.
-Cat este ceasul?
-Sase jumatate. Spune Sheyenne scurt, tusind usor.
Tanarul s-a ridicat de pe fotoliu, apropiindu-se de dulap. Mai era o ora si jumatate pana la bal. Trebuia sa se pregateasca pentru o alta confruntare cu Orihime.
Timpul a zburat, asa cum face intodeauna. Nu asteapta si nu iarta. In camera ei, rozalia se pregatea. Trupul ii era acoperit de o rochie alba, pana la genunchi, plisata in partea de jos si mulata pe sanii mari, eliberati de sub inchisoarea sutienului. Parul roz era drept si lasat liber. In urechi avea o pereche de cercei cu cristale, a caror forma semnana cu cea a lacrimilor. Decolteul ii era infrumusetat de un colier ce facea parte din acelasi set cu cerceii.
-Cred ca sunt gata.
Si-a luat gentuta plic, parasind camera. S-a oprit indreptul usii lui Daxton, incercand sa isi dea seama daca se aude ceva. Dar nu... totul era cufundat in liniste. A ridicat din umeri, continuand sa paseasca pe holul lung si incadrat de cristale ce imprastiau lumina.
Intr-o sala grandioasa, muzica se auzea in surdina. Acordurile de Mozart rasunau in incapere, facandu-i pe cativa dintre barbati sa zambeasca. Diamantele straluceau la urechile si gaturile femeilor, ale caror corpuri erau acoperite de rochii scumpe si stralucitoare. Intr-un grup restrans, format din cinci barbati de diferite varste, Daxton asculta linistit discursul unuia dintre participanti. Purta un costum asemanator cu cel pe care l-a purtat la conferinta din timpul zilei. Cravata neagra, din saten avea o stralucire mistica. Acesta a ridicat privire, intalnind cateva femei, care continuau sa susoteasca vorbe fara de inteles. Dar un cot in abdomen din partea lui Sheyenne l-a facut sa revina cu picioarele pe pamant. Acesta a intors capul, indreptandu-si intreaga atentie catre intrare. Orihime a intrat, privind timida in jurul ei. Se simtea oarecum constransa. A coborat treptele, miscandu-si gratioasa picioarele zvelte si lungi. A zambit, salutand printr-o plecaciune a capului organizatorul, care o privea intr-un mod mai mult decat ciudat. Ochii ei au zarit un scaun, intr-o zona destul de restransa. Din pricina aglomeratiei, nu a zarit chelnerul care se plimba cu paharele de sampanie. Acesta a lovit-o, varsand lichidul pe rochia alba. Evenimentul a atras atentia celor din jur, care, au inceput sa susoteasca.
-Domnisoara... imi cer scuze. Spune baiatul implorand-o din priviri sa ii ierte greseala.
-Nu este nici-o problema... la naiba. Raspunde rozalia oftand adanc.
Aceasta si-a lasat gentuta pe masa, indreptandu-se spre toaleta. Fugea, incercand sa isi acopere pata galbena ce ii acoperea decolteul rochie. Pasind in incaperea cu pricina, s-a rezemat de chiuveta, dand drumul apei sa curga. O privea, urmarind-o cum se loveste de suprafata de ceramica. Si-a umezit palma, trecand-o peste portiunea sanilor. Picaturi de apa ii udau rochia, facand-o sa devina transparenta in anumite locuri. Nu se curatase complet... dar cel putin pata galbena nu mai era atat de proeminenta. Si-a aranjat putin parul, parasind baia. Nu a facut mai mult de douazeci de pasi, ca a simtit cum trupul ei se izbeste de un perete. A ridicat capul, intalnind privirea lui Daxton. Aceasta a apucat-o de umeri, izbind-o de peretele aflat in spatele ei.
-Ce tot faci? Intreaba Orihime dandu-si suvitele de par ce ii acopereau obrajii.
-Nu iti place sa fi atat de aproape de mine? Spune blondul apucand-o cu o mana de talie si lipind-o de trupul sau.
-Sigur ca nu! Da-mi drumul. Putem fi vazuti de oricine.
El privi in jos, spre ea, dand usor din cap, ca si cum ar fi incercat sa isi dea seama daca era sau nu serioasa. Pentru cateva clipe, care i-au parut o eternitate, continua sa o priveasca fix. Ea nu putea sa respire. Nici macar nu indraznea. Daca se misca, nu facea decat sa atraga atentia asupra corpurilor lor, care exprimau o lupta sau o imbratisare a doi indragostiti. Si orice-ar fi fost, nu voia sa o faca.
-Te rog... lasa-ma!
Dar cererea ei nu a fost de ajuns. Bratele lui au invaluit-o, si inclinand capul, ii captura gura intr-un sarut fierbinte. Buzele lui erau infometate, ale ei erau ospatul. Cu un geamat scazut, Daxton isi afunda mai adanc limba, frecand-o de a ei. Orihime era uimita. Sarutul dintre ei era de-a dreptul carnal.