Atractie Fatala [+16 / +18] [hentai]

[Lye]

Timpul trece

Timpul continua sa isi continue dansul interminabil pe care l-a inceput, fara voia lui. Au trecut trei ani de cand el a plecat. Trei ani lungi, care au parut secole. Statea pe scaunul mare si negru din fata biroului, parcurgand cu ochii cateva dosare. Incaperea nu era luminata decat de o veioza mica, cu abajurul orange. Nu se auzeau decat fosnetele foilor si o respiratie lenta, secatuita. Usa s-a deschis, intrand Kaien. Tinea mana pe clanta, sprijinindu-se de tocul usii.
-Ce face frumoasa mea fiica?
O pereche de ochi s-au ridicat din pamant. Parul roz, pana la umar ii incadra chipul serios, matur. Buzele lucioase, ce aveau o nuanta usoara de rosu s-au arcuit intr-un zambet. Zambet ce nu exprima nici-o emotie. A inchis dosarul, tragand adanc aer in piept.
-Tata. Tocmai verificam niste documente. Pretul petrolului a crescut exagerat de mult in ultimul timp. Daca nu vom ajunge la un compromis cu celelalte tari, ma tem ca vom suferii un colaps financiar.
In ciuda problemelor pe care le avea, Kaien zambea. Era fericit ca fiica lui devenise ceea ce si-a dorit dintodeauna. Era realizata din toate punctele de vedere. Aceasta luase fraiele imperiului, avea o relatie frumoasa cu Toshiro si era respectata de toata lumea. Parea fericita. S-a ridicat de pe scaun, destinzandu-si trupul. In ciuda faptului ca au trecut trei ani, ea nu s-a mai inaltat nici macar un centimetru. Insa dintre toate femeile ce se aflau la conducerea anumitor firme, ea era pe departe cea mai dorita. Corpul ei tanar, frumos contrasta perfect cu atitudinea matura si serioasa. Toate ziarele scriau despre ei, admirandu-i calitatile. Existau cronici care ii atribuiau lucruri nu tocmai placute, insa ei nu ii pasa.
-Ma doare capu ingrozitor. Ii poti spune lui Kukuru sa imi aduca doua aspirine in camera mea? Vreau sa fac o baie si sa dorm. Este ora patru. La sapte am o sedinta. Sper sa pot sa imi odihnesc ochii chiar si cateva ore.
Fata s-a ridicat, sarutandu-si tatal pe obraz. A parasit biroul, urcand scarile ce duceau spre primul etaj. Era obosita. Si nu era greu sa iti dai seama de acest lucru.
La capatul celalalt al lumii, soarele tocmai iesea de sub pamant, dandu-i cerului o nuanta purpurie, placuta. La capatul unei mese lungi, in centrul careia se afla o vaza inalta, plina cu trandafiri rosii, se afla Ludmilla. Aceasta sorbea discret dintr-o ceasca de cafea, adulmecand mirosul intepator. A lasat obiectul de portelan pe farfurie, ridicand privirea. Pe scari cobora un barbat. Parul blond, cadea in suvite grele pe frunte, dandu-i un aer senzual tinutei sobre. Purta un costum negru, completat cu o cravata de aceiasi culoare. Era elegant. Corpul musculos se vedea prin sacoul ce ii venea ca turnat. Bratele puternice au tras scaunul din celalalt capat al mesei, asezandu-se agresiv.
-Buna dimineata... Daxton.
Acesta a ridicat privirea, arcuindu-si buzele intr-un zambet strengaresc. Cerceii din urechea stanga aveau o usoara stralucire, data de razele soarelui ce cadeau grele.
-Este o surpriza sa vad ca nu imi mai spui Cesario. La urma urmei... nu ma mai cheama asa.
Ludmilla a zambit, in timp ce aburul cafelei ii inabusea chipul. O fata s-a apropiat de blond, aducandu-i o ceasca. A luat o inghititura, strambandu-se si fiind pe punctul sa scuipe intreg continutul.
-Drace! Chestia asta este a naibii de amara.
-Este bine asa. Poate te vei trezii din mahmureala. Tot etajul miroase a wisky.
-Am petrecut. Nu te bucuri de faptul ca ne merge din ce in ce mai bine? In curand, Rusia va devenii prima putere in randul tarilor petroliere. Si in plus, nu am adus pe nimeni acasa.
Acesta a luat o ultima inghititura din amarul lichid. Si-a aranjat sacoul, luand o pereche de chei aflate pe o masuta rotunda, inalta, dintr-o sticla opaca.
A parasit casa, apasand pe unul dintre butoanele telecomenzii atasate la chei. Farurile unui El Dorado argintiu s-au aprins, scotand un sunet strident, scurt. Masina a pornit in viteza, iesind prin portile negre, ce se deschideau in fata lui. Conducea cu viteza, dar in acelasi timp era atent. Nu ar fi vrut ca bijuteria pe care o stapanea sa ii scape de sub control si sa se izbeasca de cine stie ce copac sau stalp. A oprit la un semafor, privindu-se in oglinda retrovizoare. Se obisnuise cu noul lui aspect. Arata atat de diferit de vechiul Cesario. A intors capul, privind interiorul unei masini aflate in stanga lui. Doua fete il priveau, trimitandu-i saruturi urmate de priviri ce aveau atat de multe intelesuri. Acesta a dat din cap, apasand acceleratia la maxim. Masina parca a zburat de pe sosea, cu un zgomot ce a reusit sa atraga atentia celor din jur. A ranjit, continuand sa priveasca in oglinda masina de care se indeparta cu vehementa.
In camera cufundata in liniste, un ceas a inceput sa sune. Orihime l-a lovit cu palma, reusind sa il tranteasca de pe noptiera. A murmurat cateva injuraturi, ridicandu-se. Corpul ii era acoperit de o rochita crem, scurta. Prin materialul vaporos i se observau formele apetisante al trupului. Sanii mari si voluptosi pareau doi munti care se ridica din neant. Si-a trosnit gatul, intrand in baie. A luat in palme apa rece, udandu-si chipul inca adormit. Picaturi i se scurgeau de pe barbie, cazand pe materialul subtire. S-a privit in oglinda, lovindu-si usor obrajii.
A intrat in dressing, apasand pe butonul de langa usa. Camera a fost brusc luminata, scotand la iveala multimea de haine pe care rozalia le avea. Si-a luat un costum alb, care era serios dar senzual in acelasi timp. Nu voia sa para o femeie de patruzeci de ani... insa isi dorea sa pastreze decenta de care dadea dovada. Atat in vestimentatie cat si in atitudine. S-a imbracat, inchizand nasturii luciosi ai sacoului. Parul roz ii era asemenea unei oglinzi. Si-a pus o pereche de cercei cu perle, aranjandu-se discret. Si-a luat geanta si cateva dosare asezate pe noptiera. Chiar atunci, in incapere si-a facut aparitia Kukuru, ce tinea o tava pe care se afla o ceasca.
-Domnisoara... v-am adus cafeaua.
-Multumesc, dar nu mai am timp. M-am trezit tarziu.
Orihime a luat o gura din lichidul fierbinte, fugind pe scarile acoperite cu mocheta grena. Menajera o privea, zambind. Devenise o femeie implinita. Nu avea decat douazeci de ani si un intreg imperiu la picioare. Imperiu pe care il conducea ca o adevarata stratega.
Chiar inainte sa iasa din casa, Hime si-a amintit de dosarul peste care se uitase in urma cu trei ore. S-a lovit peste frunte, fugind spre incaperea cu pricina. A deschis usa, reusind sa isi sperie tatal.
-Buna dimineata. Era sa il uit. Spune aceasta fluturand dosarul.
A sarutat obrazul barbatului, continuand sa fuga pe holurile luminate. Trebuia sa dea tot ce are mai bun la sedinta ce va urma. Sedinta... de care depindea viitorul ei.